Pe masura ce autorul cartii Evrei isi deruleaza epistola intens doctrinala, ne face clar faptul ca scopul doctrinei este acela de a schimba vieti. Foarte putin conteaza cata teologie cunosti; foarte putin conteaza daca scrii tratate doctrinale pe tema preotiei melhisedechiene a lui Isus Hristos; foarte putin conteaza daca intelegi si poti sa explici tot ce este scris in aceasta epistola; daca aceasta cunostinta nu-ti schimba viata, este de mica valoare.
Ce conteaza daca cunosc toate aceste lucruri si altele pe deasupra:
- Daca nu pot sa fiu bland cu sotia si copiii acasa; daca ma aflu in conflict permanent cu oamenii la locul de munca; daca sunt un om cu care se coopereaza dificil, antipatic, plin de vrajba, suparacios, un barfitor sau un nepasator (Evrei 13:1-3)?
- Daca nu pot trai in curatie morala sau traiesc pentru aceleasi scopuri ca si un necrestin, banii si altele (Evrei 13:4-9)?
- Daca viata mea spirituala se deterioreaza; daca nu am ravna pentru El; daca nu ma inchin Lui cu buzele si cu viata; daca nu Ii sunt supus (Evrei 13:10-17)?
Teologia noastra trebuie sa se traduca in viata pe care o ducem, altfel este de mica valoare. Primul domeniu de aplicatie specifica, pe care autorul cartii Evrei il abordeaza, este cel relational (13:1-3). Al doilea domeniu este cel al curatiei. Autorul pune problema curatiei in doua sfere de actiune din viata noastra in care, fara indoiala, se duc adesea cele mai aprigi lupte: moralitatea si banii.
MORALITATEA
Banii constituie un subiect important, dar in aceste pagini ne vom ocupa de capitolul moralitate. Evrei 13:4 spune: Casatoria sa fie tinuta in toata cinstea si patul sa fie nespurcat, caci Dumnezeu va judeca pe curvari si pe preacurvari. Doua dintre cele mai uluitoare impacturi pe care crestinismul timpuriu le-a avut asupra culturii laice de la acea vreme au fost in domeniul casatoriei si al moralitatii. Noi care am crescut intr-o societate crestina nu putem aprecia schimbarile radicale pe care crestinismul le-a adus. Astazi noi stam de cealalta parte a istoriei crestine, intr-o perioada numita de multi era post-crestina, in care fundatiile morale ale lumii noastre vestice puse pe principii crestine, si chiar crestinismul, se degradeaza sub ochii nostri. Luptam impotriva acestei degradari si o deplangem. Incercam sa votam politicienii potriviti. Incercam sa abrogam legile morale corecte. Vociferam cu privire la televiziune si muzica moderna. Dar toate aceste eforturi se dovedesc in cele din urma a fi zadarnice pentru ca temelia societatii noastre s-a prabusit. Crestinismul biblic este abandonat, si totodata si moralitatea pe care acesta a adus-o. Reziduul moral ramas se datoreaza in cea mai mare parte supravietuirii influentei crestine, dar cum aceasta se evapora, la fel se va intampla si cu principiile noastre morale. Doar o intoarcere cu 180° la credinta va schimba mersul lucrurilor.
Un vorbitor crestin a fost intrebat care dintre principiile morale acceptate in ziua de astazi vor persista in urmatorii 20 de ani. Raspunsul lui a fost o invitatie la a privi in urma cu 20 de ani si a vedea care din principiile morale si valorile pe care societatea le-a pretuit atunci, au fost abandonate pe parcurs. Ganditi-va la schimbarile survenite in ceea ce priveste homosexualitatea, promiscuitatea de la TV, influenta crestina din scoli. Ce anume consideram imoral astazi si cel mai probabil va suferi schimbari peste 20 de ani? Ce ramane tabu? Incest; pedofilie; eutanasie; poate si altele. Toate acestea vor fi acceptate ca parte integranta a societatii noastre, cel mai probabil in zilele noastre. De unde stim acest lucru? Pentru ca toate aceste lucruri erau considerate parti integrante in societatile civilizate inainte de invazia crestinismului.
Cand Hristos a intrat in vietile primelor generatii de credinciosi, ei au fost radical schimbati. Si aceasta transformare n-a fost nicaieri mai evidenta decat in domeniul puritatii sexuale si al relatiilor maritale. Sa incepem cu casatoria.
Cuvantul cinste inseamna "pastrat ca un lucru de mare valoare, stimat, extrem de scump". O traducere literala sugestiva a versetului Evrei 13:4a spune: "Casatoria sa fie pretioasa pentru voi toti". Casatoria tinuta in onoare, casatoria vazuta ca ceva foarte pretios nu a constituit o caracteristica in era Nou Testamentala in randul oamenilor, nici de atunci incoace lucrurile nu au stat altfel, cu exceptia crestinilor adevarati care au pazit marturia.
