Daca cineva a respins crestinismul intreaga sa viata, dar apoi pe patul mortii se hotaraste sa nu riste si Il marturiseste pe Isus ca Domn si Mantuitor al sau, va fi acea persoana primita in cer?
Categoric nu. Acea persoana nu are nici o sansa sa ajunga in cer pe baza faptei pe care ati descris-o. Inainte de toate, haideti sa intelegem ca rascumpararea nu vine printr-o profesare a credintei ci printr-o posedare a credintei. Aceia dintre noi care avem credinta suntem chemati sa o profesam, sa o marturisim; cu toate acestea, simpla ei profesare nu ii garanteaza autenticitatea. Acest lucru e adevarat mai ales in cazul unei persoane care face aceasta marturisire verbala doar ca un mijloc de acoperire a datoriilor, de prevenire a riscului si de evitare a consecintelor negative. Din punct de vedere biblic, mantuirea cere o pocainta autentica. Credinta care indreptateste este o credinta care se caieste. Daca nu exista pocainta, avem un indiciu ca marturisirea credintei este falsa.
Daca intoarcem intrebarea dumneavoastra si o punem astfel: Cineva, care a trait intreaga sa viata in pacat, razvratire si neascultare, dar pe patul mortii se pocaieste cu adevarat, poate acea persoana sa ajunga in cer? Raspunsul este da, la fel cum talharul de pe cruce L-a intalnit pe Mantuitorul in clipele dinaintea mortii si a primit garantia vesniciei impreuna cu El. Noul Testament vorbeste despre cei ce sunt mantuiti la limita. Desigur, nu e o strategie recomandata, aceea sa-ti amani pocainta pana in ziua plecarii tale, pentru ca nu stim cand e programata acea zi. Chiar daca o marturisire a credintei facuta pur si simplu din cauza fricii nu e suficienta, acea teama ar trebui sa ne faca sa ne oprim si sa ne determine sa ne gandim serios la situatia noastra viitoare.
E posibil ca un crestin sa isi piarda mantuirea din cauza pacatelor pe care le face?
Intrebarea cu privire la pierderea mantuirii cuiva este un subiect de mari controverse in familia credintei crestine. Sunt multi crestini care traiesc fiecare zi paralizati de teama ca si-ar putea pierde ce au gasit in Hristos, pentru ca Biblia aduce avertismente serioase in legatura cu cei ce au cazut, iar insusi Pavel spune ca trebuie sa fie foarte atent ca nu cumva sa devina el insusi un lepadat. Exista avertismente biblice despre ce se poate intampla daca intoarcem spatele lui Hristos dupa ce am ajuns sa-L cunoastem.
Pe de alta parte, sunt si multi crestini care cred ca, de fapt, nu vom cadea niciodata, si eu ma numar printre cei din acest grup. Sunt convins in urma studierii Scripturii ca putem avea siguranta mantuirii noastre, nu numai pentru astazi ci pentru totdeauna. Dar siguranta pe care o avem, sau increderea in starea noastra viitoare in ce priveste mantuirea, trebuie sa se bazeze pe o temelie corecta. In alte cuvinte, daca increderea mea ca voi persevera se bazeaza pe convingerea ca nu voi pacatui, atunci ea se afla pe o temelie foarte subreda. Un lucru pe care Biblia mi-l arata cu claritate este acela ca, desi sunt o persoana rascumparata, este foarte probabil, si inevitabil, ca voi continua sa pacatuiesc intr-o numita masura. Daca ar sta in puterea mea sa perseverez pentru a-mi garanta mantuirea viitoare, atunci as avea slabe sperante sa perseverez.
Dar sunt convins ca Biblia ne invata ca ce Dumnezeu incepe in vietile noastre, El duce la indeplinire. Pavel ne invata, de exemplu, in Filipeni: "Acela care a inceput in voi aceasta buna lucrare, o va ispravi pana in ziua lui Isus Hristos." Increderea mea se bazeaza pe faptul ca Isus promite sa mijloceasca zilnic ca Mare Preot pentru mine. Increderea mea pentru mantuirea mea viitoare se bazeaza pe siguranta ca Dumnezeu Isi va tine promisiunea si ca Hristos va mijloci pentru mine si ma va pastra. Din nou, daca ar depinde de mine, evident ca as cadea. Imi place sa privesc lucrurile astfel: Pasesc in viata de crestin cu mana mea in mana lui Dumnezeu. Daca perseverenta mea ar depinde de mine ca sa ma tin strans de mana lui Dumnezeu, as cadea cu siguranta pentru ca la un moment dat i-as da drumul.
Dar eu cred ca Scriptura ne invata ca Dumnezeu ma tine de mana, si pentru ca El ma tine de mana, nu trebuie sa ma tem ca in cele din urma si la final voi cadea.
Acum, asta nu inseamna ca crestinii nu se implica in pacate serioase si in ce noi am numi in teologie "o cadere serioasa si radicala", dar problema pe care o discutam aici este daca un crestin va cadea vreodata total si definitiv. In Noul Testament, Ioan ne spune, de exemplu, ca unii "au iesit din mijlocul nostru, dar nu erau dintre ai nostri", si ca "Hristos nu pierde pe nici unul dintre cei pe care I I-a dat Tatal." De aceea, increderea mea se bazeaza pe mijlocirea lui Hristos si pe capacitatea si promisiunea lui Dumnezeu ca ma va tine. In mine insumi si prin mine insumi eu sunt capabil sa pacatuiesc chiar pana la pierderea mantuirii, dar sunt incredintat ca Dumnezeu in harul Sau ma va impiedica de la aceasta.
Tradus de Florin Vidu