In timp ce continuam, acum, cu studiul nostru dificilei si dezbatutei probleme a predestinarii, ne amintim ca in ultima noastra sesiune am facut o descriere scurta a doua dintre cele mai importante conceptii concurente asupra doctrinei predestinarii. Este vorba despre conceptia pe care am numit-o conceptia prestiitei predestinarii. Si o voi rezuma rapid pentru voi. Prestiinta sau pre stiinta este simplu un sinonim al expresiei "precunoastere" si este numita conceptia prestiintei predestinarii pentru ca arata cam asa. Ideea este ca Dumnezeu priveste de-a lungul tunelului timpului, coridorului istoriei si cunoaste in avans cine va raspunde pozitiv la oferta Evangheliei lui Hristos. Si pe baza acestei precunoasteri, El alege pe aceia care El stie ca vor spune da Evangheliei, pentru viata vesnica. Si astfel, alegerea sau predestinarea se bazeaza fundamental pe precunoasterea lui Dumnezeu.
Cealalta conceptie, conceptia augustiniana, este ca Dumnezeu predestineaza oamenii sa creada. Adica, daca nu ar fi fost harul alegerii nimeni nu ar veni de buna voie la Hristos. Si numai aceia care au fost predestinati sunt cei care, de fapt, raspund pozitiv la Evanghelie. Dar acestea sunt cele mai importante doua conceptii concurente.
Si vreau sa petrec un timp astazi privind asupra acestei idei a prestiintei si precunoasterii pentru ca poate cel mai important text biblic ce este folosit pentru a sustine doctrina prestiintei, sau ideea ca alegerea este bazata pe precunoasterea lui Dumnezeu, se gaseste in scrisoarea lui Pavel catre Romani in capitolul al optulea incepand cu unul dintre cele mai renumite versete din aceasta carte, Romani 8:28. Citim textul dupa cum urmeaza:
"De alta parte, stim ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati (sau alesi) dupa planul Sau."
Si versetul 29 este locul unde gasim locatia clasica pentru acest concept al prestiintei.
"Caci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte sa fie asemenea chipului Fiului Sau, pentru ca El sa fie cel intai-nascut dintre mai multi frati."
Si apoi avem in versetul 30 acest faimos text:
"Si pe aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit."
Versetul pe care tocmai l-am citit este deseori numit in limbaj popular, "lantul de aur" pentru ca este un lant de actiuni rascumparatoare sau evenimente rezumate aici. Acei pe care El i-a predestinat, El de asemenea i-a chemat; aceia pe care El i-a chemat, El i-a justificat; cei pe care El i-a justificat, pe aceia El i-a si glorificat. Ceea ce avem aici este deasemenea numit o versiune prescurtata a, din nou, ceea ce in teologie este denumit tehnic, ordo salutis. Ma intreb cati dintre voi ati auzit aceasta expresie vreodata, "ordo salutis". Voi ruga audienta mea sa ridice mainile daca au auzit vreodata aceasta fraza, aceasta mica fraza in limba latina, "ordo salutis". Haideti sa va vad mainile; ridicati-le ca sa le pot vedea. Stiti, aceia care ascultati la radio ar trebui sa ii vedeti pe prietenii mei de aici ce sunt adunati. Sunt atat de timizi. Ridicati mainile sa le vad. Asta e aproximativ o treime din cei ce suntem aici. Deci ar trebui sa presupun ca nici cei ce ascultati la radio de asemenea nu ati auzit aceasta fraza "ordo salutis". Dar cam asa e, R. C. nu poate parcurge nici o sesiune fara un pic de latina. Deci trebuie sa avem si putina latina. Ordo salutis... nu e asa de greu de tradus. "Ordo" inseamna "ordine." Si "salutis" este termenul in limba latina pentru "mantuire." Ati auzit cu totii fraza "planul mantuirii." Si "ordinea mantuirii" are de-a face cu vechea intrebare despre "gaina si ou." Ce vine mai intai, cel putin logic? Si ce avem aici este o ordine ce incepe in versetul 29 cu precunoasterea pentru ca "aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a si hotarat mai dinainte... si aceia pe care i-a hotarat mai dinainte, i-a si chemat; (vedeti ordinea aici) si pe aceia pe care i-a chemat, i-a si socotit neprihaniti; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihaniti, i-a si proslavit." Deci, exista o ordine aici. Si primul pas in aceasta ordine este "precunoasterea." Cei ce sustin conceptia prestiintei predestinarii considera acest lucru extrem de semnificativ. Cei ce sustin ca alegerea lui Dumnezeu se bazeaza pe precunoasterea Lui despre evenimentele din viitor si pe ceea ce noi, de fapt, vom face in viitor.
