Trei, "Si totusi El vrea sa spuna nu doar o pocainta interioara, nicidecum, pocainta interioara este goala daca nu produce tot felul de abstinente ale carnii." Asa a spus Martin Luther, trei puncte principale.

Unu, pocainta este un stil de viata. Doi, nu are nimic de a face cu ritualurile, spovedaniile si absolvirea de pacate printr-un preot. Trei, nu este ceva doar interior, produce abstinente ale firii pamantesti. Martin Luther a mers direct la tinta.

Hai sa mergem in secolul urmator, 1674. In 1674 capodopera teologica cunoscuta ca "Catehismul prescurtat de la Westminister " a fost asamblat. Si in acest catehism pe care unii dintre voi poate l-ati citit, sau chiar studiat daca aveti un trecut in biserica reformata, este o serie de intrebari si raspunsuri... aceasta era invatatura catehismului... intrebarea si raspunsul, intrebarea si raspunsul, intrebarea si raspunsul, si invatai pe copii tai catehismul si eventual ei memorau toate elementele teologiei.

Una din intrebarile din Catehismul prescurtat de la Westminister este aceasta, ce este pocainta care duce la viata?
Ce este pocainta spre viata? Raspuns, pocainta care duce la viata este un har mantuitor prin care un pacatos care are un simt real al pacatului sau si o intelegere a milei lui Dumnezeu in Hristos, cu intristare si ura fata de pacatul sau, se intoarce de la el spre Dumnezeu cu un scop deplin si stradanie dupa o noua ascultare. Ce afirmatie grozava. Este un har mantuitor, asta inseamna ca vine de la Dumnezeu, prin care un pacatos care are un simt real al pacatului sau si o intelegere a milei lui Dumnezeu in Hristos, cu intristare si ura fata de pacatul sau, se intoarce de la el spre Dumnezeu cu un scop deplin si stradanie dupa o noua ascultare.

Mai departe catehismul spune, "Pocainta care duce la viata consta in pricipal in doua lucruri. Unul, in a te intoarce de la pacat si al parasi. Doi, in a te intoarce la Dumnezeu."

Apoi urmeaza intrebarea din catehism. Ce este aceasta intoarcere de la pacat care este parte din adevarata pocainta? Raspuns, intoarcerea de la pacat care este parte a pocaintei adevarate consta in doua lucruri. Unu, in a te intoarce de la toate pacatele grosolane cu privire la comportamentul si conversatiile noastre. Doi, in a te intoarce, de la toate celelalte pacate care privesc inima ta si sentimentele ei. Cu alte cuvinte, este in a te intoarce de la pacatele pe care le faci si in a te intoarce de la pacatele pe care le gandesti.

Urmatoarea intrebare. Aceia care s-au pocait cu adevarat de pacatele lor nu se mai intorc la a practica aceleasi pacate de care s-au pocait? Raspuns, aceia care s-au pocait cu adevarat de pacatele lor, nu se mai intorc la a le practica, ca sa traiasca in comportamentul pacatos de mai inainte. Si cand unii se intorc la comportamentul lor de pacat, este un semn evident ca pocainta lor nu a fost una veritabila. Unii totusi s-au pocait de pacatele lor cu adevarat desi pot fi covarsiti si surprinsi de ispite in asa fel incat sa cada in a comite aceleeasi pacate de care s-au pocait, totusi ei nu raman in ele ci se ridica din nou si le regreta cu suferinta amara, si se intorc inapoi la Domnul. Asa spune Catehismul de la Westminister.

Ce parere aveti de puritani? Ce credeau ei despre pocainta? James Goodwin este reprezentantul lor, Puritanul englez spune, "daca nu exista o jale asupra pacatului, este evident ca Dumnezeu nu a lucrat in inima. Dumnezeu nu iarta pana nu vede sperante de corectie. Acum, pana un om nu se pocaieste de pacatele sale, cu parere de rau amarnica, este un semn ca le iubeste. Cat timp le ascunde, le cruta si nu le paraseste, este dulce in gura lui, si astfel pana nu le marturiseste si nu plange pentru ele, este un semn ca nu sunt amare pentru el si ca nu le va parasi. Un om nu va lasa niciodata pacatul pana nu descopera amaraciunea lui, si daca asa apoi va fi plin de amaraciune impotriva lui. Si tristetea evlavioasa lucreaza pocainta."

