Studiul nostru asupra ucenicizarii ne-a condus la cateva texte scripturale care cer mult de la noi, pasaje care nu par sa fie de suprafata. Isus a spus "Urmati-Ma". Acest lucru pare banal pana patrunzi mai adanc. Si unele pasaje sunt evident grele. "Daca voieste cineva sa vina dupa Mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea zilnic, si sa Ma urmeze." S-ar putea, daca v-ati gandit, deja, la aceasta, sa va gasiti in starea in care era femeia ce a venit sa discute cu mine dupa un anumit studiu individual. Ea a ascultat ceea ce am spus, luand foarte in serios lucrurile, si mi-a spus ca daca era cu adevarat constiincioasa in purtarea crucii si in urmarea lui Cristos, aceasta inseamna, probabil, credea ea, ca trebuie sa renunte la slujba ei (desi ii placea si isi facea treaba foarte bine). Dar credea ca trebuie sa renunte la ea. Si va trebui sa renunte si la prietenii ei. Avea niste prieteni crestini foarte buni si credea ca va trebui sa renunte la ei. Apoi, probabil, va trebui sa plece undeva, intr-o zona indepartata a lumii sa traiasca, total nefericita, ca misionara. Ei bine, cunosc o multime de misionari care nu sunt chiar atat de nefericiti. Dar era evident ca aceasta femeie era pe drumul gresit. Dumnezeu nu ne cheama sa ne luam crucea si sa-L urmam ca sa ne faca nefericiti. Si, in orice caz, asta are, probabil, prea putin a face cu renuntarea la o slujba si trecerea la o alta. Pe de alta parte, e posibil, totusi, ca Dumnezeu sa ii ceara sa faca un astfel de lucru. Aceasta slujba poate ca nu este slujba cu bataie lunga pe care Dumnezeu o are pentru ea. Acei prieteni poate ca nu sunt prietenii cu care Dumnezeu ar vrea ca ea sa ramana tot restul vietii ei. Dumnezeu poate foarte bine sa o directioneze pe un alt drum. Ceea ce conteaza este atitudinea inimii si supunerea ei fata de calauzirea lui Cristos, care, daca exista, atunci nu ne face vietile o calatorie in nefericire ci, dimpotriva, o mare aventura.
Nu veti trai prea mult timp cu Dumnezeu in viata crestina fara sa descoperiti ca Dumnezeu este un Dumnezeu al surprizelor. Trebuie sa fie evident pentru noi prin simpla observare a universului. Universul este plin de surprize. Esti dintr-o data surprins de frumusetea ce nu ai mai vazut-o pana acum. Coplesit de frumusete. Si aceasta inseamna ca, daca Dumnezeu este autorul universului si El l-a creat ca pe un loc interesant si surprinzator, ar trebui sa privim aceasta viata de ucenicie, aceasta urmare a lui Isus, chiar daca e descrisa in cei mai duri termeni, in termenii lepadarii de sine si a purtarii crucii, ca fiind de fapt o mareata aventura. Cu siguranta o aventura mult mai mareata decat ceea ce inseamna o viata nefericita.
Dar acum, intrebam noi, la ce fel de aventura sa ne asteptam? Si cine urmeaza sa fie responsabil de aceasta aventura? Imediat ce iti pui aceasta intrebare intelegi ca aceasta aventura este una planificata de Insusi Isus Cristos. Asta inseamna ca daca este sa fim parte a aventurii Sale, atunci trebuie sa-L ascultam. Acum, in Luca 6:46, Isus nu vorbea despre aventura cand a rostit cuvintele referitoare la ceea ce reprezinta inceputul pentru noi: "De ce-Mi ziceti: ,Doamne, Doamne!' si nu faceti ce spun Eu?" El se gandea, in primul rand, la aceasta problema a oamenilor care pretindeau ca Il urmeaza cand, de fapt, ei nici nu Il ascultau. El a intampinat aceasta problema pe vremea Lui, problema care a existat in toate timpurile istoriei biblice, cand oamenii vin si spun, "o da, da, sunt un urmas al lui Dumnezeu; o da, da, sunt un credincios; o da, da, sunt un fiu al lui Israel, un copil al legamantului; sunt un bun presbiterian, sunt un bun baptist; eu fac toate acele lucruri", si totusi sa nu urmeze ceea ce spune Isus. Iar Isus, cu acel fel de precizie uimitoare prin care a putut sa-si puna degetul exact pe rana vietii atator oameni si fata de care o face, spunand simplu, "De ce-Mi ziceti, Doamne, Doamne!" si nu faceti ce spun Eu? Daca nu faceti ce va spun, nu ma mai numiti Domn caci nu sunt Domnul vostru. Domn inseamna stapan. Nu veniti la Mine si ziceti, ,O Isuse, Tu esti stapanul meu' daca nu Ma ascultati. Daca nu Ma ascultati, nu Ma mai numiti stapan. Mergeti pe calea voastra. Slujiti-l pe cel rau. Slujiti-va voua insiva. Daca veniti la Mine si spuneti "Doamne, Doamne", daca veniti la Mine si spuneti, "Tu esti stapanul meu, Isuse", atunci trebuie sa ascultati."
