Duminica, 19 decembrie, 1999
Majoritatea dintre noi tind sa se inchine muncii lor, sa lucreze din joaca, si sa se joace la inchinare.
Recapitulare:
Data trecuta am inaugurat o serie de studii in Psalmi. La ce sunt buni psalmii? De ce sa-i studiem? Acestia sunt necesari crestinului din mai multe motive:
1) Psalmistii sunt intotdeauna (fara exceptie) reverenti in apropierea de Dumnezeire.
2) Psalmistii zugravesc amplu trairea sufletului cu Dumnezeu. Cum acesta tanjeste si inseteaza dupa El.
3) Psalmistii ne invata cum sa-l laudam pe Dumnezeu.
4) Psalmistii aduc bucurie in casa lui Dumnezeu.
5) Psalmistii descriu binecuvantarile (relatiei cu) practicarii prezentei lui Dumnezeu. Ocrotirea si protectia lui Dumnezeu. Dumnezeu, Adapostul si turnul de scapare al credinciosului.
6) Psalmistii dezvaluie prezenta lui Dumnezeu in natura.
7) Psalmistii descriu importanta fundamentala a Cuvantului lui Dumnezeu.
8) Psalmistii par foarte convinsi de providenta lui Dumnezeu. Purtarea Lui de grija. In misiune psalmii reprezinta o comoara de asigurari ale purtarii de grija a lui Dumnezeu. Urmarind intamplarile si prigoanele la care a fost supus David, putem vedea cum Dumnezeu a intervenit spre scaparea acestuia. Noi putem fi incurajati realizand ca Dumnezeul lui David este si Dumnezeul nostru!
9) "Toata paleta trairilor umane" psihologii au numarat cateva sute de emotii umane; PSALMII LE CUPRIND PE TOATE!!
Psalmii sunt utili si pentru ca descriu intreaga paleta de trairi omenesti ale omului aflat intre Dumnezeu si lumea aceasta. Fiecare traire cunoscuta omului este minunat exprimata in psalmi. Manie, bucurie, exultare, incredere, pocainta, indoiala, sau chiar razbunare. Psalmii reprezinta o adevarata anatomie a partilor sufletului, spun unii.
10) Psalmii exprima o constanta speranta in vesnicie si in viata de dupa moarte.
Dupa cum ati auzit data trecuta, exista mai multe tipuri de psalmi. Exista vreo cinci categorii de psalmi.
Pentru astazi am ales un psalm care face parte dintre cei de lauda continand in acelasi timp si elemente de invatatura, sau prefigurari ale viitoarei odihne in Hristos a credinciosului. Si anume,
Psalmul 95
1 Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii noastre.
2 Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!
3 Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Imparat mare mai presus de toti dumnezeii.
4 El tine in mana adancimile pamantului, si varfurile muntilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, El a facut-o, si mainile Lui au intocmi uscatul:
6 veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru!
7 Caci El este Dumnezeul nostru, si noi suntem poporul pasunei Lui, turma, pe care o povatuieste mana Lui... O! de ati asculta azi glasul Lui! -
8 ,,Nu va impietriti inima, ca la Meriba, ca in ziua de la Masa, in pustie,
9 unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scarbit de neamul acesta, si am zis: ,,Este un popor cu inima ratacita; ei nu cunosc caile Mele.``
11 De aceea am jurat in mania Mea: ,,Nu vom intra in odihna Mea!``
Acesta se poate numi si o "invitatie la inchinare" pentru ca este un psalm de indemnare la inchinare. Spurgeon a spus ca, "Poarta cu sine un ecou asemanator cu cel al clopotelor de biserica si asemenea lor poate rasuna atat vesel cat si grav. La prima bataie, un clopot poate rasuna vioi pentru ca apoi sa capete tonuri grave asemenea unui mars de inmormantare, intr-adevar, acela al generatiei ce a pierit in pustie." (C.Spurgeon, "Treasury of David")
Impartirea psalmului:
Prima parte este o invitatie cu ratiuni (motive) de inchinare, iar cea de-a doua parte este o invitatie cu avertismente. Avand versetul sase ca centru al psalmului. Inima lui.
Vechiul Testament se interpreteaza cu Noul Testament!
Pentru intelegerea acestui psalm trebuie sa apelam la explicatii oferite de cel ce s-a inspirat din el intr-o carte a Noului Testament. Si anume, din epistola lui Pavel catre Evrei, cap.3 si 4, unde apar portiuni din acest psalm pe care Pavel le foloseste pentru a explica transformarea Sabatului Vechiului Testament in odihna vesnica a credinciosului din Noul Testament (sabatarienii ar trebui sa acorde mare atentie aici!) . Insa pana acolo nu putem sa trecem cu vederea explozia de lauda a cantaretului David, si care este identificat ca atare de catre Evrei 4:7.
