Banii falsi sunt recunoscuti de cei ce stiu sa-i identifice pe cei autentici. Inainte sa examinam mesajul Evangheliei din bisericile noii paradigme, cel mai bine e sa examinam mesajul Evangheliei asa cum il gasim in Biblie. In esenta, mesajul Evangheliei e urmatorul: Harry (ca sa folosim termenul folosit la Willow Creek pentru cei nemantuiti) este un pacatos, in razvratire totala impotriva lui Dumnezeu (Rom. 3:23; 5:1-12). Desii unii ca Harry sunt religiosi in exterior si unii chiar doresc darurile si binefacerile pe care le poate da Dumnezeu, nici un Harry nu Il poate cauta cu adevarat pe Dumnezeu si nici nu Il poate dori (Rom. 3:10-18). Ca rezultat al pacatoseniei lui Harry, el se gaseste sub mania lui Dumnezeu (Rom. 1:18), se va confrunta cu judecata viitoare (Evrei 9:27), va muri atat fizic cat si spiritual (Rom. 6:23) si isi va petrece vesnicia in iad (Apoc. 20:11-15).
Din cauza situatiei deznadajduite in care se gaseste Harry si a faptului ca nu poate face nimic ca sa se rascumpere in ochii lui Dumnezeu (Tit 3:5), Isus Hristos (numai prin har, nu datorita valorii sau importantei lui Harry, Efes. 2:8) a devenit om, a murit pe cruce (Rom. 5:8) (luand astfel pacatul lui Harry asupra Lui si satisfacand mania lui Dumnezeu, Evrei 2:17), a inviat din morti pentru ca Harry sa poata fi mantuit de pacatul lui si sa primeasca neprihanirea lui Hristos (Rom. 4). Desi toate acestea sunt un dar din partea lui Dumnezeu, Harry primeste acest dar prin exercitarea credintei (Efes. 2:8,9) - doar crezandu-L pe Dumnezeu pe cuvant, increzandu-se ca Dumnezeu il va mantui doar daca el crede cu adevarat.
Ce vreau sa demonstrez in acest articol este ca, desi multi din tabara celor sensibili la cautatori vor subscrie la cea mai mare parte a definitiei Evangheliei de mai sus, in realitate nu acesta e felul in care i se prezinta Evanghelia lui Harry. Dimpotriva, lui Harry i se spune ca, datorita valorii pe care o are in fata lui Dumnezeu, Dumnezeu Si-a trimis Fiul ca sa moara pentru el (o negare a harului, conform pasajului din Evrei 1-2, unde se prezinta argumentul pentru harul lui Dumnezeu printr-o metoda unica, aratand ca Hristos nu a murit pentru ingerii care au o valoare mai mare decat oamenii, ci a murit pentru oameni - numai prin har). Lui Harry i se spune ca, daca vine la Hristos, Hristos ii va implini toate nevoile pe care el le simte si il va conduce spre implinirea personala. Lui Harry i se cere sa se increada in Hristos, marele "Implinitor al Nevoilor", lucru care va reprezenta sfarsitul cautarii unei vieti de fericire si implinire.
Eu vreau sa spun ca aceasta nu e deloc Evanghelia, e mai degraba "Evanghelia dupa Mine", sau "Evanghelia Autoimplinirii", "Noua Evanghelie". "Nu trebuie sa confundam niciodata dorinta noastra ca oamenii sa accepte Evanghelia," ne avertiza Oswald Chambers cu multi ani in urma, "cu producerea unei Evanghelii care sa fie acceptata de oameni." "Felul in care definim problema ne va defini Evanghelia. Daca 'marea problema' a universului este lipsa mea de auto-pretuire, Evanghelia va fi 'descoperirea persoanei dragute care se gaseste in tine'. Daca marea intrebare este 'Cum putem repara societatea?', Evanghelia va fi un set de agende morale completat cu o lista de candidati aprobati. Insa oare cat de des discutam 'marea problema' asa cum este ea definita de Scriptura? Problema este mania lui Dumnezeu" (Viitoarea criza evanghelica [The Coming Evangelical Crisis], editata de John Armstrong, "Recuperarea firului cu plumb [Recovering the Plumb Line]," de Michael S. Horton, pag. 256).
Harry ar veni la biserica, insa...
