Studii în Psalmi

Psalmii sunt o parte importantă a Vechiul Testament. Cum acesta nu prea este cunoscut în biserica noastră, m-am hotărât să facem aceste studii în psalmi. Ştiu că eu unul voi învăţa din aceste studii!

O introducere la Vechiul Testament
De unde auzim noi de un Vechi Testament, şi care este exact semnificaţia unui testament, ce este numit "vechi"?

2Cor.3:14 Dar ei au rămas greoi la minte: căci până în ziua de astăzi, la citirea Vechiului Testament, această mahramă rămâne neridicată, fiindcă mahrama este dată la o parte în Hristos.

În greacă, "Vechiul Testament" este, "palaios diatheekes".
Conform dicţionarului Strong, articolului cu numărul 3820, "palaios" înseamnă antic, ceva ce nu este recent, sau, uzat, arhaic.

Cuvântul "paleontologie" este un derivat al unui asemenea cuvânt grecesc. (paleontologie = ramura din geologie care se ocupă cu studiul formelor de viaţă din trecut, îndeosebi a formelor preistorice de viaţă prin studierea fosilelor. ©1995 Zane Publishing, Inc. ©1994, 1991, 1988 Simon & Schuster, Inc.)

Este evident că datorită unuia ca Pavel noi avem această nouă denumire a Scripturilor evreieşti, a Legii, Proorocilor, şi Psalmilor, a căror rol el l-a reinterpretat datorită venirii lui Hristos, Mesia profeţit de aceste scrieri, pe care l-a cunoscut personal pe drumul spre Damasc. Pavel explică de ce este numit aşa:

Evrei 8:12-13 Pentru că le voi ierta nelegiuirile, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele şi fărădelegile lor". Prin faptul că zice: ,,Un nou legământ", a mărturisit că cel dintâi este vechi; iar ce este vechi, ce a îmbătrânit, este aproape de pieire.

Cum se poate înţelege ce spune Vechiul Testament?

2Cor.3:15-16 Da, până astăzi, când se citeşte Moise, rămâne o mahramă peste inimile lor. Dar ori de câteori vreunul se întoarce la Domnul, mahrama este luată.

Înţelegerea acestuia este condiţionată de "întoarcerea la Domnul", care este Hristos.

Şi ca să nu credem cumva că ce este vechi, arhaic este şi inutil şi nu mai are valoare, să privim la ce au spus scriitori ai Noul Testament despre Vechiul Testament.

Valoarea Vechiul Testament pentru creştin este menţionată de mai multe ori în Noul Testament. Dacă nu ar fi un Vechiul Testament, nu am fi avut un Noul Testament. În cărţile moderne avem la sfârşitul lor o listă de resurse din care autorul cărţii respective spune că s-a inspirat. Aceasta este uneori numită bibliografie. Vechiul Testament este "bibliografia" Noul Testament! Această "bibliografie" trebuie studiată. Ne va ajuta să nu luăm drept gratuit NT. Isus l-a citat de multe ori.

Iată importanţa Vechiul Testament aşa cum este subliniată în diferitele cărţi ale Noul Testament.

Rom.14:4 Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi nu prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.

1Cor.10:11 Aceste lucruri li s-au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârşiturile veacurilor.

Prin "Sfintele Scripturi" din exemplul următor, se face referirea la Vechiul Testament, fiind, sper, evident că abia în vremea aceea se scria Noul Testament.

2Tim.3:15-17 ...din pruncie cunoşti Sfintele Scripturi, cari pot să-ţi dea înţelepciunea care duce la mântuire, prin credinţa în Hristos Isus. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.

Dintre toate cărţile Vechiul Testament aceste afirmaţii sunt îndeosebi adevărate în ce priveşte cartea Psalmilor. Deşi ea conţine cam un singur gen literar, din punctul de vedere al valorii spirituale, Psalmii, conţin învăţături, profeţie, înţelepciune, deci posedă o valoare spirituală inegalabilă.

Ei reprezintă în primul rând colecţia străveche a imnurilor şi cântecelor de laudă şi închinare lui Dumnezeu folosiţi pe larg în templu de israeliţi mai întâi şi apoi savuraţi pe poporul lui Dumnezeu din orice veac.

