Astazi vom privi la atributiile lui Cristos. Cand privim la atributiile lui Cristos, unul dintre conceptele cheie pe care le intalnim este ideea ca Isus Cristos este "mijlocitorul nostru". Asa cum Moise a fost numit mijlocitorul Vechiului Testament, la fel este si Cristos Mijlocitorul Noului Testament. Ce face un mijlocitor? Un mijlocitor este unul care sta la mijloc, un intermediar, unul care se asaza intre doua sau mai multe partide si mediaza de obicei o disputa, dar nu neaparat. Intre Dumnezeu si oameni se afla acest Mijlocitor. Cand ne gandim la mijlocitori in Vechiul Testament, la cei care au intermediat sau au avut un rol in legatura dintre Dumnezeu si om, vedem ca exista trei tipuri de mediatori. De fapt, nu sunt numai trei, pentru ca Moise constituie o tipologie aparte. Dar aceste trei tipuri intalnite in Vechiul Testament au fost oameni alesi de Dumnezeu ca sa indeplineasca o sarcina anume si au fost facuti capabili sa o indeplineasca prin ungerea Duhului Sfant. Cele trei roluri principale ale mijlocitorilor, pe care le intalnim in Vechiul Testament, sunt acelea de proroc, preot si imparat. Asadar, in ceea ce-L priveste pe Isus, cand ne uitam la atributiile Sale din drama rascumpararii, spunem ca El este implicat sau detine ceea ce din punct de vedere tehnic poarta numele de atributie intreita. Cristos inmanuncheaza toate aceste trei atributii din Vechiul Testament intr-o singura Persoana. Cristos este Prorocul nostru, este Preotul nostru si Imparatul nostru.
Care este diferenta dintre aceste atributii? Sa privim la ce insemna un proroc in Vechiul Testament. Prorocul este, in cea mai mare parte, un purtator de cuvant. El este un agent al revelatiei prin care Dumnezeu, in loc sa vorbeasca direct din cer, audibil, poporului Israel, pune in gura lui cuvantul Sau, acesta fiind umplut cu Duhul Sfant. Apoi, prorocul transmite poporului Cuvantul lui Dumnezeu. Asadar, putem spune urmatoarele: prorocul sta fata in fata cu poporul. Dumnezeu sta in spatele lui, astfel ca prorocul rosteste acele cuvinte in Numele lui Dumnezeu. Mesajele lui sunt prefatate de cuvintele: "Asa vorbeste Domnul." Vedem in Vechiul Testament si faptul ca exista o lupta asidua intre adevaratii proroci ai lui Dumnezeu si prorocii falsi. Iar poporul merge dupa prorocii falsi. Ei sunt cu mult mai populari. Prorocii adevarati sunt ucisi, urati si dispretuiti. Ne gandim la Ieremia si la altii, la plangerile si problemele, suferinta si necazul pe care au trebuit sa le indure pentru ca poporul nu voia sa auda adevaratul Cuvant al lui Dumnezeu. Ne aducem aminte ca, atunci cand Ieremia s-a plans lui Dumnezeu de popularitatea de care se bucurau proorocii falsi -- care vorbeau oamenilor ceea ce voiau sa auda, legau in chip usuratic rana fiicei Sionului si le spuneau oamenilor propriile lor visuri -- Dumnezeu i-a spus lui Ieremia: "Proorocul care a avut un vis, sa istoriseasca visul acesta, dar cine a auzit Cuvantul Meu, sa spuna intocmai Cuvantul Meu." El a spus: Ieremia, inceteaza sa-ti mai faci griji despre ceea ce fac prorocii falsi. Sarcina ta, vocatia ta este sa fii purtatorul Meu de cuvant; si esti chemat sa spui intocmai tot ceea ce ti-am spus Eu.
Prin proroci, Dumnezeu transmite Cuvantul Sau. Dar cand privim la Cristos in Noul Testament, vedem ca El este prin excelenta Prorocul. Noi avem tendinta sa subestimam acest lucru. Suntem atat de entuziasmati de dumnezeirea Lui, de faptul ca este Imparat si de celelalte aspecte ale slujirii Sale, incat tindem sa credem ca a fi proroc este o atributie mai putin semnificativa. De fapt, observam la cei care se intalnesc cu Isus, in Noul Testament, o intelegere progresiva, cum este de exemplu femeia de la fantana. La inceput ea spune: "Doamne, vad ca esti proroc." Era un lucru onorabil sa numesti pe cineva proroc al lui Dumnezeu. Dar ea inca nu atinsese zenitul marturisirii ei, la care ajunge abia atunci cand isi da seama ca El era Mesia. Dar Isus nu este un simplu proroc; este un proroc extraordinar. El nu doar ca vesteste Cuvantul lui Dumnezeu, El este Cuvantul lui Dumnezeu. Autorul cartii Evrei isi incepe epistola cu aceste cuvinte: "Dupa ce a vorbit in vechime parintilor nostri prin proroci, in multe randuri si in multe chipuri, Dumnezeu, la sfarsitul acestor zile ne-a vorbit prin Fiul..." care este incarnarea Cuvantului lui Dumnezeu, Cel care manifesta pe deplin tot ceea ce Tatal I-a dat. Observati ca Isus a spus: "...nu vorbesc nimic de la Mine insumi, ci vorbesc dupa cum M-a invatat Tatal Meu." Si astfel, El este Prorocul credincios al Noului Testament.