Motivul pentru care Harry nu vine la biserica este, in opinia sustinatorilor metodelor conduse de piata, ca Harry e o faptura cazuta care L-a respins pe Dumnezeu si este atras prea putin, sau deloc, de lucrurile lui Dumnezeu. Corect? Nu, nicidecum. Dimpotriva, Harry ar veni cu drag la biserica, si L-ar primi in cele din urma pe Hristos, daca biserica ar invata cum sa-si faca reclama si cum sa-si prezinte mai bine produsul. Lee Strobel, fost pastor invatator la Willow Creek, acum in Saddleback Community, ne asigura ca studiile de marketing au aratat ca "Harry a respins biserica, insa asta nu inseamna neaparat ca L-a respins pe Dumnezeu" (Inauntrul mintii lui Harry si Mary, care nu merg la biserica [Inside the Mind of Unchurched Harry and Marry], de Lee Strobel, pag. 45). Totusi, Scriptura e foarte clara atunci cand declara ca omenirea Il respinge pe Dumnezeu (Rom. 3:10-18; 5:1-12; 1Cor. 1:18 si in cont.). Lucrul pe care ni-l arata studiile de marketing este ca oamenii nu si-au respins dumnezeii creati de imaginatia lor - insa ei nu Il cauta pe adevaratul Dumnezeu.
Ce am invatat de fapt din studiile de marketing este ca motivul real pentru care Harry nu vine la biserica este pentru ca biserica e plictisitoare, previzibila, irelevanta, flamanda dupa bani (ibid., pag. 80) si nu ii implineste nevoile (ibid., pag. 58). Biserica noii paradigme opereaza sub credinta ca Harry este "Ostil fata de biserica, prietenos fata de Isus Hristos" (ibid., pag. 47). Ei "au conceptia gresita ca, daca vrem sa castigam lumea pentru Hristos, trebuie mai intai sa castigam favoarea lumii. Daca putem face lumea sa ne iubeasca, Il vor accepta si pe Mantuitorul nostru. Scopul exprimat de filozofia 'prietenoasa cu utilizatorul' este sa-i faca pe pacatosii neconvertiti sa se simta comfortabil auzind mesajul crestin" (Credinta nechibzuita [Reckless Faith], de John MacArthur pag. 52 [tradusa in Romana cu titlul Criza spiritualitatii - n.trad.]).
Cum sa ajungem la Harry cu Evanghelia
Este clar, atunci cand cineva studiaza Scriptura si nu studiile de marketing, ca mesajul Evangheliei prezentat de biserica sensibila la cautatori este gresit inca de la radacina - are o antropologie defecta. Ea il considera pe Harry ca avand o atractie, chiar o prietenie fata de Dumnezeu, insa aceasta e inabusita de metodele invechite ale bisericii. Odata ce este acceptata aceasta premisa, metodologiile bisericii 'prietenoase cu utilizatorul' sunt logice. Tot ce ramane de descoperit este ce doreste Harry intr-o biserica, si intr-un Dumnezeu, pentru ca sa-i putem oferi aceste lucruri intr-un ambalaj atractiv. In alte cuvinte, sa-i facem o oferta pe care sa n-o poata refuza. Pe partea negativa, trebuie sa intelegem ca "Harry, care nu merge la biserica, nu raspunde bine la cineva care predica despre porunci de genul 'Asa vorbeste Domnul' (ibid., pag. 50). Nu vom ajunge la inima lui Harry folosind cheia adevarului. Pentru ca, vedeti dumneavoastra, Harry e un pragmatist; intrebarea lui e: functioneaza crestinismul? (ibid., pag. 56). Harry mai e si un existentialist; Experienta - nu evidenta - este modul lui de a descoperi lucrurile" (ibid., pag. 59).
Stiind de-acum ca Harry nu este motivat de poruncile lui Dumnezeu, nici nu e interesat de adevar, putem abandona abordarea directa. Pentru ca el cauta ceva care sa-l ajute sa-si atinga scopurile in viata si sa se simta bine in acest proces, suntem gata sa impachetam Evanghelia intr-un fel care sa-i atraga atentia. Biserica noii paradigme face acest lucru concentrandu-se asupra Evangheliei nevoii simtite. "Problema Bisericii din zilele noastre este ca pur si simplu crede ca, fara ajustari, Evanghelia nu va fi prea interesanta pentru oamenii moderni" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David Wells, pag. 207). Trebuie deci sa trecem la ajustari.
Evanghelia nevoii simtite
Din psihologie, biserica sensibila la cautatori a descoperit ca atat generatia de dupa al Doilea Razboi Mondial cat si cea imediat urmatoare, -->
Au invatat sa se astepte sa le fie implinite nevoile, sa li se asigure slujbe, sa aiba bani disponibili, sa li se rezolve problemele. Rezultatul este o generatie de tineri adulti care doresc si asteapta totul imediat. Viata trebuie traita pentru prezent. Prea putini sunt constienti ca exista o filozofie care spune ca trebuie sa ne facem planuri pe termen lung, trebuie sa lucram din greu pentru ca maine lucrurile sa fie mai bune. E generatia "acum", prea putin interesata de vreo religie care vorbeste despre sacrificii, cer, sau o viata mai buna candva, in viitor. Ei vor sa auda despre o credinta care functioneaza acum si are rezultate imediate (Strobel, pag. 57).
