O, suflete fara tinere de minte, trezeste-te din visurile tale ratacitoare; intoarce-te de la urmarirea desertaciunilor, priveste inauntru, inainte, in sus, uita-te la tine, gandeste-te la tine, cine si ce esti, de ce esti aici, ce vei fi in curand.
Esti o faptura a lui Dumnezeu, formata si modelata de El, gazduita intr-un trup la fel ca un pastor in cortul lui; nu vrei sa cunosti caile lui Dumnezeu?
O Dumnezeule, Binefacatorul meu ranit, neglijat si provocat, cand ma gandesc la maretia Ta si la bunatatea Ta, mi-e rusine de insensibilitatea mea, rosesc si nu indraznesc sa-mi ridic fata, pentru ca in nebunia mea am gresit.
Sa continui sa te neglijez, cand fiecare din fapturile Tale cu ratiune ar trebui sa Te iubeasca si sa profite de orice ocazie ca sa-Ti fie placuta?
Marturisesc ca nu ai fost in toate gandurile mele, cunoasterea Ta ca scop suprem al fiintei mele a fost neglijata, nu m-am gandit niciodata cu seriozitate la nevoile inimii mele.
Dar, chiar daca mintea mea este confuza si impartita, natura mea este pervertita, totusi, dorintele mele tainice sunt inca dupa Tine.
Nu ma lasa sa intarzii sa vin la Tine; zdrobeste vraja fatala care imi leaga dorintele mele pacatoase, si da-mi o minte fericita care se odihneste in Tine, pentru ca Tu m-ai facut si nu ma poti uita.
Lasa Duhul Tau sa ma invete lectiile vitale despre Hristos, pentru ca pricep cu greutate; asculta-mi plansul si suspinul.

Tradus de Florin Vidu