Cronologia
În ordinea cronologică a scrierii lor psalmii sunt printre primii, mai ales Ps.90 al lui Moise, un cântec de meditare, reflecţie şi rugăciune, scris cu circa 1.300 de ani înainte de Hristos, alături de "psalmii" (deci, cântările) din Exodul 15:1-15, un cântec de triumf după traversarea Mării Roşii, şi Deuteronomul 32, 33, un cântec de îndemn să se ţină legea după intrarea în Canaan, ţara făgăduită. Totuşi în marea lor majoritate se situează după Cele Cinci Cărţi (Pentateuhului) şi după Iov considerată cea mai veche. Psalmii vin din epoca de aur a Israelului, din urmă cu aprox.3000 de ani. Studiem o carte veche!

Subiectele lor
Psalmii conţin o varietate de subiecte care demonstrează valoarea lor spirituală deosebită. Avem, astfel, psalmi de învăţătură, doctrinari, profetici, istorici, de laudă şi preamărire a lui Dumnezeu, sau de pocăinţă...

Din cele 283 citări ale Vechiul Testament din NT, 116 dintre acestea provenind din cartea Psalmilor, conform lui "Halley's Bible Handbook".

Autorii
După titluri, 73 de psalmi sunt atribuiţi lui David, 12 lui Asaf (un levit, unul din liderii corului lui David 1Cronici 6:39), 11 fiilor lui Core (leviţi în Templu), 2 lui Solomon (Ps.72, 127), 1 lui Moise (90), 1 lui Etan (89), iar 50 se spune că au autori anonimi, deşi alţi comentatori biblici îi mai indică pe Ezechia cu 10 şi Heman (Înseamnă, "credincios", 1) 1Regi 4:31 1Cronici 2:6, un fiul al lui Zera, cunoscut pentru înţelepciunea lui. 2) Nepot al lui Samuel, 1Cronici 6:33, 15:17 căruia i s-a atribuit Psalmul 88. El a fost unul dintre profeţii pomeniţi în 2Cronici 29:14,30, care juca un rol de bază în administrarea serviciilor sacre), cu 1 (Ps.88). Aceştia din urmă sunt numiţi de unii şi "psalmii orfani". Unii dintre aceştia s-ar putea totuşi să aparţină tot lui David, cum vedem că Petru şi Ioan în Fapte 4:25, identifică ca autor al unuia dintre aceştia pe David, sau cum ni se spune în Evrei 4:7. (El hotărăşte din nou o zi: ,,Astăzi," -zicând, în David, după atâta vreme, cum s-a spus mai sus: ,,Astăzi, dacă auziţi glasul Lui, nu vă împietriţi inimile!" )

Cu toate acestea, titlurile lor nu sunt un indiciu absolut cert al scrierii lor de către unul sau altul, căci prepoziţia evreiască pentru "de", "către", "lui" este una şi aceeaşi. De aceea, poate un psalm "al lui" David poate fi unul care i-a fost dedicat lui David, sau scris pentru el. Dată fiind vechimea acestor titluri, totuşi se pare că acestea sunt corecte.

Cuvântul lor cheie este "aleluia" (ad literam, "slavă lui Iahweh") sau în traducere, "lăudaţi", iar Psalmul 150 reprezintă o încununare a întregii cărţi a psalmilor dată fiind apariţia de 13 ori a cuvântului "lăudaţi".

Tipuri diferite de psalmi
Există vreo cinci categorii de psalmi.

O categorie deosebită sunt psalmii "hallel": Ps.113-118. Deşi Psalmul 136 este numit "Marele Hallel".

Tema lor principală Hristos!

Luca 24:44 Apoi le-a zis: ,,Iată ce vă spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi."

Pasaj care indică importanţa fundamentală a psalmilor recunoscută de Însuşi Isus Hristos. Pentru a-l cunoaşte şi a-l înţelege pe Hristos, nu doar evangheliile sunt necesare ci şi Psalmii!

Psalmii abundă în descrieri ale lui Hristos. Unii susţin că în psalmi avem o imagine mai completă a lui Hristos chiar decât în Evanghelii.

"Evangheliile ne spun că Isus s-a dus pe munte să se roage, psalmii ne spun ce s-a rugat. Evangheliile ne spun că El a fost crucificat dar psalmii ne spun ce se petrecea în sufletul Lui când era pe cruce. Evangheliile ne spun că S-a întors în ceruri, la dreapta Tatălui, dar psalmii continuă de unde se opresc evangheliile..." Vernon McGee

Aranjarea lor
Psalmii corespund aranjării primelor cinci cărţi ale (lui Moise) Bibliei, Pentateuhului. Este una dintre cele mai sistematic aranjate cărţi ale Bibliei! Priviţi la modul în care se încheie. La ultimul psalm.