Daca asa stau lucrurile, cum trebuie sa proclamam Evanghelia in fata unei generatii rasfatate, egocentrice, care cere societatii sa-i indeplineasca orice moft? Generatiile anterioare, inclusiv cele biblice, ar fi folosit aceste trasaturi drept dovezi ale pacatului in viata lui Harry. Ele l-ar fi chemat pe Harry sa se pocaiasca de un astfel de stil de viata, l-ar fi chemat la credinta in Hristos pentru iertarea acestor pacate. Apoi l-ar fi provocat pe noul credincios Larry sa-si abandoneze egocentrismul, l-ar fi chemat la o viata de sacrificiu de sine, lasand cu smerenie ca Duhul lui Dumnezeu sa-l transforme dupa asemanarea cu Hristos.
Insa biserica moderna vede lucrurile diferit. Strobel scrie: "Provocarea noastra, in acest caz, este sa ajutam aceasta noua generatie de oameni care nu merg la biserica sa inteleaga ca crestinismul functioneaza, adica Dumnezeul Bibliei ne ofera intelepciune supranaturala si ajutor in problemele noastre, in dificultati, in vindecarea de ranile trecutului" (ibid.). Strobel sugereaza ca "aceasta noua generatie" este diferita de generatiile anterioare, de aceea trebuie sa ajungem la ea altfel decat am facut-o in trecut. Ce a functionat candva pur si simplu nu mai are relevanta pentru Harry din zilele noastre. Wells a definit clar care e atitudinea predominanta atunci cand a scris: "Cultura noastra sugereaza ca toate marile comori ale vietii ne stau la dispozitie, cat se poate de simplu, inauntrul nostru. Omul religios s-a nascut ca sa fie mantuit, insa omul psihologic s-a nascut pentru a i se face pe plac. 'Cred' a fost inlocuit cu 'simt'. Problema e ca in ultima vreme nu ne-am simtit prea bine" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David Wells, pag. 107).
Exista suficient adevar in declaratia lui Strobel ca sa ne gaseasca nepregatiti pe cei mai multi dintre noi. Functioneaza oare crestinismul? Ne ofera Dumnezeu intelepciune si ajutor in vremuri de restriste? Cu siguranta, insa aceasta este Evanghelia? Este ea vestea buna ca Hristos a murit pentru pacatele noastre ca sa ne elibereze de mania lui Dumnezeu si sa ne dea neprihanirea lui Hristos; sau este vestea buna ca Hristos a murit ca sa ne simtim mai bine cu privire la propria persoana si sa ni se implineasca nevoile? Sunt doua Evanghelii separate.
Inca vreo cateva citate din cartea lui Strobel ne vor ajuta sa identificam exact ce ofera celor necredinciosi biserica noii paradigme. "Noi, din generatia de dupa Al Doilea Razboi Mondial, nu venim la biserica pentru a deveni membri," spunea un pastor. "Venim sa experimentam ceva. Da, chiar sa obtinem ceva" (Strobel, pag. 71 - sublinierile in original). Ce vrea sa experimenteze Harry? Strobel ne da cateva exemple. "Daca descoperi ca Harry, care nu vine la biserica, sufera de o parere foarte proasta despre sine... ii poti spune cat de mult s-a imbunatatit propria ta imagine despre tine insuti dupa ce ai aflat cat de pretuit esti de Dumnezeu" (ibid., pag. 92). Nu conteaza ca acest concept al auto-aprecierii este strain de Scriptura, chiar anti-scriptural; nu conteaza ca problema reala cu care se confrunta Harry, conform Bibliei, este mandria, nu lipsa de auto-apreciere; Evanghelia este impachetata acum astfel incat sa-i ofere lui Harry ce a fost conditionat sa creada ca are nevoie.
Totusi, nu toata lumea are nevoie de o imbunatatire a ego-ului; unii cauta senzatii, emotie si aventura. Din fericire pentru evanghelistul care gandeste rapid, Evanghelia este asemenea unui cameleon, luand orice culoare e nevoie. Strobel ii asigura pe amatorii de senzatii ca el a "invatat ca nimic nu e mai incantator, mai provocator si mai plin de aventuri decat o viata traita ca urmas devotat al lui Isus Hristos. Am descoperit ca exista o mare diferenta intre emotii si emotiile care implinesc" (ibid,. pag. 124 - sublinierile in original).