Din toate afirmatiile pe care le-am citit cu privire la acest subiect cea mai puternica vine de la Charles Haddon Spurgeon. Ascultati la ceea ce Spurgeon a spus. "Trebuie sa existe o adevarata si actuala abandonare a pacatului, si o intoarcere la neprihanire in fapte reale ale vietii de zi cu zi. Pocainta cu siguranta, trebuie sa fie intreaga. Cati de multi vor spune, Domnule, eu voi renunta la pacatul acesta si la celalat ... dar sunt acele pofte dragi, de care trebuie sa tin si sa le pastrez? Oh, domnilor, in Numele lui Dumnezeu dati-mi voie sa va zic, ca nu este renuntarea la un pacat, nici la 50 de pacate, pocainta adevarata. Este renuntarea solemna a fiecarui pacat. Daca tu pastrezi una din aceste vipere blestemate in inima ta si renunti la toate celelalte, acea singura pofta, ca o singura fisura intr-un vas, iti va scufunda sufletul. Sa nu crezi ca este suficient sa renunti la viciile exterioare, realizand ca nu este indeajuns sa tai cele mai corupte pacate din viata ta, sunt toate sau nici unul dupa cum cere Dumnezeu. Pocaieste-te zice El, si atunci cand te cheama El, tu te pocaiesti, El vrea sa spuna pocaieste-te de toate pacatele tale pentru ca altfel El nu o sa poata niciodata sa accepte pocainta ta ca reala si veritabila. Toate pacatele trebuiesc lepadate sau altfel nu-l vei avea pe Hristos. Toate faradelegile trebuiesc lepadate pentru ca altfel portile cerurilor iti vor fi inchise. Hai sa ne amintim, pentru ca pocainta sa fie sincera, trebuie sa fie pocainta in totalitate. Adevarata pocainta este o intoarcere a inimii atat cat si a vietii. Este oferirea sufletului lui Dumnezeu pentru a fi a lui pentru vesnicie. Este renuntarea la pacatele din inima cat si la crimele vietii," sfarsitul citatului.

Destul de puternic nu? Ceea ce Spurgeon spune este ca, si reflectiile lui sunt invatatura bisericii de-a lungul secolelor, pacatosul se bate in piept si spune, "Dumnezeu sa aiba mila de mine pacatosul." si este indemnat sa caute eliberarea din toate pacatele sale, desi nu este necesar sa recite fiecare pacat al sau. Exista in inima lui o dorinta sa fie eliberat de toate pacatele sale. Si Spurgeon spune, ca daca vii la Hristos si spui eu vreau ca Tu sa imi fii Mantuitor si vreau ca Tu sa imi dai iertarea si vreau ca tu sa-mi dai promisiunea cerurilor, dar sunt unele pacate de care vreau sa ma tin, aceasta nu este o pocainta sincera.

Deci am privit la Scriptura un mesaj al pocaintei. Am privit la istoria bisericii, o afirmatie a pocaintei. Preaiubitilor, in ciuda tuturor scripturilor si a ceea ce istoria bisericii reflecta, sunt unii oameni care continua sa declare ca predicarea pocaintei celor nemantuiti este o violare a evangheliei. Ai prins asta? Ei invata ca predicarea pocaintei este o violare a evangheliei.

De exempu, nu mai putin eminentul teolog Louis Sperry Chaffer scrie in vol. 3 pag. 372 ca pocainta este una din cele mai comune trasaturi ale responsabilitatii umane care este in mod eronat de multe ori adaugata ca una din cerintele credintei.

O afirmatie absolut incredibila. Pocainta este o responsabilitate umana adaugata in mod eronat la credinta? Mi se pare mie ca este comutativa pentru credinta mantuitoare in relatarile biblice.

Tu poti spune, "Bine, dar asta de unde mai e? Vreau sa spun cum se poate ca o persoana sa aiba acest punct de vedere? "Ei bine, Chaffer a scos asta in evidenta in Fapte 16:31, Pavel nu a spus temnicerului din Filipi sa se pocaiasca. Este corect. Stii ce i-a spus temnicerului din Filipi, este relatat in Scriptura? "Crede in Isus Hristos si vei fi mantuit." Chaffer spune urmatoarele, "Pavel nu i-a spus temnicerului din Filipi sa se pocaiasca," apoi el spune, "acesta tacere el a numit-o" citez "o cantitate covarsitoare si de netagaduit de dovezi facand astfel clar ca N.T. nu impune pocainta pentru cel nemantuit ca si conditie a mantuirii" sfarsitul citatului.

