Cu ceva timp in urma, inaintea unui seminar din seria "Cum sa-ti dezvolti o minte crestina", ne-a venit o idee sa pregatim o mica brosura in care sa prezentam modul de gandire al lumii in contrast cu invatatura pe care o da Biblia in cateva domenii esentiale. Brosura se numeste "Invata sa gandesti biblic intr-o era a secularismului" si a fost pusa la dispozitia participantilor la seminar, precum si cu alte ocazii. E foarte folositoare. Ea contrasteaza cele doua gandiri cu privire la Dumnezeu, om, Biblie, bani, sex si succes. Am citit-o si mi s-a parut foarte impresionanta. Dar ce m-a impresionat cel mai mult n-a fost vreun lucru la care sa ma fi asteptat. Am fost socat sa vad cat de rezonabile si corecte par sa fie unele din afirmatiile lumii, pana in momentul in care le privesti critic dintr-o perspectiva biblica.
Iata cateva din afirmatiile tiparite in brosura:
"Eu sunt cel mai important si lumea exista ca sa ma slujeasca." "E important doar ce ma satisface." "Daca voi castiga suficienti bani, voi fi fericit." "Am nevoie de bani ca sa-mi asigur securitatea personala si a familiei." "Securitatea financiara ma va proteja de greutati." "Orice e acceptabil cata vreme nu raneste pe altii." "Succesul e calea catre faima, bogatie, placere si putere." "Interesele mele au prioritate."
In ce priveste crestinismul, parerea lumii e aceeasi. Veti intreba: "Cum ramane cu ce spune Biblia, cu calea crestina?" Din perspectiva lumii, calea crestina nu pare deloc atractiva, pentru ca ea proclama lucruri ca acestea:
"Dumnezeu controleaza toate lucrurile si are un scop pentru orice se intampla." "Omul exista ca sa-L glorifice pe Dumnezeu." "Banii nu te protejeaza impotriva unei inimi zdrobite, impotriva esecului, pacatului, bolii sau dezastrului." "Succesul in Imparatia lui Dumnezeu inseamna smerenie si slujirea altora."
Pentru ca suntem atat de influentati de lume si semanam atat de putin cu Isus Hristos, calea crestina nu ni se pare nici noua intotdeauna atractiva. Si totusi, ce avem de facut este sa pasim oricum pe aceasta cale si sa dovedim experimental in imprejurarile prin care trecem ca voia lui Dumnezeu este cu adevarat cea mai buna.
Asta ne spune textul nostru. Asa se termina versetele 1 si 2 din Romani 12. Interesant, nu-i asa? In acest pasaj Pavel a prezentat principiile care trebuie sa ne guverneze gandirea in finalul acestei ultime sectiuni din epistola, in care vorbeste despre aplicarea doctrinei la intreaga viata. A vorbit despre aducerea trupurilor noastre ca jertfe vii inaintea lui Dumnezeu. A vorbit despre pericolul asemanarii cu lumea. Ne spune ca asa ceva nu trebuie sa se intample. Dimpotriva, trebuie sa fim transformati dinauntrul nostru prin innoirea mintilor noastre. Dar chiar la finalul acestor lucruri, el ne mai spune ca trebuie sa facem asa ca sa putem demonstra ca voia lui Dumnezeu este cea mai buna si se potriveste perfect locului in care traim, in mijlocul circumstantelor in care ne-a asezat Dumnezeu. Asta inseamna, daca pot folosi un alt limbaj, ca aceasta actiune e necesara. Sau, in alte cuvinte, Dumnezeu nu a creat crestini de sera, nici nu i-a asezat intr-un turn de fildes. El vrea sa traim cu adevarat in mijlocul lumii. Suntem creati fapturi noi in Hristos Isus, dar aceasta doar cu scopul sa putem pune in practica si sa demonstram validitatea si binecuvantarile voiei sfinte a lui Dumnezeu.
Aceasta ultima afirmatie din Romani 12:2 nu e una dificila. "Atunci veti putea deosebi bine voia lui Dumnezeu, cea buna, placuta si desavarsita." E foarte usor de explicat.
In primul rand, exista o voie a lui Dumnezeu pentru tine, pentru fiecare crestin in parte. In al doilea rand, aceasta voie a lui Dumnezeu este buna, placuta si desavarsita. Iar in al treilea rand, tu trebuie sa o deosebesti, sa o pui la incercare. Nimic mai simplu. Dar haideti sa le luam pe rand.