El hotaraste din nou o zi: ,,Astazi,`` -zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: ,,Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!``
Psalmul acesta este evident inspirat si profetic pentru prevestirea zilelor Evangheliei si a harului. Se vorbeste despre o zi. Ziua in care Dumnezeu ne vorbeste direct prin intermediul Fiului Sau, Cuvantul intrupat propunandu-ne o alta odihna ca cea pe care au primit-o evreii in Canaan. Este vorba de odihna vesnica, nesfarsita si nelimitata doar pe durata unei singure zile!
Pentru aceea zi, David il lauda pe Dumnezeu si il avertizeaza pe omul neascultator care intarzie sa intre in odihna Lui inaugurata de "aceea zi".
Ne invata acest psalm cum sa-l laudam pe Dumnezeu si ne spune de ce sa o facem? Fara indoiala! Sa luam drept puncte de reper experienta lui David si sa ne intrebam singuri:
Avem noi aceleasi motive in inchinare ca cele insiruite aici de David? Daca nu, poate ca stim de ce inchinarea noastra este saraca si lipsita de dinamism.
V.6 veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru!
David stia cel mai bine cum este sa fi smerit! Ne-a dovedit-o in Ps.51. Despre David se pot spune multe lucruri rele, dar nu se poate spune ca si-a impietrit inima fata de Dumnezeu atunci cand a pacatuit. De aceea, el a devenit pentru crestin un model de frangere a inimii inaintea Domnului, motiv pentru care Acesta il numeste un "om dupa inima Lui". Ascultati-l rugandu-se in Ps.51.
Psalmul 51
14 Dumnezeule, Dumnezeul mantuirii mele! Izbaveste-ma de vina sangelui varsat, si limba mea va lauda indurarea Ta.
15 Doamne, deschide-mi buzele, si gura mea va vesti lauda Ta.
16 Daca ai fi voit jertfe, Ti-as fi adus: dar Tie nu-Ti plac arderile de tot.
17 Jertfele placute lui Dumnezeu sunt un duh zdrobit: Dumnezeule, Tu nu dispretuiesti o inima zdrobita si mahnita.
18 In indurarea Ta, varsa-Ti binefacerile asupra Sionului, si zideste zidurile Ierusalimului!
19 Atunci vei primi jertfe neprihanite, arderi de tot si jertfe intregi; atunci se vor aduce pe altarul Tau vitei.
O INVITATIE LA INCHINARE
1 Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii noastre.
2 Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!
Psalmistul incurajeaza pe cei din adunarea lui Dumnezeu si pe el insusi sa-l laude pe Dumnezeu, caci aceasta este o datorie a creaturi pe care sa o indeplineasca cu cele mai vioaie sentimente si buna dispozitie. Avem mare nevoie sa fim incurajati sa facem asa, de cele mai multe ori fiind posomorati si inconstienti fata de aceasta datorie a noastra.
ESTE O OBLIGATIE… DACA NU-L CUNOASTEM!
O consideram ca fiind o obligatie religioasa de a-I aduce lauda atunci cand nu-L cunoastem, cand calitatile si insusirile Sale ne sunt ascunse si cand nu realizam maretia Lui ca Rege mai presus de orice rege, ca El este Sustinatorul universului si ca intreg pamantul ii apartine de drept doar Lui.
Dar,
Erwin W. Lutzer (1941- )
Putem deja sa desprindem cateva caracteristici ale inchinarii si laudei autentice. Asa ar trebui sa fie si lauda si inchinarea pe care noi sa I-o aducem Lui in aceasta biserica!
1) Cum ar trebui Dumnezeu sa fie laudat? Cu o bucurie sfanta si cu veselie.
Iata cum ar trebui sa-i cantam Domnului: "cu veselie si cu bucurie" Foarte diferit de felul in care de multe ori ii cantam.
Strong: 7321 ruwa` (roo-ah'); a primitive root; to mar (especially by breaking); figuratively, to split the ears (with sound), i.e. shout (for alarm or joy): KJV-- blow an alarm, cry (alarm, aloud, out), destroy, make a joyful noise, smart, shout (for joy), sound an alarm, triumph.
Expresiile evreiesti vorbesc despre sunetul pe care ar trebui sa-l scoatem in cantecul nostru, si anume ca trebuie sa fie unul care sa sfasie linistea, sa faca sa tiuie urechile, sa sune a triumf. Strigatul catre El nu poate sa nu patrunda dincolo de peretii acestei case. Doar asta poate sa insemne, sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii noastre!
APLICA: Intrebati-va ce anume ar trebui sa simtiti pentru a putea avea in mod autentic o astfel de manifestare, ca ea sa fie reala si nu prefacuta. Nu cumva mantuirea noastra trebuie sa fie o experienta actuala, reala si patrunzatoare in fiecare sfera a vietii? Trebuie, daca este ca noi sa-i STRIGAM DE BUCURIE!
"Nu ma adresam d-voastra, domnule Presedinte!"