Imi vine greu sa inteleg asa ceva. Ce fel de gandire este aceasta? Vrei sa mai stii altceva ce Pavel nu a spus temnicerului din Filipi? Nu i-a spus ca Isus este Dumnezeu, dupa relatarea din Fapte 16:31. Nu i-a spus ca Isus a murit pe cruce. Nu i-a spus ca Isus a inviat din morti. Vrei sa stii ceva? Probabil ca el i-a spus toate acestea, incluzand tot ce era de spus despre pocainta, dar toate acestea au fost insumate de Luca atunci cand el le-a scris sub influenta Duhului Sfant dand doar o singura afirmatie. Pentru ca "a crede" subantelege pocainta, si Domnul Isus Hristos subantelege tot ceea ce El este si tot ceea ce El a facut. Dar sa argumentezi din tacere, si sa anulezi toate celelalte elemente ale pocaintei din relatarile N.T. si a spune ca deoarece nu este este acolo, aceasta reprezinta o masa de dovezi de netagaduit, este incredibil. Si un pastor popular local a spus, "Pocainta nu inseamna sa te intorci de la pacate, nici sa-ti schimbi comportamentul."

Acum, vezi tu, motivul pe care ei il dau pentru a spune asta este pentru ca ei nu vor sa aiba de a face cu cuvantul "pocainta". Asta este. Un alt bine cunoscut invatator al bibliei spune, "Pocainta inseamna a-ti schimba mintea nu viata." Aha, ne apropiem de problema. Pentru ca te intrebi, "Cum se poate ca oamenii sa spuna ca pocainta nu este un element daca se spune peste tot, pocaiti-va, pocaiti-va, pocaiti-va?"

Si ceea ce voi trebuie sa intelegeti este ca ei redefinesc pocainta. Si ceea ce ei spun este ca pocainta inseamna a-ti schimba opinia despre cine este Isus, si nimic mai mult. Pocainta este o schimbare a opiniei despre cine este Hristos, nu are nimic de a face cu intoarcerea de la pacate, nu are nimic de a face cu abandonarea domniei de sine. Este absolut lipsit de o recunoastere a vinei personale. Nu are nici un element al intentiei de al asculta pe Dumnezeu. Nu are nici un element al intentiei sau al dorintei pentru o adevarata neprihanire. Este doar a-ti schimba opinia despre cine este Isus.

Atunci spui tu,"Ei bine, dar ce fac ei cu ceea ce Isus spune, "Daca vrei sa Ma urmezi, trebuie sa te lepezi de sine, sa-ti iei crucea, si sa Ma urmezi?" Ce fac ei cu cuvintele lui Isus, "Daca nu uraste cineva pe tatal sau, pe mama sa, pe sora sa, pe fratele sau" si asa mai departe? Ce fac ei cu ele? Ei spun, "Oh, toate acestea sunt directionate catre oameni care sunt deja mantuiti si asta se numeste chemarea lor la un nivel mai inalt de devotiune spirituala."

Pai, asta nu merge, oameni buni. Pentru ca in acelasi pasaj El spune, "Caci, ce ii va folosi unui om sa castige toata lumea, daca-si pierde chiar ... ce anume? ...." El vorbeste depre sufletul tau vesnic. Dar atunci ei vor trebui sa ia fiecare afirmatie a lui Isus care ii cheama pe oameni la o devotare totala de a abandona totul si de al urma pe El si sa le faca afirmatii directionate la oameni deja mantuiti chemandu-i la o viata la un standard mai inalt. Asa ca ei sa concluzioneze, ca atunci cand Isus cheama pe cineva sa fie ucenic, El cheama un ucenic la un al doilea nivel. Si un crestin este ceva iar un ucenic este altceva. Si duminica viitoare seara, vom vorbi despre ce este un ucenic si vom avea de a face cu subiectul acesta. Dar ei spun, da, te pocaiesti prin faptul ca iti schimbi opinia despre cine este Isus. Nu are nimic de a face cu a te intoarce de la propriile pacate. Nu are nimic de a face cu abandonarea domniei sinelui. Nu are nici o recunoastere a vinei personale, nici o intentie de al asculta pe Dumnezeu si nici o dorinta dupa adevarata neprihanire. Iar eu va spun voua ca aceasta nu este ceea ce Isus a vrut sa spuna prin pocainta. Chemarea evangheliei lui Isus a fost o chemare la a parasi pacatul la fel de mult ca si o indemnare la a crede in El. Era o chemare de a te intoarce de la pacate. De la primul Sau mesaj si pana la ultimul, tema Mantuitorului era chemarea pacatosilor de la pacatele lor, sa-L imbratiseze pe Dumnezeu si sa urmareasca neprihanirea. Nu era numai ca ei aveau o noua perspectiva asupra a cine era El, dar si sa se intoarca de la pacatele lor si sa-L urmeze.

