Edward Mc. Kendree Bounds
In credinta crestina, ungerea inseamna randuirea de catre Duhul Sfant, sau punerea deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu si pregatirea omului pentru ea pe care o face Acesta. Aceasta ungere este unica imputernicire divina prin care predicatorul indeplineste planurile mantuitoare ale propovaduirii si poate sa participe la ele. Fara aceasta ungere nu se obtin rezultate spirituale adevarate; fortele din predicare si rezultatele ei nu se ridica mai presus de discursul profan. Fara ungere, acesta este la fel de potent ca si amvonul nostru.
Aceasta ungere divina asupra predicatorului genereaza prin intermediul Cuvantului lui Dumnezeu rezultatele spirituale caracteristice Evangheliei, dar fara aceasta ungere, aceste rezultate vor lipsi. Pot fi lasate multe impresii placute, in urma unei astfel de propovaduiri, dar toate sa fie departe de telul predicarii evanghelice. Aceasta ungere poate fi simulata. Exista multe lucruri care arata asemenea ei, si sunt multe rezultate care se aseamana cu efectele ei, insa ele sunt straine scopurilor si naturii ei. Fervoarea sau blandetea sugerata de o predica patetica sau emotionala pot sa aduca a miscare produsa de ungerea divina, dar sa nu aibe nici o putere, nici o forta de frangere si strapungere a inimii. In miscarea emotionala si sentimentala produsa de ea, nu se gaseste uleiul vindecator de inimi, si nici nu are loc cautarea lor de pacat, cu atat mai putin vindecarea lor.
Aceasta ungere divina reprezinta aspectul distinctiv care separa adevarata propovaduire a Evangheliei de toate celelalte metode de prezentarea a adevarului. Ea se afla in spatele lui si este intrepatrunsa de adevarul revelat, cu toata forta lui Dumnezeu. Ea ilumineaza Cuvantul, extinde si imbogateste intelectul, dandu-i puterea de a pricepe si retine Cuvantul. Ea califica inima predicatorului si o aduce in starea de blandete si puritate, ii da forta si lumina necesara pentru a aduce cele mai inalte rezultate. Aceasta ungere ii da predicatorului libertate si slobozenie gandului, sufletului, o libertate, plinatate si calauzire in exprimare, care nu poate fi asigurata de nici un alt proces. Fara aceasta ungere a predicatorului, asemenea altor sisteme ale adevarului, nici Evanghelia nu va avea puterea de a se propaga singura. Aceasta este pecetea divinitatii ei. Ungerea predicatorului il pune pe Dumnezeu in evanghelie. Fara ea, Dumnezeu este absent, iar evanghelia este lasata pe seama fortelor pe care inventivitatea umana, interesul sau talentele oamenilor i le pot desemna pentru a o imputernici si pentru a-i proiecta inainte doctrinele.
In acest element, amvonul crestin da gres mai mult ca in oricare altul. Tocmai la cel mai important punct al lui, el inregistreaza esecul. El poate avea invatatura, intelepciunea si elocventa lui pot desfata si fermeca, senzatia si metodele lui mai putin ofensive pot atrage multimile in numar mare, puterea lui mintala poate impresiona si intari adevarul in toate aspectele lui, dar lipsita de aceasta ungere, fiecare din aceste lucruri nu va fi decat asemenea asaltului agitatelor valuri asupra Stancii Gibraltarului. Spuma si stropii, o vor acoperi, dar pietrele ei vor ramane neclintite si impasibile. Inima omului nu va fi despietrita din impietrirea pacatului ei, si nici el, pacatul, asemenea stancilor, nu va fi maturat din inima de valurile neobosite ale marii.
Aceasta ungere reprezinta forta consacrarii, iar prezenta ei este testul permanent al acestei consacrari. Doar ea, aceasta ungere divina a predicatorului, asigura consacrarea lui Dumnezeu si lucrarii Sale. Alte motive si alte forte il pot atrage in aceasta lucrare, insa consacrarea lui este facuta doar de ea. O punere deoparte pentru lucrarea lui Dumnezeu, prin puterea Duhului Sfant, este singura consacrare pe care Dumnezeu o recunoaste ca fiind legitima.
Ungerea divina, ungerea aceasta cereasca, este ceea ce-i trebuie amvonului si ceea ce el trebuie sa aibe. Acest ulei divin si ceresc turnat asupra lui de mana lui Dumnezeu aflata deasupra lui, este cel ce inmoaie si unge tot omul - inima lui, mintea si duhul lui - pana ce-l separa cu o separare definitiva si puternica de toate motivatiile pamantesti, seculare, lumesti si de intentiile egoiste, punandu-l deoparte pentru tot ceea ce este curat si evlavios.
Prezenta acestei ungeri asupra predicatorului creeaza tulburarea si frictiunea din multe adunari. Aceleasi adevaruri care au fost predicate in strictetea literei, nu au facut nici un fel de valuri si nu au cauzat nici un fel de durere sau vreo impresie de viata. Totul este linistit ca un cimitir. Apare atunci un alt predicator, iar asupra acestuia se gaseste aceasta influenta misterioasa; atunci litera Cuvantului este aprinsa de catre Duhul, undele unei mari miscari pot fi simtite; aceasta este ungerea care patrunde in constiinta si o trezeste si care frange inima. Propovaduirea fara ungere duce la impietrire, face ca totul sa devina uscat, steril si arid. Intr-un cuvant, omoara.
Aceasta ungere nu este o amintire, sau doar o era a trecutului. Ea este un fapt prezent, realizat si constient. Ea apartine atat experientei omului cat si propovaduirii lui. Ea este cea care-l transforma si-l face asemenea chipului Stapanului sau ceresc, cat si intermediul prin care el declara adevarurile lui Hristos cu putere. Ea este puterea lui din lucrare, puterea care face restul sa para slab, firav si zadarnic, in absenta ei, iar prin prezenta ei sa acopere lipsa tuturor celorlalte forte mai slabe.
Aceasta ungere, nu este un dar neconditionat, inalienabil. Ea este conditionata, iar prezenta ei este perpetuata si sporita prin acelasi proces prin care si-a procurat-o la inceput: si anume, printr-o rugaciune neincetata lui Dumnezeu, si prin dorinte pasionate dupa Dumnezeu, evaluand-o si cautand-o cu ardoare neobosita, socotind orice altceva, o paguba si un esec in lipsa ei.
In ce fel si de unde vine aceasta ungere?? Direct de la Dumnezeu ca raspuns rugaciunii. Doar inimile care se roaga sunt umplute cu acest sfant ulei. Doar buzele ce se roaga sunt unse cu aceasta ungere divina.
Doar rugaciunea multa este pretul ungerii propovaduirii; rugaciunea multa este unica si singura conditie a pastrarii acestei ungeri. Fara rugaciunea neincetata aceasta ungere nu-i va fi data predicatorului. Fara perseverenta din rugaciune, si ungerea ca si mana pusa la pastrat, va face la randul ei, viermi.