Se povesteste ca pe vremea cand Bill Moyers era asistentul special al Presedintelui american Lyndon B. Johnson, i s-a cerut sa multumeasca pentru mancare servita la masa din unul din apartamentele din Casa Alba. Cand Moyers a inceput sa se roage cu o voce joasa, Presedintele l-a intrerupt zicandu-i "vorbeste mai tare! vorbeste mai tare!". In aceea clipa, pastorul texan s-a oprit in mijlocul propozitiei si a replicat: "Nu ma adresam d-voastra, domnule Presedinte!"
Sa cunoastem mantuirea sa avem parte de ea!!
Ca sa-i strigam de bucurie trebuie mai intai sa cunoastem mantuirea Lui si sa-l cunoastem pe Dumnezeu ca "Stanca a Mantuirii". Sa avem certitudinea si siguranta mantuirii pentru ca-i cunoastem fagaduinta oferita in Isus Hristos care spune ca, "pe cel ce vine la El, nu-l va izgoni"!
Ioan 6 ISUS VORBESTE AICI!
37 Tot ce-Mi da Tatal, va ajunge la Mine; si pe cel ce vine la Mine, nu-l voi izgoni afara:
38 caci M-am pogorat din cer ca sa fac nu voia Mea, ci voia Celui ce M-a trimes.
39 Si voia Celui ce M-a trimes, este sa nu pierd nimic din tot ce Mi-a dat El, ci sa-l inviez in ziua de apoi.
40 Voia Tatalui meu este ca oricine vede pe Fiul, si crede in El, sa aiba viata vecinica; si Eu il voi invia in ziua de apoi.``
Pentru cei ce nu cunosc mantuirea veselia lor se va transforma in plans si bucuria lor este inselatoare, de cele mai multe ori, trecatoare. Insa pentru cei mantuiti, ea (MANTUIREA) ar trebui sa fie o sursa constanta de bucurie si veselie. Cat de slabi suntem insa la acest capitol si cat de posaci trecem prin aceasta lume! Cum ar putea altii sa vrea sa fie mantuiti daca nu vad nimic la noi care sa-i atraga? Cand bucuria si veselia noastra sunt aspecte atat de rar intalnite ale vietilor noastre crestine!
DOUA CONTRASTE MAJORE
LA CITIREA LEGII SI AFLAREA VESTII PACATOSENIEI LOR
Neemia 8:9 Dregatorul Neemia, preotul si carturarul Ezra, si Levitii cari invatau pe popor, au zis intregului popor: ,,Ziua aceasta este inchinata Domnului, Dumnezeului vostru; sa nu va bociti si sa nu plangeti!`` Caci tot poporul plangea cand a auzit cuvintele Legii.
Iacov 4:9 Simtiti-va ticalosia; tinguiti-va si plingeti! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire, si bucuria voastra in intristare:
Iacov 5:1 Ascultati acum voi, bogatilor! Plingeti si tinguiti-va, din pricina nenorocirilor, cari au sa vina peste voi.
CONCLUZIE: Dar pentru cei ce sunt mantuiti…
1 Veniti sa cantam cu veselie Domnului, si sa strigam de bucurie catre Stanca mantuirii noastre. 2 Sa mergem inaintea Lui cu laude, sa facem sa rasune cantece in cinstea Lui!
2) Cum ar mai trebui Dumnezeu sa fie laudat?
Pe langa veselie si bucurie, sa-l laudam cu o teama sfanta, si cu smerenie.
V. 6 veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru!
Sa ne plecam genunchiul asa cum se cuvine cuiva care ne este cu mult superior noua, creaturile Sale. Sa ne plecam genunchiul ca unii care recunoastem distanta infinita dintre noi si El. Sa ne plecam genunchiul ca unii care ne recunoastem nevrednicia pentru ofensele aduse Lui si care ar trebui sa ne atraga asupra noastra mania Lui, si nu mila Lui.
Desi o spunem foarte des ca pozitia corpului nu conteaza in a ne exprima dragostea fata de Dumnezeu, in a ne exprima respectul si a-l cinsti, aceasta (pozitia corpului) conteaza foarte mult. Prin pozitia corpului putem sa oferim expresii exterioare de respect, seriozitate si umilinta. Este astfel nevoie uneori sa ne ridicam in picioare, sa ne plecam pe genunchi, sa ne plecam capetele, etc. Prin a fi miscati interior de sfintenia si maretia Lui, putem sa ne miscam exterior si membrele noastre, ce uneori le utilizam in scopuri josnice!
O buna ilustratie a ceea ce spun, urmeaza…
PE GENUNCHI, LA WASHINGTON!
Timp de vreo doi ani dupa 1976, in fiecare vara, Hans Mulikin, un predicator laic baptist din localitatea Marshall, statul Texas, a ales sa strabata distanta dintre oraselul lui si capitala, Washington, pe genunchi. Pe data de 22 noiembrie 1979 acesta si-a incheiat marsul sau de 2 ani si 1, lung de 2.560 de km pentru a i se spune ca Presedintele Carter era prea ocupat ca sa-l primeasca!