Si Luca, asa cum am notat in capitolul 24 versetul 47, a spus ca atunci cand mergi sa predici, Isus a spus "Predicati evanghelia pentru iertarea pacatelor." Si daca vii la Hristos pentru iertarea pacatelor ceea ce te conduce la asta este ... ce anume?... pocainta.

Luca este singurul evanghelist care ne da continutul mesajului care este subanteles in marea trimitere. Ceilalti evanghelisti ne dau doar trimiterea, "Mergeti si predicati" Luca spune, "Asta sa predicati, pocainta care conduce la iertarea pacatelor."

Si deasemenea, pocainta este intodeauna legata de pacat. Nu este doar o schimbare a opiniei despre cine este Isus. "Oh, eu credeam ca El este doar un om, dar acum stiu ca este Dumnezeu." Nu este doar atat. Implica a te intoarce de la pacat.

Dati-mi voie sa folosesc o ilustratie. Priviti la Luca 18... Luca 18 versetul 9, este o pilda, o pilda pentru cativa anume care se incredeau in sine ca erau neprihaniti, si ii priveau pe altii cu dipret, ca sa spun asa, Fariseii. "Doi oameni s-au suit la templu sa se roage. Unul era Fariseu si altul vames. Fariseul sta in picioare si a inceput sa se roage in sine asfel: Dumnezeule, Iti multumesc ca nu sunt ca ceilalti oameni, hrapareti, nedrepti, preacurvari, sau chiar ca vamesul acesta. Eu postesc de doua ori pe saptamana, dau zeciuiala din toate veniturile mele." El ii marturisea lui Dumnezeu ce anume? Neprihanirea lui. .. Da ... dati-mi voie sa va pun o intrebare? Credea el in Dumnezeu? Credeau Fariseii in Dumnezeu? Da. Avea el credinta in Dumnezeu? Da. Era el mantuit? Nu. De ce? Pentru ca credinta lui era lipsita de .. ce anume?... De pocainta.

Vedeti, acesta este o ilustratie clasica a unui om care a crezut in Dumnezeu. Aici este un om care este devotat lui Dumnezeu. Aici este un om care intra in templu sa se roage Dumnezeului in care credea. Dar acolo unde nu exista pocainta in inima nu exista nici o relatie. El era un fals.

Vamesul care statea acolo batandu-se in piept striga, "Dumnezeule ai mila de mine, pacatosul. 'Isus a spus, Eu va spun mai degraba ca omul acesta, s-a pogorat acasa socotit neprihanit decat celalat." Primul tip nu a cunoscut niciodata mantuirea. El era un credincios care nu s-a pocait. Al doilea era un necredincios care s-a pocait. El era respins din punct de vedere spiritual, dar s-a pocait. Si esential in asta era bineinteles, expresia credintei. Nu poti lua pocainta si sa o dezbraci de implicatiile ei morale.

Dati-mi voie sa va dau o definitie repede. Bine? Toata introducerea se reduce la ceea ce noi vorbim acum. Care este... Care este definitia biblica a pocaintei? O sa va dau cateva idei dupa care o sa incheiem.

Ce este pocainta definita biblic? Numarul unu, este un element al credintei mantuitoare. Este un element al credintei mantuitoare. De fapt, poate fi folosit ca o expresie sinonima a credintei mantuitoare. Noi trebuie sa predicam pocainta. Noi trebuie sa chemam oamenii la pocainta. Adica la credinta mantuitoare. Tu poti chema pe cineva si sa-i spui, "Crede in Domnul Isus Hristos." Sau ai putea sa-i spui, "Pocaieste-te de pacatele tale si imbratiseaza-L pe Hristos." Acelasi lucru. Este pur si simplu ceea ce mantuirea este.

Dar da-mi voie sa fac clar lucrul acesta. Nu este un sinonim in sensul cel mai pur al credintei, pentru ca nu au acelasi inteles. Este esential pentru credinta, credinta este esentiala pentru pocainta asa ca termenii se pot folosi ca sinonime, dar fiecare din termeni exprima un element unic. Credinta exprima tocmai acea incredere, confidenta. Pocainta exprima o intoarcere de la pacat spre Dumnezeu. Sunt parti complementare ale aceluiasi proces, a spus Burkhoff in teologia lui sistematica.