Desconsiderarea casatoriei intotdeauna a mers mana in mana cu desconsiderarea femeii. Acolo unde femeia este devalorizata, in mod natural casatoria este devalorizata. Un citat faimos al liderului grec din vechime, Apolodor, desi total exagerat, arata totusi clar viziunea greceasca asupra femeilor si asupra casatoriei la acea vreme, "Avem hetairai (curtezanele) pentru satisfacerea sexuala, avem pallakai (concubinele) pentru a ne ingriji trupurile si a ne purta de grija atunci cand suntem bolnavi, insa sotiile cu care suntem casatoriti legal sunt pentru a avea copii legitimi si pentru a fi gardieni credinciosi ai averilor din casa".
In timpul secolului al XVII-lea, in Rusia, o natiune saturata mai degraba cu o forma de crestinism pervertit si superstitios decat cu realitatea crestinismului, femeile erau tratate in acelasi fel. In biografia extraordinara a lui Robert Massie, Petru cel Mare, citim despre acest concept pagan despre femei.
O femeie era privita ca si un copil prostut, neajutorat, fara valoare intelectuala, iresponsabila din punct de vedere moral si, daca i se acorda cea mai mica sansa, de o promiscuitate entuziasta... Odata casatorita, noua sotie isi ocupa locul in casa sotului ei, asemenea unui sclav domestic insufletit, si care avea drepturi doar prin el. Sarcinile care ii reveneau vizau ingrijirea casei, confortul lui si aducerea pe lume a copiilor lui. Daca avea suficient talent, putea sa fie stapana casei, avandu-i in subordine pe slujitori; daca nu, in absenta stapanului, slujitorii preluau comanda fara a o intreba sau fara a-i spune nimic... Daca sotul nu era multumit, existau proceduri pentru imbunatatirea situatiei. In cele mai multe cazuri, unde doar o corectie blanda era necesara, el putea sa o bata... Uneori bataile erau atat de severe incat femeia murea; atunci barbatul era liber sa se recasatoreasca... [Divortul era si el un lucru obisnuit insa] Biserica ortodoxa permitea doar doua sotii moarte sau doua divorturi, cea de-a treia sotie trebuia sa fie ultima.
Un semn al crestinismului veritabil este intelegerea faptului ca mariajul este onorabil, are valoare. Cand Dumnezeu nu este cu adevarat cinstit in mijlocul celor care sustin ca sunt poporul Lui, veti observa ca nu se acorda importanta cuvenita casatoriei, ea este asezata pe un loc secundar, chiar dispretuita. Astazi, in randul celor care sustin a fi credinciosi evanghelici, divortul are o rata aproape identica cu cea din comunitatea laica. Nu asa ar trebui sa fie. Prea multi se identifica cu comediantul Groucho Marx care a spus: "Am fost casatorit de un judecator, ar fi trebuit sa cer si prezenta juratilor."
CURATIA SEXUALA
Cand autorul cartii Evrei le-a spus cititorilor sai sa tina patul casatoriei nespurcat, el a folosit cuvantul "pat" ca eufemism pentru actul sexual. Preacurvia, care apare in acest verset, se refera la infidelitatea cuiva care este casatorit, in timp ce curvia (porneia) este un termen folosit in general pentru a reda orice fel de impuritate sexuala. Din nou, aceste lucruri au fost extrem de radicale la vremea cand a fost scris Noul Testament. Putini barbati considerau orice forma de practica sexuala ca fiind dincolo de limitele permise (desigur ca aveau alte reguli pentru sotiile lor). In timpul lui Alexandru cel Mare, homosexualitatea era considerata o practica naturala, chiar si pentru barbatii heterosexuali. Romanii au urmat aceeasi idee, dand frau liber dorintelor impulsive oridecateori era posibil. Vreme indelungata in istorie, copiii au fost considerati jucarii sexuale, nimeni nu s-a gandit prea mult la aceasta problema.
In aceasta mocirla a lumii a patruns mesajul harului rascumparator, si impreuna cu el, un nou standard de curatie. Importanta lui nu a fost imediat recunoscuta, asa cum vedem in 1Corinteni 6:11-18, unde chiar barbatii crestini nu vedeau ca fiind gresit faptul de a merge la prostituatele din templu. Dar pe masura ce crestinismul se raspandea in lumea intreaga, cultura popoarelor era schimbata. Casatoria a devenit valoroasa si onorata, femeile au fost privite ca si fiinte umane egale, copiii au fost protejati si pastrati curati, toate formele de comportament sexual in afara casatoriei au fost condamnate, puritatea a fost inaltata la rang de cinste, iar cand cineva cadea, consecintele erau cutremuratoare. Este adevarat ca uneori biserica a mers prea departe. The Scarlet Letter (Litera stacojie) a lui Nathaniel Hawthorn este un exemplu in acest sens, toate evenimentele prezentate in ea, cel mai probabil nu au avut loc niciodata. Pentru unicul ei pacat, Hester Piney a fost osandita sa poarte pe imbracaminte o litera "A", pentru ca toti sa stie de adulterul ei. Nu exista iertare si reconcilierea nu era posibila.
