Traim intr-o vreme de mari dezintegrari. Dar, in mijlocul unei astfel de vremi, una din cele mai puternice si mai eficiente forte pentru unitate este relatia din familie. Vorbesc adesea la casatorii despre importanta familiei. Unul din lucrurile pe care le spun este ca familia e prima si cea mai de baza dintre toate institutiile umane. Toate celelalte institutii care s-au dezvoltat in istoria rasei umane se bazeaza, intr-un anume sens, pe familie si izvorasc din aceasta. Cata vreme rezista familia, rezista si societatea. Cand familia falimenteaza, toate aceste forme ale institutiilor umane cad impreuna cu ea. Si totusi e o surpriza, in lumina acestor lucruri, sa deschidem la una din afirmatiile lui Hristos despre ucenicie si sa Il descoperim cum spune:
,,Daca vine cineva la Mine, si nu uraste pe tatal sau, pe mama-sa, pe nevasta-sa, pe copiii sai, pe fratii sai, pe surorile sale, ba chiar insasi viata sa, nu poate fi ucenicul Meu."
Si sa mai spui ca ucenicia nu costa! In acest pasaj Isus pare sa spuna ca pretul uceniciei e chiar relatia cu familia naturala. Si, in loc sa intareasca familia si sa o apere, asa cum ne-am fi asteptat de la El sa faca, El pare, cel putin in acest text, sa dezbine familia. Isus spune aici ceva foarte, foarte important. Si trebuie sa privim in profunzime la aceasta daca vrem sa intelegem ce vrea cu adevarat sa spuna in versetele urmatoare, atunci cand vorbeste despre socotirea pretului.
Dati-mi voie sa pun altfel problema. De trei ori in acest pasaj, la care am inceput sa privim data trecuta, il vedem pe Isus spunand ca o persoana nu poate fi ucenicul Sau. O spune in versetul 26. O spune in versetul 27 si o spune a treia oara in versetul 33. Prima data El spune: ,,Daca nu urasti pe tatal tau si pe mama ta, pe sotia ta si copiii tai, pe fratii si surorile tale, ba chiar viata ta, nu poti fi ucenicul Meu." A doua oara El spune: ,,Si oricine nu-si poarta crucea, si nu vine dupa Mine, nu poate fi ucenicul Meu." Iar in versetul 33 El spune: ,,Oricine dintre voi, care nu se leapada de tot ce are, nu poate fi ucenicul Meu."
Deci, indiferent ce altceva ar spune El aici, cel putin spune aceasta: ,,In toate domeniile, in orice vreme si in toate felurile, trebuie sa socotesti pretul, pentru ca nimic, nimic, nimic din experienta umana, din ce iti apartine sau de care esti legat, nu poate sa fie pe primul loc. Daca vrei sa fii un ucenic al Meu, urmeaza-Ma si mosteneste cerul." Acestea sunt cuvinte dure, foarte dure.
Trebuie sa privim acum mai de aproape la aceste cuvinte. Am inceput saptamana trecuta sa privim la a doua parte a lor pentru ca acolo Isus vorbeste despre socotirea pretului. Dar, vedeti, desi am inceput de acolo, si am facut-o pentru ca acela e un principiu de baza, ce trebuie sa facem e sa ne intoarcem la versetele anterioare si sa vedem ca e vorba de ceva mai mult decat ce am numi ,,contabilizarea costurilor". Cand vorbesti despre relatii personale, si mai ales despre acel fel de relatii personale care exista intr-o familie intre soti si sotii, intre parinti si copii si intre frati si surori, vorbesti de fapt despre ceva care, daca se distruge, e mai mult decat costisitor. E dureros. Si astfel, Isus spune: ,,Cand te hotarasti sa Ma urmezi, socoteste si acest cost, ca sa vezi daca esti pregatit, atunci cand va fi nevoie, sa suporti suferinta de dragul Meu."
Acum, aceasta problema a urii fata de tata si mama, sotie si copii, frati si surori ni se pare ca o palma data peste fata. Ea contine insa un numar de mari adevaruri si vreau sa ne ocupam de ele pe rand.