1. Cartea I (Psalmii de la 1-41) - corespunde Genezei
2. Cartea a II-a (Psalmii de la 42-72) - corespunde Exodului
3. Cartea a III-a (Psalmii de la 73-89) - corespunde Leviticului
4. Cartea a IV-a (Psalmii de la 90-106) - corespunde Numerilor
5. Cartea a V-a (Psalmii de la 107-150) - corespunde Deuteronomului

Acest aranjament al lor pare sugerat de materialul găsit în ei.

De ce să studiem psalmii?

I. Ne este poruncit să-i folosim în închinarea noastră prin cântec şi pentru învăţătură.

Efes.5:19 Vorbiţi între voi cu psalmi (psalmoi), cu cântări de laudă (humnois) şi cu cântări duhovniceşti (ode pneumatikos), şi cântaţi şi aduceţi din toată inima laudă Domnului.

În sine cuvântul grecesc "psalm" nu înseamnă doar "cântec", dar mai are la origine şi cuvântul evreiesc "zmr", care înseamnă a "pişca", a "ciupi", cu degetele (care-i termenul pentru stilul respectiv de cântat la ghitară?) corzile unui instrument. Este evident că au fost compuşi pentru a fi cântaţi la instrumente cu corzi, liră (alăută), sau harfă.

Col.3:16 Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată înţelepciunea. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântând lui Dumnezeu cu mulţămire în inima voastră.

Iacov 5:13 Este vreunul printre voi în suferinţă? Să se roage! Este vreunul cu inimă bună? Să cânte cântări de laudă!

De cântat cu inima!
Psalmii au fost compuşi nu doar pentru a fi cântaţi cu instrumente, ci şi cu inima (aici, şi cei afoni se pot implica!).

Concluzie:
Cântatul psalmilor este o poruncă nou-testamentală inspirată de Dumnezeu şi rânduită pentru viaţa de zi cu zi a creştinilor. Deşi Creştinismul este opus veseliei profane, totuşi el încurajează bucuria şi veselia ce are o exprimare potrivită la adepţii lui. Astfel creştinii se presupun să cânte nu doar cu vocile lor ci şi din inima şi în inima lor, cu afecţiunile lăuntrice ale inimii lor, aceasta fiind o preocupare plăcută lui Dumnezeu la fel de plăcută cum ne este muzica nouă. Prin aceasta se face gloria lui cunoscută, şi este voia lui Dumnezeu.

(from Matthew Henry's Commentary)

Un alt motiv pentru studierea psalmilor este pentru că,

II. Învaţă despre Hristos şi confirmă că Isus este Mesia, Hristosul, Mântuitorul. Aceştia sunt recunoscuţi ca fiind psalmii mesianici, sau profetici. (lucru care explică de ce se porunceşte nu doar să ne încântăm cu ei, ci şi să ne învăţăm cu ei; vezi, Efes.5:19)

Întreg Vechiul Testament a fost scris pentru a crea o anticipare a Mântuitorului şi a prezice venirea Lui. Dintre aceste preziceri şi prefigurări ale Lui foarte multe se găsesc în psalmi, o carte de cântări, la urma urmei. Cât se semnificativ ar trebui să fie lucrul acesta pentru mulţi dintre muzicienii creştini ai zilelor noastre care din lipsă de inspiraţie cântă despre "câte-n lună şi-n stele"!

În psalmi, avem un adevărat "fir mesianic" care poate fi urmărit cu precizie. Deşi unele întâmplări se referă în prima instanţă la David sau la experienţe/întâmplări din viaţa lui, totuşi multe dintre elementele expuse în psalmi nu se potrivesc nici unui personaj istoric, nici chiar lui David, ci doar lui Hristos.

Să urmărim puţin acest "fir mesianic", al profeţirii Mântuitorului. Avem descrieri atât ale suferinţelor Sale cât şi ale domniei Sale glorioase se găsesc presărate peste tot locul.

Psalmul 2 - are ca temă: "Unsul Domnului"
Cuprinde expresii mesianice ca:

2 "Unsul Domnului"

6 ,,Totuşi, Eu am uns pe Împăratul Meu pe Sion, muntele Meu cel sfânt." ... Tu eşti Fiul Meu! ... Cere-Mi, şi-Ţi voi da neamurile de moştenire... Daţi cinste Fiului... Ferice de toţi câţi se încred în El!

Acestea sunt expresii ale Domniei Sale eterne şi universale, ale Dumnezeirii Sale, şi ale binecuvântării celor ce se încred în El.

