Edward McKendree Bounds
"Daca unii credinciosi care se plang de predicatorii lor ar spune si ar arata mai putine lucruri inaintea oamenilor si s-ar duce in schimb inaintea lui Dumnezeu sa strige din toate puterile pentru ei, rugaciunile lor smerite, fierbinti si neintrerupte ar insemna mult mai mult pe calea succesului, pentru ca ar lua cu asalt si ar misca cerul."
- Jonathan Edwards -
Obiceiul de a te ruga in mod deosebit pentru predicator nu se mai practica, sau este privit cu neincredere. Aflam uneori ca s-a pus la cale rugaciunea in public pentru predicator ca sa-i discrediteze lucrarea, ca o declaratie publica a celor ce vor sa arate lipsa ei de eficacitate. Practica aceasta supara laudarosia pregatirii si a multumirii de sine, dar tocmai acestea ar trebui lovite si mustrate intr-o lucrare care este atat de superficiala incat le ingaduie sa existe!! Cat despre predicator, rugaciunea nu este doar o simpla obligatie a slujbei, a profesiei lui, un privilegiu, ci o necesitate. Aerul nu este mai necesar plamanilor ca rugaciunea pentru predicator; iar rugaciunea pentru el si slujba lui, e o necesitate absoluta. Predicatorul trebuie sa se roage, si pentru predicator trebuie sa se inalte rugaciuni; cele doua propozitii se unesc intr-o legatura care nu trebuie sa cunoasca divortul niciodata. Ca sa faca fata raspunderii infricosatoare si sa dobandeasca succesul suprem in marea lui lucrare, sunt necesare toate rugaciunile pe care el le poate inalta si toate rugile pe care ceilalti le inalta pentru el. Adevaratul predicator pe langa cultivarea spiritului rugaciunii in el insusi, tanjeste dupa rugaciunile oamenilor lui Dumnezeu.
Cu cat cineva este mai sfant, cu atat mai mult pretuieste rugaciunea; cu atat mai clar observa cum Dumnezeu insusi apleaca urechea la rugaciune si se descopera sufletului in masura in care doreste fierbinte si staruitor dupa Dumnezeu. Niciodata mantuirea nu-si gaseste cale spre inima care nu se roaga. Duhul Sfant nu locuieste niciodata intr-un duh care nu se roaga; Hristos nu stie nimic despre crestinii care nu se roaga. Evanghelia nu poate fi raspandita de un predicator care nu se roaga. Darurile, talentele, educatia, elogventa, chemarea divina, nu pot anula necesitatea rugaciunii; ele pot doar mari nevoia ca predicatorul sa se roage si poporul sa inalte rugaciuni pentru el. Cu cat ochii predicatorului se deschid mai mult sa vada natura, raspunderea si greutatile slujbei sale, cu atat mai mult va vedea si va simti nevoia de rugaciune, daca este un predicator adevarat. Si nu numai nevoia crescanda de a se ruga el insusi, ci si aceea de a chema pe altii sa-l ajute prin rugaciunile lor.
In acest sens Pavel este un exemplu minunat. Daca cineva putea raspandi Evanghelia in virtutea fortei personale, prin puterea mintii, prin cultura, printr-un har personal, printr-o incredintare apostolica din partea Domnului si o chemare cu totul deosebita, omul acesta era Pavel. El este un exemplu extraordinar si in ceea ce priveste faptul ca pentru a avea un succes deplin, predicatorul apostolic adevarat trebuie sa fie sprijinit si de rugaciunile altor oameni. El cere, ravneste, se roaga cu toata pasiunea ca sa primeasca ajutorul tuturor sfintilor lui Dumnezeu. El a stiut si a cunoscut faptul ca pe taramul spiritual ca si in afara de el, puterea consta in unitate, ca adunarea si concentrarea credintei, a dorintelor si rugaciunii, creste forta spirituala pana ce ajunge o putere care biruie si careia nu i se poate opune nimic. Franturile de ruga puse una langa alta, sunt ca picaturile de apa care alcatuiesc oceanul ce nu se teme de nici un dig. Deci Pavel cu intelegerea deplina si clara a dinamicii spirituale, hotarat sa faca o lucrare tot asa de puternica, de vesnica si de neinfranta ca oceanul, aduna toate franturile izolate de rugaciune si le indreapta spre lucrarea lui. Oare solutia reusitei extraordinare a lui Pavel in lucru prin rezultate ce au impresionat Biserica si lumea nu consta tocmai in faptul ca a reusit sa concentreze asupra lui si asupra lucrarii mai multa rugaciune decat altii?