Acum, cuvantul grec este metanoeo si stiti, provine din doua cuvinte, meta - dupa si noeo- a intelege care inseamna o reflectare, reconsiderare. Asa ca daca ai lua numai aceste doua cuvinte si le-ai pune impreuna, ar insemna o reconsiderare, sau o razgandire, schimbare a opiniei. Si unii din acesti oameni care vor sa spuna ca pocainta nu este nimic mai mult decat o schimbare a opiniei despre cine este Isus, spun, vezi asta inseamna metanoeo. Dar ascultati omeni buni, asta este ceva ce tu vezi asa de deseori intamplandu-se cu cuvintele din greaca, si este foarte nedrept. Nu fiecare cuvant inseamna ceea ce reprezinta fiecare parte luata separat. Pentru ca meta inseamna una si noeo inseamna alta, cand le pui impreuna nu trebuie necesar sa insemne ceea ce cele doua parti inseamna. Deseori este asa, alte ori nu este asa.

Ilustrat in limba engleza, da? Noi avem un cuvant in limba engleza care este "independent". Acum daca duci asta prea departe, ai putea spune, "Stiu ce inseamna, inseamna [in de pen there is a dent] (ca in stilou este o adancitura)." Nu, nu inseamna asta. Nu inseamna ca in stilou este o adancitura, pentru ca in engleza fiecare cuvant nu inseamna necesar suma tuturor partilor din care este format. Acelasi lucru este adevarat cu privire la greaca. Eu trebuie merg mai adanc de atata. Si insemnatatea biblica este mai adanca de atat.

Metanoeo este folosit in N.T. intodeauna, notati-va asta, intodeauna reprezinta, mai mult decat insemnatatea literara a termenilor componenti. Intodeauna vorbeste despre o schimbare a scopurilor si vorbeste in mod specific despre intoarcerea de la pacat.

Una din uneltele folositoare pe care le folosim in a studia limba greaca este lucrarea lui Colin Brown. In sectiunea despre convertire a lui Gettsman, volumul 1 pagina 358, el are de a face cu metanoeo si aceasta bineanteles dintr-o perspectiva foarte exacta. Si acesta este un citat: "Intelegerea predominant intelectuala a lui metanoeo ca si o schimbare a opiniei are un rol foarte neansemnat in N.T. Mai degraba decizia intregului om de a se intoarce este subliniata. Este clar ca nu suntem ingrijorati nici de o intoarcere pur exterioara, nici cu o schimbare numai la nivelul intelectual al ideilor." Asa spune cel mai bun dintre scolari. In sensul pe care Isus la folosit, pocainta incorporeaza o repudiere a stilului vechi de viata si o intoarcere la Dumnezeu pentru mantuire.

Cealalta sursa numaru unu pentru a intelege ceea ce este cu privire la cuvintele grecesti a fost produsa de Kittel. Fiecare cuvant nou testamental semnificativ este supus unui tratament exhaustiv. Dati-mi voie sa va citesc ceea ce Baim a spus scriind despre metanoeo in Gerhardt Kittel. Citat, "Termenul cere o convertire radicala, cere o transformare a naturii, o intoarcere definitiva de la rau, o intoarcere decisiva la Dumnezeu in ascultare totala. Aceasta convertire este odata pentru totdeauna. Nu mai exista drum inapoi, doar avansare si miscare responsabila pe calea luata acum. Afecteaza omul in intregime. Mai intai si fundamental centrul vietii personale apoi logic comportamentul sau in orice vreme si in orice situatie, gandurile lui, cuvintele si faptele. Intreaga proclamare a lui Isus este o proclamare a intoarcerii neconditionate la Dumnezeu, o intoarcere neconditionata de la tot ce este impotriva lui Dumnezeu, nu numai de la ceea ce este pur si simplu rau dar si ceea ce, intr-un anumit caz, sa faca intoarcerea la Dumnezeu in intregime, imposibila," sfarsitul citatului.

Acesta este felul in care ei inteleg cuvantul din partea tehnica. Aceasta poate fi sprijinita, nu-i asa, de 1 Tesaloniceni 1:9, va aduceti aminte de versetul acesta? Uitati-va la el. 1 Tesaloniceni 1:9, aici avem o cronica a elementelor pocaintei. Partea a doua a versetului, Pavel le aminteste tesalonicenilor cum sau intors de la a sluji idolilor la a-L sluji pe Dumnezeul viu si adevarat. Trei elemente ale pocaintei: sa te intorci la Dumnezeu de la rau, sa te intorci pentru ai sluji lui Dumnezeu. Un rezumat frumos. Nu... ascultati-ma...nici o schimbare de opinie despre cine este Isus nu poate mantui, pana cand cele trei elemente sunt prezente... Intoarcerea de la pacat la Dumnezeu ca sa-L slujesti pe El. Pocainta este un element din credinta mantuitoare.