Psalmul 16 are ca temă, "Învierea Lui"

v.10 Căci nu vei lăsa sufletul meu în locuinţa morţilor, nu vei îngădui ca prea iubitul Tău să vadă putrezirea.

Pasaj ce este citat de Petru (Fapte 2:27,31) în predica din ziua Cincizecimii, pentru a justifica uciderea şi învierea din morţi a celui pe care ei l-au răstignit. Este o clară descriere a biruinţei Sale asupra morţii, şi a existenţei Sale veşnice.

Psalmul 22 conţine una dintre cele mai neobişnuite preziceri, şi anume ale crucificării Lui înainte de cunoaşterea crucii ca obiect de tortură al romanilor.

v.1 Dumnezeule! Dumnezeule! Pentru ce m-ai părăsit...

Exact cuvintele de pe cruce din Matei 27:46, rostite în momentul morţii Sale. Apoi, avem descrise anticipat batjocurile duşmanilor Săi, exprimate tot cu aceeaşi ocazie (Mt.27:43).

v.7-8 Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine, îşi deschid gura, dau din cap şi zic: ,,S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Domnul, să-l izbăvească, fiindcă-l iubeşte!"

v.16 ...mi-au străpuns mâinile şi picioarele

O surprinzător de exactă descriere a crucificării făcută cu o mie de ani înainte de introducerea pedepsei respective, ca manieră a morţii Sale (Ioan 20:20,25).

v.18 îşi împart hainele mele între ei, şi trag la sorţ pentru cămaşa mea.

Prezicerea morţii lui Isus sporeşte în detaliu prin această menţiune a lucrurilor ce se petreceau pe fondul morţii Sale.

Psalmul 41 - are ca temă "Trădarea Lui de către un prieten"

v.9 Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea.

Deşi David se referea în prima instanţă la prietenul său, Ahitofel (2Sam.15:12), Isus citează acest pasaj ca imagine a propriei Sale trădări de către Iuda Iscarioteanul (Ioan 13:18-27; Luca 22:47,48).

Psalmul 45 - are ca temă, "domnia unsului lui Dumnezeu"

6 Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.
7... De aceea, Dumnezeule, Dumnezeul Tău Te-a uns cu un untdelemn de bucurie, mai pe sus decât pe tovarăşii Tăi de slujbă.
17 Scaunul Tău de domnie, Dumnezeule, este veşnic; toiagul de domnie al împărăţiei Tale este un toiag de dreptate.

Din nou, avem descrisă într-un psalm domnia glorioasă a unui Rege, întronat pe un scaun de domnie veşnic. Nu se poate referi decât la regele etern care va descinde din familia lui David. Psalmul mai este de asemenea şi un cântec de nuntă al Mirelui Hristos cu Mireasa Lui, Biserica.

Psalmul 69 - face referire la, "Fiere şi oţet"

v. 21 Ei îmi pun fiere în mâncare, şi, când mi-e sete, îmi dau să beau oţet.

Acesta este un alt incident din moartea lui Hristos ce a fost prezis în psalmi, cu 1.000 de ani mai înainte de a se întâmpla!

Psalmul 72 - "domnia Sa glorioasă"

7 În zilele lui va înflori cel neprihănit, şi va fi belşug de pace până nu va mai fi lună.
8 El va stăpâni de la o mare la alta, şi de la Râu până la marginile pământului.
11 Da, toţi împăraţii se vor închina înaintea lui, toate neamurile îi vor sluji.
19 Binecuvântat să fie în veci slăvitul Lui Nume! Tot pământul să se umple de slava Lui! Amin! Amin!

Într-adevăr, unele dintre expresii par să se refere la Solomon şi uriaşa lui influenţă şi renume, dar dimensiunea influenţei sale este clar depăşită în aceste declaraţii ale Domniei şi Împărăţiei lui Hristos, Unul ce este mai mare decât Solomon (Mat.12:42)!

Psalmul 78:2 - Va vorbi în pilde

V.2 Îmi deschid gura şi vorbesc în pilde, vestesc înţelepciunea vremurilor străvechi.

Iată un alt detaliu al vieţii pământeşti a Mântuitorului prin care se face referire la ceea ce a părut metoda lui preferată de învăţare. Prin pilde. Ea este prezisă în acest psalm. (Mt.13:34,35)

Psalmul 89 - Tronul lui David

3 ,,Am făcut legământ cu alesul Meu" -zice Domnul- ,,iată ce am jurat robului Meu David:
4 ,,Îţi voi întări sămânţa pe vecie, şi-n veci îţi voi aşeza scaunul de domnie."
27 Iar Eu îl voi face întâiul născut, cel mai înalt dintre împăraţii pământului.
28 .... legământul Meu îi va fi neclintit.
35 Am jurat odată pe sfinţenia Mea: să mint Eu oare lui David?
36 Sămânţa lui va dăinui în veci; scaunul lui de domnie va fi înaintea Mea ca soarele;
37 ca luna, va dăinui pe vecie, şi ca martorul credincios din cer.