Acum, la acest punct, vreau sa pun intrebarea cruciala. Cei mai multi vor fi de acord la acest punct, daca intr-adevar Il urmam pe Cristos, noi trebuie sa ascultam ceea ce ne spune El. Si daca El este stapanul nostru, atunci noi trebuie sa-L urmam, iar asta are de a face cu ceva specific. Nu poate fi vorba doar de o libera indeletnicire. Intrebarea se remarca pe cai practice, "Cum ne conduce Domnul Isus Cristos, Domnul si Stapanul nostru?" Noi spunem ca dorim sa-L ascultam, dar cum anume stim ceea ce doreste El sa facem? El este Domnul nostru, dar cum stim in ce domenii doreste El sa-si exercite autoritatea, o domnie specifica, intorcandu-ne de la un anumit lucru si directionandu-ne pe un nou drum?
Cu cativa ani in urma eram in California. Era momentul alegerilor, chiar dupa prima zi de joi a lunii noiembrie 1980, si americanii tocmai fusesera la centrele de vot si l-au ales pe Ronald Reagan ca presedinte in locul lui Jimmy Carter. Atunci am auzit urmatoarea emisiune la radio. Se chema "Ati avut vreodata o experienta spirituala?" Niciodata inainte nu mai auzisem o astfel de emisiune. In California auzi absolut orice. Asadar, tocmai, se difuza emisiunea "Ati avut vreodata o experienta spirituala?" S-a facut anunt sa participam la emisiune in direct. Oamenii au dat telefoane spunandu-si experientele lor spirituale. In timp ce ascultam (mergand cu masina) am auzit doua persoane telefonand. Una dintre ele nu s-a referit deloc la ziua alegerilor. Sa va spun cum a fost. Era o tanara. Ea simtise un imbold launtric si a crezut ca trebuie sa-si paraseasca casa. Asa a si facut. A facut autostopul de-a lungul drumului pe coasta oceanului. Cand ajunsese cam pe la jumatatea drumului intre San Francisco si Los Angeles, a simtit imboldul ca acesta era locul. Asa ca s-a dat jos din masina si a luat-o pe deal in jos spre ocean. Cateva zile a stat intr-o pestera si a trebuit sa inoate printre stanci si buruieni. Apoi un animal a trecut pe langa ea luand-o intr-o anumita directie. A considerat aceasta ca un semn ca era timpul sa plece, asa ca a urcat inapoi dealul si a facut autostopul inapoi spre casa. Aceasta a fost experienta ei spirituala.
Apoi a intrat pe fir cealalta femeie. A inceput prin a spune: "Eu sunt o democrata." Apoi a continuat: "Am fost la centrul de votare. Si fiindca sunt o democrata evident ca trebuia sa-l votez pe Jimmy Carter." Dar apoi a spus: "O putere ciudata m-a coplesit si din anumite motive l-am votat pe Ronald Reagan." Nu s-a pronuntat daca credea ca a fost o experienta demonica sau daca a fost calauzita de Dumnezeu. Eu cred ca, din moment ce era o democrata, a crezut ca a fost o experienta demonica. Dar, in orice caz, asa s-a intamplat. Aceasta a fost experienta ei.
