De unde stim ca Biblia e adevarata?
E o intrebare excelenta, pentru ca mare parte din credibilitatea credintei crestine se bazeaza pe veridicitatea Scripturii. Biblia este sursa noastra primordiala de informatii despre Isus si despre toate acele lucruri pe care le imbratisam ca elemente ale credintei noastre. Desigur, daca Biblia nu este adevarata, atunci cei ce se declara crestini au o problema serioasa. Eu cred ca Biblia este adevarata. Cred ca este Cuvantul lui Dumnezeu. Asa cum Insusi Isus declara despre Scriptura, "Cuvantul Tau este adevarul". Dar de ce sunt convins ca Biblia este adevarul?
Trebuie sa punem mai intai o intrebare mai generala. Cum stim ca un lucru e adevarat? Punem aici o intrebare tehnica in epistemologie. Cum putem testa ceva sa vedem daca este adevarat? Exista un anume gen de adevar pe care il putem testa prin observare, experimentare, urmarire, examinare si dovezi stiintifice. In ce priveste istoria lui Isus, in masura in care cunoastem orice istorie, vrem sa verificam relatarile Scripturii folosind acele mijloace prin care se pot testa dovezile istorice - prin arheologie, de exemplu. Exista anumite elemente ale Scripturii, cum ar fi afirmatiile istorice, care trebuie analizate folosind standardele obisnuite ale istoriografiei. Invit pe oricine sa faca acest lucru - sa verifice pentru a se convinge.
In al doilea rand, vrem sa verificam pretentia de adevar folosind testul ratiunii. Are consecventa logica, sau se contrazice in ceea ce afirma? Examinam continutul Scripturii sa vedem daca e coerent. Acesta e un alt test al adevarului. Unul dintre cele mai uimitoare lucruri, desigur, este acela ca Biblia are literalmente mii de profetii istorice care pot fi verificate, cazuri in care evenimentele au fost prevestite cu claritate, iar atat profetia cat si implinirea ei sunt evenimente istorice consemnate. Insasi dimensiunea implinirii absolute a profetiilor din scrierile Vechiului Testament ar trebuie sa fie suficienta ca sa convinga pe oricine ca avem de-a face cu un gen de literatura supranatural.
Desigur, unii teologi au spus ca, in ciuda tuturor dovezilor pe care le avem ca Scriptura e adevarata, o putem accepta cu adevarat doar atunci cand Duhul Sfant lucreaza in noi ca sa infranga prejudecatile si ideile noastre preconcepute despre Scriptura, despre Dumnezeu. In teologie, numim acest lucru marturia launtrica a Duhului Sfant. Vreau sa subliniez in acest punct faptul ca, atunci cand Duhul Sfant ma ajuta sa vad adevarul Scripturii si sa accept adevarul Scripturii, nu e din cauza ca Duhul Sfant imi da o intelegere deosebita pe care nu o da altcuiva sau imi da anumite informatii speciale pe care nimeni altcineva nu le are. Tot ce face Duhul Sfant este sa imi schimbe inima, sa imi schimbe atitudinea fata de dovezile care exista deja. Cred ca Insusi Dumnezeu a sadit in Scripturi o consecventa implicita care dovedeste ca acesta este Cuvantul Sau.
Care a fost procesul prin care conciliile bisericii au decis care manuscrise trebuie incluse in Biblie?
Biserica s-a intrunit in diferite concilii istorice, in care reprezentantii bisericii au examinat documentele candidate la includere. As putea mentiona ca printre aceste documente care n-au ajuns sa fie incluse se gaseste si una din primele scrisori ale lui Clement din Roma, episcop al Romei in jurul anului 95 d.Hr. Unul din motivele pentru care scrisoarea lui Clement n-a fost inclusa in Canon a fost acela ca Clement a recunoscut in lucrarea sa superioritatea scrierilor apostolilor.
Care au fost criteriile dupa care conciliile bisericesti au evaluat candidatele la admiterea in Canonul bisericii? Unul a fost originea apostolica; adica, daca s-a putut dovedi ca o carte a fost scrisa de un apostol al lui Isus Hristos, acea carte a fost acceptata in Canon. De exemplu, intelegem ca Evanghelia dupa Matei a fost scrisa de unul din cei doisprezece ucenici, un membru al grupului apostolilor, astfel incat cartea sa a fost acceptata ca fiind canonica inca de la inceput. N-a fost nevoie sa se astepte pana la ultimul conciliu din secolul patru pentru ca Evanghelia dupa Matei sa fie inclusa. Lucrurile au fost clare inca din prima zi.
Mai avem si carti, cum ar fi Marcu. Marcu nu a fost un apostol, dar Marcu a fost secretarul lui Petru, si stim ca in spatele lui Marcu statea autoritatea lui Petru, astfel incat Evanghelia dupa Marcu a fost acceptata foarte devreme in biserica crestina. Epistolele lui Pavel au fost acceptate inca de la inceput; chiar si Petru le numeste "Scripturi" in epistolele sale.
Un alt criteriu a fost acceptarea unei carti de catre comunitatea bisericii primare. De asemenea, era necesara conformitatea cu acel nucleu de carti despre care n-a existat niciodata vreo indoiala. Cele cateva carti in legatura cu care au existat dezbateri au fost puse fata in fata cu ceea ce era deja clar stabilit ca formeaza Scriptura.
Tradus de Florin Vidu