In Evanghelia dupa Ioan, Isus spune: "Tatal este mai mare decat Mine." Ce vrea sa spuna prin aceste cuvinte?
Uneori atunci cand Isus face afirmatii directe care par sa insemne un lucru, trebuie sa trecem de suprafata ca sa rezolvam aparenta dificultate. In acest caz, nu e nevoie de acest gen de munca suplimentara. Isus a vrut sa spuna exact ce a spus: "Tatal este mai mare decat Mine." Acest lucru este intrucatva ingrijorator pentru crestini, pentru ca avem aceasta doctrina sacra a Trinitatii care descrie unitatea celor trei Persoane ale Trinitatii - Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Aici, Fiul lui Dumnezeu spune ca Tatal este mai mare decat El. E unul din motivele pentru care biserica a marturisit din totdeauna doctrina numita a subordonarii lui Hristos. Observati ca nu e numita doctrina inferioritatii lui Hristos. Subliniez acest lucru pentru ca in cultura noastra unii trag concluzia ca subordonarea implica in mod necesar inferioritatea.
Motivul pentru care teologia crestina contine o doctrina a subordonarii lui Hristos este acela ca, desi a doua Persoana a Trinitatii are aceeasi natura cu Tatal (e de aceeasi esenta, "Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat", etern in fiinta Sa), exista o deosebire intre Persoanele Divinitatii. In economia rascumpararii si chiar a creatiei, vedem anumite lucrari atribuite Tatalui, altele Fiului, iar altele Duhului Sfant.
Interpretarea traditionala este aceea ca Fiul este nascut din Tatal - nu creat, ci nascut din vesnicie. Tatal nu este nascut din Fiul. Fiul este trimis in lume de catre Tatal; nu Fiul Il trimite pe Tatal. Isus a spus: "Eu nu fac nimic de la Mine, doar ce Imi spune Tatal sa fac." Mancarea si bautura Sa era sa faca voia Tatalui. A fost trimis de Tatal sa vina in lume ca sa faca lucrarea de rascumparare. In planul de rascumparare al Divinitatii, unul Il trimite pe Celalalt, iar Cel ce trimite se spune ca este mai mare decat Cel ce este trimis, in termenii deosebirilor administrative si a structurii in care lucreaza Divinitatea.
In acelasi fel, de-a lungul istoriei sale - cu exceptia dizidentilor filioci -, biserica a declarat ca, la fel cum Tatal Il trimite pe Fiul, Duhul Sfant este trimis de catre Tatal si de catre Fiul. La fel cum Fiul este subordonat Tatalui in lucrarea de rascumparare, tot asa Duhul Sfant este subordonat atat Tatalui cat si Fiului. Dar, inca o data, acest lucru nu inseamna o inegalitate a fiintei, demnitatii sau atributelor divine. A doua Persoana a Trinitatii este pe deplin Dumnezeu; a treia Persoana a Trinitatii este pe deplin Dumnezeu. In aceasta lucrare de rascumparare vedem exprimarea supraordinarii si a subordonarii.
A fost Hristos capabil sa pacatuiasca?
A avut Isus capacitatea sa pacatuiasca? Problema ascunsa in aceasta intrebare este aceea ca, daca Isus a avut capacitatea sa pacatuiasca, inseamna atunci ca a avut pacatul originar si a luat parte la natura decazuta? Daca asa ar fi stat lucrurile, atunci El nu ar fi fost calificat sa se mantuiasca pe Sine Insusi, daramite pe noi. Daca nu a avut capacitatea sa pacatuiasca, a fost ispitirea Lui (atat de centrala in acordarea de catre Dumnezeu a cununii de slava pentru ascultarea Sa) doar o farsa - nu a fost supus in realitate unei ispitiri veritabile?
Noul Testament ne spune ca Isus a fost la fel ca noi in toate privintele, cu exceptia uneia singure: El a fost fara pacat. Ne spune ca Isus S-a intrupat si a luat asupra Sa natura pacatoasa. Ne mai spune ca El este al doilea Adam. In general, cristologia clasica invata ca atunci cand S-a intrupat si a devenit noul Adam, El S-a nascut cu aceeasi natura pe care a avut-o Adam inainte de Cadere. Adam nu a avut pacatul originar atunci cand a fost creat. Asa ca nici Isus nu a avut pacatul originar. Punem atunci aceeasi intrebare: A fost Adam capabil sa pacatuiasca? Da, a fost capabil. Hristos, al doilea Adam, a fost si El capabil sa pacatuiasca in sensul ca a avut toate aptitudinile si tot ce Ii era necesar pentru a pacatui, daca ar fi ales sa faca acest lucru.
Ar fi putut Isus sa pacatuiasca daca ar fi vrut? Absolut. Desigur ca El n-a vrut sa o faca. Deci, daca puneti intrebarea intr-un mod diferit, ar fi putut Isus sa pacatuiasca daca n-ar fi vrut? Nu, n-ar fi putut pacatui daca n-ar fi vrut sa o faca, la fel cum Dumnezeu nu poate pacatui pentru ca Dumnezeu nu vrea sa pacatuiasca. Dorinta de a pacatui este o conditie obligatorie pentru infaptuirea pacatului.
Dar atunci trebuie sa facem un pas mai departe: Ar fi putut Isus sa doreasca sa pacatuiasca? Teologii sunt impartiti in aceasta privinta. Eu as raspunde ca da, cred ca ar fi putut. Cred ca acest lucru face parte din a fi creat dupa chipul lui Adam. Cand vom fi in cer si vom fi glorificati pe deplin, atunci nu vom mai avea puterea si capacitatea de a pacatui. Asta asteptam cu nerabdare sa se intample; acest lucru l-a castigat Isus pentru Sine si pentru noi prin ascultarea Sa desavarsita. Ascultarea desavarsita a lui Hristos n-a fost o farsa. El a biruit in realitate orice ispita imaginabila care i-a fost pusa inainte.
Tradus de Florin Vidu