Dumnezeu a promis pe tronul lui David o Domnie nesfârşită unui "întâi-născut" al tuturor împăraţilor pământului. Acela nu este David, ci Isus!

Psalmul 110 - Un mântuitor care este rege şi preot

1 Domnul a zis Domnului meu: ,,Şezi la dreapta Mea, până voi pune pe vrăjmaşii Tăi supt picioarele Tale."
4 Domnul a jurat, şi nu-I va părea rău: ,,Tu eşti preot în veac, în felul lui Melhisedec."

Se face astfel referire aici la domnia eternă şi la preoţia nesfârşită a Mesiei. Isus l-a citat pasajul spunând că se referă la El, iar în epistola către Evrei, El este indicat ca preot după "rânduiala lui Melhisedec", adică având o preoţie nesfârşită (Evrei 7:11-21).

Psalmul 118:22 - Respingerea Mesiei de liderii poporului Său

v.22 Piatra, pe care au lepădat-o zidarii, a ajuns să fie pusă în capul unghiului clădirii.

Despre Isus se spune acest lucru, citat de mai multe ori în NT (Fapte 4:11; Mt.21:42; Marcu 12:10, etc.)

("firul mesianic" al psalmilor este adaptat după "Halley's Bible Handbook")

Inspiraţia lor
Psalmii sunt extraordinar de inspiraţi! Ei constituie o parte esenţială a învăţăturii care-l descrie pe Mântuitorul Isus Hristos. Trebuie cunoscuţi! Multe din lucrurile care s-au spus despre El şi au ajuns să fie cunoscute despre El, se găsesc doar în aceste porţiuni ale psalmilor, şi nu altundeva.

Apostolii le-au folosit pentru a-l predica pe Isus ca Mesia, pentru a-l identifica Israelului pe Mântuitor. Şi noi putem face la fel.

Aplică:
La fel cum spunem că a-i oferi omului o speranţă de mântuire fără a-i vesti starea lui păcătoşenie înaintea lui Dumnezeu, este o amăgire, la fel a vorbi de Mântuitor fără a fi conştienţi de tot ce s-a prezis despre El şi cum a fost prefigurat, este la fel de neîntemeiat. Mi s-a atras atenţia asupra faptului că în sprijinul crezurilor lor mulţi creştini citează doar Noul Testament şi că în biserică noastră se învaţă prea puţin din Vechiul Testament. Credinţa noastră ar trebui la fel de mult să se inspire din Noul Testament cât şi din Vechiul Testament. Este adevărat că fără Noul nu am avea credinţa, dar nici fără Vechiul. Pentru credinţa de care trebuie să răspundem (1Petru 3:15) uneori în faţa semenilor noştri putem să ne folosim şi de Vechiul Testament!

Un semn de maturitate "evanghelia din psalmi"
Pe fiecare pagină a psalmilor cititorul descoperă elemente ale vieţii sufletului şi ale trăirilor care sunt cu desăvârşire creştine. De multe ori s-a observat cum creştinul mai vârstnic doreşte alături de NT şi o copie a Psalmilor. Acesta pare să treacă cu uşurinţă de la Evanghelii la psalmi şi înapoi, fără să aibe senzaţia că trece de la un nivel spiritual, la altul. Experienţa religioasă a fost atât de bine descrisă şi pătrunsă de psalmişti încât în perioada apostolică nu s-a compus nici o carte creştină care să înlocuiască psalmii!

Psalmii mai deţin valoare practică pentru creştin şi pentru că,

1) Psalmiştii sunt întotdeauna (fără excepţie) reverenţi în apropierea de Dumnezeire. Domnul Dumnezeu este pentru ei sfânt, infinit de sfânt.

Ps.99 3 Să laude oamenii Numele Tău cel mare şi înfricoşat, căci este sfânt! 5 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă înaintea aşternutului picioarelor Lui, căci este sfânt! 9 Înălţaţi pe Domnul, Dumnezeul nostru, şi închinaţi-vă pe muntele Lui cel sfânt! Căci Domnul, Dumnezeul nostru, este sfânt!