Acum intrebarea pe care o pun este urmatoarea: "Este acesta modul in care ne conduce Isus Cristos?" Ne conduce El prin sugestii neinsemnate? Ne conduce prin dorinte interioare puternice? Ne conduce El prin niste idei ciudate? La orice nu te-ai mai gandit pana acum, si daca este destul de bizar, trebuie sa fie de la Dumnezeu? Stiti foarte bine, unii oameni actioneaza in felul acesta. Sau ne conduce El in cu totul alt mod? Acum, reformatorii s-au confruntat cu aceasta problema. Stiti, in zilele lor, conduceau Biserica intr-un mod foarte diferit, contrar cu ceea ce ajunsese sa stipuleze traditia Bisericii din Evul Mediu. Ca lideri religiosi si conducand ca oameni evlaviosi, aveau nevoie de o temelie pentru ceea ce faceau. Asa ca au lucrat la aceasta foarte atenti. Reformatorii au spus-o, si pe buna dreptate, ca Dumnezeu conduce in doua moduri. Iar cele doua moduri merg intotdeauna impreuna. Dumnezeu conduce, inainte de toate, prin Cuvantul Sau, care este Biblia, si in al doilea rand ne conduce prin Duhul Sfant, care ne interpreteaza Scriptura pe intelesul nostru. Niciodata nu suntem condusi de Dumnezeu printr-una fara cealalta. Reformatorii erau foarte constienti de cuvintele Scripturii care aveau tangenta cu Duhul Sfant. In special in Noul Testament si mai ales in cuvantarile lui Cristos. "Vantul sufla incotro vrea, si-i auzi vuietul; dar nu stii de unde vine, nici incotro merge..." (Ioan 3:8). Tot asa este si cu Duhul Sfant. El este o putere pe care nu o poti vedea. Merge in directia pe care nu o poti anticipa. Duhul Sfant lucreaza in modul acesta. Sau "Cand va veni Mangaietorul, Duhul adevarului, are sa va calauzeasca in tot adevarul; caci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, si va va descoperi lucrurile viitoare." (Ioan 16:13) Reformatorii au fost constienti de aceste texte. Si au devenit oameni calauziti de Duhul. Mai mult chiar, in acelasi timp, au fost constienti de multe alte pasaje din Scriptura in care se afirma ca Dumnezeu vorbeste prin Cuvantul Sau caci acesta este adevaratul standard. Noi invatam despre Dumnezeu si mergem cu El prin strangerea Cuvantului Sau in inima noastra. Asa au spus ei, vedeti, daca luati Cuvantul fara Duh, altfel spus, daca va apropiati de el numai intr-un mod lumesc, daca nu sunteti nascut din nou, (caci Duhul da intelegere spirituala), atunci Biblia este o carte moarta. O, o poti avea in degetul mic. Luther a spus ca poti deveni un mare doctor in teologie; poti sa predai ceea ce spune Biblia intr-un mod academic intr-o universitate importanta. Dar, spiritual vorbind, ea este o carte inchisa pentru tine. Nu auzi Cuvantul lui Dumnezeu in ea fiindca Duhul Sfant nu locuieste in inima ta. Tu nu ai fost adus la viata in aceste lucruri. Dar, pe de alta parte, au spus ca daca gasind afirmatii absolute, finale crezi ca urmezi anumite calauziri de la Duhul Sfant fara a fi ancorat in adevarurile obiective ale Cuvantului lui Dumnezeu, atunci tu te lasi indus intr-un fel de imprudenta ca aceea pe care am auzit-o in emisiunea "Ati avut o experienta spirituala." Intelegeti, acum, ce inseamna cand noi suntem seriosi in urmarea lui Cristos: dorim sa-L ascultam, atunci trebuie sa fim barbati si femei ai Scripturii. E foarte simplu.
Ne intoarcem, astfel, la Scriptura si spunem, bine dar cum suntem noi ca sa o studiem si ce anume trebuie aceasta Carte sa realizeze in vietile noastre? Sa va sugerez cateva lucruri.
