Cum definiti suveranitatea lui Dumnezeu?
Am un prieten apropiat care a venit in aceasta tara din Anglia. Numele lui e John Guest. E preot episcopalian in Pittsburgh. Cand a sosit in Statele Unite, a vizitat un anticariat in Philadelphia, unde a vazut cateva lozinci, inscriptii si pancarte din secolul al 18-lea, din timpul Revolutiei Americane. A vazut pancarte ca "Nu ma calca in picioare" si "Nu vrem impozite fara reprezentanti", dar atentia i-a fost atrasa de una pe care scria cu litere groase: "Aici nu slujim nici unui suveran". Cand John a privit la ea, fiind un englez, si-a spus: "Cum as putea oare sa comunic ideea imparatiei lui Dumnezeu intr-o tara atat de alergica la suveranitate?"
Noi americanii suntem obisnuiti cu un proces de conducere democratic. Atunci cand vorbim despre suveranitate, vorbim despre guvernare si despre autoritate. Din perspectiva biblica, atunci cand Scripturile vorbesc despre suveranitatea lui Dumnezeu, ele descopera autoritatea si puterea guvernamentala a lui Dumnezeu asupra intregului univers.
In orele mele de la seminar, pun intrebari ca aceasta: "E Dumnezeu in controlul fiecarei molecule din univers?" Atunci cand pun aceasta intrebare, eu precizez: "Raspunsul la aceasta intrebare nu va decide daca esti crestin sau musulman, calvinist sau arminian, dar va decide daca esti teist sau ateu." Uneori studentii nu inteleg rectificarea. Atunci le spun: "Nu intelegeti ca daca exista o singura molecula in acest univers care se misca libera in afara sferei controlului, autoritatii si puterii divine a lui Dumnezeu, atunci acea singura molecula rebela poate fi grauntele de nisip care schimba intregul curs al istoriei omenirii, care Il impiedica pe Dumnezeu sa-Si implineasca promisiunile pe care le-a facut poporului Sau?" Acea molecula rebela Il poate impiedica pe Hristos sa-Si desavarseasca Imparatia. Pentru ca, daca exista o molecula independenta, inseamna ca Dumnezeu nu este suveran. Daca Dumnezeu nu este suveran, atunci Dumnezeu nu este Dumnezeu. Daca exista un element in univers care este in afara autoritatii Sale, atunci El nu mai este Dumnezeu asupra tuturor lucrurilor. In alte cuvinte, suveranitatea apartine dumnezeirii. Suveranitatea e atributul natural al Creatorului. Dumnezeu poseda ceea ce creeaza, si stapaneste ceea ce poseda.
Cum impacati faptul ca Dumnezeu e suveran cu faptul ca el ne-a dat libertatea de vointa noua, ca persoane?
Nu vad nici o problema intre suveranitatea lui Dumnezeu si libertatea de vointa a omului, atata timp cat intelegem conceptul biblic al libertatii. Referitor la omenire, fiintelor umane le este data capacitatea de a face alegeri libere, dar libertatea noastra e o libertate limitata. Nu suntem absolut liberi. Amintiti-va, Dumnezeu le-a spus lui Adam si Eva: "Puteti manca din orice pom din gradina." Dar apoi a adaugat o restrictie: "Dar din pomul acesta nu puteti manca. Daca veti manca din el, veti muri negresit."
Acum, Dumnezeu e o fiinta care are capacitatea de a face alegeri libere, si eu sunt o fiinta care are capacitatea de a face alegeri libere. Cu toate acestea, deosebirea consta in faptul ca eu nu sunt suveran. Dumnezeu e suveran. Dumnezeu are mai multa autoritate decat mine. Dumnezeu are dreptul si puterea si autoritatea sa faca orice doreste. Eu am puterea si capacitatea si libertatea sa fac acele lucruri pe care le pot face, dar libertatea mea nu poate trece peste puterea sau autoritatea lui Dumnezeu. Libertatea mea este intotdeauna limitata de libertatea mai inalta a lui Dumnezeu. O contradictie exista insa intre suveranitatea lui Dumnezeu si autonomia omului. Autonomie inseamna ca omul poate face ce vrea fara sa se ingrijoreze cu privire la judecata venita de sus. Evident, cele doua sunt incompatibile, noi nu credem ca omul este autonom. Spunem ca el e liber, dar libertatea sa are limite iar acele limite sunt definite de suveranitatea lui Dumnezeu. Iata o analogie simpla: In casa mea eu am mai multa libertate decat fiul meu. Amandoi avem o libertate, dar a mea e mai mare.
Tradus de Florin Vidu