Astfel Ps.95-100 reprezintă modele de adorare şi închinare lui Dumnezeu.

2) Psalmiştii zugrăvesc amplu trăirea sufletului cu Dumnezeu. Cum acesta tânjeşte şi însetează după El. Psalmii 42 şi 63 servesc de exemplu.

Ps.42:1-2 Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule! Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?

Ps.63:1 Dumnezeule, Tu eşti Dumnezeul meu, pe Tine Te caut! Îmi însetează sufletul după Tine, îmi tânjeşte trupul după Tine, într-un pământ sec, uscat şi fără apă.

Aceste descrieri ale trăirilor sufleteşti cu Dumnezeu pot constitui puncte sigure de reper pentru a compara şi evalua propriile noastre trăirii în viaţa cu Dumnezeu. Cunoaştem noi aceeaşi intensitate a sentimentului religios? Avem noi aceeaşi sete şi dorinţă de a comunica cu Dumnezeu? Cunoaştem noi aceeaşi satisfacţie, bucurie, mulţumire în relaţia noastră cu Dumnezeu?

Ps.63:3-7 Fiindcă bunătatea Ta preţuieşte mai mult decât viaţa, de aceea buzele mele cântă laudele Tale. Te voi binecuvânta dar toată viaţa mea, şi în Numele Tău îmi voi ridica mâinile. Mi se satură sufletul ca de nişte bucate grase şi miezoase, şi gura mea Te laudă cu strigăte de bucurie pe buze, când mi-aduc aminte de Tine în aşternutul meu, şi când mă gândesc la Tine în timpul priveghiurilor nopţii. Căci Tu eşti ajutorul meu, şi sunt plin de veselie la umbra aripilor Tale.

Sau,

Ps.84:2-3 Sufletul meu suspină şi tânjeşte de dor după curţile Domnului, inima şi carnea mea strigă către Dumnezeul cel viu! Până şi pasărea îşi găseşte o casă acolo, şi rândunica un cuib unde îşi pune puii... Ah! altarele Tale, Doamne al oştirilor, Împăratul meu şi Dumnezeul meu!

3) Psalmiştii ne învaţă cum să-l lăudăm pe Dumnezeu. De departe, aceasta pare a fi specialitatea psalmilor. Ei dezvăluie un surprinzător bogat vocabular de cuvinte de laudă pentru Dumnezeu, dar spontane şi autentice, nu forţate şi comandate de vreun interes. De multe ori, noi nu ne găsim cuvintele în închinare şi rugăciune. Putem să învăţăm din psalmi!

4) Psalmiştii aduc bucurie în casa lui Dumnezeu. Psalmii 84 şi 122 sunt expresii clasice de bucurie în închinarea publică adusă lui Dumnezeu.

5) Psalmiştii descriu binecuvântările (relaţiei cu) practicării prezenţei lui Dumnezeu. În Ps.23 şi 91 este arătat cum credinciosul se bucură de protecţia şi prezenţa credincioasă a Domnului. Păstorul Cel Bun este întotdeauna alături să ocrotească şi să mângâie. Umbra Celui Atotputernic este peste sfântul care locuieşte în locaşul tainic al Celui Prea Înalt.

Dumnezeu este refugiul, turnul tare, sau de scăpare, locul de adăpost, al credinciosului, o imagine extrem de dragă psalmiştilor. Ajutorul Său, ni se aminteşte, este întotdeauna disponibil şi uşor de găsit. Contrar la ceea ce am gândi, puterea şi maiestatea lui Dumnezeu nu-i copleşeşte pe cântăreţii inspiraţi, ci devin temele unor compoziţii devotate.

6) Psalmiştii dezvăluie prezenţa lui Dumnezeu în natură. Nu descriu neapărat căutarea Lui în creaţia Sa, ci mai degrabă aceasta o iau de la sine şi descriu descoperirea Lui în fiecare tunet, în fiecare pală de vânt, în fiecare strălucire a fulgerului, şi văd mâna Lui în împlinirea nevoilor oamenilor şi animalelor. Astfel, Ps.104 este denumit "Un imn al Creaţiei", Ps.29, "Iehova, un Dumnezeu al furtunii", iar prima jumătate a Ps.19, "Cerurile ne spun..."

7) Psalmiştii descriu importanţa fundamentală a Cuvântului lui Dumnezeu. Dragostea şi dependenţa de El. Ps.119 este cel mai însemnat. Nimic nu se aseamănă cu această odă a Cuvântului scris şi a rolului lui în viaţa credinciosului. Cineva a numit Ps.119, "alfabetul sfânt al cărturarului Sionului". Cuvântul este simbolizat în candela şi lumina revelatoare şi călăuzitoare, într-un izvor de speranţă şi mângâiere.

