Continuam acum cu studiul nostru asupra documentului celebrand unitatea evanghelica in Evanghelie. Si deja ne-am uitat la primele sapte din cele optsprezece afirmatii si negatii. Astazi vom incepe uitandu-ne la numarul opt. Numarul 8 contine:
Afirmam ca ispasirea lui Hristos, prin care, in ascultarea Sa, a oferit o jertfa perfecta, impacand pe Tatal, platind pentru pacatele noastre si satisfacand dreptatea divina in folosul nostru, conform planului etern al lui Dumnezeu, este un element esential al Evangheliei.Negam ca orice opinie asupra ispasirii, care respinge satisfacerea dreptatii divine implinita pentru credinciosi prin substituire, este compatibila cu invatatura Evangheliei.
Insusi Apostolul Pavel, in redarea celui mai scurt rezumat al Evangheliei, a spus ca este hotarat sa nu predice nimic altceva decat pe Hristos si El rastignit. (1 Corinteni 2:2) In centrul vestii bune a mesajului Noului Testament este mesajul crucii in care Hristos a efectuat o lucrare de impacare intre Dumnezeu si toti cei care isi pun increderea in Hristos. Si o ispasire este o plata pentru pacat. Si este o plata care nu este facuta de noi individual, pentru ca noi nu suntem capabili sa oferim nici un fel de jertfa lui Dumnezeu care ar satisface conditiile dreptatii Lui. Lucrul care face ispasirea necesara este caracterul lui Dumnezeu care este absolut drept. Si Dumnezeu este atat de drept incat nu trece pacatul cu vederea, ci mai degraba nu doreste sa renunte la devotamentul fata de integritatea si neprihanirea Sa. Motivul pentru care evanghelia este veste buna, asa cum am mentionat mai devreme, este pentru ca raspunde celei mai semnificative dileme pe care o fiinta umana o va intalni vreodata. Si aceasta, din cauza ca suntem pacatosi, nu suntem drepti; nu suntem neprihaniti si Dumnezeu ramane neschimbat si pentru eternitate drept si neprihanit. Intrebarea evidenta este, cum poate o fiinta umana nedreapta sa spere vreodata a supravietui judecatii unui Dumnezeu drept si sfant? Ei bine, remediul pentru aceasta problema este gasit in planul etern al Lui Dumnezeu de a asigura o cale de salvare pentru poporul Lui in asa fel incat pacatele lor sa fie acoperite dar si dreptatea Lui sa fie satisfacuta. Dumnezeu nu-si negociaza neprihanirea. Si in Evanghelie, asa cum Pavel declara in Romani, Dumnezeu se reveleaza pe El Insusi ca drept si ca Cel ce indreptateste pe cei fara Dumnezeu (Romani 3:26). Si, bineinteles, lucrarea critica pe care o are in vedere aici este a lui Hristos pe cruce prin care El a oferit o ispasire poporului Sau. Acum, ni se spune ca aceasta ispasire, oferita in ascultare de Hristos, este jertfa perfecta care il satisface pe Tatal prin plata pacatelor noastre si satisfacerea dreptatii divine.