Al doilea punct implica o redirectionare a vointei ... implica o redirectionare a vointei. Lexiconul Grecesc Thyer defineste metanoeo, citez: "O schimbare a mintii a celor care au inceput sa-si urasca erorile si greselile si sunt determinati sa intre intr-un fagas mai bun al vietii, asa ca imbratiseaza recunoasterea de pacate si tristetea pentru ele, si o imbunatatire zeloasa, dovezile si efectele carora vor fi fapte bune."

In alte cuvinte, este o redirectionare a vointei care rezulta intr-un comportament schimbat. Nu este doar o tristete pentru pacat, desi pocainta veritabila are intotdeauna inclusa si tristetea. Este o redirectionare a vointei umane. Este o alegere de a lasa toate nelegiuirile si de a urmari sfintenia. Si va rog preaiubitilor, este o redirectionare a vointei care este lucrarea lui Dumnezeu. Noi nu vorbim aici despre ceva ce tu faci, noi vorbim despre ceea ce Dumnezeu face in tine atunci cand te mantuieste.

Oamenii spun, "ei bine tu inveti ca aceasta este un fel de lucrare premantuitoare si pana nu te curatesti si te pocaiesti nu poti fi mantuit." Nu, pocainta nu este o incercare premantuitoare, de a-ti curata viata. Nu este o chemare la a te opri din a pacatui pentru a fi mantuit. Nu-I asa deloc. Nu este doar o invitatie de a-ti intoarce spatele catre tot ce este rau, pentru ca Hristos sa te accepte. Este lucrarea pe care Dumnezeu o produce in tine atunci cand El te mantuieste. Este un element al credintei mantuitoare care redirectioneaza vointa.

J.I. Parker, in cartea lui foarte ajutatoare, "Evanghelizarea si Suveranitatea lui Dumnezeu" scrie: "Pocainta pe care Hristos o cere de la oamenii Sai consta in angajamentul de a refuza sa puna orice limita la pretentiile pe care El le poate avea in vietile lor." Nu este doar o activitate mentala.

Exista si un aspect intelectual si dati-mi voie sa vi-l dau repede. Exista un aspect intelectual. Pocainta implica recunoasterea pacatoseniei pacatelor, recunoasterea faptului ca pacatul este un afront adus Dumnezeului sfant. Implica recunoasterea intelectuala a faptului ca eu sunt personal responsabil pentru pacatele mele si vina mea. Include recunoasterea ca Hristos a murit pentru pacatele mele si ca El, ca si Dumnezeu, vrea sa imi conduca viata, aceasta este partea intelectuala a pocaintei.

In al doilea rand, are o parte emotionala. Aceasta recunoastere produce tristete, produce noi dorinte si impulsuri, produce rusine. Si 2 Corinteni 7:10 spune ca exista o tristete care conduce la pocainta. Asa ca incepe, vezi ca pacatul este pacatos, vezi ca esti vinovat, vezi ca Hristos s-a ingrijit mai intai intelectual dupa care te atinge in emotiile tale si acolo se produce o frangere si o tristete si o rusine si o vina care curge, si din tristetea acesta vine al treilea element, si acesta este intentia, ... intentia. In cele din urma pocainta pune in actiune vointa si aduce o schimbare a directiei, o noua determinare de abandonare a neascultarii incapatanate, si predarea vietii tale lui Hristos. Si apoi se produce un comportament schimbat. Acolo unde nu este un comportament schimbat, pocainta poate ca a fost numai intelectuala si poate ca a fost si emotionala dar nu a fost niciodata si intentionala. Ea redirectioneaza vointa atunci cand este veritabila.

In al treilea rand, ca si rezultat, este o schimbare a vietii. Iti schimba viata. Este un element al credintei mantuitoare, activeaza vointa, o redirectioneaza si iti schimba viata. De aceea Matei a spus, "Faceti roade vrednice de pocainta voastra." (Matei 3:8) Tu spui ca te pocaiesti, pai, ia sa-ti vedem viata. Demonstreaz-o. Adevarata pocainta afecteaza caracterul unei persoane.