La intrebarile presei privind motivatia gestului sau, d-l Mulikin a explicat: "Am dorit doar sa arat Americii ca trebuie sa se plece pe genunchi si sa se pocaiasca… Este ceva ce am avut pe inima sa fac pentru tara mea."
D-l Mulikin a mai precizat in interviul sau ca, "partea cea mai grea a marsului in genunchi a fost sa…ingenuncheze pentru prima oara!" Tot timpul marsului a purtat niste genunchiere si un tricou pe care erau inscrise initialele S.O.N. (engl., "Fiul"), si care reprezentau un slogan, "Save Our Nation". In fiecare seara dupa ce isi sfarsea portia de tarait se intorcea in fuga la masina in care dormea peste noapte si cu care pleca a doua zi dimineata spre locul unde si-a incheiat in seara precedenta marsul. Doar primavara si vara d-l Mulikin se angaja in acest efort, iar iarna si-o petrecea la locul lui de munca de la un atelier de cherestea.
Noi putem admira zelul lui Mulikin. Nu prea stim ce sa spune despre intelepciunea sa, cu toate acestea Biserica are de invatat din marsul sau simbolic. Biserica va avansa doar pe genunchi, rugandu-se. Pentru cei care isi doresc trezire spirituala este bine stiut faptul ca "partea cea mai grea" este sa ingenunchezi pentru prima oara!
Prin a ne smeri, ne supunem Lui, iar prin a ne pleca genunchiul il respectam. Cineva a mai spus ca, "statura cea mai impunatoare a unui barbat
Ingenunchierea mai reprezinta si ascultarea pe care i-o aratam:
"Daca inchinarea pe care i-o aducem lui Dumnezeu nu se schimba, aceasta nu se poate numi cu adevarat inchinare. A sta inaintea Parintelui Vesniciei nu poti sa nu te schimbi. Inchinarea incepe cu o sfanta asteptare si se termina intr-o sfanta ascultare." Adaptare dupa, Richard J. Foster (1942- )
Ratiunile care ni se ofera ca sa ne inchinam
3 Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Imparat mare mai presus de toti dumnezeii.
4 El tine in mana adancimile pamantului, si varfurile muntilor sunt ale Lui.
5 A Lui este marea, El a facut-o, si mainile Lui au intocmit uscatul:Psalmul 135:6 Domnul face tot ce vrea in ceruri si pe pamant, in mari si in toate adancurile.
A facut anul acesta in Turcia, in America prin uragane si taifunuri si oricat de multe ar fi masurile de prevedere pe care oamenii si le iau, ei nu pot stavili furia naturii asa cum este controlata si dirijata de Creatorul ei.
Ca unii miscati launtric de maretia Lui ca Dumnezeu si de Domnia si Stapanirea Lui ca Imparat peste intreg Universul se presupune ca reactia noastra exterioara cuvenita sa fie cantatul cu glas al cantecelor, vestirea acestei maretii, cat si compararea acestor atribute ale Sale cu pacatosenia noastra, activitate care sa rezulte in lauda pentru bunatatea Lui nemarginita fata de noi, si lauda pentru mila in oferirea Fiului ca jertfa de ispasire a pacatelor noastre. Daca ne angajam cu sinceritate in aceasta activitate de marire si laudare a Lui, sansele sunt ca si altii sa fie atrasi si incurajati sa exprime ceea ce sunt datori sa-i exprime.
Cred ca Pavel a facut o legatura intre aceasta laudare constienta a Lui si evanghelizare:
1Corinteni 14
15 Ce este de facut atunci? Ma voi ruga cu duhul, dar ma voi ruga si cu mintea; voi canta cu duhul, dar voi canta si cu mintea. …
24 Dar daca toti proorocesc, si intra vreun necredincios sau vreunul fara daruri, el este incredintat de toti, este judecat de toti.
25 Tainele inimii lui sunt descoperite, asa ca va cadea cu fata la pamant, se va inchina lui Dumnezeu, si va marturisi ca, in adevar, Dumnezeu este in mijlocul vostru.
26 Ce este de facut atunci, fratilor? Cand va adunati laolalta, daca unul din voi are o cantare, altul o invatatura, altul o descoperire, altul o vorba in alta limba, altul o talmacire, toate sa se faca spre zidirea sufleteasca.
Trebuie observat ca invitatia lui David de a veni, de a ne inchina, este adresata in special adunarii. Nu vrea sa o faca singur si nu se adreseaza sufletului sau, ca in alte ocazii.
Daca bisericile s-ar angaja in a recunoaste in inchinarea lor maretia si stapanirea absoluta a Domnului, in a vesti calitatile si insusirile Dumnezeirii, dealtfel vazute in mod deslusit de la intemeierea lumii in lucrurile pe care El le-a facut, mai multi oameni si-ar vedea rautatea si pacatosenia inimilor lor si poate vor cadea la pamant, marturisind ca Dumnezeu este intr-adevar in mijlocul lor.