Mai intai, daca nu face nimic altceva, cu siguranta ea subliniaza cerintele radicale ale Imparatiei lui Hristos. Cand Isus ne spune sa Il urmam, trebuie sa intelegem ca nu e ca si cum ar spune: ,,M-as bucura daca ai putea sa faci parte din comitetul Meu de conducere." Isus nu spune: ,,Am ceva de facut si am nevoie de ajutorul tau, si stiu ca esti ocupat. Dar noi ne intalnim doar de trei ori pe an, iar toate cheltuielile sunt platite. De aceea, daca ai putea strecura asta in programul tau si ai putea veni sa ne ajuti, ei bine, ai fi de mare ajutor pentru organizatie. Iar daca ti se pare o sarcina prea grea, ne-am bucura sa avem macar numele tau. Poti sa stai acasa. Iti vom trece doar numele pe lista si nu-ti vom cere nimic mai mult." Vedeti, Isus n-a spus asta. Isus a ridicat pretentii radicale si a spus: ,,Cand vrei sa Ma urmezi, Eu sunt Cel pe care Il vei urma. Nimic altceva nu va putea vreodata sa aiba prioritate sau sa iti stea in cale." Aceasta inseamna ca, odata cu venirea Imparatiei lui Hristos, ceva radical a intrat in lume. Nimic in intreaga istorie a lumii nu a putut cere vreodata asa ceva vreunui barbat sau vreunei femei inainte de venirea lui Hristos. Statul poate avea pretentii limitate. Cerintele unei familii, desi mari, legitime si stabilite de Dumnezeu, nu sunt absolute. Exista limite in ceea ce poate pretinde o familie. Nu la fel stau lucrurile cu Imparatia lui Hristos. Vedeti, in Imparatia lui Hristos nu exista limite. Iar daca ai inteles macar ceva despre chemarea la ucenicie, din ce am incercat sa explic in aceasta serie de studii, cu siguranta trebuie sa fi inteles asta pana acum.
Ce inseamna chemarea la ucenicie? Sa te lepezi de tine insuti. Sa iti iei crucea si sa Il urmezi pe Isus. Iar daca o vei face, acesta este cel mai radical angajament pe care vei fi chemat sa il iei in intreaga ta viata.
Deci acesta e primul lucru. Cerintele radicale ale Imparatiei lui Hristos.
Al doilea lucru este autoritatea unica a lui Isus Hristos. Pe aceasta o vedem in felul urmator. Ne punem intrebarea: ,,Cine in lumea asta poate ridica o astfel de pretentie?" As putea eu oare sa va spun: ,,Daca cineva doreste sa devina membru al Bisericii Nr. 10 si vrea sa slujeasca acolo, trebuie sa isi urasca tatal si mama, sotia si copiii, fratii si surorile, ba chiar propria-i viata, altfel nu se poate alatura Bisericii Nr. 10"? N-as putea spune asa ceva. Nu poti vorbi despre firma ta, organizatia ta, scoala ta sau orice altceva si sa spui: ,,Daca nu iti urasti tatal si mama, sotul sau sotia, fratii si surorile, atunci nu poti lucra aici." Nici unul dintre noi nu poate spune asa ceva. Si totusi, iata-L pe Isus Hristos, acest invatator care a trait acum doua mii de ani, venind cu o pretentie care, la suprafata, e absolut ridicola, daca El e doar un om. Am putea spune: ,,Cum se poate ca un om in toate mintile sa vina cu o astfel de pretentie si sa spuna: ,,Daca vrei sa Ma urmezi, trebuie sa te lepezi de cele mai naturale reactii si sentimente umane. Trebuie sa intorci spatele sotiei tale. Trebuie sa intorci spatele sotului tau. Trebuie sa intorci spatele copiilor tai."" Cum ar putea spune asa ceva un om in toate mintile? Cum a putut spune Isus asa ceva, daca El a fost doar un om?
Dar, vedeti, tocmai despre asta e vorba. Isus nu e doar un om. Isus Hristos e Dumnezeu si in calitatea Sa de Dumnezeu El ne cere acest lucru. Ati vazut, deja incepem sa intelegem. Poate spui, ,,Eu tot nu inteleg." Daca nu intelegi aceasta, nu intelegi ce inseamna sa ai de-a face cu Dumnezeu. Dumnezeu e autoritatea suprema. Cu Dumnezeu nu te targuiesti. Nu poti spune, ,,Doamne, cum sa-Ti spun, sunt cinci lucruri in viata mea iar Tu esti unul dintre ele. Asta inseamna 20 la suta. Vreau ca Tu sa reprezinti primele 20 de procente din viata mea." Nu poti face asa ceva cu Dumnezeu. Tot ce ai e de la Dumnezeu. Viata ta. Relatiile tale. Tot ce iti apartine. Totul e de la Dumnezeu. De aceea, daca intelegi catusi de putin cine este Dumnezeu, trebuie sa spui: ,,Doamne, Tu trebuie sa fii absolut totul in toate." Vedeti, asa mai merge.
