Am mentionat data trecuta, in timp ce priveam la Romani 9, ca Pavel anticipeaza cea mai mare obiectie pe care o aduc oamenii impotriva doctrinei alegerii. Si anume, ca aceasta va umbri dreptatea lui Dumnezeu. Ar face pe Dumnezeu sa para, cumva, nedrept. Si Pavel ridica aceasta intrebare in Romani 9, "Nu cumva este nedreptate in Dumnezeu?" Si el raspunde propriei intrebari spunand, "Nicidecum!" Si apoi, versetul 15 din Romani capitolul 9 spune aceasta:
"Caci El a zis lui Moise: Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila; si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur.
Asa dar, (aceasta este concluzia) nu atarna nici de cine vrea, nici de cine alearga, ci de Dumnezeu care are mila."
Acum, in cercurile in care calatoresc eu si aud discutii cu privire la doctrina predestinarii sau a alegerii, uneori jargonul, limbajul, nomenclatura pe care o aud este ca doctrina augustiniana a alegerii (observati ca nu o numesc doctrina calvinista a alegerii pentru ca aceea irita mereu, Calvin fiind judecat nedrept. Dar din nou, vreau sa stiti ca nu Calvin a scris atat de mult despre aceasta doctrina, si ceea ce a scris fusese deja scris mai detaliat de catre Luther si mai devreme de Augustin. Si este mai potrivit sa identificam aceasta pozitie istorica cu Augustin decat cu Calvin)... dar atat de des in terminologia celor care discuta aceasta doctrina, ei se refera la doctrinele ce inconjoara conceptul alegerii cu numele de "doctrinele harului." Imi place aceasta numire pentru ca pune accentul acolo unde-i este locul. Pentru ca punctul focal al doctrinei Biblice a alegerii este conceptul harului lui Dumnezeu.
Acum, haideti sa incepem aici astazi. Despre ce vorbim atunci cand discutam despre har? Harul este definit cel mai simplu prin fraza "favoare nemeritata." Adica, atunci cand primim har de la Dumnezeu, noi primim o binecuvantare sau favoare sau beneficiu din mana Lui pe care nu l-am meritat, nu l-am castigat, nu l-am dobandit prin eforturile proprii. Vine gratuit, pur si simplu din largimea milei Lui fata de noi.
Acum, din nou, aici ne directioneaza Pavel gandirea cand apare intrebarea, "Este nedreptate in Dumnezeu?" si el spune, "Cu siguranta ca nu" si apoi imediat le aminteste crestinilor romani, care urmeaza sa primeasca aceasta scrisoare si epistola din mana lui, despre ceea ce Dumnezeu a descoperit deja in Vechiul Testament lui Moise cand El a spus, "Voi avea mila de oricine-Mi va placea sa am mila si Ma voi indura de oricine-Mi va placea sa Ma indur." Primul lucru pe care trebuie sa il intelegem despre harul lui Dumnezeu este ca harul este suveran. Harul este ceva pe care Dumnezeu nu este niciodata obligat sa il ofere. Dumnezeu nu ii datoreaza nimanui har. Ganditi-va la acest lucru un moment. Daca Dumnezeu ne-ar fi datorat harul, nu ar mai fi fost har. Ar fi fost dreptate. Dreptatea este ceva care se cuvine ca rasplata sau ca pedeapsa pentru anumite forme de comportament. Harul nu este implicat. Si Dumnezeu, intotdeauna si pretutindeni, Isi rezerva dreptul la ceea ce eu numesc "clementa cosmica executiva." Acesta este un privilegiu executiv din partea Lui. El poate fi plin de mila cu cine vrea sa fie plin de mila si Isi poate retrage mila sau harul Sau de la cine decide el sa le retraga pentru orice motiv doreste El sa faca acest lucru, pentru a-Si indeplini scopurile, nu programul nostru.