Observati, mai inainte de toate, ca textul nu spune explicit ca cei pe care El i-a stiut mai dinainte, pe baza cunostintei Lui mai dinainte, El i-a predestinat. Acest lucru nu este in text. Textul nu o spune. Tot ce spune este ca aceia pe care El i-a stiut mai dinainte El i-a si predestinat. Aceasta conceptie presupune ca predestinarea se bazeaza, intr-un fel, pe cunostinta mai dinainte. Intelege toata lumea acest lucru? Bine, dar este o implicatie. Este o implicatie rezonabila. Nu este neaparat o implicatie dar este o posibila implicatie chiar din ordinea modului in care apar aceste lucruri.
Uneori gasim ca apostolul Pavel mentioneaza multe lucruri intr-o lista in care le enunta in serie. Adica, el da o serie de idei cum ar fi roadele Duhului sau darurile Duhului. Si este o treaba periculoasa, privind la listele care apar in Scriptura si transformandu-le in liste ce comunica o prioritate daca textul nu stabileste o prioritate explicita a importantei acestor idei. Si de asemenea este periculos sa presupunem ca ideile apar intr-o ordine succesiva, doar pentru faptul ca apar intr-o lista. Dar in acest caz, cred ca este o presupunere prudenta. Si in special daca mergem la sfarsitul acestei liste, la sfarsitul evenimentelor care sunt descrise aici in ordine si parcurgem invers sirul, ultimul lucru din aceasta lista care este mentionat in Romani 8 care este? Glorificarea. Si in termenii succesiunii desfasurarii mantuirii noastre, mai intai avem credinta; si dupa ce avem credinta suntem indreptatiti; si indreptatirea produce sfintire; si pasul final al sfintirii este glorificarea. Noi nu suntem glorificati si apoi indreptatiti. Glorificarea urmeaza dupa sfintire. Sfintirea urmeaza dupa indreptatire. Si, bineinteles, una dintre intrebarile pe care le voi pune lui Pavel cand voi ajunge in cer este, de ce nu mentioneaza sfintirea in aceasta lista. Dar, in orice caz, cred ca este prudent sa presupun aici in acest text ca avem o anumita ordine de vreme ce incepe cu cunostinta dinainte si se sfarseste cu glorificare.
Mai sunt si alte presupuneri care se fac atunci cand ne apropiem de acest text. Textul nu spune ca toti aceia care sunt cunoscuti mai dinainte sunt predestinati si ca toti cei care sunt predestinati sunt chemati si toti cei care sunt chemati sunt indreptatiti si toti cei ce sunt indreptatiti sunt glorificati. Nu spune aceasta explicit. Totusi, daca am aduce o suta de persoane care interpreteaza cartea Romani in aceasta sala, eruditi ai Noului Testament din diferite medii teologice si grupuri confesionale, cred ca as putea spune corect ca cel putin 95 dintre ei, poate chiar toti, ar admite ca desi cuvantul "toti" nu se gaseste explicit in acest text, acest text este eliptic si implica aceasta idee in mod tacit. Pentru ca ceea ce spune textul este "aceia care au fost cunoscuti sunt de asemenea predestinati; aceia care sunt predestinati sunt chemati; aceia care sunt chemati sunt indreptatiti; aceia care sunt indreptatiti sunt glorificati." Si cu siguranta exista motive sa credem, presupun, ca toti cei care sunt indreptatiti sunt cu siguranta glorificati si ca acest "toti" este o implicatie necesara a acestui text.
Totusi, daca este, atunci ridica probleme serioase pentru conceptia prestiintei. Pentru ca este o mica legatura in acest lant aurit care iese in evidenta ca o mare problema daca anticipam semnificatia lui "toti" in acest text. Dati-mi voie sa explic. Ni se spune ca aceia care sunt predestinati sunt chemati; si aceia care sunt chemati sunt indreptatiti. Acum, haideti sa presupunem ca acest cuvant "toti" nu este corect sa il introducem in intelegerea noastra asupra acestui text si sa punem cuvantul "unii" in locul sau. Unii din cei ce sunt cunoscuti mai dinainte sunt predestinati; unii dintre cei ce sunt predestinati sunt chemati; unii dintre cei chemati sunt indreptatiti; unii dintre cei indreptatiti sunt glorificati. Incepeti sa simtiti problema aici? Aceasta este o problema foarte serioasa in ceea ce priveste tot ceea ce invata Biblia despre destinatia finala a oamenilor indreptatiti si destinatia finala a oamenilor predestinati. Ar exista unii dintre cei predestinati care nu sunt indreptatiti. Si unii dintre cei alesi care nu sunt glorificati. Distruge si conceptia clasica augustiniana a predestinarii si de asemenea distruge si conceptia prestiintei predestinarii. Vedeti ca, daca punem cuvantul "unii" aici, acest lucru s-ar intampla? Deci, este mult mai bine sa intelegem ca vorbim aici despre categorii universale in mod consistent de-a lungul acestui lant de aur. Astfel ca toti cei care sunt cunoscuti mai dinainte, in orice sens este inteleasa aceasta cunostinta aici, sunt predestinati, si dintre cei predestinati toti sunt chemati si toti cei care sunt chemati sunt indreptatiti si toti cei ce sunt indreptatiti sunt glorificati.