In acelasi timp, asta indreapta lucrurile.
Vedeti, nu se intampla prea des ca atunci cand Isus cheama un barbat sau o femeie sa il cheme sa intoarca spatele familiei sale si sa renunte la ea. In general, lucrurile nu se intampla astfel. Dar sunt cazuri cand se intampla. Uneori familia se opune iar Isus Hristos spune: ,,Ai de ales intre Mine si familia ta. Trebuie sa vii dupa Mine." Uneori familia devine o piedica. Isus cheama pe cineva intr-o anumita lucrare, de exemplu sa fie misionar. Iar familia spune: ,,O, nu vrem ca fiul nostru sa faca asa ceva. Nu vrem ca fiica noastra sa faca asa ceva. Vrem ca tu sa fii o persoana importanta." Si astfel ei devin o piedica. Insa Isus spune: ,,Asculta, intr-o astfel de situatie trebuie sa vii dupa Mine. Trebuie sa intorci spatele oricui te impiedica sa devii un ucenic." Dar, vedeti, insasi faptul ca El este Domn suveran, faptul ca Isus este Dumnezeu face ca lucrurile sa fie in regula. Caci, daca Isus, care te iubeste, te-a creat si stie ce vrea sa faca cu tine, daca El te cheama sa faci asa ceva, nu o face pentru ca te uraste, nu pentru ca vrea sa-ti faca viata nefericita, nici macar pentru ca El vrea sa-ti respingi familia. Isus cunoaste toate lucrurile si in El locuieste toata intelepciunea. El este cel ce spune: ,,Acesta e cel mai bun lucru pentru tine. In cazul tau, asta inseamna ucenicia. Iar tu vei gasi adevarata implinire, adevarata fericire si bucurie in serviciul Meu daca vei urma acest drum."
Daca Isus a fost un simplu om, cum putea sa spuna El asa ceva? Ai rade de El. Ai spune: ,,De unde stii Tu ce-o sa fie?" Dar daca Isus este Dumnezeu, ne putem increde in El si putem sa pasim pe calea pe care El ne-o pune inainte. Autoritatea unica a lui Isus Hristos.
Al treilea lucru care ne invata aceste versete este despre ura fata de tata si mama, sotie si copii, frati si surori, este prioritatea inevitabila a adevaratei ucenicii. Vedeti, am spus mai devreme ca nu e normal. Nu e natural. Nu e regula ca Isus sa ne cheme intr-un astfel de mod incat noi sa fim nevoiti sa renuntam la familiile noastre. Isus ne-a creat familiile. Familiile sunt o bucurie. In cele mai multe cazuri privim la familiile noastre si spunem: ,,Da, familiile noastre ne-au fost de mare ajutor. N-am fi unde suntem acum, nu numai ca fiinte umane intr-o lume seculara, dar si ca crestini intr-o lume crestina, daca n-ar fi fost familiile noastre." Privesc in urma la familia mea si Ii multumesc lui Dumnezeu oridecateori imi amintesc de ea. Toate lucrurile care le-am invatat de la ei. Tot sprijinul pe care mi l-au dat. Nu se intampla prea des sa fim nevoiti sa intoarcem spatele familiilor noastre. Nu stiu nici macar din punct de vedere statistic cat la suta dintre crestini sunt chemati la aceasta. S-ar putea sa fie un mic, mic, mic procent. Dar important este sa fii gata sa o faci daca Isus Hristos ti-o cere. Fiindca daca nu esti gata, atunci Domnul Isus Hristos nu ocupa cu adevarat primul loc in viata ta. Daca nu e cu adevarat primul in viata ta, El nu e Domnul vietii tale. Iar daca nu e Domnul vietii tale, nu e Mantuitorul tau. Tu nu esti cu adevarat ucenicul Lui.