Un alt lucru: Isus nu este doar subiectul prorociei, ci, in Scripturi, El este Obiectul principal al Prorociei. El nu doar invata despre viitor sau vesteste Cuvantul lui Dumnezeu, El este Cuvantul lui Dumnezeu si este tinta intregii invataturi profetice a tuturor prorociilor vechi-testamentale. El este Prorocul nostru extraordinar.
In al doilea rand, El este Preot. Una dintre intrebarile pe care le adresez adesea studentilor mei la Seminar si cu care incerc sa ii incurc este aceasta: care este pasajul din Vechiul Testament care este cel mai des citat sau la care se face cel mai des trimitere in Noul Testament? Cu alte cuvinte, dintre toate afirmatiile Vechiului Testament, care versete anume sunt cel mai des citate de scriitorii Noului Testament. Si raspunsul la aceasta intrebare este Psalmul 110. Este si un motiv pentru aceasta. In acest psalm gasim o afirmatie extraordinara despre caracterul lui Mesia. Dati-mi voie sa citesc primele cateva versete din psalm si vedeti daca ghiciti care anume este aceasta. "Domnul a zis Domnului meu: "Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale." Domnul va intinde din Sion toiagul de carmuire al puterii Tale, zicand: "Stapaneste in mijlocul vrajmasilor Tai!" Poporul Tau este plin de inflacarare cand Iti aduni ostirea; cu podoabe sfinte, ca din sanul zorilor, vine tineretul Tau la Tine, ca roua. Domnul a jurat si nu-I va parea rau: "Tu esti Preot in veac in felul lui Melhisedec." "
Din nou mergem la cartea Evrei si aici vedem cat de multa atentie se acorda preotiei desavarsite a lui Cristos. Ca si mijlocitor in Vechiul Testament, in loc ca preotul sa stea cu fata la popor si sa fie purtatorul de cuvant al lui Dumnezeu, postura definitorie a unui preot era ca el sa stea cu fata la Dumnezeu si cu spatele la popor. Pentru ca, la fel ca si proorocul, preotul era un purtator de cuvant. Dar el vorbea in numele poporului. El era cel care mijlocea pentru popor. El se ruga pentru popor. Si nu doar atat, el slujea in templu. Slujea la altar. Slujea in Sfanta Sfintelor atunci cand aducea jertfe lui Dumnezeu pentru popor. Vedem ca, in principal, oamenii nu isi aduceau ei insisi jertfele (chiar daca au fost ocazii cand si le-au adus singuri); jertfele principale erau aduse de marele preot in ziua ispasirii.
Am vazut ca autorul cartii Evrei vede in Isus un Preot unic. Observam ca in acest Psalm 110, doua lucruri sunt puse pe seama celui caruia ii este adresat. "Domnul a spus Domnului meu: Sezi la dreapta Mea, pana voi pune pe vrajmasii Tai sub picioarele Tale." Iata aici promisiunea ca El va fi Imparat, data de Tata Fiului Sau. Dar cateva randuri mai departe, El spune: "Tu esti Preot in veac in felul lui Melhisedec." In acest psalm mesianic din Vechiul Testament este facuta aceasta promisiune ca Mesia va fi atat Imparat cat si Preot.