Pentru ca aceasta sa se intample, mare parte a cantecelor noastre trebuie sa rasune mai mult in urechile lui Dumnezeu decat in urechile semenilor nostri. Adica, sa nu se cante pentru a-i impresiona pe oameni, ci sa se cante cu adevarat "Stancii Mantuirii"!
ILUSTRATII:
"The Beechers"
Una dintre problemele bisericii din vremurile noastre este statului de celebritati a multor predicatori, pastori si invatatori crestini. Multi dintre acestia sunt pur si simplu adorati si venerati de ascultatorii lor. Merita amintit aici un incident despre care a scris Lyman Beecher Stowe in cartea lui numita, "Saints, Sinners, and Beechers" (adica, "Sfinti, pacatosi si Beechers"; adepti ai lui Beecher). In aceasta carte se povesteste cum celebrul pe atunci Henry Ward Beecher a fost inlocuit deliberat de catre fratele sau Thomas K. Beecher la biserica Plymouth Church din Brooklyn, New York. Astfel multi curiosi au venit la biserica pentru a-l auzi vorbind pe celebrul Henry Beecher. Dar in momentul cand Thomas Beecher s-a ridicat la amvon pentru a vorbi unii dintre oamenii din public s-au ridicat si au inceput sa se indrepte spre iesire. Sesizand ca sunt dezamagiti fiindca era inlocuit de fratele sau, Beecher si-a ridicat mana cerand liniste si a anuntat: "Toti cei ce au venit aici in aceasta dimineata pentru a-l venera pe Henry Ward Beecher pot pleca din biserica. Toti cei ce au venit sa se inchine lui Dumnezeu, pot ramane".
Se intampla si la noi asemenea lucruri? In timp ce erau la mare acum cativa ani, impreuna cu Cornel am vrut sa nu petrecem si Duminica la plaja, ci sa mergem la o biserica din Constanta. Nu am vrut sa mergem la o biserica din stabilimentul religios al localitatii ci la una noua, poate independenta de cultele existente, dar bineinteles dependenta de Hristos. Ei bine, am gasit una intr-o sala de cinema, probabil inchiriata. Am decis astfel sa mergem acolo. Serviciul a inceput destul de molcom cu inchinarea prin cantec. Unele cantece ne erau cunoscute, altele nu. Dupa terminarea cantarilor, care nu au excelat nici in entuziasm nici in pasiune, a urmat predica. Dupa incheierea predicii au mai cantat doua cantece si au trecut la anunturi. Anunturile s-au terminat cu anuntarea zilei de nastere a unuia dintre misionari americani, probabil unul dintre liderii acestei biserici. Spre surprinderea mea si a lui Cornel intreaga adunare a izbucnit asurzitor cu un "Happy Birthday"! Atunci, am privit unul la celalalt si ne-am zis, "aha, uite la cine se inchina astia!!", si am plecat pentru a nu ne mai intoarce niciodata la aceea biserica!
"NU STIU CARE SUNT PLANURILE PRESEDINTELUI PENTRU DESEARA, DAR STIU CA DUMNEZEU VA FI ACOLO!"
Intr-o seara de ajun de Craciun a sunat telefonul in biroul pastorului unei biserici din Washington, D.C. pe care o frecventa si Presedintele Franklin Roosevelt. "Spuneti-mi Reverend", a intrebat vocea la telefon, "tineti un serviciu de Craciun in seara aceasta?" Cand i s-a raspuns ca se va tine un serviciu in seara respectiva de ajun de Craciun cel ce a sunat a mai intrebat, "Il asteptati si pe Presedintele Roosevelt sa vina?". "Asta nu stiu" a raspuns rabdator pastorul, "si, nu stiu care sunt planurile Presedintelui pentru deseara, dar stiu ca Dumnezeu va fi acolo!"
Intamplarea urmatoare s-a petrecut in timpul vietii lui Luis al XVI-lea al Frantei. Intr-o Duminica cand impreuna cu suita lui a sosit la biserica regele nu a gasit pe nimeni acolo ci doar pe episcopul Fenelon, predicator la curte. Surprins sa vada toata biserica goala regele l-a intrebat pe Fenelon, "Unde este toata lumea? De ce nu este nimeni prezent la biserica in aceasta dimineata?" Atunci predicatorul i-a raspuns ca, "am anuntat in biserica ca Maiestatea Voastra nu va veni astazi pentru ca am dorit sa vedeti cine vine la slujba pentru a va impresiona si cine vine pentru a se inchina lui Dumnezeu cu adevarat!"
Majoritatea nu au prilejul de a se gasi in adunare alaturi de demnitari. Cu toate acestea multi merg la biserica pentru cu totul alte motive decat de a se inchina Domnului, a avea partasie cu alti crestini, sau pentru a fi invatati din Cuvant. Poate ca nu merg la biserica pentru a impresiona regi si regine, dar motivatiile lor sunt la fel de gresite si desarte. Merg pentru ca le face bine firmei lor, le evidentiaza statutul social, sau o fac pentru a-si afisa pietatea, iar altii, doar dintr-un simt al datoriei. Insa nici una dintre aceste motivatii nu aduce intr-adevar glorie lui Dumnezeu!