Acum, Pavel, cel putin in traducerea din limba engleza din care citesc, pune aceasta intrebare. Si vom privi din nou la ea. "Este nedreptate in Dumnezeu?" Si punerea acestei intrebari cere si un raspuns. Raspunsul este, "Absolut, nu. Nu exista nedreptate in Dumnezeu." Dar dati-mi voie sa ma joc putin cu acest lucru, sa il sucesc putin si sa pun intrebarea cumva diferit. "Exista non-dreptate in Dumnezeu?" Raspunsul la aceasta intrebare este "Da." Exista non-dreptate sau mai specific, non-justitie in Dumnezeu.
Acum, observati, nu am spus, "nedreptate" sau "injustitie." Am spus, "non-dreptate" sau "non-justitie." Nu joc jocuri aici dar vreau sa rezerv un timp pentru a explica despre ce vorbesc aici.
Ma duc la tabla. Si voi cere studentilor mei care asculta la radio sa isi foloseasca imaginatia acum. Si incercati sa va imaginati un om chipes ducandu-se la tabla si am o bucata de creta. Si voi desena un cerc (ca si cum urmeaza sa desenez o fata vesela). Si voi pune acest cuvant in acest cerc; "Justitie." Sau, daca vreti, voi pune in paranteze in cerc, "Dreptate." Acum, acest cerc, in care am pus cuvantul "Justitie" sau "Dreptate," reprezinta un concept. Conceptul justetei sau al dreptatii, daca doriti. Acum, daca avem o categorie intitulata Justitie sau Dreptate, atunci toate lucrurile care nu fac parte din acest cerc; orice lucru care este in exteriorul acestui cerc ar fi, ceea ce numim, non-justitie sau non-dreptate. Este simplu, nu-i asa? Avem aceste doua categorii Justitie si Non-justitie sau Dreptate si Non-dreptate. Aceste categorii se exclud reciproc. Aceste cercuri nu se pot suprapune sau intersecta. Pentru ca non-justitia se refera la tot ceea ce este in afara cercului sau categoriei justitie. Ati inteles pana aici? Acum, voi mai desena un al doilea cerc pe tabla. Doar ca de data asta voi pune acest cerc in afara perimetrului primului cerc, astfel incat primul cerc se afla in interiorul celui de-al doilea. Acum, tot ce este in interiorul celui de-al doilea cerc, cercul exterior, este inca non-justitie sau non-dreptate. Acum, voi mai crea inca putina arta. Voi desena o linie verticala peste cele doua cercuri care imparte in doua cercul exterior. Doar o linie scurta ce divide jumatatea superioara a cercului exterior. Sper ca este destul de descriptiv ca sa puteti vizualiza. Si apoi, in partea de jos voi desena o alta linie verticala ca aceasta. Astfel ca acum, cercul meu exterior a fost impartit in doua jumatati de cerc. Arata ca o luna in crestere.
Acum, am facut toate acestea cu un motiv. Chiar daca acest cerc exterior reprezinta categoria non-justitiei, exista diferite tipuri de non-justitie. Doua feluri de non-justitie care sunt importante pentru gandirea noastra. In partea din dreapta, adica, o jumatate din acel cerc exterior, voi scrie cuvantul "Injustitie". In cealalta parte, pe stanga, voi scrie "Mila" sau "Har." Acum, daca puteti vizualiza aceasta mica diagrama pe care v-am desenat-o, haideti sa vorbim despre ea cateva clipe. Intreaga idee a acestei imagini este sa explice acest concept simplu. Ca exista diferite feluri de non-justitie si diferite feluri de non-dreptate. Injustitia sau nedreptatea; aceste categorii sunt rele. Si sunt absolut contradictorii dreptatii sau justitiei. Daca Dumnezeu ar fi facut ceva care a fost injust sau nedrept, daca El ar fi comis o injustitie impotriva cuiva, El nu ar mai fi un Dumnezeu drept. Nu ar mai fi bun, nu-i asa?
Acum, cealalta parte a celui de-al doilea cerc are categoria mila sau har. Este ceva gresit intr-un Dumnezeu sfant, drept, care este plin de har sau este milostiv? Acest lucru nu ar fi rau pentru o Fiinta dreapta si fara vina sa acorde mila sau har pentru ca harul si mila sunt lucruri bune. Ele nu sunt lucruri negative; in timp ce nedreptatea este rea.