Din nou vedem ca autorul cartii Evrei subliniaza faptul ca preotia lui Cristos este o preotie mai inalta decat cea stabilita pentru Aaron si semintia lui Levi, pentru ca preotia Lui merge inainte de Aaron si Levi la acest personaj foarte misterios care este Melhisedec. Si din nou observam cum autorul cartii Evrei dovedeste superioritatea preotiei melhisedechiene, pentru ca Avraam s-a subordonat el insusi lui Melhisedec, iar Avraam ii este superior lui Levi. Si daca Avraam ii este superior lui Levi si Levi este subordonat lui Avraam, iar Avraam este subordonat lui Melhisedec, inseamna ca Levi este subordonat lui Melhisedec. Toata aceasta explicatie din Evrei este necesara datorita liniei genealogice a lui Isus. Pentru ca sa fie Imparat si sa implineasca prorocia vechi-testamentala despre Imparatia lui Dumnezeu, Imparatul trebuia sa Se traga din semintia lui Iuda. Si David, desigur, facea parte din semintia lui Iuda, iar Isus facea parte din semintia lui Iuda, fiind nascut in casa, familia si linia genealogica a lui David. Nu se punea la indoiala calificarea si acreditarea oferite de semintie pentru a fi Imparat. Dar din nou, in ceea ce priveste regulile preotiei, aceasta era limitata la semintia lui Levi. Si bineinteles ca Isus nu putea face parte si din semintia lui Iuda si din semintia lui Levi. Prin urmare, autorul cartii Evrei ne spune ca preotia Lui implineste acest text. Intelegeti de ce Psalmul 110 este asa de important, aici se spune ca Mesia avea sa fie preot, dar nu un preot levitic. El avea sa fie un preot dupa o alta randuiala, intr-adevar, o randuiala mai inalta -- randuiala lui Melhisedec.
Aceasta preotie mai inalta se arata in perfectiunea morala a lui Isus, care nu trebuie sa aduca jertfe pentru pacatele proprii inainte de a intra in templu. In Vechiul Testament il vedem pe marele preot care trebuia sa aduca jertfe in ziua ispasirii pentru propriile sale pacate, inainte ca sa aduca jertfe pentru pacatele poporului. In plus, jertfa lui trebuia adusa in fiecare an. Si mai mult, cand marele preot murea, el trebuia inlocuit de un altul. Ceea ce autorul cartii Evrei ne spune cu privire la superioritatea preotiei lui Cristos este ca, mai intai de toate, El nu a trebuit sa aduca jertfe pentru pacatul Sau, pentru ca El este fara de pacat. In al doilea rand, El nu a trebuit sa repete jertfa. Jertfa pe care a oferit-o El, a oferit-o o data pentru totdeauna. In al treilea rand, jertfa Lui nu a presupus oi si tapi. Asa cum ne spune Scriptura, sangele oilor si tapilor nu era indeajuns ca sa indeparteze pacatul. Jertfa adusa de Cristos este jertfa propriei Sale Persoane. Si El nu a murit pentru ca mai apoi sa fie inlocuit de un succesor, ci El este Preot in veac dupa randuiala lui Melhisedec, lucrarea Lui de mijlocire continuand si in acest moment: nu aducand in mod continuu jertfe pentru a implini dreptatea lui Dumnezeu, ci mijlocind pentru poporul Sau in fiecare zi, in templul ceresc, in Sfanta Sfintelor cereasca.
Intocmai cum am vazut la rolul de proroc ca Isus Cristos este atat subiectul cat si obiectul prorociei, la fel stau lucrurile si in cazul preotului -- Cristos este subiectul si obiectul preotiei. Pentru ca El, ca Preot, aduce jertfa in mod subiectiv, dar o aduce si in mod obiectiv; si ea este propria Sa Persoana. El este desavarsit si este intermediarul desavarsit acum si pentru totdeauna.
In cele din urma, cea de-a treia atributie pe care o intalnim aici este si ea indicata in Psalmul 110, la inceput, unde spune: "Domnul a spus Domnului meu: Sezi la dreapta Mea... ". Este atributia de imparat. Poate ca va este greu sa o priviti din punct de vedere biblic, asa cum ati facut cu atributia de mijlocitor. Dar daca ne intoarcem la radacinile din Vechiul Testament, este foarte important sa intelegem ca daca vrem sa vedem o manifestare a dreptului divin al imparatului, atunci trebuie sa ne uitam in Vechiul Testament. Pentru ca imparatul lui Israel nu este autonom. El nu are autoritate absoluta de decizie. Ci el primeste aceasta autoritate de la Dumnezeu. El este chemat sa exercite o domnie dintr-o pozitie secundara in toate lucrurile in care trebuie sa arate dreptatea si domnia lui Dumnezeu. Desigur, istoria imparatilor din Vechiul Testament este o istorie plina de coruptie si de esec in ce priveste ducerea la bun sfarsit a responsabilitatii cu care au fost investiti initial acesti imparati. Dar imparatul lui Israel este supus legii imparatului, astfel ca imparatul este el insusi un intermediar. El se afla sub legea lui Dumnezeu si totusi el ajuta la instituirea legii lui Dumnezeu inaintea oamenilor si la respectarea ei. Din nou spun, in Biblie, imparatul nu este independent de Dumnezeu. Imparatul este agentul lui Dumnezeu; este slujitorul lui Dumnezeu care domneste.