Fratilor din Roma el le scrie: "Va indemn dar fratilor pentru Domnul nostru Isus Hristos si pentru dragostea Duhului, sa va luptati impreuna cu mine in rugaciunile voastre catre Dumnezeu, pentru mine" (Romani 15:30). Efesenilor le spune: "Faceti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii si pentru mine, ca ori de cate ori imi deschid gura sa mi se dea cuvant, ca sa fac cunoscut cu indrazneala taina Evangheliei" (Efeseni 6:18-19). Celor din Colose le accentueaza: "Rugati-va totodata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida o usa pentru Cuvant, ca sa putem vesti taina lui Hristos, pentru care iata ma gasesc in lanturi: ca s-o fac cunoscut asa cum trebuie sa vorbesc despre ea" (Coloseni 4:3-4). Tesalonicenilor le porunceste cu tarie: "Fratilor, rugati-va pentru noi" (I Tesaloniceni 5:25), iar la biserica din Corint face apel scriindu-le: "Voi insiva ne veti ajuta cu rugaciunile voastre, pentru ca binefacerea facuta noua prin rugaciunile multora, sa fie pentru multi un prilej de multumiri lui Dumnezeu pentru noi" (2 Corinteni 1:11). Aceasta trebuia sa faca parte din lucrarea lor; ei trebuiau sa inalte mana de ajutor a rugaciunii. Ca un indemn de incheiere catre biserica din Tesalonic cu privire la importanta si necesitatea rugaciunilor, Pavel scrie: "Incolo fratilor, rugati-va pentru noi ca, Cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa fie proslavit cum este la voi si sa fim izbaviti de oamenii nechibzuiti si rai" (2 Tesaloniceni 3:1-2). Lui Filimon ii cere sa-i pregateasca un loc de gazduire pentru ca Pavel urma sa-i fie musafir, ca urmare a rugaciunilor lui (Filimon 22).
Atitudinea lui Pavel in aceasta problema, ilustreaza umilinta si patrunderea lui adanca in taina fortelor spirituale care pot ajuta la raspandirea Evangheliei. Mai mult el da o lectie valabila tuturor timpurilor, aratand ca pentru a putea avea reusita in lucrare, el atarna asa de mult de rugaciunile sfintilor. Deci daca Pavel avea nevoie de rugaciunile lor, cu cat mai mare este nevoia astazi ca rugaciunile sfintilor lui Dumnezeu sa se concentreze asupra lucrarii lor!!
Pavel nu a avut impresia ca insistenta aceasta cu privire la rugaciune ii va scadea demnitatea, ii va micsora influenta sau va reduce valoarea sfinteniei sale. Si ce-i pasa lui daca aceasta s-ar fi intamplat?? El avea nevoie de rugaciunile lor, chiar daca demnitatea lui disparea, daca influenta se naruia si daca reputatia lui se intuneca!!
El era chemat si incredintat ca cel mai mare dintre apostoli si fara rugaciunile lor, toata imbracamintea lui n-ar fi fost desavarsita. El a scris scrisori in toate partile, indemnandu-i fierbinte sa se roage pentru el!!
Te rogi tu pentru predicatorul tau?? Te rogi tu pentru el in camaruta?? Rugaciunile in public au o valoare cu totul neinsemnata daca nu se intemeiaza pe cele din camaruta si daca nu sunt continuarea lor. Cei ce se roaga sunt pentru predicator ce au fost Aron si Hur pentru Moise. Ei ii sprijina bratele si decid soarta bataliei, care se da cu atata furie imprejurul lor.
Indemnul si scopul apostolilor era sa puna biserica sa se roage. Ei n-au trecut cu vederea harul unei darnicii de buna voie si cu bucurie. Ei nu erau nestiutori in ceea ce priveste locul pe care il are in viata spirituala activitatea religioasa si lucrul; dar nici una si nici chiar toate la un loc nu s-au bucurat in indemnul apostolic de pretuirea si importanta acordata rugaciunii. Ca sa intareasca necesitatea si obligatia foarte importanta a rugaciunii, ei s-au slujit de indemnurile cele mai sfinte si mai fierbinti, de vorbirile cele mai calde, de cuvintele cele mai intelepte si inaltatoare.
"Puneti pe toti sfintii de pretutindeni sa se roage", aceasta este tinta trudei apostolilor si cheia izbanzii lor. Isus s-a luptat sa infaptuiasca lucrul acesta in timpul lucrarii Sale personale pe pamant. Cand se uita la ogoarele coapte si la pamantul ce pierea din lipsa de lucratori, L-a cuprins o mila fara margini si oprindu-Se din rugaciune, El a incercat sa trezeasca in ucenici simturile cu privire la nevoia de rugaciune, care erau adormite in ei, indemnandu-i: "...rugati dar pe Domnul secerisului sa scoata lucratori la secerisul Sau " (Luca10:2). In scopul acesta le-a spus o pilda, invatandu-i ca trebuie sa se roage intotdeauna si neincetat.