Unul din eroii mei, omul pe care il stimez mult este Martyn Lloyd-Jones. Una din cartile care m-a binecuvantat pe care a scris-o are de a face cu Predica de pe munte. In ea scrie urmatoarele, el este acum cu Domnul, "Pocainta inseamna ca realizezi ca esti vinovat, ca esti un pacatos mizerabil in prezenta lui Dumnezeu, ca tu meriti mania si pedeapsa lui Dumnezeu si ca esti legat de iad. Inseamna ca incepi sa realizezi ca lucrul acela numit pacat este in tine, ca iti doresti sa scapi de el si ii intorci spatele in orice chip si sub orice forma. Tu renunti la lume oricare ar fi pretul, lumea cu mintea si exteriorul ei atat cat si practicile ei, tu te lepezi de sine si iti iei crucea si il urmezi pe Hristos. Cei mai apropiati si dragi si lumea intreaga s-ar putea sa te numeasca un nebun, sau sa spuna ca ai mania religiei, s-ar putea sa suferi financiar, dar nu conteaza. Aceasta este pocainta."

Devine un stil continuu de viata. Pocainta care incepe la mantuire incepe cu un proces pe toata durata vietii de marturisire a pacatelor. 1Ioan 1:9, continuam in a ne marturisi pacatele. Atitudinea continua activa de pocainta produce saracia in duh, tristetea si blandetea caracterizeaza un credincios adevarat, din Fericirele din Matei 5. Pocainta produce un stil nou de viata, nu doar o parere diferita despre Hristos... un stil nou de viata. Aceia care l-au auzit pe Isus predicand stiau la ce ii cheama El, credeti-ma. Evreii stiau exact la ce ii chema. El nu le cerea ca ei sa-si schimbe parerea despre El. Ei stiau ceea ce Isaia a spus cand Isaia a predicat, ce a predicat el? Isaia 1:16, asta a predicat Isaia, "Spalati-va deci si curatiti-va! Luati dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ati facut! Incetati sa mai faceti raul! Invatati-va sa faceti binele, cautati dreptatea. De vor fi pacatele voastre cum e carmazul se vor face... cum?... albe ca zapada, de vor fi rosii ca purpura se vor face ca lana"... daca va spalati, daca va curatiti.

Progresul incepe intern si apoi se manifesta in atitudine si actiune. Sfarsitul cartii Isaia sau aproape de sfarsit, capitolul 55, gasim cam acelasi fel de chemare. Doua versete despre aceasta problema a pocaintei... Nu stiu cum pot unii sa treaca cu vederea aceasta. "Cautati pe Domnul cata vreme se poate gasi;" Isaia 55:6, "Chemati-L cata vreme este aproape." Cum fac eu asta? "Sa se lase cel rau de calea lui si omul nelegiuit sa se lase de gandurile lui, sa se intoarca la Domnul Dumnezeul nostru care nu oboseste iertand." El va ierta atunci cand cel rau isi va lasa calea lui, si cel nelegiuit se va lasa de gandurile lui si se intoarce la Domnul.

Textul familiar deseori folosit gresit si poate prea adesea evitat, 2 Cronici 7:14, "daca poporul Meu peste care este chemat Numele Meu se va smeri, se va ruga, si va cauta Fata Mea, si se va abate de la caile lui rele, il voi asculta din ceruri, ii voi ierta pacatul, si-i voi tamadui tara."
Cand se intorc, cand se pocaiesc... Si eu va spun cand Ioan Botezatorul a predicat pocainta nimeni nu a ratat-o, ei au stiut ceea ce el le-a spus si au stiut exact ceea ce a vrut sa insemne ce el le-a spus.

Ce sunt roadele? Dovedeste-ti pocainta prin viata ta. Si care sunt roadele pocaintei?
Pur si simplu fapte neprihanite, fapte sfinte, fapte evlavioase, viata transformata. In Luca 3 avem relatarea locului de unde tocmai am citat, unde fariseii au venit si sau apropiat asa cum faceau ei deseori, Ioan Botezatorul, intodeauna a vrut sa demonstreze piosenia si Ioan le spune in versetul 7 din Luca 3,
"Ioan zicea dar noroadelor, care veneau sa fie botezate de el: ,,Pui de naparci, cine v-a invatat sa fugiti de mania viitoare?" Ce cautati aici serpilor? "Faceti roade vrednice de pocainta" le spune el. Unde sunt roadele acelea? Ce sunt ele? Versetul 10, "Noroadele il intrebau: Atunci ce trebuie sa facem? Care sunt roadele pocaintei? Drept raspuns el le zicea: Cine are doua haine sa imparta cu cine nu are niciuna si cine are mancare sa faca la fel. Au venit si niste vamesi sa fie botezati si I-au zis: "Invatatorule noi ce trebuie sa facem? Care sunt roadele vrednice de pocainta?" El le-a raspuns: Sa nu cereti nimic mai mult peste ce va este poruncit sa luati. Niste soldati il intrebau si ei si ziceau: "Dar noi ce trebuie sa facem?" El le-a raspuns: Sa nu stoarceti nimic de la nimeni prin amenintari nici sa nu invinuiti pe nimeni pe nedrept ci sa va multumiti cu lefurile voastre." Lucruri destul de practice nu-I asa?