Pentru ca sa se cante cu acelasi entuziasm cu care au izbucnit evrei in laude cand din piatra a tasnit apa ce le-a astamparat setea in pustie trebuie ca setea sufletului nostru sa fie astamparata in El, prin mantuirea pe care ne-a dat-o :
Hristos este aceea "Stinca"
1Cor.10:4 …si toti au baut aceeasi bautura duhovniceasca, pentru ca beau dintr-o stanca duhovniceasca ce venea dupa ei; si stanca era Hristos.
Ioan 4:10 -Drept raspuns, Isus i-a zis: ,,Daca ai fi cunoscut tu darul lui Dumnezeu, si Cine este Cel ce-ti zice: ,Da-Mi sa beau!` tu singura ai fi cerut sa bei, si El ti-ar fi dat apa vie.``
Ioan 4:14 Dar oricui va bea din apa, pe care i-o voi da Eu, in veac nu-i va fi sete; ba inca apa, pe care i-o voi da Eu, se va preface in el intr-un izvor de apa, care va tasni in viata vesnica.``
Ioan 7:37 In ziua de pe urma, care era ziua cea mare a praznicului, Isus a statut in picioare, si a strigat: ,,Daca inseteaza cineva, sa vina la Mine, si sa bea.2Sa 22:2 El a zis: ,,Domnul este stanca mea, cetatuia mea, Izbavitorul meu.
2Sa 22:3 Dumnezeu este stanca mea, la care gasesc un adapost, scutul meu si puterea... care ma mantuieste, turnul...... meu cel inalt si scaparea... mea. Mantuitorule! Tu ma scapi de silnicie.
2Sa 22:47 Traiasca Domnul, si binecuvantata sa fie Stanca mea! Inaltat sa fie Dumnezeu, Stanca mantuirii mele…
"Dumnezeu se afla in cautarea inchinatorilor adevarati. Daca elita religioasa este prea mandra sau prea ocupata ca sa invete sa i se inchine, El cauta inchinarea acelora ale caror vieti sunt distruse de ruina morala".
Erwin W. Lutzer (1941- )
"Mai mult decat lucratori, Dumnezeu doreste inchinatori. Intr-adevar, singurii lucratori placuti sunt cei ce au descoperit arta pierduta a inchinarii… Chiar si pietrele il vor lauda, daca este nevoie, iar mii de legiuni ingeresti vor sari gata sa-i faca voia." (si as indrazni sa adaug, dar cine i se va inchina de buna voie pentru ceea ce El este?)
A. W. Tozer (1897-1963)
Sa raspundem acum la ceea mai importanta intrebare, una care ii macina pe necredinciosi, si nu numai :
De ce ar trebui laudat Dumnezeu si care este continutul acestor laude? Are nevoie Dumnezeu sa fie lingusit asa cum au nevoie unii tirani pamantesti ca sa se simta bine?
1. Fiindca El este un Dumnezeu mare si Domn suveran peste toti - v.3 Caci Domnul este un Dumnezeu mare, este un Imparat mare mai presus de toti dumnezeii.
Fiindca este "mare" inseamna conform sensului evreiesc ca este infinit si perfect. Dar mai ales infinit. Toti ceilalti dumnezei nu pot fi mari, dar El este infinit.
"O conditie esentiala a existentei umane este ca omul sa poata intotdeauna sa se plece inaintea unei autoritati infinit superioare lui. Infinitul si Eternul sunt esentiali pentru viata omului pe aceasta mica planeta pe care locuieste."
Fyodor Mikhaylovich Dostoyevski (1821-1881)
Spre deosebire de magistratii Israelului pe care El i-a numit "dumnezei" (o dumnezeire delegata) fiindca Cuvantul lui Dumnezeu le-a vorbit, El este cu adevarat un Dumnezeu. El este Dumnezeu prin natura Lui. Ceilalti, prin pozitia lor, determina cursul vietii israelitilor si impart dreptatea. Pe acestia si pe oricare dumnezei inchipuiti El ii biruieste si ii manuieste. Ei nu pot face ceea ce El poate. Are putere.
Un om poate fi vrednic de admiratie, dar doar Hristos este singurul vrednic de adoratie.
De aceea, lauda adusa Lui este legitima.
Poate fi laudat…
2. Fiindca are in stapanire tot pamantul - 4 El tine in mana adancimile pamantului, si varfurile muntilor sunt ale Lui. 5 A Lui este marea, El a facut-o, si mainile Lui au intocmi uscatul…
Noi ii consideram mari pe aceia care au in proprietate mari suprafete de teren, pe latifundiarii unei tari, dar cu cat mai mare decat ei este Cel ce are in proprietate tot pamantul?