Mai intai, exista o voie a lui Dumnezeu pentru tine. Trebuie sa existe, pentru ca daca n-ar exista, cum ai putea sa o deosebesti? Cu toate acestea, trebuie sa explic ce inseamna acest lucru, pentru ca atunci cand vorbim despre cunoasterea voiei lui Dumnezeu sau descoperirea voiei lui Dumnezeu, in general ne gandim la aceasta in termeni care nu sunt neaparat biblici. Vreau sa spun ca atunci cand vorbim despre descoperirea voiei lui Dumnezeu pentru vietile noastre, de obicei ne asteptam ca Dumnezeu sa ne descopere intr-un mod deosebit, de obicei intr-un mod subiectiv, directia de urmat pentru o anumita decizie pe care trebuie sa o luam. Si de obicei e vorba de o decizie deosebit de importanta. Ce slujba sa accept? Am de ales intre trei oportunitati. Unde sa ma stabilesc si cu cine sa ma casatoresc? Ceva de genul acesta. Astfel de lucruri, desigur, fac parte din planul lui Dumnezeu pentru vietile noastre, dar Biblia nu la ele se refera in primul rand atunci cand vorbeste despre cunoasterea voiei lui Dumnezeu. De ce spun asta? O spun din cauza contextului. Care este contextul? Care este voia lui Dumnezeu? Despre ce vorbeste Pavel in aceste versete? Ei bine, el ne spune sa ne aducem trupurile noastre ca jertfe vii in slujba Lui. Sa nu ne conformam modului de gandire al acestei lumi. Sa respingem modelele ei de gandire si, prin lucrarea Duhului Sfant, prin studirea Cuvantului, mintile noastre sa poata fi innoite astfel incat sa incepem sa gandim si sa actionam intr-un mod biblic. Aceasta e voia lui Dumnezeu.
De fapt, el ne spune aici ca daca facem asa, si daca o facem in cunostina de cauza (aceasta e obligatia noastra ca si crestini, sa facem acest lucru), atunci vom descoperi acea voie despre care Scriptura ne spune ca este buna, placuta si desavarsita. Mai mult, daca vom face asa, daca ne vom vedea crescand in acest fel de ascultare, vom descoperi si detaliile individuale ale voiei lui Dumnezeu pentru vietile noastre.
Al doilea lucru este acesta: voia lui Dumnezeu este buna, placuta si desavarsita. In alte cuvinte, vorbim aici despre natura voiei lui Dumnezeu. La primul punct am vazut ca aceasta exista. Acum ni se spune ca voia lui Dumnezeu este buna. Ce inseamna aceasta? La modul general, voia lui Dumnezeu pentru fiecare crestin, indiferent cine ar fi el sau ea, este descoperita in Biblie. Haideti sa privim la Romani 8. Voia lui Dumnezeu ne este descoperita aici intr-un mod foarte general. Ne spune ca Dumnezeu ne ridica din starea in care eram, din pacatul si razvratirea noastra impotriva lui Dumnezeu, ne uneste cu Isus Hristos prin lucrarea Duhului Sfant si Isi incepe lucrarea de desavarsire a vietii lui Isus Hristos inauntrul nostru.
Sunt folositi aici cinci termeni foarte importanti. In versetele 29 si 30 ni se spune ca acesti cinci pasi schiteaza intregul plan. Cunoasterea mai dinainte, predestinarea, chemarea eficace, indreptatirea si proslavirea. Aceasta e voia lui Dumnezeu pentru noi la modul general. Dar mai avem si detalii specifice. Luati cele 10 porunci, de exemplu. Ele ne dau detalii importante. Voia lui Dumnezeu este sa nu avem alti dumnezei in afara de El. Sa nu ne inchinam nici macar inaintea Lui folosind imagini. Sa nu luam in desert Numele Lui. Sa ne amintim de Ziua Sabatului si sa o pastram sfanta. Asta inseamna sa punem Ziua Domnului deoparte pentru un timp de slujire si inchinare. Sa ne cinstim parintii. Sa nu ucidem, sa nu comitem adulter, sa nu furam, sa nu depunem o marturie mincinoasa si sa nu poftim. Stiti, desigur, ca Domnul Isus Hristos a dezvoltat multe din aceste porunci, explicand ce inseamna de fapt si rezumandu-le apoi astfel: El a spus ca prima porunca este sa-L iubesti pe Domnul, Dumnezeul tau, cu toata inima, mintea, sufletul si puterea ta, iar a doua este sa-ti iubesti aproapele ca pe tine insuti. Toate acestea sunt lucruri foarte specifice.