Vreti sa stiti unde apare pocainta adevarata? In caracterul trairii tale zilnice. Iti dai tu haina unuia care nu are una? Te asiguri tu ca nu iei nimic de la nimeni pe care sa il meriti? Tu nu silesti pe nimeni. Tu nu acuzi pe nimeni pe nedrept. Esti tu multumit cu leafa ta? Acolo se vede veritabilitatea pocaintei tale. Acestea sunt lucruri destul de lumesti, oameni buni. Si preaiubitilor, eu va spun voua ca nici un mesaj care nu cheama la pocainta nu poate fi numit pe drept evanghelie. Convertirea la Isus este mai mult decat o ruptura in modul vechi de gandire, este o viata noua ... este o viata noua.

Beam spune, scriind din nou din volumele lui Kittel, "A fi convertit imbratiseaza tot ceea ce zorile Imparatiei lui Dumnezeu cere de la un om", o viata schimbata. Si va rog sa intelegeti ca desi nu cred ca cineva imi poate interpreta inima gresit aici, asta nu este ceva ce tu faci ca sa te mantuiesti pe tine insuti, asta este ceva ce Duhul lui Dumnezeu produce in tine, in a te mantui. De aceea spune, si noi am citit asta in 2 Timotei, acesta este un pasaj esential pentru noi de inteles, capitolul 2 versetul 25, ca Dumnezeu sa le dea lor pocainta. Este un dar de la Dumnezeu... Este un dar de la Dumnezeu. Fapte 11:31, ca Dumnezeu a dat pocainta si neamurilor. Este un dar de la Dumnezeu.

Dati-mi voie sa inchei cu acest ultim pasaj, Matei 21:28, deschideti acolo va rog. Sunt asa de multe de spus Matei 21:28, "Ce credeti?" Le-a zis Isus, ganditi-va la lucrurile astea impreuna cu Mine, vreti? "Un om avea doi feciori si s-a dus la cel dintai si I-a zis "Fiule du-te astazi de lucreaza in via mea!" "Nu vreau I-a raspuns el. In urma I-a parut rau si s-a dus. S-a dus si la celalalt si I-a spus tot asa. Si fiul acesta I-a raspuns "Ma duc doamne," si nu s-a dus. Care din amandoi a facut voia tatalui sau? "Cel dintai" au raspuns ei. Si Isus le-a zis "Adevarat va spun ca vamesii si curvele merg inaintea voastra in Imparatia lui Dumnezeu."

Puternica afirmatie, prietene. Isus descrie doua tipuri de oameni, esti pregatit pentru asta? Oameni care pretind ca sunt ascultatori dar care de fapt se razvratesc in inima. Ei pretind ca sunt ascultatori dar sunt rebeli cu inima. Si oameni care incep ca si rebeli dar ce fac? Se pocaiesc. El a spus-o spre binele fariseilor care pretindeau ca sunt ascultatori de Dumnezeu dar erau rebeli in inima lor. Si apoi mai erau curvele si vamesii care au inceput ca rebeli dar care s-au pocait.

Nu exista mantuire fara pocainta. Hai sa ne plecam capul impreuna in rugaciune.

Doamne in seara asta imi aduc aminte de cuvintele lui Iacov, "Supuneti-va lui Dumnezeu, impotriviti-va diavolului si va fugi de la voi, apropiati-va de Dumnezeu si El se va apropia de voi, curatiti-va mainile pacatosilor, curatiti-va inimile, oameni cu inima impartita. Simtiti-va ticalosia; tanguiti-va si plangeti, rasul vostru sa se prefaca in tanguire si bucuria voastra in intristare: smeriti-va inaintea Lui Dumnezeu si El va va inalta."

Tata, da-ne o intelegere a chemarii la pocainta. Rugaciunea mea acum este pentru oricine a pretins sa fie ascultator, dar in inima lui este un rebel, care spune lui Dumnezeu, "Ma voi duce" si nu se duce. O Dumnezeule transforma viata aceea, adu adevarata pocainta.

Si m-as ruga in seara aceasta deasemenea pentru vamesi si curve, pentru pleava societatii, rebeli care traiesc in razvratire vadita fata de Tine, dar care sunt deschisi fata de pocainta. Misca-le inima. Infaptuieste in ei lucrarea plina de har a pocaintei in fiecare viata care are nevoie de ea, pentru Numele Lui Isus. Amin.

© 1997 Grace to You
GC 90-22