Problema apare cu acest cuvant "chemare." Ce vrea Pavel sa spuna? La ce se gandeste el cand vorbeste despre aceia care sunt chemati si care in consecinta sunt indreptatiti? Stiti, Biblia foloseste acest cuvant "a chema" in mai multe moduri. Isus, de exemplu, a spus "multi sunt chemati, dar putini sunt alesi." Si distingem in teologie, dintre chemarea externa a lui Dumnezeu si chemarea interna a lui Dumnezeu. Acum, chemarea externa este proclamarea primara a Evangheliei care este predicata oamenilor. Unii oameni raspund pozitiv la aceasta si unii o resping. Va amintiti cand a vorbit Pavel in Areopag filosofilor care erau adunati acolo. Unii l-au batjocorit si i-au respins invatatura. Altii au acceptat cu bucurie acest anunt al invierii. Si totusi o a treia categorie de oameni doreau sa se mai gandeasca o vreme si sa analizeze lucrurile mai mult. Ideea este ca Pavel, in acel moment, a chemat in mod deschis pe toti cei ce erau prezenti sa se pocaiasca si sa Il primeasca pe Hristos. Toti cei ce erau acolo au auzit chemarea cu urechile lor dar nu toti au crezut in chemarea externa. Si noi intelegem aceasta. Evanghelia este predicata multor oameni care nu se supun chemarii lui Dumnezeu sau raspund pozitiv la chemarea lui Dumnezeu la Hristos. Aceasta este chemarea externa.
Chemarea interna are de-a face cu operatiunea secreta a Duhului Sfant care cheama barbati si femei in interior. Care schimba dispozitia inimii lor; care ii grabeste la credinta si ii trezeste din somnul lor ingust si ii impinge spre credinta. Aceasta vrem sa spunem prin chemarea interna a lui Dumnezeu.
Intrebarea este care din acestea, daca este vreuna, se are in vedere in acest text cand Pavel spune "aceia pe care El i-a chemat, El i-a indreptatit?" Care este cerinta absoluta pentru indreptatire, conform lui Pavel si conform Noului Testament? Ce trebuie sa ai pentru a fi indreptatit? Trebuie sa ai credinta. Deci numai cei care au credinta sunt indreptatiti. Si daca vorbim despre chemarea externa aici, numai cei care raspund la chemarea externa in credinta sunt indreptatiti. (Trebuie sa va mentineti mintea treaza aici o clipa.) Daca aceasta chemare este chemarea externa, atunci aceasta ar insemna ca toti cei ce aud chemarea externa sunt indreptatiti. Aceasta ar insemna ca toti cei ce aud evanghelia au credinta. Dar noi stim ca nu acesta este cazul. Deci nu se poate sa se refere la chemarea externa, nu-i asa? Se poate referi doar la chemarea interna. Pentru ca numai cei ce raspund in interior la chemarea din exterior a Evangheliei sunt indreptatiti. Deci presupunerea mea, privind la acest text, este, atunci cand spune, "cei pe care El i-a chemat, i-a justificat", ca referinta de aici este la chemarea interna. Acum, observati ca aceasta chemare interna, in acesta ordine si in aceasta secventa, vine dupa cunostinta mai dinainte si dupa predestinare.
Acum, ceea ce spune conceptia prestiintei este asta: ca Dumnezeu cunoaste in avans pe toti cei care vor raspunde la chemarea externa a Evangheliei. Si pe baza acestora pe care El stie ca vor primi chemarea, El apoi ii predestineaza spre indreptatire si glorificare. Acum noi schimbam ordinea acestui lant cu totul pentru a se potrivi cu asta. Si mai important, conceptia prestiintei are in vedere oameni despre care Dumnezeu cunoaste din vesnicie ca vor raspunde la o chemare la care toti raspund dintre cei ce primesc aceasta chemare.