Cineva poate spune: ,,Vai, dar asta e greu. E greu sa fii nevoit sa-ti ordonezi prioritatile in asa fel incat sa fii gata sa renunti la ceva ce-ti este, omeneste vorbind, cel mai drag. E adevarat, pare greu. Dar cei ce Il urmeaza pe Hristos descopera ca aceasta ordonare a prioritatilor vietii este de fapt o forta eliberatoare. Vedeti, oamenii care sunt legati in aceasta lume sunt cei indecisi. Ei au loialitatile impartite. Acestia trag de mine intr-o parte, ceilalti in alta parte, acesta imi cere sa fac asta iar acela imi cere sa fac cealalta. Nu stiu incotro s-o apuc. Nu stiu ce sa fac. Oamenii acestia nu au o viata consecventa. Ei sunt legati de imprejurari. Adevaratii oameni, oamenii liberi, sunt cei ce si-au gasit Stapanul. Cei care au gasit pe cineva in care pot avea incredere. Cineva care e centrul prioritatilor lor, astfel incat ei pot spune: ,,Pentru mine lupta s-a terminat. Am fost eliberat de Isus Hristos. Stiu pe cine urmez. Stiu ce incerc sa fac. Aceasta e directia in care vreau sa merg si o sa-L urmez pe Isus Hristos indiferent unde m-ar duce acest drum, indiferent de pretul cerut." Vedeti, astfel de oameni sunt eliberati in Hristos pentru a schimba literalmente lumea.
Mai e si un al patrulea lucru. Sunt pericolele acestei lumi. Pericolul perfid, insistent si fatal al tentatiilor acestei lumi. Sunt sigur ca intelegeti de ce e asa. Daca, in lumina acestui verset, conform invataturii lui Isus Hristos, e posibil sa fii tinut la distanta de ucenicie, si prin urmare sa fii tinut departe de mantiure de un lucru atat de bun in esenta sa cum ar fi dragostea pentru sot sau sotie, sau copii, sau frati, sau surori; daca e posibil ca acel fel de dragoste, naturala si data de Dumnezeu, sa il impiedice pe cineva sa ajunga la mantuire, atunci cat de perfide trebuie sa fie ispitele acestei lumi? Si cat de periculoase? Daca lumea ne poate atinge prin sotul nostru; daca lumea poate ajunge la noi prin sotia sau copiii nostri, atunci unde mai putem fi oare in siguranta intr-o astfel de lume? Niciunde. Lumea ne poate ispiti din toate partile. Satan poate ajunge la noi prin oricine daca o poate face prin un membru al familiei noastre. Lumea e un mare pericol. Asta ne spune Isus Hristos.
Asa ca luam un pasaj ca acesta si, daca avem cat de putina intelegere, ne intoarcem de la el catre Cel ce l-a rostit si spunem: ,,Doamne Isus Hristoase, daca lumea e asa cum e; daca ma gasesc intr-un pericol atat de mare, cum as putea oare sa ma pastrez sfant si neprihanit pentru Tine in aceasta viata de ucenicie?" Banuiesc ca sunt multe raspunsuri la aceasta intrebare. Cu siguranta, harul e unul din ele. Dar dati-mi voie sa spun, in opinia mea, ca cel mai important lucru este sa fii gata sa Il marturisesti pe Isus Hristos inaintea oamenilor, in mod deschis si in orice vreme.
Ei bine, poate ca cineva va spune (poate chiar aud pe cineva gandind astfel): ,,E usor pentru tine sa spui asa ceva. Dar, vezi, acesta nu e tocmai lucrul despre care vorbeste Isus Hristos. Iata un om care se intoarce acasa si se intalneste cu un vechi prieten. Nu si-a vazut prietenul de multi ani si ii spune: ,,Sunt crestin." Prietenul il paraseste. Si, ce-i cu asta? Mare paguba.. Mai e un alt prieten, un alt prieten si asa mai departe.
Nu despre asa ceva vorbeste Isus. El vorbeste despre un sot, o sotie, un frate, o sora. Vorbeste despre copii si parinti. Altfel stau lucrurile aici, pentru ca nu poti abandona pur si simplu astfel de relatie. Iesi dintr-o relatie, gasesti alta. E in regula. Dar aici e vorba de membrii familiei tale. Ce zici de asta?" Recunosc ca asa e. Lucrurile sunt diferite in acest caz. Dar dati-mi voie sa sugerez ceva. Doua lucruri.