Inainte de toate, fiecare crestin trebuie sa studieze Biblia zilnic. S-a spus in Fapte, in capitolul al 17-lea ca si cei din Bereea faceau asta. Ei cercetau Scripturile, zilnic, sa vada daca ceea ce li s-a spus, chiar si de catre apostolul Pavel, era adevarat. Si ei au fost laudati pentru aceasta. Acum s-ar putea, sa fie momente in viata cand ati dori sa studiati Biblia mai mult. Daca aveti timp si poate va aflati intr-o situatie stresanta, e necesar sa faceti acest efort. Si e un lucru bun. S-ar putea ca in anumite circumstante, anumite zile, lucrurile sa se desfasoare asa incat timpul pe care normal l-ati petrece studiind Biblia, sa se scurga pe nesimtite. Nu ar trebui sa se intample prea des, dar uneori asa se intampla. Se mai poate intampla. Dar ca o regula generala in viata de crestin, Biblia ar trebui studiata ca o preocupare zilnica. La fel ca, in fiecare zi, cand ai perioade normale de somn, te speli pe dinti sau mananci si toate celelalte aspecte zilnice. Vorbind de mesele normale, e o paralela buna. Bineinteles, ca sunt momente, cand, dintr-un motiv sau altul, s-ar putea sa nu fiti chiar asa de regulat in ce privesc mesele de pranz cum v-ati dori. Se poate sa omiteti masa de pranz fiindca ceva se intampla in acel moment. Nu poti pur si simplu sa renunti la ce faci doar ca sa mananci. Asta se poate intampla odata la un anumit interval de timp, dar, in general vorbind, nu ati vrea sa fie asa. Ati vrea o viata ordonata si constanta. Si la fel ar trebui sa fie cu studiul Bibliei. Ce se intampla daca nu faceti asta? Daca nu studiati Biblia zilnic? Ei bine, deveniti neglijent in lucrurile spirituale. Daca omiteti o zi, e usor sa omiteti doua zile sau trei zile. Poate trece o saptamana. Stiti, foarte curand, nu veti mai fi condus de Cuvantul lui Dumnezeu si, deci, nici de vocea lui Cristos, ci de cultura fiindca asta este ceea ce auzi tot timpul. Asta citesti in ziare si auzi la televizor. Comentariile ce le auzi la serviciu si asa mai departe. Si asta va formeaza mintea. Asa ca, daca aveti de gand sa luati asta in calcul, trebuie sa cititi zilnic Biblia. Probabil va intrebati: bine dar cand ar trebui sa-mi fac timp pentru Biblie? Presupun ca oamenii sunt diferiti. Unii sunt oameni eficienti dimineata. Altii sunt oameni eficienti noaptea. Unii oameni studiaza mai bine seara. Altii o fac mai bine dimineata. Noaptea, in general, nu e cel mai bun timp deoarece suntem obositi. Mai bine sa o faci cand esti proaspat. Unii oameni se trezesc devreme. Dar oricum ar fi, ar trebui sa fie regulat. Asta este primul lucru. Asa auzim vocea lui Cristos, zilnic, in timp ce ne facem lucrul.
In al doilea rand, ar trebui sa studiem Biblia in mod organizat, constant. Asta inseamna ca nu vom face Biblia sa spuna ceea ce ne place sa facem ca si cand nu am avea-o. Asta ar insemna un fel de impresii sau notiuni care n-au de a face cu ea. Tu nu citesti Biblia, de fapt, atunci cand mergi spre acel fel de experiente spirituale dubioase. Dar citind Biblia, poti, cumva, sa ajungi sa faci chiar si asta. Stiti, alegand de ici si de colo, asta si aia si asa mai departe, nu ne gandim la acest aspect. Ar trebui sa studiati in mod constant ca sa invingeti aceasta tendinta.