Deschideti la Epistole si veti descoperi cum Pavel spune ca voia lui Dumnezeu pentru noi este sfintirea noastra. 1 Tesaloniceni 4:3. Sau, in capitolul urmator, capitolul 5 versetul 17, ne spune ca trebuie sa ne rugam. Si asa mai departe. Sunt multe astfel de versete in Scriptura.
Ideea principala e ca aceste lucruri adesea nu ni se par bune. Iata-l pe Pavel spunand in Romani 12:2 ca aceasta voie a lui Dumnezeu pentru noi este buna, dar aceste lucruri nu ni se par bune, mai ales atunci cand gandesti asa cum gandeste lumea, si de multe ori noi asa facem. Dar, vedeti, trebuie sa intelegem ca indiferent daca ni se par bune sau nu, ele sunt bune. Si, mai mult, vom descoperi ca sunt bune pe masura ce le facem, adica pe masura ce le punem in practica.
Un comentator biblic spune la acest punct: "Voia lui Dumnezeu este caracterizata aici ca fiind buna pentru ca indiferent cat de mult mintea s-ar opune acestei notiuni si indiferent cat de mult ni se pare ca ne limiteaza placerile si ne intuneca bucuria, ascultarea de Dumnezeu are cu adevarat ca rezultat fericirea noastra."
In al doilea rand ni se spune ca voia lui Dumnezeu este placuta. Ne punem insa intrebarea: "Placuta pentru cine?" Placuta lui Dumnezeu? Ei bine, nu despre asta vorbeste aici. Acest lucru e evident. Daca e voia lui Dumnezeu, desigur ca Ii este placuta lui Dumnezeu. Si nu poate vorbi despre ea ca fiind placuta lui Dumnezeu pentru ca nu se poate dovedi ca Ii este placuta. E peste puterile noastre. El ne spune aici ca ne este placuta noua. Ideea e ca vom descoperi cat de placuta ne este atunci cand o implinim. Adica atunci cand ne hotaram sa umblam pe calea lui Dumnezeu si refuzam sa ne conformam lumii, dimpotriva, dorim sa fim transformati astfel incat sa incepem sa gandim si sa actionam asa cum fac crestinii. Atunci nu trebuie sa ne temem ca la sfarsitul vietii vom privi inapoi si ne vom spune: "Pana la urma, totul a fost doar o dezamagire" si sa fim astfel nemultumiti. Dimpotriva, vom privi inapoi si vom spune: "Voia lui Dumnezeu a fost placuta, cea mai buna pentru noi."
Vorbeam chiar saptamana aceasta cu un crestin a carui mama e pe moarte. Ea nu e crestina si el imi spunea ca in ultimele saptamani si luni mama lui a devenit plina de amaraciune. Nu a fost asa pana acum. Nu a fost o astfel de persoana, dar acum in amaraciunea ei ea crede ca toti i s-au intors impotriva. Chiar si copiii ei, care de fapt vor sa o ajute. Iar crestinul acesta imi spunea cam asa: "Sunt convins ca crestinii si necrestinii isi sfarsesc viata total diferit. Cei care nu sunt crestini cred ca nu merita sa-si incheie viata cu o sanatate subreda si in durere, ei se gandesc ca si-au irosit viata si sunt plini de amaraciune din cauza asta. Crestinii sunt multumiti de felul in care Dumnezeu i-a condus si de ce a facut El pentru ei." Apoi a spus: "E mai bine sa mori ca un crestin."
Cred ca are perfecta dreptate. Acesta e unul din lucrurile pe care ni le spune si Pavel.