Ps.24:1 (Tot un psalm al lui David.) Al Domnului este pamantul cu tot ce este pe el, lumea si cei ce o locuiesc!
1Co 10:26 Caci ,,al Domnului este pamantul si tot ce cuprinde el.``
Despre acest titlu de proprietate asupra Pamantului se vorbeste si in Apocalipsa cand se spune ca Domnul se va intoarce si va rascumpara pamantul din puterea Satanei.
Apoc.10:2 In mana tinea o carticica deschisa. A pus piciorul drept pe mare, si piciorul stang pe pamant
Este totusi lumea Lui! Intr-adevar, i-a fost data omului, dar nu definitiv ci doar incredintata lui pentru a o putea administra si a o intretine. Tot asa cum un tata ii incredinteaza copilului un coltisor din casa lui si ii spune, "este al tau, poti sa-l folosesti, sa te joci in el, si sa-l ingrijesti."
Phillips Brooks (1835-1893)
3. Fiindca cu cei ce-l asculta El are o legatura deosebita - v.6 veniti sa ne inchinam si sa ne smerim, sa ne plecam genunchiul inaintea Domnului, Facatorului nostru! 7 Caci El este Dumnezeul nostru, si noi suntem poporul pasunei Lui, turma, pe care o povatuieste mana Lui...
Inchinatorii la idoli se inchina celor pe care ei i-au faurit cu mainile lor, dar noi ne inchinam Celui ce ne-a faurit pe noi si Care a faurit si lumea. El este indreptatitul ei Stapan si al nostru. Lui sa ne inchinam!
El nu doar ne-a creat, dar ne-a si adoptat. Ne-a facut "poporul pasunii Lui". Pastorul Cel Bun este Hristos, cum ne spun evangheliile, si El trebuie ascultat. Oile Lui se caracterizeaza prin faptul ca recunosc si asculta glasul Lui.
ILUSTRATIE:
Odata, in Israel un turist a vazut cum pastorul isi chema oile si a dorit sa incerce si el. L-a intrebat pe pastor ce le spune si a repetat cu glas tare chemare. Oile l-au ignorat. Nu i-au cunoscut glasul!
Aceasta este datoria celor ce fac parte din poporul Lui:
Ioan 10:27 Oile Mele asculta glasul Meu; Eu le cunosc, si ele vin dupa Mine.
Daca spunem ca suntem oile Sale, atunci sa ascultam de glasul Lui. Daca-l numim Stapan si Domn atunci sa facem lucrurile pe care ni le cere. Israelul nu le-a facut.
Exemple in care nu au ascultat de glasul si povatuirea Lui :
Luca 19
41 Cand S-a apropiat de cetate si a vazut-o, Isus a plans pentru ea,
42 si a zis: ,,Daca ai fi cunoscut si tu, macar in aceasta zi, lucrurile, cari puteau sa-ti dea pacea! Dar acum, ele sunt ascunse de ochii tai.
De 32:29 Daca ar fi fost intelepti, ar intelege, Si s-ar gandi la ce li se va intampla.
Ps 81:13 O! de M-ar asculta poporul Meu, de ar umbla Israel in caile Mele!
Isa 48:18 O! de ai fi luat aminte la poruncile Mele, atunci pacea ta ar fi fost ca un rau, si fericirea ta ca valurile marii.
Eze 18:31 Lepadati de la voi toate faradelegile, prin care ati pacatuit, faceti-va rost de o inima noua si un duh nou. Pentru ce vreti sa muriti, casa a lui Israel?
Eze 18:32 Caci Eu nu doresc moartea celui ce moare, zice Domnul Dumnezeu. Intoarceti-va dar la Dumnezeu, si veti trai.``
Optiunea care ni se ofera de catre David prin acest psalm este, ori sa fim un popor al Lui care-l asculta, prevestit in Vechiul Testament si vestit in Noul Testament, ori vom face aceeasi greseala ca israelitii cand s-au razvratit in pustie, un popor prin care Dumnezeu ne-a vorbit.
A II- A PARTE A PSALMULUI 95 O INVITATIE CU AVERTISMENTE
7c O! de ati asculta azi glasul Lui! -
8 ,,Nu va impietriti inima, ca la Meriba, ca in ziua de la Masa, in pustie,
9 unde parintii vostri M-au ispitit, si M-au incercat, macar ca vazusera lucrarile Mele.
10 Patruzeci de ani M-am scarbit de neamul acesta, si am zis: ,,Este un popor cu inima ratacita; ei nu cunosc caile Mele.``
11 De aceea am jurat in mania Mea: ,,Nu vom intra in odihna Mea!``
Ascultarea este intotdeauna o cerinta pusa la timpul prezent. Pentru ea nu exista un "maine", ci doar un "astazi"!
APLICA: De cat de multe ori ne spunem cand pacatuim si o stim ca, "maine o sa ne oprim". Au sufletele noastre si constiintele noastre odihna pana maine?
Sa vedem de unde s-a inspirat psalmistul cu exemplul de impietrire a inimilor?