Sa va spun ce fac eu. Atunci cand citesc o noua carte din Biblie, cand intentionez s-o predau sau cand vreau sa o studiez individual, primul lucru pe care il fac este sa o citesc de mai multe ori. Deseori sunt familiarizat cu ea. Daca nu esti familiarizat cu ea, trebuie, totusi, sa o citesti de mai multe ori pana cand o cunosti si iti faci o idee despre ceea ce este acolo. Apoi al doilea lucru pe care trebuie sa il faci este sa o diseci pe mai multe sectiuni. Similar cu modul in care se fac diviziunile pe capitole, dar disecarea ta nu trebuie neaparat sa corespunda capitolelor cartii. Imi place sa disec, insa nu atat de mult pe capitole cat pe paragrafe sau sectiuni care au de a face cu aceeasi tema. Poate fi o sectiune cu cateva versete sau daca este o sectiune narativa, poate fi mai lunga. Dar asa incepi sa intelegi Cuvantul lui Dumnezeu intr-un ansamblu de parti mai mici. Si apoi dupa ce ai facut asta, incepi sa diseci partile sectiunii in termenii unei afirmatii. Ce spune? Este o sectiune tematica? Este o dezvoltare a ceea ce se spune acolo? Exista o aplicatie? Cui ii este adresat? Si asa mai departe. Incepi sa faci asta in felul acesta. Si cand termini, incepi sa diseci termenii afirmatiilor in cuvintele folosite si, in unele, cazuri doresti sa studiezi cuvintele separate. Stiti ca in Biblie, cuvintele sunt extrem de importante. Nu puteti studia (ca sa dam un exemplu) cartea Romani fara a analiza atent intelesul cuvintelor pe care le gasesti acolo. Cum ai putea intelege cartea Romani fara a cunoaste modul in care Biblia foloseste cuvantul "dreptate"? Este prezentat acolo in capitolul al treilea. Este o idee-cheie in capitolul zece. In ansamblu, termenul este gasit de 35 ori in cartea Romani. Asa ca trebuie sa intelegi. Si apoi, acest pas fiind facut, mergi din ce in ce mai departe si incepi sa intelegi in ansamblu felul cum se potrivesc lucrurile.
Asa am spus, trebuie sa doriti sa studiati Biblia sistematic.
Un al treilea lucru. Studiati Biblia in mod comprehensiv, complet. Stiti, sunt unii oameni, carora le plac, doar, spusele lui Isus. E bine. Este greu sa te inseli in privinta spuselor lui Isus. Ei bine, alti oameni, iubesc spusele preaiubitului Pavel. Lor le place sa citeasca ceea ce spune Pavel. Alti oameni citesc doar Psalmii. Si asta e bine. E mai bine sa faca asta decat sa nu citeasca deloc. Dar stiti, Dumnezeu a dat intreaga Biblie.
Eram cu cineva in aceasta ultima saptamana, care mi-a spus, ca, atunci, cand va ajunge in cer si se va intalni cu Obadia, sigur va dori sa afle ce a spus Obadia. Nu va spune: " O, Obadia, numele acesta imi suna cunoscut. Nu esti mentionat, undeva, in Biblie?" El vrea sa stie ce a avut de spus Obadia in aceasta carte. Si cand Dumnezeu ne-a dat cartea Obadia, la fel ca toate celelalte carti ce le avem, Dumnezeu a dat-o cu un motiv. Astfel, cantarirea modului de studiu sistematic atent pe marginea unei anumite sectiuni a Cuvantului lui Dumnezeu, ar trebui sa fie o incercare de a-l intelege in ansamblu ca parte a studiului nostru. Astfel pana la sfarsit, pe langa studiul nostru, trebuie sa avem o citire progresiva a Cuvantului pentru a deveni familiar cu ceea ce gasim acolo.
Un al patrulea lucru. Ar trebui sa studiem Biblia cu devotiune si respect. Acest aspect este important fiindca ceea ce intelegem cand spunem asta, este ca Biblia nu este ca alte carti. Poti studia un manual in colegiu in orice domeniu, cu dedicare. Il poti avea in degetul mic. Conteaza doar modul in care trebuie sa-l studiezi. Doar citesti, vezi de ce anume ai nevoie si asimilezi cunostinta. Si e bine. Acesta este scopul cartii. Dar nu acesta este si scopul Bibliei. Stiti, noi studiem Biblia, nu pentru a deveni intelepti, chiar daca este intelepciune in Biblie. Noi studiem Biblia pentru a-L intalni pe Dumnezeu, Autorul ei, pentru a auzi vocea lui Cristos si pentru a invata ce inseamna a fi sfant si a trai intr-un mod care-L multumeste pe Dumnezeu. Si asta este cu totul altceva.