Suntem constienti cu totii de natura nebiblica a neiertarii, dar cu siguranta, pendulul a trecut acum de cealalta parte. Astazi, de la reclame pana la emisiuni TV, muzica, totul este infiltrat de imoralitatea sexuala. Este evident ca suntem fortati pana la un punct, sa devenim insensibili fata de acest fapt. Sensibilitatile noastre nu pot fi socate in mod constant si sa supravietuiasca. Dar cum ar fi fost sa traim sub pamant incepand cu anii 1950 si sa revenim brusc la suprafata in secolul XXI? Ceea ce Billy Graham a spus despre scriitorii contemporani este adevarat in atat de multe domenii: "Scrierile lor sunt asemenea unor picuri dintr-o conducta sparta".
David Wells a certificat faptul ca in America nelegitimitatea a crescut cu 400% din 1960. "In 1990, in cel mai groaznic lacas de nelegitimitate din societatea noastra, 65.2% din copiii negri s-au nascut din mame necasatorite. La un procent de peste 26%, Charles Murray estimeaza ca saracia va deveni endemica si virtual ireversibila. Acesta este punctul in care a ajuns acum America alba." Rata divortului a crescut cu 200% in timpul aceleeasi perioade, rezultatul fiind ca mai putin de 60% din copii traiesc impreuna cu ambii parinti biologici. Desi crima violenta a scazut destul de recent, totusi ea a scazut de la inaltimi uluitoare. Din 1960 pana in 1990 crima violenta crescuse cu 560% si rata sinuciderii in randul adolescentilor cu 200%. In plus, milioane de copii nenascuti si-au pierdut vietile de cand Roe v. Wade a legalizat avortul in 1973. Chiar si astazi, acolo unde crestinismul nu a infiltrat cultura unei tari, este normal ca femeile si casatoria sa fie dezonorate.
Oricat de urat ar aparea situatia aceasta, totusi ea se inrautateste, pentru ca Dumnezeu nu va privi la nesfarsit opusul, in timp ce oamenii ignora porunca Sa cu privire la curatie. De fapt, El va judeca aceste pacate. Judecata vine sub doua forme. Este o judecata temporara si naturala pe care o experimentam deja ca societate. Suntem inconjurati de familii dezmembrate, copii nedoriti, boli venerice, SIDA, etc. "Nu este posibil sa traim si sa actionam impotriva naturii morale a universului data de Dumnezeu si sa nu suferim consecinte ingrozitoare (Efeseni 5:3)", ne reaminteste John McArthur. Apoi este judecata vesnica. Este nevoie sa citim cu atentie 1Corinteni 6:9,10; Efeseni 5:5,6; 1Tesaloniceni 4:3-7; Apocalipsa 21:8 si 22:15 pentru a vedea ca cei care sustin ca sunt crestini si care totusi traiesc in continuu in imoralitate nu fac altceva decat sa se insele. Este posibil ca un crestin sa cada intr-un pacat moral, dar nu va avea ca stil de viata imoralitatea. Este posibil sa cadem intr-o cocina de porci, dar nu este posibil sa devenim porci.
Toate aceste lucruri au fost noi si revolutionare in primul secol. Castitatea in societatea de atunci era irationala si parea imposibila. Totusi, crestinii transformati de Duhul Sfant si imbracati cu putere pentru a trai in sfintenie au realizat imposibilul. Au trait intr-o lume mai saturata de sex si de imoralitate decat cea de astazi, si au trait deasupra murdariei. Acesta a fost unul dintre lucrurile care i-a atras pe oameni sa vina la ei. Cum au putut acesti crestini sa fie altfel decat toti ceilalti? Cum de au putut sa traiasca moral? Prin ce putere au fost transformati incat au putut sa traiasca in curatie in mijlocul unui popor nesfant, cu bucurie si entuziasm pentru Dumnezeul lor?
Vorbim despre o metoda de marturisire. Vorbim despre evanghelizarea prin modul de viata. Vietile lor transformate in ceea ce priveste moralitatea au fost asemenea unui magnet, care fie ca a chemat acesti oameni zdrobiti si pacatosi la Hristos, fie ca i-a respins. Este oare randul nostru acum? Intrucat lumea in care traim devine tot mai intunecata si tot mai perversa din punct de vedere moral, este posibil ca lumina curatiei noastre sa devina cea mai buna arma evanghelica din arsenalul nostru?
Intrucat este foarte improbabil ca America sa devina mai morala in viitorul apropiat, prilejul de a arata frumusetea sfinteniei lui Dumnezeu in vietile noastre este fara precedent in istoria recenta. Intrebarea care se pune este aceasta: Vor arata vietile noastre o traire atat de diferita de cea a oamenilor din jurul nostru incat curatia lui Dumnezeu sa fie aratata?
Este curatia ta evidenta in casnicia ta? Este evidenta in modul in care tratezi persoana de sex opus? In limbajul si glumele pe care le faci la locul de munca? In ceea ce urmaresti la TV, in filmele pe care le vizionezi? In muzica pe care o asculti? In felul in care te imbraci? Dumnezeu ii cheama pe cei care Il urmeaza la o viata de curatie care sa fie extrem de evidenta pentru lumea care ii priveste.
Din articolul "La acestea sa va ganditi" ianuarie 2004 - volumul 10, numarul 1
autor Gary E. Gilley
Tradus de Estera Sandau