Deci Isus Hristos poate fi oferit de-acum ca o sursa de senzatii, sursa suprema de incantare. Nu numai ca aceasta e o reprezentare gresita a lui Hristos, ea nici macar nu corespunde faptelor. Ma intreb cat de incantati au fost sfintii descrisi in Evrei 11:36-38 cand erau batjocoriti, batuti, omorati, lipsiti de locuinte, traind in gropi facute in pamant. Biserica noii paradigme ofera o marca de crestinism pur americanizata, a oamenilor de afaceri tineri si prosperi, care nu se gaseste nicaieri in Noul Testament. "O mare parte a Evangheliei prezentate astazi seamana mai putin cu Dumnezeul veacurilor si mai mult cu Zana cea buna - oferind oamenilor din mana lui Dumnezeu lucrurile pe care acestia n-au fost in stare sa le obtina singuri: bogatie, faima, mangaiere si securitate" (Wayne Jacobsen, citata in revista Leadership, Vol. IV, #1, p. 50).
Evanghelia implinirii
G.A. Pritchard, dupa ce a petrecut un an studiind lucrarea de la Willow Creek, a ajuns in cele din urma la concluzia ca "Hybels cred ca preocuparea principala a lui Harry este implinirea personala... Hybels invata ca crestinismul va satisface nevoia pe care o simte Harry si ii va asigura implinirea... Hybels si alti vorbitori nu condamna cautarea dupa implinire. Dimpotriva, ei argumenteaza ca Harry nu a cautat in locul potrivit. Intrebarea ramane aceeasi, insa raspunsul s-a schimbat. Harry intreaba: 'Cum pot sa fiu fericit?' 'Primeste-L pe Isus', raspunde Hybels" (Serviciile pentru cautatorii din Willow Creek [Willow Creek Seeker Services], de G.A. Pritchard, pag. 250). Analiza facuta de Pritchard e cat se poate de justa.
Sa aiba oare dreptate cei din Willow Creek atunci cand invata ca relatia cu Hristos va asigura o viata de implinire? Intr-un cuvant, nu... Implinirea personala este telul dominant al vastei majoritati a americanilor. In acest context, e mare ispita ca evanghelicii americani sa argumenteze ca crestinismul este un mijloc de obtinere a implinirii iar biserica devine un loc care promite sa satisfaca dorintele emotionale. ... A argumenta in favoarea crestinismului aratand in primul rand cat este de util in satisfacerea nevoilor simtite, inseamna de fapt a-i submina scopul principal. A invata ca crestinismul este doar un mijloc de atingere a unor obiective inseamna a invata ca in cele din urma acesta va deveni de prisos. Daca cineva isi poate satisface nevoile fara Hristos, atunci mesajul crestinismului poate fi dat la o parte.... Motivul decisiv pentru care oamenii trebuie sa se pocaiasca si sa se inchine lui Dumnezeu este ca Dumnezeu merita acest lucru. Teologia implinirii nu reflecta invatatura Bibliei. Gasim in Scriptura numeroase dovezi care arata ca crestinismul adesea "nu implineste"; Isus le promite ucenicilor ca "in lume veti avea necazuri"... Domnul nu a promis implinire, nici macar alinare, in aceasta lume, ci doar in urmatoarea.... Implinirea nu este dreptul spiritual din nastere al crestinilor. Telul vietii crestinului este credinciosia, nu implinirea (Pritchard, pag. 254-256).
Sociologul Robert Wuthnow, incercand sa examineze crestinismul modern, "sugereaza ca in America zilelor noastre, Dumnezeu a fost modelat ca sa satisfaca nevoile oamenilor... Dumnezeu este relevant pentru americanii contemporani in principal datorita faptului ca simtirea prezentei lui Dumnezeu este o mangaiere subiectiva; in alte cuvinte, religia rezolva problemele personale, fara sa se ocupe de problemele mai mari" (citat in Pritchard, pag. 260). Hybels a prins aceasta idee si ii prezinta lui Harry, care nu merge la biserica, un portret optimist al lui Hristos care ar putea fi rezumat in cuvintele: "Dumnezeu te iubeste si te va primi acolo unde esti, te va ierta, iti va satisface nevoile pe care le simti si te va implini" (Pritchard, pag. 260). John MacArthur comenteaza: "Intelepciunea marketingului cere ca ofensa crucii sa nu iasa in evidenta. Arta vanzarilor cere ca subiectele negative, cum ar fi mania divina, sa fie evitate. Pentru a satisface consumatorul trebuie ca standardele neprihanirii sa nu fie ridicate prea sus. Semintele unei Evanghelii diluate sunt astfel semanate chiar in filozofia care conduce multe organizatii in zilele noastre" (Rusinat de Evanghelie [Ashamed of the Gospel], de John MacArthur, pag. 24 [tradusa in Romana cu titlul Cand sarea isi pierde gustul - n.trad.]).
