Care sunt caracteristicile Dumnezeului crestin ce Il deosebesc de alti dumnezei?
Poate caracteristica cea mai unica a Dumnezeului crestin este aceea ca El exista. Ceilalti nu. Desigur, exista o profunda dezbatere cu privire la acest lucru, asa cum stim cu totii.
As spune ca deosebirile cele mai importante si mai decisive au de-a face, in ultima instanta, cu caracterul de sfintenie al Dumnezeului crestin. In acest punct veti primi replica din partea altor oameni, care vor spune ca si dumnezeii lor sunt sfinti. Ce face crestinismul sa fie unic intre toate religiile lumii este doctrina sa centrala cu privire la o ispasire infaptuita odata pentru totdeauna si oferita oamenilor pentru a le acorda mantuirea. Iudaismul Vechiului Testament avea o solutie pentru ispasirea pacatului, dar cele mai multe religii nu se ocupa de problema ispasirii, in principal deoarece nu o considera o conditie necesara pentru rascumparare.
Intrebarea mea este: De ce o religie a lumii nu considera ispasirea ca fiind necesara pentru rascumparare, daca nu, in opinia lor, Dumnezeu este mai putin decat sfant? Daca Dumnezeu e cu desavarsire drept iar oamenii nu sunt cu desavarsire drepti, si totusi acei oameni incearca sa fie intr-o relatie vitala cu Dumnezeu, aveti o problema fundamentala, coplesitoare. Cum poate accepta un Dumnezeu drept si sfant sa primeasca fiinte nedrepte in prezenta Sa? Iudaismul si crestinismul considera aceasta problema ca fiind una vitala. Din acest motiv punctul central al iudeo-crestinismului este momentul ispasirii, care aduce impacarea. Dar daca nu crezi ca Dumnezeu este chiar atat de sfant, nu e nevoie de vreun concept al impacarii. Putem trai oricum vrem, pentru ca acest fel de dumnezeu este un servitor gata sa raspunda la chemarea noastra, care va trece cu vederea toate pacatele noastre si va face pentru noi orice-i vom cere. As spune ca sfintenia lui Dumnezeu este deosebirea vitala.
De la un capat al Bibliei la celalalt ni se spune sa ne temem de Dumnezeu? Ce inseamna acest lucru? Ne puteti da un exemplu?
Trebuie sa facem cateva precizari importante referitoare la semnificatia biblica a "temerii" de Dumnezeu. Aceste precizari pot fi de ajutor, dar ele pot fi si putin periculoase.
Cand Martin Luther s-a luptat cu acest lucru, el a facut aceasta deosebire, care de atunci a devenit intr-un fel faimoasa: El a facut distinctie intre ceea ce el numea teama servila si teama filiala. Teama servila este acel fel de teama pe care un prizonier in camera de tortura o are fata de cel ce-l chinuieste, de temnicerul sau de calaul sau. E acel gen de neliniste ingrozitoare pe care o experimenteaza o persoana infricosata de pericolul iminent reprezentat de o alta persoana. Sau e acel gen de teama pe care o are un sclav fata de mainile stapanului sau, care vine cu un bici sa-l loveasca. Teama servila se refera la pozitia unui slujitor fata de un stapan rauvoitor.
Luther a facut distinctie intre aceasta si ceea ce el numea teama filiala, provenita din conceptul latin din care avem ideea de familie. Se refera la teama pe care o are un copil fata de tatal lui. Din acest punct de vedere, Luther se gandeste la un copil care are un respect deosebit si o dragoste fata de tatal sau mama lui si care vrea din toata inima sa le fie pe plac. El se teme sau se ingrijoreaza ca nu cumva sa-i supere pe cei pe care-i iubeste, nu pentru ca se teme de tortura sau chiar de pedeapsa, ci mai degraba pentru ca se teme sa-l nemultumeasca pe cel care e, in lumea lui de copil, sursa securitatii si a iubirii.
Cred ca aceasta distinctie este folositoare, pentru ca semnificatia de baza a temerii de Domnul despre care citim in Deuteronom se gaseste si in Scrierile Intelepciunii, unde ni se spune ca "frica Domnului este inceputul intelepciunii." Accentul se pune aici pe sentimentul de veneratie si respect pentru maretia lui Dumnezeu. De multe ori, acest lucru lipseste din crestinismul evanghelic contemporan. Devenim aroganti si lipsiti de respect fata de Dumnezeu, ca si cum relatia noastra cu Tatal ar fi una superficiala. Suntem invitati sa-L numim Ava, Tata, si sa avem relatia personala ce ni s-a promis, dar nu trebuie sa devenim neseriosi cu Dumnezeu. Trebuie sa ne mentinem intotdeauna respectul sanatos si adoratia pentru El.
Un ultim punct: Daca avem cu adevarat o adoratie sanatoasa pentru Dumnezeu, trebuie sa fim constienti si de faptul ca Dumnezeu poate fi infricosator: "Grozav lucru este sa cazi in mainile Dumnezeului celui viu!" (Evrei 10:31). Ca oameni pacatosi, avem toate motivele sa ne temem de judecata lui Dumnezeu; e parte a motivatiei noastre sa ne impacam cu Dumnezeu.
Tradus de Florin Vidu