Acum, uneori este nevoie sa ne oprim si sa explicam unele cuvinte. In alte programe, in trecut, am dat definitia cuvantului "impacare" (gasit in Evrei 2:17, 1 Ioan 2:2, 1 Ioan 4:10) si am facut distinctia fata de un alt cuvant folosit in Noul Testament, cuvantul "ispasire." Diferenta fundamentala dintre ispasire si impacare poate fi definita in termeni liniari. Voi desena doua linii pe tabla mea invizibila. Una este verticala. Cealalta este orizontala. Termenul "ispasire" - "expiatie", are prefixul "ex" care inseamna "din" sau "de la", are de-a face cu indepartarea pacatelor noastre de la noi. Privind inapoi la scenariul Vechiului Testament privitor la Ziua Ispasirii (Levitic 23:27), mai mult de un animal era implicat in jertfa. De fapt erau cateva. Acele animale erau sacrificate de preot pentru purificarea personala inainte sa poata oferi jertfa substituitiva de ispasire lui Dumnezeu. Si daca vreti, de asemenea "tapul ispasitor" (Levitic 16:10)... Va amintiti, preotul isi punea mainile pe spatele tapului si apoi tapul era trimis in pustie, departe de tabara, departe de prezenta lui Dumnezeu, simbolizand indepartarea pacatelor poporului din prezenta lui Dumnezeu, sau cum spunem noi, iertarea de pacate. Noi folosim termenul "a remite" in multe feluri. Cand primesti o factura, se poate sa vezi la baza ei cuvintele "plata remitenta" intr-un fel sau altul, si inseamna sa o trimiti inapoi sau sa o retrimiti cuiva. Si mai vorbim despre cancer ca se diminueaza. Asta inseamna ca dispare, ca este indepartat. Si lucrul la care ne referim aici prin termenul "ispasire" este indepartarea, dupa cum Biblia foloseste expresia "cat este de departe rasaritul de apus, atat de mult departeaza El faradelegile noastre de la noi." (Psalmul 103:12)
Deci, indepartarea pacatelor noastre este indeplinita pentru ca Dumnezeu in mod legal transfera vina si pacatele noastre din contul nostru, lui Hristos, care este Cel ce ne poarta pacatele. Nu din intamplare Isaia 53 joaca un rol atat de crucial in intelegerea apostolica nou-testamentala a crucii, pentru ca acolo vedem imaginea slujitorului lui Dumnezeu care poarta nelegiuirea poporului Sau. Si ii face placere Domnului sa-L striveasca si sa-L pedepseasca punand asupra Lui pacatele noastre (Isaia 53:10). Aceasta este partea ispasirii in care pacatele noastre sunt transferate din contul nostru asupra lui Hristos.
Acum, pe cruce, unde Hristos se ofera pe sine ca jertfa perfecta in locul nostru, El ia asupra Lui ceea ce ni se cuvenea noua. Noul Testament ne aminteste ca pedeapsa Vechiului Testament pentru incalcarea legii si violarea intelegerii noastre cu Dumnezeu, este aflarea sub blestemul lui Dumnezeu. Astfel incat daca am infrunta judecata noi insine, am fi expusi la masura completa a maniei lui Dumnezeu, care este blestemul sau asupra rautatii. Pavel ne spune in Galateni ca Hristos ia asupra Lui blestemul pe care noi il meritam si El face aceasta ca inlocuitorul nostru. Astfel incat blestemul pe care tu sau eu il meritam este purtat in locul nostru de catre Isus. Iata ce vrem sa spunem prin ispasire inlocuitoare. Ispasirea este efectuata; pretul este platit de un inlocuitor; de catre alta persoana decat cea vinovata.
In trecut, cand am privit la doctrina ispasirii, am discutat despre problema pe care o avem inaintea lui Dumnezeu prin datoria noastra. Privind dintr-o perspectiva legala, aceia dintre noi, adica toti, au pacatuit impotriva lui Dumnezeu si au atras asupra lor o datorie (o datorie morala) fata de perfectiunea Lui. Si suntem, dupa cum ne spune Noul Testament, datornici care nu-si pot achita datoriile. Si exista o diferenta intre ceea ce numim noi o "datorie financiara" si o "datorie morala." O "datorie financiara" este acel tip de datorie pe care ne-o asumam atunci cand datoram bani oamenilor. Si acesta este modul in care ne referim de regula la datorii. De obicei ne referim la obligatii financiare prin care datoram cuiva bani. Cand ne rugam rugaciunea Tatal Nostru si spunem "Iarta-ne noua greselile [datoriile] noastre precum si noi iertam gresitilor [datornicilor] nostri," nu ne referim la datorii financiare. Vorbim despre datorii morale.
Acum, ilustratia mea preferata care este posibil sa o fi auzit in trecut, este povestea unui baiat care intra intr-un magazin de inghetata si merge la casa. Si eu privesc aceasta scena. Si copilul cere doua conuri de inghetata de ciocolata. Vanzatoarea ii pregateste inghetata, i-o inmana si apoi spune, "Aceasta te costa doi dolari." Si deodata vezi aceasta privire ingrozita pe fata copilului in timp ce isi introduce mana in buzunar si scoate doar o bancnota de un dolar si spune, "Dar mama mi-a dat doar un dolar." Deci el nu are destul. Nu are destui bani pentru a plati inghetata; datoria sa. Si eu privesc aceasta tranzactie si dupa cum ar face oricine, ma indrept spre vanzatoare si ii spun, "Uite, el iti datoreaza un dolar, iata, lasa-ma sa platesc eu." Si ii inmanez bancnota. Acum, intrebarea care se pune: este vanzatoarea obligata sa accepte aceasta plata prin substituire? Da. Eu ofer un mijloc legal de plata, banii, in folosul copilului si vanzatoarea, acum, trebuie sa primeasca aceasta plata pentru ca datoria a fost platita. Nu conteaza cine plateste datoria atata timp cat ea este platita in numele persoanei. Nici o problema.