Rezumat
Raspunzand celor care obiecteaza fata de noua evanghelie, Strobel riposteaza spunand ca "aceste obiectii se refera in general la metoda folosita pentru comunicarea Evangheliei, nu la mesajul in sine, in consecinta suntem liberi sa folosim creativitatea pe care ne-a dat-o Dumnezeu pentru a prezenta mesajul lui Hristos in moduri noi, relevante pentru audienta noastra tinta" (Strobel, pag. 168). Lucrurile pur si simplu nu stau asa. Desi unele metode ne deranjeaza, mesajul transmis este cel care ne ingrijoreaza cu adevarat. Biserica noii paradigme vrea sa proclame cu putere ca mantuirea este numai prin har, numai prin credinta, numai in Hristos. Insa ei au redefinit mantuirea. Mantuirea, conform noii evanghelii, nu mai este pur si simplu iertarea de pacat si trecerea neprihanirii lui Hristos in contul celui mantuit. Nu e eliberarea de mania lui Dumnezeu fata de un popor razvratit, care o merita pe deplin.
Noua evanghelie inseamna eliberarea de o lipsa a auto-aprecierii, de goliciune si singuratate, un mijloc de obtinere a implinirii si fericirii, un mod de a primi dorintele inimii, o metoda de satisfacere a nevoilor noastre. Vechea Evanghelie era despre Dumnezeu; noua Evanghelie este despre noi. Vechea Evanghelie era despre pacat; noua Evanghelie este despre nevoi. Vechea Evanghelie era despre nevoia de neprihanire; noua Evanghelie este despre nevoia noastra de implinire. Vechea Evanghelie este o nebunie pentru cei de pe calea pierzarii; noua Evanghelie este atractiva. Multi urmeaza noua Evanghelie, insa intrebarea e cati sunt mantuiti cu adevarat. Intr-un moment de reflectie la validitatea metodelor folosite in Willow Creek, insusi Hybels si-a intrebat ascultatorii: "Cati dintre noi am fost vaccinati cu o concentratie slaba de crestinism? Cati dintre noi avem adevarata boala?" (citat de Pritchard, pag. 316)
"Nimic din Scriptura nu sugereaza ca biserica ar trebui sa-i atraga pe oameni la Hristos prezentandu-le crestinismul ca o optiune atractiva... Mesajul crucii este o nebunie pentru cei ce pier (1Cor. 1:18). Nu il putem face altfel, daca vrem sa fim loiali mesajului... Evanghelia este dezagreabila, neatractiva, repulsiva si alarmanta pentru lume. Ea da in vileag pacatul, condamna mandria, condamna inima necredincioasa si arata ca neprihanirea omeneasca - chiar cele mai bune, cele mai atragatoare aspecte ale naturii umane - sunt niste zdrente lipsite de valoare, intinate (cf. Isaia 64:6)" (MacArthur, pag. 72, 111, 128).
Spurgeon avertiza pe vremea lui ca "Atunci cand vechea credinta s-a dus, cand entuziasmul pentru Evanghelie s-a stins, nu e de mirare ca oamenii cauta altceva care sa le faca placere. Lipsindu-le painea, se hranesc cu cenusa; respingand calea Domnului, alearga cu lacomie pe calea nebunilor" (citat in Rusinat de Evanghelie [Ashamed of the Gospel], de John MacArthur, pag. 67).
Suntem siliti sa intrebam, impreuna cu Peter Jennings in documentarul care ne-a pus pe ganduri In Numele lui Dumnezeu [In the Name of God]: "Incercand sa atraga multimile, nu cumva aceste biserici sunt in pericol sa vanda Evanghelia?" Buna intrebare. In loc ca cei pierduti sa fie castigati pentru Hristos, adevarul e mai aproape de evaluarea lui Well: "Biserica isi pierde vocea. Ar trebui sa vorbeasca cu putere despre vietile distruse din aceasta lume postmoderna, sa aplice balsamul adevarului peste ranile proaspete si deschise, insa nu o face. Biserica este in deriva" (Pierderea virtutii [Losing Our Virtue], de David Wells, pag. 207).
Tradus de Florin Vidu