Mai intai, insasi faptul ca Dumnezeu te-a chemat ar trebui sa fie o incurajare: Dumnezeu poate lucra la fel si in vietile lor. El nu garanteaza acest lucru. Nu gasesc nici o garantie in Scriptura ca Dumnezeu de fiecare data lucreaza neaparat in acest fel. Dar adesea El o face. Putem vedea acest lucru observand ce se intampla in familiile crestine, in acele familii in care un membru devine crestin. Iata o persoana provenind dintr-o familie pagana care devine un credincios in Isus Hristos si care vorbeste despre acest lucru cu sotul, sotia, parintii, sau altcineva. Mai intai intampina ostilitate, pentru ca familia vede fapta lui ca o respingere a valorilor lor: ,,Noi te-am crescut cum trebuie. Ce te-a apucat sa devii crestin?" Vedeti, ei nu inteleg nimic. Si totusi, adesea ostilitatea dispare si e urmata de curiozitate. ,,Bine, spune-mi si mie. Ce ti s-a intamplat de fapt? Asta chiar ca e ciudat. Nimic de felul acesta nu i s-a intamplat vreodata unuia dintre noi. Am avut si noi pojar, varsat de vant si asa mai departe. Dar nimeni nu s-a inbolnavit de microbul asta. Spune-ne, cum s-a intamplat." Astfel, curiozitatea da ocazie discutiilor si, pe masura ce trece timpul, adesea curiozitatea e urmata de respect. Respect, nu din toata inima, dar respect fata de schimbarea care a avut loc si fata de ordinea stabilita de Isus Hristos. In astfel de situatii multi devin crestini.
Mai e si un al doilea lucru pe care vreau sa il spun. S-ar putea, desi Dumnezeu nu garanteaza acest lucru, s-ar putea ca dupa ce devii crestin, sa mergi acasa, sa vorbesti despre aceasta cu familia ta iar ei sa nu respinga doar lucrurile pe care le spui ci sa te respinga pe tine. S-ar putea ca ruptura sa fie adanca. Ar putea interveni o prapastie intre tine si intreg trecutul tau, mediul tau familial. Un astfel de lucru i s-a intamplat omului nascut orb dar care L-a gasit pe Isus Hristos si a primit nu numai vederea fizica, ci si cea spirituala. El s-a dus la farisei iar acestia l-au excomunicat si l-au dat afara din biserica lor pentru ca era un urmas al lui Isus. Astfel de lucruri se pot intampla. Dar, daca se intampla, ai aceasta mare mangaiere: daca Dumnezeu a pregatit asa ceva pentru tine, si El o face in unele cazuri; daca El te trece prin experienta si durerea respingerii de catre propria familie ca sa-L poti urma pe Hristos, trebuie sa stii ca Dumnezeu, cu toate acestea, ti-a pregatit o noua familie. O familie in care relatiile, desi pot fi incordate in aceasta lume, sunt cu toate acestea vesnice, pentru ca sunt cladite pe ce a facut El pentru noi in Isus Hristos. Ce mare familie e aceasta! Are un Tata, pe Insusi Dumnezeu. Are o mama, Biserica nevazuta. Are un Domn, chiar pe Domnul Isus Hristos. Are o chemare, de a-L urma. E o familie fericita, pentru ca e o familie care respinge orice lucru care provoaca dezbinare intre barbati si femei. Respinge mandria. Respinge pacatele prezentate atat de clar in Cuvantul lui Dumnezeu. Are un drum pe care sa mearga in ce priveste virtutile omenesti. Virtutea sa e roada Duhului – dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea, infranarea poftelor. Toate aceste lucruri. E o familie care are o Carte. Un set de reguli. O dorinta, sa-L slujeasca pe Isus Hristos si sa fie folosita de El. E o familie care priveste spre un tel, in principal spre revenirea lui Isus Hristos, cand El isi va incepe domnia in toata autoritatea si puterea. E o familie care asteapta cu nerabdare ziua cand vom fi uniti cu El prin inviere si vom fi adunati laolalta in jurul tronului de har al lui Dumnezeu ca sa-I cantam laude si sa-L slujim o vesnicie pe Regele si Rascumparatorul nostru binecuvantat.
Vedeti, ucenicia costa. Iar pretul e mare. Pentru unii e un pret dureros. Dar e mai mult decat compensat chiar si in viata aceasta, ca sa nu mai vorbim de cea viitoare.
Tradus de Florin Vidu