Iata acum al treilea lucru. Voia lui Dumnezeu e desavarsita. Pavel adauga si acest lucru. Exista un numar de cuvinte in limba greaca care pot fi traduse prin perfect sau desavarsit in limba engleza, dar fiecare are diferite conotatii. Un astfel de cuvant este akribos. Din el avem cuvantul acuratete. Si va puteti imagina modul in care este folosit. O relatare perfecta e una in care faptele sunt prezentate cu acuratete. Deci, unul dintre cuvinte are aceasta conotatie. Un alt cuvant este katartizo, si el inseamna "potrivit pentru a rezolva ceva". Adica, atunci cand ai un puzzle, o problema pe care incerci sa o rezolvi si gasesti o solutie care se potriveste perfect in acel caz, atunci ai gasit solutia perfecta. Asa este folosit acest cuvant. Insa cuvantul folosit aici in al doilea verset din Romani 12 este diferit. E cuvantul teleios si are de-a face cu ceva care si-a atins scopul final sau s-a terminat. Se foloseste, de exemplu, in cazul unei persoane mature. O persoana care a crescut si a devenit ce a intentionat Dumnezeu sa fie. Se foloseste in cazul lui Isus Hristos, pentru ca El a devenit Omul desavarsit. El a devenit intruparea a tot ce ar trebui sa fie omul, intreg sau complet. Se foloseste in cazul istoriei, cand vorbim despre sfarsitul istoriei sau despre terminarea istoriei, cand totul se incheie inaintea judecatii finale atunci cand Dumnezeu isi desavarseste tot ce a intentionat sa faca in istorie.
Acesta e cuvantul. Iar in textul nostru el inseamna ca cei ce fac voia lui Dumnezeu vor descoperi ca acesteia nu-i lipseste nimic. In alte cuvinte, vor descoperi ca ea e caracterizata de o anume plenitudine, implinire sau desavarsire.
Al treilea punct pe care il mentionam mai devreme este acesta. Exista o voie a lui Dumnezeu si aceasta este buna, placuta si desavarsita. Al treilea punct este ca e responsabilitatea noastra sa o demonstram. Altfel spus, sa dovedim in vietile noastre ca este ceea ce Dumnezeu spune ca este, prin felul in care traim, prin alegerile pe care le facem, prin activitatea deliberata a mintilor noastre si prin ceea ce facem cu timpul pe care Dumnezeu ni l-a daruit. Mai mult, doar asa vom descoperi care este de fapt voia lui Dumnezeu specifica pentru fiecare din noi in parte. Vedeti, acest mod de gandire este total opus modului nostru normal de gandire. Tu si cu mine in mod normal gandim cam asa: "Doamne, care este voia Ta? Vrem sa ne spui care este voia Ta." Iar atunci cand Dumnezeu ne-o descopera, incepem sa o evaluam cu intelegerea noastra distorsionata, ca sa vedem daca este buna, placuta si desavarsita. Iar daca, dupa judecata noastra, pare sa fie buna, placuta si desavarsita, atunci o implinim. Daca nu, atunci n-o facem. Nu asa ar trebui sa stea lucrurile. Vedeti, textul acesta ne spune ca trebuie sa ne hotaram sa o implinim, trebuie sa incepem acest proces si sa mergem inainte cum putem mai bine, urmand invatatura Bibliei. Iar pe masura ce vom face asa, vom descoperi cum calea celui neprihanit devine din ce in ce mai buna pe zi ce trece.
Ascultati ce spune Candlish. "Voia lui Dumnezeu poate fi cunoscuta doar incercand-o. Nici o persoana partasa a unei naturi finite si care ocupa o pozitie de supus sau slujitor sub autoritatea lui Dumnezeu, sub Legea Sa, nu poate intelege voia lui Dumnezeu altfel decat prin experimentarea ei." Adica nu o putem intelege complet, pentru ca Dumnezeu e cu mult deasupra noastra. Caile Lui nu sunt caile noastre. Gandurile Lui nu sunt gandurile noastre. Noi trebuie pur si simplu sa o facem. "Nu poti explica cuiva mai dinainte care este voia lui Dumnezeu, care sunt atributele si caracteristicile ei. Acea persoana trebuie sa le descopere pentru sine si trebuie sa le descopere experimental. Trebuie sa o verifice in propria sa persoana si in propria sa istorie personala. Trebuie sa demonstreze ca voia lui Dumnezeu e buna, placuta si desavarsita."
Pentru ca l-am pomenit pe Candlish, dati-mi voie sa spun ca, dupa parerea mea, in studiul sau din Romani 12 cel mai important lucru pe care il spune se gaseste in acest punct. Dupa ce a vorbit despre aceste lucruri, el merge mai departe si concluzioneaza facand lumina in privinta doctrinei biblice a "probarii". A proba inseamna "a demonstra" sau "a pune la incercare". Iar ideea pe care o desprinde el de aici este ca, conform Bibliei, toate fiintele libere si inteligente sunt trecute de Dumnezeu printr-o perioada de proba, o perioada de incercare. Iar scopul testului, sau al probarii, este de a vedea daca aceste fiinte dovedesc prin experienta lor ca voia lui Dumnezeu este asa cum declara Dumnezeu ca este, si anume: buna, placuta si desavarsita.
