Ce se intelege prin expresia pacat originar?
Pacatul originar se refera la conditia decazuta a naturii umane. Jonathan Edwards a scris un extraordinar tratat despre pacatul originar. El nu numai ca s-a dedicat expunerii pe larg a ce ne invata Biblia despre caracterul decazut al omului si tendinta sa catre rautate, dar a facut un studiu dintr-o perspectiva seculara, rationala, care s-a ocupat de filozofia atat de raspandita pe vremea lui: Fiecare se naste in aceasta lume inocent, intr-o stare de neutralitate morala in care nu are vreo inclinatie spre bine sau spre rau. Societatea e cea care ii corupe pe acesti nevinovati nativi, ca sa spunem asa. Pe masura ce suntem expusi comportamentului pacatos din jurul nostru, inocenta noastra normala, naturala, este erodata de influenta societatii. Dar atunci se ridica intrebarea: Cum a ajuns societatea sa fie corupta in primul rand? Societatea e formata din oameni. Cum se face ca atat de multi oameni au pacatuit? Este aproape un adevar de la sine inteles in cultura noastra ca nimeni nu e perfect. Iar Edwards a pus intrebari precum: De ce nu? Daca fiecare s-a nascut intr-o stare de neutralitate morala, te-ai astepta, din punct de vedere statistic, ca aproximativ 50 de procente din acei oameni sa creasca si sa nu pacatuiasca vreodata. Dar nu asta e situatia pe care o vedem noi. Peste tot putem vedea fiinte umane actionand impotriva principiilor morale si standardelor Noului Testament. De fapt, oricare ar fi standardele morale ale culturii in care traim, nimeni nu le respecta la modul perfect. Chiar si onoarea recunoscuta intre hoti este incalcata de hoti. Indiferent cat de jos ar fi nivelul moralitatii in societatea noastra, oamenii totusi il incalca.
Exista deci ceva incontestabil in legatura cu natura decazuta a caracterului nostru uman. Toti oamenii pacatuiesc.
Doctrina pacatului originar ne invata ca noi oamenii pacatuim pentru ca suntem pacatosi. Nu suntem pacatosi pentru ca pacatuim, ci, dimpotriva, pacatuim pentru ca suntem pacatosi; altfel spus, de la caderea omului, am mostenit o conditie corupta de pacatosenie. Avem acum o natura pacatoasa. Noul Testament spune ca suntem sub pacat, avem o tendinta catre rautate, astfel incat prin tot ce facem, de fapt, pacatuim, pentru ca sta in natura noastra sa pacatuim. Dar nu aceasta e natura care ne-a fost data la inceput de Dumnezeu. La inceput am fost nevinovati, dar acum intreaga rasa umana s-a prabusit intr-o stare de depravare.
Cum se face ca intreaga omenire se naste in pacat din cauza caderii lui Adam?
Cred ca Noul Testament ne invata ca intreaga omenire se naste cu consecintele unei naturi decazute din cauza pacatului lui Adam si Eva. Noul Testament repeta frecvent aceasta idee - "prin neascultarea unui singur om, moartea a intrat in lume." Acest lucru a provocat multe proteste teologice. Ce fel de Dumnezeu ii pedepseste pe toti oamenii cu consecintele pacatului unui singur om? De fapt, pare sa fie contrazisa invatatura profetului Ezechiel. Acesta a mustrat poporul lui Israel atunci cand ei spuneau ca parintii au mancat agurida si copiilor li s-au strepezit dintii. Profetul a spus ca Dumnezeu trateaza fiecare persoana in functie de propriul ei pacat. El nu ma pedepseste pe mine pentru ce a facut tatal meu, nici nu-mi pedepseste fiul pentru ce am facut eu, desi consecintele se pot rasfrange asupra a trei sau patru generatii. Mesajul din Ezechiel pare sa indice ca vinovatia nu este transferata de la o persoana la alta.
Astfel intrebarea devine si mai dificila. Noi vrem sa protestam spunand: "Nu vrem pedepsire fara reprezentare." Nu ne place sa fim facuti responsabili pentru un lucru facut de altcineva, desi exista ocazii in propriul nostru sistem de justitie in care recunoastem un anume nivel de vinovatie pentru o fapta facuta de alta persoana cu ajutorul unei conspiratii criminale.
De exemplu, te-as putea angaja sa ucizi pe cineva. Desi eu sunt departe de scena crimei si nu apas pe tragaci, eu totusi pot fi acuzat de crima de gradul intai. Tot ce ai facut tu a fost sa-mi indeplinesti dorinta. Desi eu n-am apasat pe tragaci, sunt vinovat de intentia rauvoitoare cu premeditare pe care tu ai indeplinit-o de fapt.
Ati putea spune ca nu e o analogie prea stralucita cu Caderea, pentru ca nimeni nu l-a angajat pe Adam sa pacatuiasca impotriva lui Dumnezeu in numele meu. Evident ca n-am facut-o. El a fost numit reprezentant al intregii rase umane. Din nou, avem tendinta sa nu acceptam acest lucru, pentru ca nu-mi place sa fiu considerat responsabil pentru ce face reprezentantul meu daca nu am ocazia sa imi aleg reprezentantul. Cu siguranta eu nu l-am ales pe Adam sa ma reprezinte. Acesta e unul din motivele pentru care ne place sa avem dreptul sa ne alegem reprezentantii in guvern: actiunile pe care ei le intreprind in domeniul politic au consecinte extraordinare in vietile noastre. Nu putem fi toti in Washington ca sa adoptam legislatia. Vrem sa ne alegem reprezentanti cu speranta ca ei vor reprezenta cu acuratete dorintele si aspiratiile noastre.
Nu a existat vreun moment in istorie in care sa fi fost reprezentat mai perfect decat in Gradina Edenului, pentru ca reprezentantul tau a fost ales in mod infailibil de catre un Dumnezeu cu desavarsire sfant, cu desavarsire drept si omniscient. De aceea nu pot spune ca eu as fi facut altceva decat a facut Adam.
O ultima idee: Daca obiectam in principiu la permisiunea acordata de Dumnezeu unei persoane pentru a actiona in numele altei persoane, atunci acesta ar fi sfarsitul credintei crestine. Intreaga noastra rascumparare se bazeaza pe acest principiu, care spune ca prin ce a facut Hristos noi suntem rascumparati.
Tradus de Florin Vidu