Citim astfel Cuvantul si spunem lui Dumnezeu: "ce vrei sa-mi spui?" Trebuie sa facem aceasta pe masura ce studiem. De aceea studiul biblic ar trebui sa fie scaldat in rugaciuni. Cand stai si studiezi Biblia ta, vei gasi ca Dumnezeu o va binecuvanta in inima ta intr-un mod minunat daca, inainte de toate, incepi astfel: iti spui in mintea ta, "acum intentionez sa studiez cuvantul lui Dumnezeu. E un lucru pretios. Nu e precum manualul meu de algebra. Nu e ca manualul meu de chimie. Aceasta este cartea data de Dumnezeu. Difera de toate celelalte carti. Aici ma intalnesc cu Stapanul meu, Isus Cristos, Salvatorul meu." Si trebuie sa-mi aduc inima in liniste inaintea Lui. Atunci cand incep trebuie sa-mi pun intrebarea, "acum cand gasesc aici ceva care imi vorbeste, vreau, eu, sa fac ceea ce imi spune? Vreau eu sa ascult?" Trebuie sa-ti spui, "daca sunt un urmas al lui Cristos, trebuie sa vreau." Asta inseamna a fi urmasul Sau. Si apoi te intorci spre Dumnezeu si spui, "acum Dumnezeule, incep sa citesc Cartea Ta. Si nu stiu ce voi gasi aici. Dar Tu stii, caci, Tu m-ai directionat. Citesc acest pasaj si Tu stii ce e aici. Tu stii modul in care intentionezi sa-l aplici inimii mele. Da-mi ochi ca sa vad, o minte sa inteleg si o inima sa raspund. Si vointa ca sa ascult. Si invata-ma ceea ce am nevoie sa stiu ca sa-mi pot trai ziua intr-un mod care sa-Ti placa in aspecte concrete."
Si apoi o citesti si o studiezi cu aceasta idee in minte. Vei gasi, daca o abordezi in acest fel, ca Dumnezeu iti va vorbi. Dumnezeu este cu mult mai nerabdator sa-ti vorbeasca decat esti tu ca sa-L auzi. Si asculti... iar El iti spune, "acolo, e pentru tine, acest verset. Acesta este modul in care Eu vreau sa traiesti. Asta este ceea ce nu faci. Iata unde vreau sa te schimbi." Si cand Dumnezeu vorbeste, trebuie sa spui "da, Doamne." Rugaciunea ta, inainte de a incepe, ar trebui sa fie aceea a lui Eli cand a zis tanarului Samuel ce sa spuna. "Vorbeste, Doamne, caci robul Tau asculta." Atunci cand vorbeste Dumnezeu, tu trebuie sa spui, "da, Doamne, asa am sa fac." Trebuie s-o spui daca Isus Cristos este cu adevarat Domnul tau.
Aceasta ma aduce la ultimul meu punct. De fapt, il anticipeaza.
Noi trebuie sa studiem Biblia zilnic, in mod sistematic, comprehensiv, cu devotament. Trebuie sa o studiem in rugaciune. Deoarece noi ii raspundem lui Dumnezeu. Noi suntem in comuniune cu Dumnezeu. In scriptura suntem in comuniune cu Isus Cristos. Acum, cineva va spune, tu ai inceput acest studiu special despre ascultare vorbind de aventura. Si ati scos in evidenta ca in aceasta aventura mareata, care este urmarea lui Cristos ca stapan al nostru, trebuie sa te imbraci cu ascultare. Si-L urmez. Dar cand incep sa ma gandesc la ascultare, incep sa ma gandesc la Isus care ne vorbeste prin Cuvant, si cand incep sa ma gandesc la studiul sistematic asupra Cuvantului lui Dumnezeu, facand asta, zilnic, in mod comprehensiv, cu devotament si in rugaciune, toate acestea par ca si cum ar trebui sa o iau ca o imensa povara. Si, parca, mi-e frica daca fac asta, caci tot ce gasesc nu este o aventura, ci o constrangere, ceva care sa-mi scurteze viata.
Ei bine, unii oameni fac acest fel de observatie. Dupa mine, oamenii care spun asta sunt, in general, oameni care nu citesc Biblia si nu-L urmeaza, cu adevarat, pe Cristos. Ei folosesc aceasta ca un rationament pentru a nu citi Biblia si a nu-L urma pe Cristos caci, spun ei, daca-L urmez, asa se va intampla. Eu nu aud sa spuna una ca asta crestinii care Il urmeaza pe Cristos. Gasesc insa, ca oamenii care o iau in serios vorbesc despre bucuria si libertatea ce o descopera in slujba lui Cristos.
Esti obosit de pacatul tau? Esti obosit de povara neascultarii tale? Vino la Cristos. Asculta-L pe Cristos. El promite libertate si bucurie in slujba Sa acum si mult mai mult in vesnicie.
Tradus de Adrian Daniel Ilas