Iata exemplele. Urmariti-ma pe masura ce le prezint. Mai intai, ingerii. Nu stim prea multe despre ingeri pentru ca nu ni s-a descoperit prea mult despre ei, dar stim ca a existat o perioada de proba pentru ca unii din ei au cazut din starea lor initiala. Din anumite motive, unii dintre ei, in loc sa urmeze voia lui Dumnezeu, au decis ca voia lui Satan era mai buna decat voia lui Dumnezeu. In alte cuvinte, ei au spus ca voia lui Dumnezeu nu e buna, placuta si desavarsita. Nu e buna. Nu e placuta. Cu siguranta nu e desavarsita. Iata o voie mai buna. E mai buna si e mai placuta. Asa ca au urmat voia lui Satan si au cazut. Cei care au ramas devotati au descoperit de atunci incoace, in propria lor experienta, pe masura ce au vazut cum a lucrat Dumnezeu in ceea ce noi numim istorie, ca voia lui Dumnezeu este desavarsita. Stiti ca in Efeseni ni se spune ca ingerii privesc sa vada intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu, asa cum este ea aratata in Biserica. Astfel ingerii, vedeti, punand in practica voia lui Dumnezeu, descopera ca ea este asa cum Dumnezeu declara ca este.
Iata al doilea exemplu. Omul in starea sa originara, fara pacat. Cunoastem mult mai multe lucruri despre aceasta decat stim despre ingeri, din motive evidente. Fiind noi insine fiinte umane, aceste lucruri ne intereseaza si prin urmare ele ne sunt descoperite mai pe larg in Scriptura. Nu suntem ingeri, asa ca ce s-a intamplat cu ei nu ne preocupa prea mult, dar ce s-a intamplat cu primul barbat si cu prima femeie ne intereseaza. Stim despre ce era vorba acolo. Li s-a interzis un singur lucru, sa manance din pomul cunostintei binelui si raului. Si stim ce s-a intamplat. Au analizat problema si si-au spus: "Voia lui Dumnezeu nu pare sa fie buna pentru noi. Cu siguranta nu e placuta, pentru ca noi vrem sa fim liberi sa facem ce vrem, si nu poate fi desavarsita, pentru ca noi credem ca exista o cale mai buna." Astfel au ascultat ce le spunea diavolul. Pe de-o parte Dumnezeu le spune: "Nu faceti asta pentru ca in ziua cand o veti face veti muri." De cealalta parte diavolul le spune: "Nu veti muri." Mai mult, el adauga: "Dumnezeu stie ca daca veti face asa veti fi ca Dumnezeu, cunoscand binele si raul." Cei doi si-au spus: "Asta pare sa sune mai bine, sa poti deosebi intre bine si rau." Si oare nu suna mai bine? Nu e cunostinta mai buna decat ignoranta? Tu nu ai gandi oare la fel in mod natural? "Desigur," au spus ei, "iar sa fii ca Dumnezeu - asa vrem sa fim si noi." Astfel, pusi la incercare, in perioada lor de proba, ei au ales voia lui Satan si astfel au cazut si au fost indepartati de acolo, aducand pacatul si moartea asupra rasei umane. Din propria noastra experienta, printr-un lucru negativ, am invatat inca de atunci ca voia lui Satan nu e desavarsita, nu e buna si nu e placuta. Daca Adam si Eva ar fi ales-o pe cealalta, daca ar fi mers pe calea lui Dumnezeu, si-ar fi petrecut toata viata descoperind cat de buna, placuta si desavarsita e cu adevarat voia lui Dumnezeu.
Am vazut doua exemple. Iata-l pe al treilea. Domnul Isus Hristos. E adevarat ca Isus Hristos nu e o faptura creata. El e Dumnezeul vesnic. Cu toate acestea, in starea sa intrupata, adica atunci cand a luat asupra Sa un trup omenesc, El a facut acest lucru ca sa dovedeasca faptul ca voia lui Dumnezeu era cu adevarat buna, placuta si desavarsita, chiar daca ea includea durerea crucii care, in ea insasi, nu era nici pe departe placuta sau de dorit.