Si pozitia clasica este ca Dumnezeu predestineaza oameni pentru a fi chemati in interior de catre Duhul Sfant. Si toti cei pe care Dumnezeu ii predestineaza sa fie chemati sunt de fapt indreptatiti. Si cei care sunt indreptatiti sunt apoi glorificati. Deci, conceptia augustiniana este aceasta: ca Dumnezeu nu poate predestina pe nimeni pentru nici un motiv spre ceva despre care El nu are cunostinta. Dumnezeu nu predestineaza oameni necunoscuti. Evident, cunostinta mai dinainte trebuie sa aiba loc intai in orice succesiune de decrete ale lui Dumnezeu pentru ca el nu hotaraste nimic pentru cineva despre care nu stie nimic. Si ordinea naturala aici in acest lant de aur este ca predestinarea urmeaza dupa cunostinta mai dinainte, nu in sensul ca se bazeaza pe cunostinta lui Dumnezeu despre ceea ce vom face noi cand vom fi lasati de capul nostru, ci cunostinta mai dinainte trebuie sa vina inainte de orice hotaraste Dumnezeu in legatura cu persoanele. Sper ca intelegeti asta si ca este clar. Si Biblia nu spune ca predestinarea se bazeaza pe cunostinta dinainte a lui Dumnezeu referitor la ceea ce vor face oamenii, ci este pur si simplu cunoasterea lui Dumnezeu in avans a acestor oameni. Ca cei alesi, care sunt alesi pentru un anume lucru, si in acest caz ei sunt predestinati sa fie chemati, si toti cei care sunt predestinati sa fie chemati sunt chemati si toti cei care trebuie sa fie chemati sunt indreptatiti si toti cei ce urmeaza sa fie indreptatiti sunt glorificati.
Nu exista un grup al celor care au fost avuti in vedere in mod specific privitor la aceasta cunoastere dinainte care nu sunt indreptatiti. Tot ceea ce spune textul este ca predestinarea lui Dumnezeu include o cunostinta in avans a obiectelor lucrarii Sale predestinatoare. Unii traducatori traduc aceasta diferit. Ei spun, "acelora pe care Dumnezeu ii iubeste mai dinainte, pe care El ii cunoaste intr-un mod rascumparator, El le da harul predestinarii, spre harul chemarii interioare, inspre lucrarea de indreptatire, inspre mantuirea ultima care se gaseste in glorificarea noastra."
Si astfel, ceea ce spun eu este ca daca privim cu atentie la lantul de aur, la care se apeleaza din nou si din nou de catre cei ce doresc sa bazeze predestinarea pe cunostinta mai dinainte in sensul raspunsului uman cunoscut mai dinainte, acest lant de fapt intoarce acest argument invers si este unul dintre cele mai puternice versete din intreaga Scriptura in favoarea conceptiei augustiniene.
Concluzie
Am parcurs cateva lucruri foarte dificile astazi si am facut-o destul de rapid. Ca un rezumat, dati-mi voie sa va spun acelora dintre voi care ati urmarit acest proces dificil, ca vom continua sa exploram unele dintre celelalte chestiuni care se refera la aceasta idee a cunostintei mai dinainte si cele similare. Dar vreau sa va rog sa faceti o mica tema de a medita la aceasta analiza pe care v-am dat-o astazi despre lantul de aur. Si sa intelegeti ca Pavel spune aici ca aceia pe care Dumnezeu ii cunoaste mai dinainte, toti, toti cei alesi sunt cunoscuti mai dinainte de Dumnezeu. El nu poate avea alegerea separata de cunostinta in avans. Dar ceea ce face predestinarea este ca ea predestineaza oameni pentru a fi chemati inspre a fi indreptatiti pentru a fi glorificati. Si mi se pare interesant ca acest lant aurit urmeaza imediat dupa acest verset minunat cu care toti ne mangaiem, "ca toate lucrurile lucreaza impreuna spre binele (nu al tuturor) ci pentru cei ce iubesc pe Dumnezeu, si anume, spre binele celor ce sunt chemati dupa planul Sau." Adica, ceea ce spune Pavel in cuvinte simple este, ca toate lucrurile lucreaza impreuna prin mana divina a providentei pentru cei alesi. Pentru ca este planul vesnic al lui Dumnezeu sa asigure rascumpararea completa a acelora pe care El i-a predestinat.
Tradus de Cristian Cotovan