Si acum, iata ce se intampla. Vom sterge aceasta imagine. Si vom desena o alta pe tabla. Aceasta va fi foarte simpla. Voi desena cateva schite de oameni pe tabla si imi voi arata indemanarile artistice sau lipsa lor. Unde avem un grup de, sa spunem, sapte sau opt omuleti mici pe tabla. Si aceste figurine reprezinta un grup de oameni. Acum, cand vorbim despre doctrina alegerii, intelegem ca unii oameni primesc harul alegerii si altii nu. Deci, voi lua bucata de creta si voi desena un cerc in jurul a patru din acesti oameni din grup. Si apoi voi pune un cerc in jurul celorlalti. Si acum, in primul cerc sunt cei care primesc harul. Celalalt grup primeste, din mana lui Dumnezeu, dreptate. Adica, alesii primesc harul lui Dumnezeu. Cei ne-alesi primesc dreptatea lui Dumnezeu. Merg prea repede? Alesii primesc har sau mila. Ne-alesii primesc dreptate. Acum, pana aici, a fost cineva din imaginea mea o victima a nedreptatii sau injustitiei lui Dumnezeu? Bineinteles ca nu.
Si aici ajunge Pavel cand pune intrebarea, "Este nedreptate in Dumnezeu?" Intrebarea este pusa pentru ca harul lui Dumnezeu nu este dat in mod egal tuturor. Si de vreme ce Dumnezeu ii da un dar plin de har lui Iacov pe care nu il da lui Esau, se pare ca acest lucru nu este cinstit. Pentru ca protestul este in felul urmator, "daca eu dau har unei persoane, atunci trebuie sa dau har tuturor." Corect? Nu asa gandim noi? Acesta este felul american. Acesta este felul democratic.
Dar haideti sa facem o analogie cu prizonierii care au fost condamnati pentru crima de gradul intai. Si guvernatorul statului decide sa exercite clementa executiva si sa ierte pe unul dintre acesti criminali. Acum, acest criminal nu merita sa fie iertat. El merita sa fie executat. El a scapat de dreptate si a primit mila. Acum, presupuneti ca guvernatorul nu alege sa ierte pe ceilalti criminali condamnati si ei sunt pedepsiti. Au fost ei pedepsiti in mod nedrept? Bineinteles ca nu. Ei au primit dreptatea. Cealalta persoana a primit har. Acum, va voi intreba: Este necesar ca daca guvernatorul iarta pe unul, in consecinta, sa ii ierte pe toti? Va intreb. Prin ce lege se spune ca daca o persoana primeste mila, toata lumea trebuie sa primeasca mila? Aceasta ar fi adevarat numai daca dreptatea o cere. Dar noi nu vorbim despre dreptate aici. Vorbim despre non-justitie. Vorbim despre mila. Vorbim despre har. Si acest lucru le reaminteste Pavel romanilor in mod foarte direct. Ca Dumnezeu a spus deja lui Moise, "Voi avea mila de cine vreau sa am mila si voi avea indurare pentru cine vreau sa am indurare." Acesta este unul dintre cele mai cruciale concepte pe care trebuie sa le intelegem despre crestinismul biblic. Si este unul pe care putini dintre noi il cuprindem cu adevarat. Asa cum am spus si mai inainte, nu am intalnit nici un crestin care sa-mi spuna ca nu crede in suveranitatea lui Dumnezeu. Si fiecare crestin ar spune, "Da, eu cred in suveranitatea lui Dumnezeu." Dar cand incepi sa pui oamenii la incercare si ii intrebi cum inteleg ei suveranitatea lui Dumnezeu, le ia cam cinci minute pana cand nu mai ramane prea multa suveranitate. Oamenii vor sa spuna, prin faptul ca ei afirma suveranitatea lui Dumnezeu, ca ei cred ca Dumnezeu are autoritate peste creatia Lui. Sau ca El are putere asupra creatiei Lui. Si acestea sunt aspecte ale suveranitatii lui Dumnezeu. Dar in momentul in care pui intrebarea referitoare la suveranitatea harului, atunci oamenii incep sa sara din barca. Pentru ca ei nu vor sa creada ca Dumnezeu are autoritatea sau dreptul sa acorde mila Sa si harul Sau asa cum vrea El. Si aceste lucruri sunt la bataie aici in aceasta discutie.