Ganditi-va acum la versetele din Biblie care explica cum aceasta a fost o lupta chiar pentru Isus Hristos. Stiti cum in Gradina Ghetsimani El s-a luptat cu gandul ca trebuia sa mearga la cruce. In Matei 26:38 si 39 El incheie lupta spunand: "Totusi, nu cum voiesc Eu, ci cum voiesti Tu." Vedeti, nu I se parea un lucru de dorit, dar era hotarat sa aleaga calea lui Dumnezeu. Autorul Epistolei catre Evrei descrie acelasi eveniment astfel: "El este Acela care, in zilele vietii Sale pamantesti, aducand rugaciuni si cereri cu strigate mari si cu lacrimi catre Cel ce putea sa-L izbaveasca de la moarte, si fiind ascultat, din pricina evlaviei Lui, macar ca era Fiu, a invatat sa asculte prin lucrurile pe care le-a suferit." In Filipeni Pavel ne spune cum Isus S-a smerit si S-a facut ascultator pana la moarte, si inca moarte de cruce.
Iata ce scrie Candlish despre aceasta. "Trebuie sa fi fost si pentru El o lupta, un efort sa faca voia lui Dumnezeu. Nu a fost usor. Nu era placut. Implica renuntarea la propriile interese, sacrificiul de sine, o crucificare completa. Era dezgustator pentru cele mai inalte si mai sfinte instincte ale umanitatii Sale pure. Asupra Lui apasa o greutate zdrobitoare. L-a adus in cele mai tulburatoare situatii care il implicau intr-o lucrare continua si adesea lipsita de recunostinta, care il aduceau fata in fata cu oameni rai si demoni. Dar El a demonstrat-o. Iar in acest proces, chiar pe masura ce o demonstra, El a descoperit ca voia lui Dumnezeu este buna, placuta si desavarsita."
Ei bine, am vazut trei exemple. Ingerii, omul in starea sa originara, si Domnul Isus Hristos. In primele doua cazuri cei implicati au cazut. Isus Hristos a ramas in picioare. Ajungem acum la ultimul exemplu si cel mai critic dintre toate, la noi insine, poporul crestin. Cum ramane cu noi? Conform acestui verset, noi suntem chiar acum in perioada de proba, prin care se urmareste daca vom imbratisa sau nu voia lui Dumnezeu, asa cum e ea descoperita in Scriptura, pentru vietile noastre, daca vom intoarce spatele lumii si cailor ei rele si vom demonstra ca voia lui Dumnezeu este asa cum Dumnezeu declara ca este, atunci cand o numeste buna si desavarsita.
Cateva intrebari pentru tine. Cine trebuie sa faca aceasta? Raspunsul: tu, si trebuie sa o faci exact in circumstantele pamantesti in care te-a asezat Dumnezeu. A doua intrebare. Cum trebuie facut acest lucru? Raspuns: trebuie sa il faci experimental. Adica, punand la incercare voia descoperita a lui Dumnezeu. A treia intrebare. Cand trebuie facut? Raspuns: chiar acum, si maine, si in zilele care vin dupa aceea. Altfel spus, trebuie sa o faci in mod repetat, cu consecventa si credinciosie, pana la sfarsitul vietii tale sau pana cand Domnul Isus Hristos va reveni. Ultima intrebare. De ce trebuie facut? Pentru ca e lucrul corect ce trebuie facut si pentru ca voia lui Dumnezeu e cu adevarat buna, placuta si desavarsita.
Dati-mi voie ca in final sa il citez din nou pe Candlish. "Despre comportarea acestei lumi se poate cu adevarat spune ca, cu cat o incerci mai mult, cu atat o gasesti mai putin satisfacatoare. Arata bine. Arata placuta la inceput, dar cel care a trait mult a descoperit ca in final e o desertaciune. E total diferita de voia lui Dumnezeu. Aceasta adesea arata mai rau la inceput. Pare grea si intunecata, dar mergi inainte, pune-o la incercare. Demonstreaz-o cu rabdare, cu perseverenta, in rugaciune si durere, si vei avea parte de o mai mare claritate, lumina, cunoastere, bucurie. Vei descoperi din ce in ce mai mult cum cararea celor neprihaniti este ca lumina stralucitoare, a carei stralucire merge mereu crescand pana la miezul zilei. Caci caile intelepciunii sunt niste cai placute, si toate cararile ei sunt niste carari pasnice, iar judecatile Domnului sunt adevarate, toate sunt drepte. Ele sunt mai de pret decat aurul, decat mult aur curat; sunt mai dulci decat mierea, decat picurul din faguri. Robul Tau primeste si el invatatura de la ele; pentru cine le pazeste, rasplata este mare."
Tradus de Florin Vidu