Acest principiu se mentine in Noul Testament cu privire la magistratii civili. Biblia are in vedere doua sfere de actiune diferite pentru Biserica si Stat; si in acest sens vorbeste de o separare intre Biserica si Stat, intrucat cele doua au sarcini de lucru diferite. Dar nicaieri in Scriptura nu intalnim ideea de separare a Statului de Dumnezeu, deoarece conducatorii acestei lumi sunt randuiti si alesi de Dumnezeu. Menirea lor este aceea de a sprijini dreptatea si de a instaura dreptatea; si ei vor da socoteala inaintea lui Dumnezeu de felul in care si-au exercitat dreptul de stapanire.
Cu cativa ani in urma, am fost invitat sa vorbesc la festivitatea de inaugurare a mandatului guvernatorului din Tallahassee, Florida. Cu acea ocazie, i-am amintit cu solemnitate guvernatorului Statului: "Domnule guvernator, astazi este ziua numirii dumneavoastra in functie. Imi aduc aminte de ziua cand am fost numit in functie, cand a trebuit sa merg inaintea presbiterilor care m-au pus deoparte pentru slujirea Evangheliei si a trebuit sa fac promisiuni si sa depun juraminte. Dar astazi, dumneavoastra veti fi numit intr-o functie de slujire. Pentru ca a fi guvernator inseamna a fi un slujitor al lui Dumnezeu. Si numai Dumnezeu va poate face guvernator, iar El va va cere socoteala de modul cum veti guverna." Acest lucru este adevarat pentru oricare alt guvernator, din orice natiune, indiferent de situatia in care s-ar afla.
Dumnezeu vede in lumea de acum o lume condusa de imparati corupti, imparati care nu se supun legii imparatului si care se abat de la instituirea dreptatii si justitiei. Si modelul cel mai apropiat de imparat ideal, pe care-l gasim in Vechiul Testament, a fost el insusi un imparat corupt -- a fost David. Dar odata cu David a inceput era de aur a imparatilor in Israel. Dupa moartea lui, oamenii au tanjit sa vada restaurarea imparatiei davidice. In proorocia lui Amos, acesta vorbeste de ziua in care Dumnezeu avea sa restaureze cortul cazut al lui David. Asadar, asteptarea lui Mesia de-a lungul paginilor Vechiului Testament cuprindea o tanjire si o dorinta aprinsa dupa unul asemenea lui David. Si asa cum prezice el insusi aici, in Psalmul 110, fiul lui, Mesia, avea sa domneasca pentru totdeauna. Si astfel, atunci cand apare Cristos, El este vestit de ingeri ca Imparatul de curand nascut. De fapt, El a fost rastignit pentru ca sustinea faptul ca este Imparat. Acesta a fost motivul supararii lui Pilat. "Despre ce e vorba cu aceasta imparatie?" Si Isus a spus "Imparatia Mea nu este din aceasta lume." Dar asta nu insemna ca El nu avea o Imparatie. De fapt, Dumnezeu Il face Imparat si noi vedem culminarea slujirii Sale pamantesti nu cu ocazia invierii Lui, ci cu ocazia inaltarii Lui, cand Dumnezeu Il ridica la dreapta Sa, Il duce la incoronare, Il asaza la dreapta Sa, in calitate de Conducator al intregului Univers, ca Imparat al imparatilor si ca Domn al domnilor, a carui domnie va tine pentru totdeauna. Iar Imparatul este Imparatul-Pastor. Nu este aceasta o idee interesanta din Vechiul Testament? David a invatat cum sa fie un pastor bun prin grija aratata si prin protectia acordata oilor aflate in grija sa.
Asadar, Imparatul Mesia avea sa fie un Imparat-Pastor si un Imparat-Preot, ca sa nu mai pomenim de un Imparat-Proroc, care nu trebuia succedat de o noua generatie. Imparatia Lui nu are sfarsit. Domnia Lui va tine in veac. Singura diferenta dintre imparatia de astazi si cea pe care o vom cunoaste in viitor consta in vizibilitatea ei. Pentru ca realitatea este ca Isus este Imparat chiar acum. El detine cea mai inalta atributie politica din Univers, pentru ca a fost pus in acea pozitie de catre Dumnezeu. Acesta este mesajul Crezului Apostolic atunci cand spunem: "sta la dreapta lui Dumnezeu Tatal cel Atotputernic." A fi la dreapta lui Dumnezeu inseamna a te afla intr-o pozitie de putere, intr-o pozitie de autoritate, prin care El domneste, nu doar peste Biserica, ci peste intreaga lume. Imi place sa cant acel refren muzical "Aleluia", caci cuvintele sunt luate direct din Scriptura si puse pe un fond muzical magnific. Si stiti cum se termina. "El va domni din vesnicie in vesnicie, pentru totdeauna. Aleluia!" De aceea Biserica striga “Aleluia!", pentru ca Mesia al nostru nu este numai un Proroc, nu este numai un Preot, ci este si Imparatul nostru.
Tradus de Estera Sandau