Acum, daca Dumnezeu ar comite vreo nedreptate in toate acestea, as putea intelege vaicareala si protestul. Si daca Dumnezeu ar privi la o lume plina de oameni inocenti si s-ar hotari sa salveze pe unii si sa piarda pe altii, atunci ar exista nedreptate in Dumnezeu. Ar exista nedreptate in Dumnezeu. Dar doar o singura data in toata istoria Dumnezeu a pedepsit un om nevinovat. Si aceasta s-a intamplat numai dupa ce acel om nevinovat, cu propria vointa, de dragul celor alesi, si-a asumat vina pacatului poporului Sau. Si odata ce pacatul tau si pacatul meu a fost transferat asupra lui Isus, Isus, in ochii lui Dumnezeu, nu mai este nevinovat. El este nevinovat in si din El Insusi. Dar prin imputare El este acum cea mai densa intruchipare a rautatii. Intr-un sens, cea mai obscena concentrare a rautatii care a aparut vreodata pe aceasta planeta a fost pe cruce cand Hristos a luat pacatele milioanelor de oameni asupra propriei persoane, pe spatele Lui: si doar dupa acest transfer, pentru care El S-a supus in mod voit, Dumnezeu L-a pedepsit. Deci, in realitate, Dumnezeu nu a pedepsit niciodata o persoana nevinovata. Pentru ca ar fi nedrept ca Dumnezeu sa faca asta. Dumnezeu nu face asa ceva.
Si astfel, cand ne gandim la aceasta chestiune dificila a alegerii si a selectiei lui Dumnezeu, trebuie sa intelegeti ca atunci cand Dumnezeu ia hotararea si El contempla pe aceia pe care ii va salva sau nu ii va salva, El ii contempla ca pe oameni cazuti. Intrebarea lui Dumnezeu nu este, "Voi salva niste oameni nevinovati si voi permite ca alti oameni nevinovati sa piara?" Ci intrebarea Lui este, ca si cea a guvernatorului, "Voi exercita har si mila asupra unor oameni vinovati si pe restul oamenilor ii voi lasa sa primeasca dreptatea Mea?" Vedeti, frumusetea in aceasta este ca in alegerea suverana a lui Dumnezeu si harul Sau minunat si mila Lui sunt manifestate dar si dedicarea Lui neobosita pentru dreptate este de asemenea manifestata.
Concluzie
Harul este un concept usor de definit. Este favoarea Sa nemeritata. Dar pentru a transporta aceasta idee din creierele noastre in arterele principale este una dintre cele mai dificile sarcini in viata crestina. Si ca sa o facem sa ramana acolo, sa se lipeasca acolo, este chiar si mai dificil. Si imi place sa le spun studentilor mei de la seminar ca in clipa in care incepi sa gandesti ca Dumnezeu iti datoreaza mila sau datoreaza oricui mila, suna un clopotel in creierul tau. Suna o alarma. O avertizare care iti spune, "ATENTIE! Nu te mai gandesti la mila pentru ca, din nou, mila care este pretinsa nu mai este mila." Daca ne gandim ca Dumnezeu ne datoreaza har, nu ne mai gandim la har. Acum ne gandim la dreptate. Si celalalt lucru pe care il spun studentilor, si pe care vi l-am spus si voua, este ca niciodata sa nu Ii ceri lui Dumnezeu dreptate; s-ar putea sa o primesti. Pentru ca cel mai rau lucru care mi s-ar putea intampla vreodata ar fi sa primesc intreaga masura a dreptatii lui Dumnezeu din mana Lui. Singurul mod in care pot respira in lumea aceasta, si singurul mod in care pot spera vreodata sa ajung in cer, este numai prin harul Sau suveran.
Tradus de Cristian Cotovan