Devoţiune
Dumnezeul năzuinţelor mele, este plăcerea mea cea mai mare, cea mai nobilă, să Te cunosc pe Tine şi sufletul meu raţional şi nemuritor; este dulce şi plăcut să privesc în fiinţa mea atunci când toate puterile şi pasiunile mele sunt unite şi angajate în căutarea Ta, când sufletul meu tânjeşte cu pasiune să fie în acord cu Tine şi să-şi găsească plăcerea desăvârşită în Tine; nu există ore care să fie umplute cu atâta plăcere câtă găsesc în cele petrecute în comuniune cu Tine şi cu inima mea.
O, cât de dorit, cât de folositor pentru viaţa creştină este un duh de veghere sfântă şi de gelozie evlavioasă, atunci când sufletul meu nu se teme de nimic altceva decât să Te mâhnească şi să Te întristeze pe Tine, Tatăl şi prietenul meu! Pe Tine Te iubesc şi doresc să-Ţi fiu plăcut, nu doresc să-mi găsesc fericirea în mine însumi. Ştiind că aceasta este dispoziţia evlavioasă, vrednică de cea mai înaltă râvnă, căutarea cea mai atentă a făpturilor inteligente şi a sfinţilor creştini, fie ca bucuria mea să izvorască din slăvirea şi plăcerea Ta. Tânjesc să-mi umplu tot timpul cu Tine, fie că sunt acasă sau în altă parte; să-Mi pun toate îngrijorările în mâinile Tale; să fiu în întregime la dispoziţia Ta, fără vreo dorinţă sau vreun interes propriu. Ajută-mă să trăiesc pe veci pentru Tine, să fac din Tine unicul şi supremul meu ţel, ca să nu îmi mai iubesc vreodată eul meu păcătos.
Tradus de Florin Vidu