Exodul 17
1 Toata adunarea copiilor lui Israel a plecat din pustia Sin, dupa calatoriile zilnice, pe cari poruncise Domnul sa le faca; si au tabarat la Refidim. Acolo poporul n-a gasit apa de baut.
2 Atunci poporul a cautat cearta cu Moise. Ei au zis: ,,Da-ne apa sa bem!`` Moise le-a raspuns: ,,Pentru ce cautati cearta cu mine? Pentru ce ispititi pe Domnul?``
3 Poporul statea acolo, chinuit de sete, si cartea impotriva lui Moise. El zicea: ,,Pentru ce ne-ai scos din Egipt, ca sa ne faci sa murim de sete aici cu copiii si turmele noastre?``
4 Moise a strigat catre Domnul, si a zis: ,,Ce sa fac cu poporul acesta? Inca putin, si au sa ma ucida cu pietre.``
5 Domnul a zis lui Moise: ,,Treci inaintea poporului, si ia cu tine vreo cativa din batranii lui Israel; ia-ti in mana si toiagul cu care ai lovit raul, si porneste!
6 Iata, Eu voi sta inaintea ta pe stanca Horebului; vei lovi stanca, si va tasni apa din ea, si poporul va bea.`` Moise a facut asa, in fata batranilor lui Israel.
7 El a numit locul acela ,,Masa si Meriba`` (Ispita si cearta), caci copiii lui Israel se certasera, si ispitisera pe Domnul, zicand: ,,Este oare Domnul in mijlocul nostru, sau nu este?``
La ce-a condus impietrirea inimii lor?
Evrei 3:17 …ale caror trupuri moarte au cazut in pustie?
Evrei 3:19 Vedem dar ca n-au putut sa intre din pricina necredintei lor.
In consecinta Dumnezeu hotaraste o alta zi, numita "astazi" :
Evrei 4
6 Deci, fiindca ramane ca sa intre unii in odihna aceasta, si pentru ca aceia carora li s-a vestit intai vestea buna n-au intrat in ea, din pricina neascultarii lor,
7 El hotaraste din nou o zi: ,,Astazi,`` - zicand, in David, dupa atata vreme, cum s-a spus mai sus: ,,Astazi, daca auziti glasul Lui, nu va impietriti inimile!``
8 Caci, daca le-ar fi dat Iosua odihna, n-ar mai vorbi Dumnezeu dupa aceea de o alta zi.
9 Ramane dar o odihna ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.
10 Fiindca cine intra in odihna Lui, se odihneste si el de lucrarile lui, cum S-a odihnit Dumnezeu de lucrarile Sale.
11 Sa ne grabim dar sa intram in odihna aceasta, pentru ca nimeni sa nu cada in aceeasi pilda de neascultare.
Cea mai proasta zi a omului este cand afla ca va fi un "maine"
O fabula ne spune cum trei diavoli ucenici trebuiau sa mearga pe pamant pentru a-si desavarsi ucenicia lor. Au aparut inaintea Satanei, stapanul lor prezentandu-si planurile lor de a-i distruge pe oameni. Primul a spus: "Eu le voi spune ca nu exista nici un Dumnezeu". Satana a replicat, "degeaba, nu vei amagi pe nimeni cu aceasta minciuna pentru ca sunt inca multi care cred ca El exista". Al doilea ucenic a spus atunci: "Eu le voi spune ca nu exista un iad." Din nou Satana a replicat: "Nu vei amagi pe nimeni cu asta pentru ca mai sunt mult care cred ca exista." Insa cel de-al treilea a spus: "Le voi spune oamenilor ca nu e nici o graba!" "Du-te!" a exclamat Satana atunci, "tu vei distruge pe multi cu planul tau." Cea mai periculoasa amagire de care poate suferi un om nemantuit este sa creada ca are vreme! Cand e vorba de mantuire, iertare si viata vesnica, nu se poate amana!
"O zi este o eternitate in miniatura!" Ralph Waldo Emerson (1803-1882)
"Fiecare zi, este o viata scurta". Arthur Schopenhauer (1788-1860)
Lumea spune, "traieste clipa", "doar o viata ai, distreaza-te", dar cu pretul amanarii facerii binelui, sau ascultarii de Dumnezeu!
In schimb, Crestinismul iti spune, "traieste fiecare zi din perspectiva eternitatii"… Ai grija cum traiesti, pe cine venerezi in ea…
Pentru ceea ce iubim ne gasim timp de ocupatie! Sa gasim timp sa-l ascultam pe Dumnezeu. Este cea mai placuta jertfa pe care sa i-o aducem in inchinare.
Psalmul acesta ne comunica ca exista in Domnul o odihna in care cineva intra doar prin ascultare si inchinare. Aceasta este invitatia tacita a lui David. Sa ne odihnim sufletele intr-o inchinare placuta lui Dumnezeu!
Ce faci? Imi omor vremea! Ai grija sa nu vatamezi eternitatea!