De ce m-a mantuit Dumnezeu?
Nu cunosc nici o intrebare teologica mai dificila decat aceasta. Studiez teologia de multi ani, dar inca nu pot veni cu un raspuns complet care sa explice de ce Dumnezeu m-a mantuit pe mine sau pe oricine altcineva.
Unii oameni ofera un raspuns foarte simplu la aceasta intrebare. Ei spun ca Dumnezeu te-a mantuit pentru ca ti-ai pus increderea si credinta in Hristos atunci cand ai raspuns chemarii Evangheliei. La suprafata acesta e cu siguranta un raspuns legitim, pentru ca suntem indreptatiti prin credinta si suntem chemati sa raspundem in felul acesta.
Dar intrebarea mai adanca este: "De ce ai raspuns Evangheliei atunci cand ai auzit-o, si totusi altcineva care a auzit-o - poate aceeasi prezentare a Evangheliei cu aceeasi ocazie - nu a raspuns chemarii ei? Ce a fost in tine si te-a determinat sa raspunzi pozitiv in timp ce altii sunt hotarati sa o respinga?" Pun aceasta intrebare referitor la viata mea. As putea spune ca motivul pentru care am raspuns chemarii este pentru ca am fost mai drept decat cel de langa mine. Fereasca Dumnezeu sa spun asa ceva in Ziua Judecatii! M-as putea gandi ca sunt mai inteligent decat altcineva, dar n-as vrea sa spun nici asta. Unii ar putea spune ca mi-am recunoscut nevoia mai mult decat altcineva si-a recunoscut-o pe a sa, dar chiar si acest lucru e un amestec de cel putin o masura de inteligenta si o masura de smerenie, din care cea mai mare parte in definitiv isi are radacinile in harul lui Dumnezeu. Trebuie sa recunosc la fel ca cei din vechime, numai prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Nu pot aduce nici un alt motiv de ce sunt mantuit, doar harul lui Dumnezeu.
Biblia spune multe despre motivele pentru care Dumnezeu are initiativa mantuirii oamenilor: El iubeste lumea; are o atitudine binevoitoare fata de fapturile Sale decazute. Stim aceste lucruri. Dar atunci cand intram in detalii, Biblia vorbeste despre lucrarea suverana de rascumparare a lui Dumnezeu si foloseste termeni ca predestinare si alegere. Acestea sunt cuvinte biblice. Ce e in spatele harului care predestineaza al lui Dumnezeu sau in spatele alegerii Sale? Unii spun ca Dumnezeu vede mai dinainte alegerile pe care le vor face oamenii. Cred ca aceasta opinie elimina tocmai esenta din invatatura biblica.
Atunci cand Scriptura vorbeste despre alegerea oamenilor de catre Dumnezeu, Dumnezeu vorbeste despre alegerea oamenilor in Hristos; mantuirea noastra isi are radacinile si temelia in Hristos. Aceasta ma face sa ma gandesc la urmatorul lucru: Tu si cu mine suntem mantuiti nu numai din cauza grijii pe care ne-o poarta Dumnezeu, ci primul si supremul motiv este hotararea totala a lui Dumnezeu sa-Si onoreze Fiul ascultator. Suntem darurile din dragoste pe care Tatal le ofera Fiului, astfel incat Fiul, care a trait o viata de ascultare perfecta si a murit pe cruce, sa vada rodul muncii sufletului Sau si sa fie inviorat. Acesta e motivul principal pentru care eu cred ca Dumnezeu te-a mantuit: sa-L onoreze pe Isus.
Cand a hotarat Dumnezeu sa ne dea viata vesnica?
"Cand" e un cuvant ce se refera la timp, si Biblia foloseste cuvinte ca acesta. Atunci cand Biblia vorbeste despre momentul in care Dumnezeu ia decizia cu privire la viata noastra vesnica, in general plaseaza aceasta decizie la intemeierea lumii; altfel spus, din vesnicie Dumnezeu ne-a ales sa fim printre cei rascumparati.
Cred ca Pavel subliniaza acest lucru foarte clar, in special in primul capitol al Epistolei sale catre Efeseni. Am fost alesi in Hristos de la intemeierea lumii ca sa fim modelati dupa chipul lui Hristos si sa fim adusi intr-o stare de rascumparare. Desigur, in felul acesta atingem imediat doctrina foarte dificila si controversata a predestinarii. Voi spune in trecere, atingand doar suprafata ei, ca fiecare biserica are o anume doctrina a predestinarii. Exista mari diferente intre biserici cu privire la modul in care trebuie inteleasa predestinarea, dar fiecare biserica din punct de vedere istoric a trebuit sa-si modeleze o anume doctrina a predestinarii, pentru ca Biblia vorbeste despre ea. De aceea exista un anumit sens in care putem spune ca din vesnicie Dumnezeu Si-a ales poporul sa fie mantuit.
Evident, ajungem acum la cateva probleme secundare foarte complicate. Pe ce baza ia Dumnezeu o astfel de decizie din vesnicie? A luat Dumnezeu din vesnicie decizia ca anumiti oameni sa fie osanditi la chinurile iadului? Ii destineaza pe unii oameni pentru iad? Ii destineaza pe unii oameni sa cada? Cred ca Biserica a abandonat acest concept si pe buna dreptate. Cred ca Dumnezeu stia din vesnicie ca omul urma sa cada, ca omul urma sa se razvrateasca impotriva Sa, si mai stia din vesnicie si ca va pregati o cale de rascumparare a oamenilor. Cunostinta lui Dumnezeu este la fel de veche ca si omniscienta lui si e la fel de eterna ca si El. Tot ce stie Dumnezeu, El stie din vesnicie. Trebuie sa pastram aceasta idee inaintea noastra.
Eu as spune ca decizia lui Dumnezeu sa ne aleaga a fost luata inainte de Caderea omenirii dar tinand cont de Cadere. Dati-mi voie sa repet. El a luat decizia inainte de Cadere, stiind ca aceasta Cadere va avea loc si stiind care vor fi consecintele ei. In alte cuvinte, Dumnezeu n-ar fi putut alege sa mantuiasca persoane care nu aveau nevoie de mantuire. Numai pacatosii au nevoie de mantuire, de aceea Dumnezeu trebuie sa ne fi considerat pacatosi si cazuti atunci cand mintea divina s-a gandit la noi sa ne mantuiasca. In ultima instanta, decizia sa fim mantuiti a fost luata in vesnicie, in conformitate cu cunostinta divina a lui Dumnezeu despre noi.
Tradus de Florin Vidu