Care a fost rolul Duhului Sfant in Vechiul Testament?
Rolul Duhului Sfant in Vechiul Testament nu a fost foarte diferit de rolul Duhului Sfant in Noul Testament. Desi exista unele diferente, exista o unitate de substanta intre cele doua Testamente.
Duhul Sfant a fost activ in multe feluri in vremea Vechiului Testament. Prima si cea mai de capatai a fost partea pe care a avut-o in cadrul Trinitatii la lucrarea de creatie. In actul creatiei au fost implicati Tatal, Fiul si Duhul Sfant. Duhul Sfant a plutit deasupra apelor si a adus ordine si structura intr-un univers inca neorganizat, asa cum vedem in primele capitole ale Genezei. Oamenii au fost regenerati in Vechiul Testament la fel cum sunt regenerati in Noul Testament, si nimeni nu poate fi regenerat altfel decat prin influenta lui Dumnezeu Duhul Sfant. David a avut nevoie de puterea regeneratoare a lui Dumnezeu in aceeasi masura in care a avut nevoie de ea Apostolul Pavel in Noul Testament.
Mai stim si ca Duhul Sfant a fost foarte activ in ce priveste darurile; adica, a dat daruri anumitor oameni in Vechiul Testament si i-a echipat pentru sarcini specifice. De exemplu, imparatul lui Israel a fost uns cu ulei, simbolizand ungerea lui de catre Duhul Sfant pentru a fi imputernicit sa isi implineasca vocatia intr-un mod dupa voia lui Dumnezeu. La fel au stat lucrurile in cazul preotilor. Profetii lui Israel, care au fost agentii revelatiei, au fost inspirati de Dumnezeu Duhul Sfant si echipati sa fie mesagerii lui Dumnezeu inaintea poporului, si sa ne lase sfintele Scripturi in acelasi fel fundamental in care apostolii din Noul Testament au fost inzestrati si condusi de Duhul Sfant. Vedem deci ca Duhul Sfant a fost activ - regenerand, sfintind, pastrand, mijlocind - facand in Vechiul Testament toate aceste lucruri pe care le face in Noul Testament.
Care e diferenta? In cartea Numeri din Vechiul Testament, atunci cand Moise se plange ca povara conducerii intregului popor a devenit atat de grea incat e gata sa-l striveasca, el apeleaza la Dumnezeu pentru ajutor. Dumnezeu ii spune sa adune saptezeci de barbati dintre batranii lui Israel, ca sa ia din Duhul care era peste Moise si sa il puna peste cei saptezeci, astfel incat acestia sa-l poata ajuta sa conduca poporul lui Israel. Textul ne spune ca exact asa s-a si intamplat. Dumnezeu a dat aceasta imputernicire, acest dar deosebit, celor saptezeci de oameni, nu doar lui Moise, ca sa poata lua parte cu totii la aceasta lucrare. Nu a fost vorba de regenerare sau sfintire, a fost o imputernicire pentru lucrare daruita doar unor oameni alesi. Rugaciunea lui Moise a fost, "Sa dea Dumnezeu ca tot poporul Domnului sa fie alcatuit din prooroci, si Domnul sa-Si puna Duhul Lui peste ei!" (Num. 11:29). Lucrul pentru care s-a rugat Moise a devenit o profetie sub pana profetului Ioel, care a spus ca in zilele din urma exact asa se va intampla. Iar in Ziua Cincizecimii s-a si intamplat. Apostolul Petru a spus ca despre acest lucru scria proorocul Ioel, de-acum Duhul care imputerniceste biserica pentru slujire este dat tuturor, nu doar conducatorilor.
In Galateni 5, Pavel face urmatoarea afirmatie: "Umblati carmuiti de Duhul, si nu impliniti poftele firii pamantesti." Suna atat de simplu, dar oare ce inseamna de fapt?
Ori de cate ori vedeti Duhul si firea pamanteasca impreuna in acelasi pasaj ("Duhul este plin de ravna, dar carnea este neputincioasa" sau "Duhul pofteste impotriva firii pamantesti", asa cum spune Pavel aici), nu e vorba de un razboi intre trupul fizic al omului si inclinatiile sale interioare, mentale sau spirituale, ci mai degraba de un conflict pe care fiecare crestin il experimenteaza, intre vechea sa natura - natura sa decazuta, care e corupta si plina de dorinte ce nu-I sunt pe plac lui Dumnezeu - si noua natura dinauntrul sau care a fost adusa la viata de puterea Duhului Sfant ce locuieste in el.
Viata se complica odata ce suntem reinnoiti de catre Duhul Sfant (cand devenim crestini); avem acum doua principii care se razboiesc inauntrul nostru: vechile inclinatii si noile inclinatii. Vechea inclinatie e impotriva lui Dumnezeu, iar noua inclinatie este sa-L asculte pe Dumnezeu si sa faca ce-I este placut. In pasajul din Galateni, Pavel scrie despre lupta continua pe care o experimenteaza toti crestinii. El ne mustra la un moment dat, spunandu-ne: "Urmati noul principiu, urmati noul spirit, nu vechiul mod de viata care era caracteristic vechii voastre stari decazute." El nu spune ca trupul vostru fizic este in razboi cu sufletul vostru, ci ca inclinatiile voastre naturale sunt in razboi cu transformarea spre care Duhul Sfant va poarta ca si copii ai lui Dumnezeu. Iar aceasta implica intr-adevar o decizie si un act de vointa.
Tradus de Florin Vidu