8) Psalmiştii par foarte convinşi de providenţa lui Dumnezeu. Demonstrează o încredere nemijlocită în providenţa divină atât generală cât şi specială. Astfel, Ps.65 vorbeşte de bunătatea lui Dumnezeu în udarea pământului cu ploaie şi luminarea şi încălzirea acestuia cu soare, în darea belşugului pământului, în roadele recoltelor şi numărul turmelor.

Aplicaţie: Pentru cei interesaţi îndeosebi de misiunea creştină, dar în general pentru toţi creştinii, aceşti psalmii ar trebui să-i uşureze de grija zilei de mâine! "Domnul, păzitorul tău" a fost citit în familie de David Livingstone în dimineaţa când a plecat misionar în Africa.

"Toată paleta trăirilor umane" psihologii au numărat câteva sute de emoţii umane; Psalmii le cuprind pe toate!!
Psalmii sunt utili şi pentru că descriu întreaga paletă de trăiri omeneşti ale omului aflat între Dumnezeu şi lumea aceasta. Fiecare trăire cunoscută omului este minunat exprimată în psalmi. Mânie, bucurie, exultare, încredere, pocăinţă, îndoială, sau chiar răzbunare. Psalmii reprezintă o adevărată anatomie a părţilor sufletului, spun unii. Eu spun că,

"Psalmii sunt un om viu ce trăieşte suspendat între Cer şi Pământ, exprimând de pe aceea poziţie ce simte".

"Sunt mâna lui Dumnezeu ce se joacă pe claviatura sufletului uman!" (V.McGee)

Ei mai exprimă o profundă dorinţă a omului pentru comuniunea cu Dumnezeu.

Ei exprimă apăsat dragostea, îndurarea şi mila lui faţă de cei drepţi, cât şi mânia şi răzbunarea Sa împotriva celor nedrepţi şi nelegiuiţi.

Utilitate practică
Cineva îi poate folosi pentru a încuraja, pentru a mângâia şi pentru a da speranţă. De aici valoarea lor didactică. Psalmii pot uşor deveni cartea de cântări şi rugăciuni ale creştinului, sursa lui de dovezi ale Mântuitorului, sau ghidul său pentru o viaţă dreaptă şi sfântă (Mark Copeland "The Executable Outlines").

Speranţă dincolo de moarte!
Ei exprimă speranţa atât de binecunoscută creştinului, aceea de viaţă veşnică în prezenţa Dumnezeului Atotputernic şi a Fiului Său. La întrebarea lui Iov, ce se întâmplă cu omul după ce va muri, "va învia el din nou?" psalmii prezintă răspunsuri peste care nimeni nu poate sări astăzi.

Deşi uneori psalmiştii par copleşiţi de deznădejde, uneori din cauza înconjurării lor cu necazuri şi moarte în tot locul, aceştia exprimă destul de răspicat nemurirea sufletului celor drepţi înaintea lui Dumnezeu.

Astfel, în Ps.16 se declară cum psalmistul îl are "pe Domnul necurmat înaintea ochilor" lui, psalmistul afirmând credinţa în învierea din morţi, şi nu în dispariţia sa după moarte (8-11).

8 Am necurmat pe Domnul înaintea ochilor mei: când este El la dreapta mea, nu mă clatin.
9 De aceea inima mi se bucură, sufletul mi se veseleşte, şi trupul mi se odihneşte în linişte.

În Ps.17:13-15 vederea feţei lui Dumnezeu după moartea în trup este preferabilă psalmistului fericirii şi prosperităţii din lumea aceasta. (Ce palmă dă acesta materialismului compatrioţilor mei!)

13 Scoală-te, Doamne, ieşi înaintea vrăjmaşului, doboară-l! Izbăveşte-mă de cel rău cu sabia Ta!
14 Scapă-mă de oameni, cu mâna Ta, Doamne, de oamenii lumii acesteia, cari îşi au partea lor în viaţa aceasta, şi cărora le umpli pântecele cu bunătăţile Tale. Copiii lor sunt sătui şi prisosul lor îl lasă pruncilor lor.
15 Dar eu, în nevinovăţia mea, voi vedea Faţa Ta: cum mă voi trezi, mă voi sătura de chipul Tău.