Dar presupuneti ca situatia este diferita. Eu stau in magazin si baiatul intra in magazin iar vanzatoarea este in bucataria din spate. Si baiatul alearga in spatele casei si fura doua conuri cu inghetata si incepe sa alerge spre usa. In acel moment, vanzatoarea il prinde de haina si spune, "Stai o clipa tinere, ce crezi ca faci?" Si acum ea cheama politia pentru ca baiatul a furat inghetata. Politistul vine si vanzatoarea explica faptul ca l-a surprins pe acest baiat furand inghetata. Si eu privesc toate acestea. Si spun, "Stati o clipa. Hei, luati-o incet!" Spun, "Eu am doi dolari. Dati-mi voie sa platesc acesti doi dolari si haideti sa uitam toata povestea." Este vanzatoarea sau proprietarul magazinului obligat sa accepte aceasta plata acum? Nu. Pentru ca ceea ce avem aici nu este o simpla datorie financiara ci si o datorie morala care, daca un inlocuitor se ofera sa plateasca consecintele sau pedeapsa pentru datoria morala, cel care a fost ofensat ar putea sau nu, in functie de discretia sa, sa accepte plata inlocuitoare.
Acesta este motivul pentru care vorbim despre harul lui Dumnezeu. Tatal accepta jertfa si sacrificiul care este oferit de catre Fiul Sau. Si ni se spune ca in ispasirea lui Hristos, dreptatea lui Dumnezeu este impacata, sau satisfacuta. Si cand ma intorc la tabla mea cu linia verticala si cea orizontala, linia orizontala se refera la ispasire. Eliminarea sau indepartarea pacatelor noastre de la noi. Impacarea are de-a face cu relatia noastra cu Dumnezeu in care ispasirea lui Hristos satisface cerintele lui Dumnezeu, spre impacarea lui Dumnezeu, sa spunem, si permite lui Dumnezeu apoi, sa extinda beneficiile rascumpararii pentru toti cei ce sunt reprezentati de Acela care realizeaza impacarea, adica Isus.
Au existat multe teorii asupra ispasirii in istoria bisericii care au cautat sa nege ca a existat o astfel de tranzactie cosmica, ce a implicat o satisfacere si o substituire in ispasire. Unii au redus ispasirea la un simplu exemplu de act eroic, al unui sacrificiu uman de sine sau o lectie pe care Dumnezeu o da omenirii prin care ilustreaza ca El ia in serios pacatul si neprihanirea dar ca nu are loc de fapt nici o tranzactie legala.
In negarea de la numarul 8, aceste vederi alternative sau eretice ale ispasirii sunt respinse complet. Aceasta spune:
Negam ca orice opinie asupra ispasirii, care respinge satisfacerea dreptatii divine implinita pentru credinciosi prin substituire, este compatibila cu invatatura Evangheliei.
Carl Bart a spus odata ca cel mai important cuvant din Noul Testament este un mic cuvant grecesc pronuntat huper, si care este cuvantul grecesc tradus prin trei cuvinte in limba romana ce inseamna: "in numele cuiva." Aceasta merge drept in centrul credintei crestine ca proclamatia Evangheliei este aceea ca pacatele tale au fost platite de altcineva decat de tine insuti, adica de Hristos.
In afirmatia 9 citim:
Afirmam ca lucrarea salvatoare a lui Hristos a inclus viata si moartea Lui in numele nostru. Declaram ca credinta in supunerea perfecta a lui Hristos prin care El a indeplinit toate cerintele Legii lui Dumnezeu in numele nostru, este esentiala pentru Evanghelie.Negam faptul ca mantuirea noastra a fost obtinuta doar sau exclusiv prin moartea lui Hristos, fara referinta la viata Lui de neprihanire perfecta.
Aceasta ne aduce la punctul de dubla atribuire care sta la fundatia mantuirii noastre. Pe de o parte, vina si pacatul nostru sunt transferate sau socotite impotriva lui Hristos decat impotriva noastra. Dar pe langa aceasta, masura completa a mantuirii noastre are loc atunci cand Dumnezeu, apoi, transfera in contul nostru meritul si neprihanirea pe care Isus le-a castigat in viata Sa de ascultare totala. Deci, ideea este ca Evanghelia nu este doar un mesaj despre moartea lui Hristos, ci este de asemenea si un mesaj despre viata Lui. Noi suntem mantuiti, la fel de mult prin viata lui Hristos pe cat suntem prin moartea Lui. Ambele sunt necesare. Rascumpararea nu a fost efectuata pentru ca Hristos a venit pe pamant in Vinerea Mare, a murit si S-a intors in cer. El a fost nascut dintr-o femeie si S-a supus pe El Insusi fiecarui punct al legii de la inceputul vietii pana la momentul mortii Sale. Fiind noul Adam sau al doilea Adam. La fel cum prin esecul intaiului Adam, care a reprezentat rasa umana, moartea si toate felurile de consecinte catastrofale care au intrat in lume prin neascultarea unui singur om, la fel Noul Testament vorbeste despre ultimul Adam prin a Carui ascultare putem fi indreptati si impacati cu Dumnezeu. Deci in moarte judecata negativa asupra pacatului este satisfacuta si implinita prin ispasirea Lui, dar in viata Lui, obtinerea pozitiva a meritului si neprihanirii este realizata de Isus.
Vedeti, noi avem nevoie de doua lucruri. Avem nevoie de ceva care va indeparta vina noastra si acest lucru este indeplinit de ispasire. Dar daca aceasta este tot ce a facut Hristos, ne-ar pune din nou acolo de unde am inceput. Ne-ar da inocenta dar nu ne-ar da neprihanire. Neprihanirea este ceva ce trebuie realizat. Si noi nu o putem realiza singuri. Ideea este ca Evanghelia declara ca Hristos a murit pentru noi si El de asemenea a trait pentru noi. El ia vina noastra prin imputare. El ne da meritul Sau de asemenea prin imputare, dupa cum vom vedea in discutiile viitoare asupra acestui fapt.
Din nou, "Noi declaram ca credinta in supunerea perfecta a lui Hristos prin care El a indeplinit toate cerintele Legii lui Dumnezeu in numele nostru, este esentiala pentru Evanghelie."
Cand ne punem credinta in Hristos, noi nu ne punem increderea doar in Persoana ci si in lucrarea Lui, in ceea ce El a realizat in numele nostru. A crede in Evanghelie inseamna a pierde orice speranta de a trai vreodata suficient de drept prin noi insine incat sa putem satisface cerintele dreptatii lui Dumnezeu. Dar, a crede in Evanghelie inseamna sa ne incredem in ceea ce a facut Hristos in viata Lui pentru noi cat si prin moartea Lui.
Din nou, "Negam faptul ca mantuirea noastra a fost obtinuta doar sau exclusiv prin moartea lui Hristos fara referinta la viata Lui de neprihanire perfecta."
Concluzie
Ceea ce lucreaza sub termenii clar exprimati ai Evangheliei, care declara ca suntem indreptatiti prin credinta in Isus Hristos, este presupunerea negraita ca in analiza finala, justificarea inaintea lui Dumnezeu este prin fapte si doar prin fapte. "Acum, stai o clipa", ai spune, "ai aparat mereu cu putere doctrina indreptatirii doar prin credinta si acum ne spui ca justificarea este doar prin fapte." Da, este in acest sens. Indreptatirea noastra este primita prin lucrarea lui Isus Hristos. Asta vrem sa spunem cand afirmam ca suntem indreptatiti prin credinta. Este pentru ca avem credinta si ne incredem in lucrarile care au fost facute de altcineva decat noi insine. Faptele lui Isus castiga neprihanirea si binecuvantarea promisiunilor lui Dumnezeu. Si prin faptele lui bune acordul original pe care Dumnezeu l-a facut cu omenirea a fost implinit. Unde Adam a esuat in faptele sale, Hristos a fost victorios in ale Sale. Si prin faptele sale bune noi suntem rascumparati.
Eu spun oamenilor ca in analiza finala vei fi judecat dupa fapte si vei sta in fata lui Dumnezeu in unul din doua feluri. Fie vei sta la judecata lui Dumnezeu pe baza faptelor tale sau vei sta pe baza faptelor lui Hristos. Daca te vei prezenta pe baza faptelor tale, iti garantez, ca vei avea parte de vesti rele. Daca mergi pe baza faptelor lui Hristos, vei experimenta vestea buna a Evangheliei.
Tradus de Cristian Cotovan