Valea Viziunilor
Doamne, înălţat şi sfânt, blând şi smerit, Tu m-ai adus în Valea Viziunilor, unde locuiesc în adâncuri dar Te văd pe înălţimi; împresurat de munţii păcatului, privesc slava Ta. Fă-mă să înţeleg prin paradox că drumul în jos e drumul în sus, că a fi smerit înseamnă a fi înălţat, că inima zdrobită e inima vindecată, că duhul întristat e duhul care se bucură, că sufletul care se pocăieşte e sufletul victorios, că a nu avea nimic înseamnă a avea totul, că a purta crucea înseamnă a purta cununa, că a dărui înseamnă a primi, că valea este un loc al viziunii. Doamne, stelele pot fi văzute şi în timpul zilei din adâncul fântânilor, iar cu cât e mai adâncă fântâna, cu atât mai puternic strălucesc stelele Tale; fă-mă să descopăr lumina Ta în întuneric, viaţa Ta în moartea mea, bucuria Ta în întristarea mea, harul Tău în păcatul meu, bogăţiile Tale în sărăcia mea, slava Ta în valea mea.
Tradus de Florin Vidu