În Ps.73 autorul lui îşi dobândeşte odihna minţii şi sufletului său gândindu-se la certitudinea părtăşiei cu Dumnezeu ce nu va putea fi întreruptă

23 Însă eu sunt totdeauna cu Tine, Tu m-ai apucat de mâna dreaptă;

24 mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.

25 Pe cine altul am eu în cer afară de Tine? Şi pe pământ nu-mi găsesc plăcerea în nimeni decât în Tine.

26 Carnea şi inima pot să mi se prăpădească: fiindcă Dumnezeu va fi pururea stânca inimii mele şi partea mea de moştenire.

Despre Ps.49 se spune pe drept cuvânt că reprezintă culmea Vechiul Testament în speranţa vieţii după moarte. Moartea devine păstorul celor răi care se încred în bogăţii, în timp ce Dumnezeu îl scapă de credincios din puterea locuinţei morţilor şi duce sufletul credincios la El.

4 Eu îmi plec urechea la pildele care îmi sunt insuflate, îmi încep cântarea în sunetul arfei.
5 Pentru ce să mă tem în zilele nenorocirii, când mă înconjoară nelegiuirea potrivnicilor mei?
6 Ei se încred în avuţiile lor, şi se fălesc cu bogăţia lor cea mare.
7 Dar nu pot să se răscumpere unul pe altul, nici să dea lui Dumnezeu preţul răscumpărării.
8 Răscumpărarea sufletului lor este aşa de scumpă, că nu se va face niciodată.
9 Nu vor trăi pe vecie, nu pot să nu vadă mormântul.
10 Da, îl vor vedea: căci înţelepţii mor, nebunul şi prostul deopotrivă pier, şi lasă altora avuţiile lor.
11 Ei îşi închipuie că veşnice le vor fi casele, că locuinţele lor vor dăinui din veac în veac, ei, cari dau numele lor la ţări întregi.
12 Dar omul pus în cinste nu dăinuieşte, ci este ca dobitoacele cari se taie.
13 Iată ce soartă au ei, cei plini de atâta încredere, precum şi cei ce îi urmează, cărora le plac cuvintele lor. -
14 sunt duşi ca o turmă în locuinţa morţilor, îi paşte moartea, şi în curând oamenii fără prihană îi calcă în picioare: li se duce frumuseţea, şi locuinţa morţilor le este locaşul.
15 Dar mie Dumnezeu îmi va scăpa sufletul din locuinţa morţilor, căci mă va lua supt ocrotirea Lui. -
16 Nu te teme când se îmbogăţeşte cineva, şi când i se înmulţesc vistieriile casei;
17 căci nu ia nimic cu el când moare: vistieriile lui nu se pogoară după el.
18 Să se tot creadă omul fericit în viaţă, să se tot laude cu bucuriile pe cari şi le face,
19 căci tot în locuinţa părinţilor săi va merge, şi nu va mai vedea lumina niciodată.
20 Omul pus în cinste, şi fără pricepere, este ca dobitoacele pe cari le tai.

La urmă Dumnezeu îl va lua la El pe psalmist şi este ceea ce el exprimă cu convingere. Privind atunci în jur la toată nedreptatea şi materialismul feroce al semenilor săi, în perspectiva acestei neclintite asigurări îşi dă seama cât de zadarnică este invidia pe care ar putea să o aibe faţă de situaţia lor din această lume. Cât de potrivite sunt concluziile pe care fiii lui Core le trag pentru zilele noastre.

"Fii lui Core" - una dintre primele trupe de închinare nu a avut un sfârşit prea fericit! La câte trupe ar trebui să se li se întâmple acelaşi lucru!

2Cronici 20:19 Leviţii dintre fiii Chehatiţilor şi dintre fiii Coreiţilor s-au sculat şi au lăudat cu glas tare şi puternic pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.

După Moise, scrierea psalmilor a avut culmile şi văile lor. În perioada lui David, lirica sacră a atins o maturitate deplină. În perioada lui Solomon, crearea psalmilor a început să decadă. Aceasta era epoca "proverbului". Doar în două prilejuri scrierea psalmilor a mai cunoscut culmea şi inspiraţia care i-a făcut demni să fie păstraţi de Duhul în Cuvânt. Şi anume, în vremea lui Iehosofat (circa, 875, î.H.) şi din nou, în vremea lui Ezechia (circa 725, î.H.).

CONCLUZIE

Psalmii s-au născut în perioade de intensă trăire religioasă... dacă este să-I cântăm un cântec inspirat, trebuie să o "ducem bine" cu Dumnezeu!!

Teodor Macavei

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament