Cu totii am vazut imagini despre Ziua Victoriei in Europa, iar unii din cei prezenti aici in aceasta dimineata probabil isi mai amintesc aceasta zi; a fost o zi glorioasa, in luna martie a anului 1945, cand Germania lui Hitler s-a predat neconditionat in fata armatelor aliate victorioase. Ororile razboiului s-au sfarsit, a sosit pacea iar oamenii sarbatoreau din toata inima. In Romani 5 versetele 1-11 Pavel vorbeste despre venirea pacii dar nu in sensul incheierii unui razboi sangeros intre natiunile combatante. Pavel vorbeste aici despre pace ca rezultat al mortii lui Isus Hristos pe cruce pentru pacatosi. Indepartand mania lui Dumnezeu, Isus Hristos a impacat pe Dumnezeu cu pacatosii si pe pacatosi cu Dumnezeu. Datorita crucii, razboiul dintre Dumnezeu si pacatosii razvratiti este, din fericire, de-acum terminat. Iar acesta e un motiv de bucurie si sarbatoare.
Incepand cu Romani capitolul 5 versetul 1 Pavel schimba putin subiectul si incepe sa vorbeasca despre cateva din binecuvantarile de care au parte toti aceia care primesc aceasta mostenire promisa, prin credinta si prin fapte. Aceasta sectiune din Romani nu numai ca este incarcata cu informatii teologice importante, dar intregul capitol slujeste ca un fel de balama, facand legatura dintre discutia lui Pavel despre indreptatire, prezentata mai inainte, din Romani 3:21 pana in Romani 4:25, cu urmatoarea discutie, despre sfintire, care incepe in capitolul 6 si se continua pana la sfarsitul capitolului 8 din Romani. Asa cum vom vedea, pentru Pavel toti cei care cred promisiunea lui Dumnezeu ca-i va indreptati pe pacatosi, nu numai ca sunt indreptatiti si primesc viata, ei sunt chemati si sa se considere morti fata de pacat si vii pentru Dumnezeu. Apostolul Pavel nu poate concepe ca cineva sa fie indreptatit si sa nu fie in procesul de sfintire. A fi indreptatit prin har, prin credinta inseamna a fi sfintit prin har, prin aceeasi credinta, iar aceste doua lucruri sunt legate impreuna fara a putea fi desfacute.
Merita sa notam ca sunt multi comentatorii care nu pot cadea de acord cu privire la tema principala a acestei sectiuni, nici cu privire la felul in care aceasta e legata de ce a fost mai inainte, adica discutia despre Avraam si indreptatire, sau ce urmeaza in continuare, discutia despre sfintirea in viata crestina. Eu cred ca divergentele de opinie in legatura cu aceasta sectiune sugereaza un lucru evident - acela ca aceasta sectiune e incarcata de informatii. Toate aceste informatii au legatura cu comentariile lui Pavel despre natura mostenirii pe care au primit-o cei ce sunt indreptatiti sola fide (numai prin credinta), mostenire primita prin unirea lor cu Hristos. Unii comentatori considera Romani 5 o sectiune cu totul noua in cartea Romani. Andres Nygren, de exemplu, se concentreaza asupra escatologiei din Romani si se refera la declaratia lui Pavel din Romani 5:9, cu privire la mania ce va veni, numind aceasta intreaga sectiune "Liberi de mania lui Dumnezeu". Dupa cum considera Nygren, daca pasajul din Romani capitolul 1 versetul 18 pana in Romani 3:20 a vorbit despre mania lui Dumnezeu revarsata asupra tuturor lucrurilor asociate cu veacul pacatos in care traim, atunci in Romani 5 Pavel cu siguranta vorbeste despre binecuvantarile veacului viitor, in special binecuvantarea de a fi eliberat de mania lui Dumnezeu.
Charles Cranfield, in marele sau comentariu la cartea Romani, argumenteaza ca ideea de pace cu Dumnezeu din Romani 5:1 este o tema centrala in toata aceasta sectiune. Iar aceasta sectiune continua pana la sfarsitul capitolului 8 din Romani, pentru ca, asa cum arata Cranfield, indreptatirea (care este un statut de neprihanire inaintea lui Dumnezeu) si impacarea (care este indepartarea motivului instrainarii noastre de Dumnezeu), acestea doua sunt in mod intim si necesar legate una de cealalta. Un pacatos, spune Cranfield, nu poate fi indreptatit fara a fi, in acelasi timp, impacat cu Dumnezeu, de care a fost instrainat mai inainte.
Insa altii vad aceasta sectiune din Romani ca o concluzie naturala a discutiei anterioare a lui Pavel cu privire la indreptatire. James Dunn spune ca nadejdea este tema centrala a acestui pasaj. El vede in aceasta sectiune numeroase legaturi cu ce s-a discutat mai inainte. John Calvin vede aceasta sectiune ca o amplificare a discutiei lui Pavel despre neprihanirea credintei din Romani 4. Leon Morris crede ca sectiunea descrie ceea ce el numeste efectele indreptatirii. El isi indeamna cititorul sa nu treaca cu vederea un lucru pe care mult prea multi cititori ai cartii Romani il ignora - si anume, accentul pe care il pune Pavel pe dragostea lui Dumnezeu pentru pacatosi, asa cum este ea clar prezentata in versetul 5. John Murray, un alt comentator reformat, e de acord in esenta cu aceasta idee, dand sectiunii numele "roadele indreptatirii". Mai exista si acel rezumat glorios al lui Charles Hodge, care vorbeste despre acest lucru ca reprezentand "consecintele indreptatirii". Ascultati aceste cuvinte, pentru ca exista aici o intelegere fascinanta a pasajului. Citez acum din Hodge: "Prima consecinta a indreptatirii prin credinta este aceea ca avem pace cu Dumnezeu (versetul 1). A doua este ca noi nu avem doar un sentiment al bunavointei divine prezente, ci si o asigurare a gloriei Lui viitoare (versetul 2). In al treilea rand, nenorocirile noastre, in loc sa contrazica bunavointa lui Dumnezeu fata de noi, contribuie direct la confirmarea nadejdii noastre. Duhul Sfant este martor al faptului ca suntem obiecte ale dragostei lui Dumnezeu (versetele 3-5)." Iar apoi, in al patrulea rand, spune Hodge, "avem siguranta mantuirii finale pentru toti credinciosii. Aceasta este sustinuta de libertatea si maretia dragostei divine. Libertatea manifestata in exercitarea catre cei nevrednici si maretia dovedita prin darul Fiului." Hodge mai spune ca "mantuirea, desi e sigura, nu e un bun viitor, ci e o bucurie prezenta si imbelsugata."
Motivul pentru care toti acesti comentatori difera atat de mult cu privire la aceste teme este acela ca toate aceste teme sunt prezente in Romani 5:1-11, pentru ca toate aceste lucruri sunt binecuvantarile indreptatirii noastre prin credinta in promisiune. Aceasta sectiune din Romani e foarte concentrata, pentru ca toate adevarurile sustinute aici de Pavel se incadreaza perfect in argumentatia generala a Apostolului, in special daca aceste lucruri sunt privite ca beneficii, roade sau consecinte ale indreptatirii. Deci, eu sunt de acord cu traditia reformata, cu Calvin, Moris, Hodge si Murray, ca Romani 5:1-11 este o descriere a beneficiilor pe care un pacatos indreptatit, pe care orice pacatos indreptatit le primeste in Isus Hristos. Aceste versete declara roadele glorioase ale statutului de a fi indreptatit prin credinta, nu prin fapte. Inca odata, Martin Luther este cel care pare sa inteleaga cel mai bine gandirea Apostolului Pavel. Luther spune: "Apostolul vorbeste ca un om extrem de fericit si plin de bucurie." Intr-adevar, cum sa nu fim bucurosi cand ne gandim la binecuvantarile realizate pentru noi de Isus Hristos, care sunt de-acum ale noastre in virtutea unirii noastre cu Fiul lui Dumnezeu prin credinta.
Deci, in timp ce ne continuam drumul prin textul nostru din aceasta dimineata, trebuie sa tinem minte ca fiecare propozitie este incarcata cu material si am putea dedica o intreaga predica pentru efectiv fiecare din aceste versete. Insa eu doar voi rezuma fiecare punct principal si il voi incadra in contextul scopului central al lui Pavel, acela de a explica Evanghelia pentru Biserica din Roma, precum si de a arata locul atat al evreilor cat si al Neamurilor in acea mareata era mesianica ale carei zori s-au ivit in Persoana lui Isus Hristos.
Si astfel, in primele doua versete din capitolul 5, Pavel scrie: "Deci, fiindca suntem socotiti neprihaniti, prin credinta, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos. Lui Ii datoram faptul ca, prin credinta, am intrat in aceasta stare de har, in care suntem; si ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu."
Traducerea NIV [New International Version] aseaza cuvantul "deci" la inceputul propozitiei, pentru a accentua ideea pe care tocmai am prezentat-o - si anume, ca binecuvantarile care urmeaza decurg toate din indreptatirea pacatosului prin credinta, nu prin circumcizie, nici prin faptele Legii. Fiind indreptatiti numai prin credinta (observati ca traducerile in limba engleza capteaza aici ceea ce e clar in original, si anume faptul ca aici avem un act aorist sau terminat in trecut), acestea sunt binecuvantarile pe care le posedam cu totii, chiar acum. Pavel continua explicand ca prima binecuvantare de care se bucura toti pacatosii indreptatiti este ca au pace cu Dumnezeu prin Domnul Isus Hristos.
Dupa cum am citit in lectia noastra din Vechiul Testament in aceasta dimineata din Ieremia 8, profetul Ieremia a pronuntat cuvantul, vaiul sau blestemul lui Dumnezeu peste toti cei ce proclamau pacea, desi in realitate nu era pace. Intr-adevar, atunci cand Ieremia a consemnat aceste cuvinte, mania lui Dumnezeu era gata sa se reverse asupra poporului neascultator al lui Israel, in ciuda galagiei si aparentei inflacarari a poporului lui Dumnezeu in timpul inchinarii. In ciuda agitatelor si zgomotoaselor adunari, citim despre inimile lor ca era departe de Yahweh, iar judecata era aproape.
In Romani 5:1 gasim o situatie total diferita. In aceste versete Pavel rosteste cele mai glorioase cuvinte imaginabile de binecuvantare pentru pacatosul vinovat care a devenit constient de gravitatea si consecintele pacatelor sale. Dupa ce a fost indreptatit numai prin credinta, nu prin faptele Legii, pacatosul are acum pace cu Dumnezeu prin Persoana si lucrarea lui Isus Hristos. Lupta, razboiul dintre Dumnezeu si pacatosii razvratiti s-a incheiat la crucea lui Isus Hristos. Spre deosebire de pastorii din vremea lui Ieremia, cuvintele de incredintare rostite de Pavel nu sunt neintemeiate; nu sunt o promisiune falsa de pace pentru un popor neascultator a carui inima era departe de Dumnezeu. Nu, aceasta e vestirea cuvintelor de binecuvantare ale lui Dumnezeu pentru pacatosii nelegiuiti, striviti acum de cerintele Legii dar care stiu ca singura lor speranta pentru cer este neprihanirea lui Dumnezeu descoperita in Evanghelie, prin care Dumnezeu in indurarea Lui daruieste pacatosilor ceea ce le pretinde prin Lege. Astfel, cuvintele de pace ale lui Pavel nu sunt o simpla lauda sau o falsa siguranta. Datorita crucii lui Isus Hristos, razboiul dintre Dumnezeu si pacatosi s-a sfarsit.
Nu numai ca avem pace cu Dumnezeu prin lucrarea lui Isus Hristos, ci am intrat, spune Pavel, prin credinta in aceasta stare de har in care ne gasim acum. Desi e clar ca indreptatirea este realizata prin credinta si are la baza harul lui Dumnezeu, este important, este vital sa nu ne gandim la acest har ca la ceva impersonal, daruit noua de catre Dumnezeu ca sa ne transforme in sfinti. Dimpotriva, aceasta intrare minunata in starea de har este un acces la Dumnezeu, acordat de Dumnezeu in indurarea Lui prin credinta in Persoana Fiului Sau. Accesul la har este accesul la Dumnezeul indurator. Intr-adevar, cuvantul "suntem" inseamna ca aceasta stare de acces liber la harul lui Dumnezeu continua si in prezent. In alte cuvinte, din cauza vietii si mortii lui Isus Hristos, toti credinciosii crestini sunt in aceasta stare in care au acces la Dumnezeul nostru indurator datorita unirii noastre cu Fiul Sau prin credinta in promisiune.
Pentru Pavel, insasi gandul ca are acces la harul lui Dumnezeu, manifestat acum prin lucrarea lui Hristos, il face sa se bucure. Cuvantul folosit aici inseamna literalmente "a lauda", sau "a exalta". Ne laudam, ne bucuram, ne exaltam stiind ce ne asteapta. Pavel exclama acum cu bucurie: "ne bucuram in nadejdea slavei lui Dumnezeu". Pavel stie foarte bine ca, odata cu venirea lui Isus Hristos, moartea Lui pentru pacatele noastre precum si invierea Lui pentru indreptatirea noastra ne garanteaza victoria finala asupra pacatului si asupra platii pacatului, care este moartea. Aceasta nadejde in gloria lui Dumnezeu, (despre care Pavel ne va vorbi in Romani 8) este direct legata de restaurarea tuturor lucrurilor in Isus Hristos, toate acele lucruri pe care le-am pierdut la Cadere - o restaurare integrala a chipului lui Dumnezeu. Gandindu-se la acest glorios viitor, Pavel manifesta un fel de incredere plina de bucurie in viitor, datorita celor facute deja de Isus Hristos in trecut. Suferinta ingrozitoare a lui Hristos a fost urmata de o inviere glorioasa. Gandul la aceste lucruri trebuie sa ne aduca si noua bucurie.
Dar, dupa cum stim, aceasta glorie ramane totusi in viitor. In timp ce Pavel contrasteaza gloria viitoare cu suferintele noastre prezente in Romani 8, unde se ocupa ceva mai pe larg de subiectul restaurarii tuturor lucrurilor, aici in Romani 5 Pavel ne aminteste in acelasi fel ca, desi ne laudam cu nadejdea noastra in gloria lui Dumnezeu, aceasta lauda are rolul sa ne ofere o perspectiva eterna asupra tuturor lucrurilor ingrozitoare pe care trebuie sa le induram in prezent, adica asupra suferintelor si intristarilor de acum.
In versetele 3-4 Pavel spune: "Ba mai mult, ne bucuram chiar si in necazurile noastre; caci stim ca necazul aduce rabdare, rabdarea aduce biruinta in incercare, iar biruinta aceasta aduce nadejdea." Din cauza nadejdii noastre viitoare bazata pe invierea lui Hristos, noi ne bucuram, ne laudam, ne exaltam in mijlocul suferintelor noastre din prezent, pentru ca de-acum putem vedea prezentul din perspectiva sfarsitului. Pavel nu e un fel de sadomasochist care crede ca suferinta e buna sau ca suferinta e un semn ca Dumnezeu l-a parasit pe cel in suferinta pentru ca acesta a facut probabil ceva provocand mania lui Dumnezeu. Nu, suferinta nu e un lucru bun. Pavel nu spune niciodata ca e buna. Suferim din cauza pacatului pentru ca rasa umana s-a razvratit impotriva lui Dumnezeu atunci cand Adam a incalcat porunca lui Dumnezeu conform termenilor legamantului original al faptelor. Pavel nu sustine ca suferinta e buna, ci ca noi nu suferim degeaba. Intr-adevar, ne laudam sau ne bucuram in suferintele noastre stiind ca Dumnezeu nu numai ca are un scop pentru ele, pe care il prezinta Pavel acum, dar Dumnezeu ne-a promis si ca va transforma suferinta noastra si nenorocirea noastra in bine. Daca nu in viata aceasta, atunci cu siguranta in cealalta. El ne va spune acest lucru in Romani 8:28. Aceasta e o promisiune bazata pe modelul de viata al lui Isus, care a suferit si apoi a triumfat. Privind la suferinta din prezent in lumina slavei viitoare, Pavel vede un scop in suferinta prezenta, in intristarea prezenta, pentru ca suferinta lui Hristos de pe cruce a fost urmata de invierea Sa triumfala.
Un crestin care este chemat sa sufere poate intelege ca, in conformitate cu scopurile lui Dumnezeu, suferinta produce rabdare. Privind lucrurile din aceasta perspectiva, cel ce sufera poate vedea cu ochii credintei ca suferintele acestui veac rau vor face loc candva slavei veacului viitor. Desi cel in suferinta trebuie sa astepte ca aceasta glorie sa devina o realitate, privelistea acestui tel il face sa persevereze pana il va atinge. Nu numai ca vedem acest tel, dar, datorita invierii lui Hristos (va amintiti ca Hristos a inviat pentru indreptatirea noastra), suntem siguri ca vom atinge acest tel, pe care Dumnezeu l-a stabilit, in ciuda slabiciunilor noastre si in ciuda indoielilor noastre cu care ne confruntam pana atunci.
In plus, in timp ce pastram atat moartea si invierea lui Hristos din trecut cat si telul viitorului intr-o tensiune potrivita, tensiunea dintre "deja" si "nu inca", rabdarea noastra formeaza caracterul. Cuvantul din limba greaca tradus prin "caracter" in NIV este un cuvant foarte dificil de tradus. Inseamna a cali un metal, a testa, sau chiar contrastul dintre un recrut in tabara de pregatire si un veteran otelit in lupte. Dupa ce a suferit, dupa ce a perseverat si dupa ce s-a intarit in lupta in loc sa dispere, ceea ce fiecare dintre noi facem cateodata, increderea crestinului in credinciosia lui Dumnezeu creste odata cu trecerea timpului si la fel creste si nadejdea noastra, in asteptarea participarii la slava lui Dumnezeu care va veni.
Iar aceasta nadejde, dupa cum spune Pavel in versetul 5, "...nu inseala, pentru ca dragostea lui Dumnezeu a fost turnata in inimile noastre prin Duhul Sfant, care ne-a fost dat." Privind la suferintele noastre din prezent in lumina slavei viitoare nu vom fi niciodata dezamagiti. Expresia tradusa prin "nu inseala" inseamna "nu face de rusine". Pavel spune ca nadejdea crestinului nu-i face niciodata de rusine pe cei ce o au. Motivul pentru care aceasta nadejde nu inseala este acela ca Dumnezeu Isi toarna dragostea in inimile noastre prin lucrarea Duhului Sfant, in special in inimile celor pe care i-a chemat sa sufere. Intr-adevar, Pavel face legatura dintre aceste doua lucruri. Suferinta noastra din prezent si nadejdea noastra viitoare trebuie privite in lumina dragostei lui Dumnezeu pentru poporul Sau. Cei mai multi comentatori trec cu vederea acest adevar, insa Pavel foloseste cuvantul "dragoste" (agape) de 75 ori din totalul celor 116 ocazii in care cuvantul e folosit in Noul Testament. El il foloseste de mai multe ori decat oricare alt scriitor, chiar mai mult decat Ioan. Pavel vrea sa arate ca Dumnezeu Isi toarna dragostea in inimile noastre ca sa aprinda dragostea noastra pentru Dumnezeu, dragostea noastra pentru Cuvantul Lui si dragostea noastra pentru sfinti.
Dumnezeu nu e zgarcit atunci cand Isi toarna dragostea. Cuvantul "a turna" vorbeste de un mare belsug. Pentru ca Dumnezeu face acest lucru prin puterea Duhului Sau Sfant care ne-a fost dat (ne-a fost dat - un act definitiv al lui Dumnezeu), eu inteleg ca Pavel se refera la faptul ca aceasta lucrare incepe in momentul regenerarii si este aprinsa incontinuu in noi prin mijloacele obisnuite de care se foloseste Duhul Sfant ca sa-Si faca lucrarea - si anume, prin predicarea Cuvantului si prin administrarea sacramentelor. Dumnezeu Si-a turnat dragostea in noi atunci cand ne-a dat Duhul Sau Sfant. Acest binecuvantat Duh Sfant continua sa ne aminteasca de dragostea lui Dumnezeu pentru noi si aprinde in inimile noastre dragostea pentru Dumnezeu.
Exista aici si o semnificatie istorica a rascumpararii, pentru ca turnarea Duhului Sfant peste poporul lui Dumnezeu in momentul regenerarii este un lucru pe care mai multi din profetii lui Israel, in special Ioel si Ezechiel, l-au profetit ca o caracteristica a zorilor erei Mesianice. In Ieremia 31 versetele 31-34, profetul vorbeste despre Noul Legamant care determina, in parte, internalizarea Legii lui Dumnezeu, scrisa de-acum pe inima omeneasca, dupa ce pana acum a fost scrisa doar pe tablele de piatra. Toate aceste lucruri se implinesc, in parte, atunci cand Duhul Sfant este turnat in inimile noastre, act despre care Pavel vorbeste aici in Romani 5:5 ca fiind o manifestare a dragostei lui Dumnezeu astfel incat nadejdea noastra sa nu ne dezamageasca.
Turnarea dragostei lui Dumnezeu in inimile noastre are un accent subiectiv in versetul 5. In versetele 6-8 Pavel prezinta dovada obiectiva ca Dumnezeu Isi iubeste poporul, si anume suferinta lui Isus Hristos pe cruce pentru cei pacatosi. Aceasta cruce nu este doar imaginea dragostei lui Dumnezeu pentru pacatosi, ea ne ofera si un temei pentru nadejdea crestina. Pentru ca crucea inseamna sfarsitul umilintei lui Hristos, urmata imediat de inaltarea Sa. Pavel spune: "Caci, pe cand eram noi inca fara putere, Hristos, la vremea cuvenita a murit pentru cei nelegiuiti. Pentru un om neprihanit cu greu ar muri cineva; dar pentru binefacatorul lui, poate ca s-ar gasi cineva sa moara. Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi."
Acestea sunt cuvinte uimitoare iar aceste trei versete sunt atat de incarcate cu semnificatii incat noi nu putem sa atingem decat suprafata lor. Prima idee pe care o prezinta Pavel in versetul 6 este ca Hristos a murit pentru noi la vremea cuvenita - vremea cand noi eram fara putere si nelegiuiti. Atunci cand privim la aceste cuvinte tinand cont de felul in care au fost folosite mai devreme in Romani, Pavel afirma simplu ca Hristos a murit pentru oamenii neputinciosi, in sensul ca nu puteau face nici un bine, cat de mic, care sa-i indreptateasca. Hristos a murit si pentru nelegiuiti - oameni care nu merita deloc harul ce le este acordat cu atata generozitate acum. De aici e clar ca Hristos a murit pentru oameni care nu se pot nicidecum mantui singuri iar dragostea lui Dumnezeu a venit la noi in Isus Hristos atunci cand eram total neputinciosi.
Mai departe, in acelasi text Pavel ne spune ca Hristos a murit in numele sau in locul pacatosilor. Pasaje ca acesta ofera un mare suport doctrinei ispasirii substitionare - adica, Hristos moare in locul pacatosilor purtand pedeapsa pentru ei si in locul lor.
O a doua idee se refera la natura surprinzatoare a mortii lui Hristos. Putem intelege de ce cineva este gata sa-si dea viata pentru altcineva. Un agent al serviciilor secrete este gata sa sara in linia focului pentru a-si proteja presedintele, sau un soldat se arunca asupra unei grenade pentru a-si salva camarazii. E un lucru nobil si rar, dar intelegem ca pentru acei oameni se merita sa mori. Ce nu e usor de inteles e afirmatia lui Pavel din versetul 8, "Dar Dumnezeu Isi arata dragostea fata de noi prin faptul ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi." Lucrul absolut remarcabil de aici e ca Isus Hristos nu a murit pentru oameni buni. El a murit pentru pacatosi - pentru acei oameni al caror pacat este descris cu detalii grafice din Romani 1:8 pana in Romani 3:20. Isus a murit pentru oameni care erau vrajmasii lui Dumnezeu, asa cum va spune Pavel in versetul 10. Isus a murit pentru oameni care fac raul, nu binele. A murit pentru oameni care nu Il cauta si nici nu-I inteleg Evanghelia. A murit pentru oameni lipsiti de neprihanire, nelegiuiti, ale caror inimi sunt umplute cu tot felul de lucruri rele, prezentate in Romani 1 versetele 28-32. Prin urmare, dovada suprema a dragostei lui Dumnezeu este faptul ca Isus a murit pentru cei nelegiuiti - idee pe care Pavel va continua sa o dezvolte in versetele urmatoare.
Amintiti-va ca in versetul 1 Pavel incepe cu realitatea indreptatirii noastre. Statutul de neprihanire inaintea lui Dumnezeu, ne-a spus Pavel in 3:24, se bazeaza pe har. E primit prin credinta - Romani 3:28. Are legatura cu invierea lui Hristos - Romani 4:25. Iar aici, in versetul 9 din capitolul 5, Pavel mai adauga inca o fateta a indreptatirii noastre. "Deci, cu atat mai mult acum, cand suntem socotiti neprihaniti, prin sangele Lui, vom fi mantuiti prin El de mania lui Dumnezeu." Prin moartea lui pe cruce, prin sangele Lui varsat, Hristos ne rascumpara si indeparteaza mania lui Dumnezeu de la noi purtand pacatele noastre in propriul Sau trup. Pentru ca am fost indreptatiti prin moartea Lui atunci cand Hristos a murit pentru pacatosii nelegiuiti care sunt vrajmasii lui Dumnezeu, cu cat mai mult vom fi mantuiti de judecata ce va veni. In alte cuvinte, privind inapoi la ce a facut Hristos pentru noi in trecut, putem privi inainte cu mare incredere, stiind ca vom fi mantuiti de mania Lui in acea mare si ingrozitoare zi a judecatii care va veni cu siguranta. Astfel, moartea lui Hristos ii cruta de mania lui Dumnezeu pe toti aceia pentru care El a murit. De ce? Pentru ca Hristos a purtat deja acea manie in trupul Lui atunci cand Si-a varsat sangele pentru noi. Datorita faptului ca moartea lui Hristos indeparteaza mania lui Dumnezeu indreptata impotriva pacatosilor, despre moartea lui Hristos ni se spune ca ii mantuieste pe toti cei pentru care a murit. Dar cei pentru care Hristos nu moare, vor avea de infruntat mania lui Dumnezeu la judecata si vor purta pedeapsa pentru pacatele lor in propriile lor trupuri.
Versetul 10 incepe cu o clauza conditionala care implica adevarul conditiei. "Caci, daca atunci cand eram vrajmasi, am fost impacati cu Dumnezeu, prin moartea Fiului Sau, cu mult mai mult acum, cand suntem impacati cu El, vom fi mantuiti prin viata Lui!"
Stiu ca multi dintre noi am invatat catehismul intr-o biserica evanghelica anemica din punct de vedere doctrinar, care ne-a invatat ca Evanghelia incepe cu "Dumnezeu te iubeste si are un plan minunat pentru viata ta." Pavel, pe de alta parte, vorbeste despre pacatosi ca fiind vrajmasii lui Dumnezeu, asa cum face aici in Romani 5, apoi in Romani 11:28, Filipeni 3:18 si Coloseni 1:21. Asa cum ne aminteste Leon Morris, cuvantul "vrajmasi" este un cuvant puternic si nu inseamna ceva mai putin decat un prieten. Se refera la cineva care se gaseste in tabara adversa. Fara crucea lui Hristos, noi suntem vrajmasii lui Dumnezeu si pacatul nostru este cel care ne-a indepartat de un Dumnezeu sfant. Insa vestea buna in toate acestea este ca Dumnezeu Isi cauta oamenii. Dumnezeu este evanghelistul. In indurarea Lui, El va lua initiativa si va indeparta insasi cauza ostilitatii care exista intre Dumnezeu si pacatosi, si anume, pacatul nostru.
Pe cand eram vrajmasi, spune Pavel, Dumnezeu a infaptuit impacarea prin moartea Fiului Sau. Intr-adevar, inlaturand vina pacatului nostru, moartea lui Hristos realizeaza in realitate si in fapt impacarea dintre Dumnezeul Sfant si pacatosii vinovati. Cu motivul razboiului eliminat, cu radacina problemei indepartata, cu instrainarea inlaturata, Dumnezeu se apropie de pacatosi iar pacatosii nu se mai tem de-acum sa se apropie de Dumnezeul sfant prin Evanghelie. Datorita lui Isus Hristos si crucii, razboiul cu Dumnezeu s-a incheiat si a venit pacea, o pace cu mult mai mari ramificatii decat Ziua Victoriei in Europa. Pentru ca aceasta pace are consecinte eterne. Rezultatul acestei paci este acela ca noi toti suntem crutati de mania lui Dumnezeu in ziua judecatii care urmeaza sa vina.
Pavel nu ia in considerare doar trecutul (moartea lui Hristos inlatura vina pentru pacatul nostru infaptuind pacea cu Dumnezeu), el priveste si spre viitor, spre sfarsitul veacurilor, pentru ca, murind ca sa realizeze impacarea, cu cat mai mult vom fi noi mantuiti in viitor de viata lui Hristos. Facand pace prin cruce, Hristos in mod cert va duce mantuirea noastra la telul ei suprem, care este eliberarea de mania lui Dumnezeu, viata vesnica si primirea tuturor binecuvantarilor mostenirii. Invierea lui Isus Hristos este dovada ca El are putere asupra vietii si mortii. Prin unirea noastra cu Isus Hristos, prin credinta in invierea Lui, vom primi viata. Suntem mantuiti de viata Lui pentru ca viata Lui rezulta din ascultarea de care a dat dovada pana la moarte. Prin credinta suntem uniti cu un Mantuitor viu, inviat si inaltat la cer.
Insa Pavel mai trebuie sa explice inca un punct. In versetul 11 el scrie: "Si nu numai atat, dar ne si bucuram in Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos, prin care am capatat impacarea." In versetele 2-3 Pavel a vorbit deja despre bucurie, lauda si exaltare in nadejdea noastra si in suferintele noastre din prezent. Acum el vorbeste despre bucuria si lauda noastra in Dumnezeu, datorita maretului fapt ca impacarea a fost realizata pentru noi de Isus Hristos. Ne putem bucura din cauza celor facute de Isus Hristos pentru noi. Exista o bucurie autentica in cuvintele lui Pavel de aici, pe care un scriitor o caracterizeaza ca fiind "exuberanta spontana a vietii crestine". De ce nu? Razboiul s-a sfarsit. Nu mai suntem vrajmasii lui Dumnezeu. Avem acum pace si acces la Dumnezeu.
Ce luam cu noi in aceasta dimineata ca o aplicatie? In multe feluri, aceasta intreaga sectiune este o aplicatie. Pentru ca, amintindu-ne de binefacerile indreptatirii noastre, Pavel ne arata cat de importanta este aceasta doctrina si ce impact are asupra fiecarei fatete a vietilor noastre de crestini. Pentru ca suntem indreptatiti, avem pace cu Dumnezeu. Insasi intelegerea adevarului ca Dumnezeu nu mai este maniat pe noi, datorita crucii lui Isus Hristos, ne da acel lucru dupa care tanjesc atat de multi oameni si traiesc intreaga viata fara sa-l gaseasca - o constiinta curata. Sa stim ca pacatele ne sunt iertate si ca suntem socotiti neprihaniti este o binecuvantare nemasurata, o binecuvantare care reduce la tacere acea voce a indoielii. Face sa taca acea voce a auto-condamnarii. Avem pace! Razboiul s-a sfarsit! Dumnezeu a fost dusmanul nostru, dar acum este prietenul nostru plin de indurare la care avem cel mai intim acces. Pentru ca avem pacea, avem si nadejdea. Vedem ca, desi Isus a suferit peste masura de mult, El a si triumfat. De aceea, atunci cand suferim (si cu totii vom suferi intr-o masura sau alta), avem nadejdea ca vom triumfa la fel ca Isus, care a fost inviat pentru indreptatirea noastra.
Dupa cum suferinta lui Hristos a avut un scop, la fel are si suferinta noastra. Necazul, spune Pavel, aduce rabdarea, rabdarea aduce biruinta in incercare iar biruinta aceasta aduce nadejdea. Prin suferinta devenim veterani incercati, oteliti in lupta, asteptand victoria finala care va veni cu siguranta, in acelasi fel victoria lui Hristos asupra mortii a avut loc dupa suferintele Sale. Chiar daca semnificatia completa a suferintelor noastre ne este inca ascunsa, e foarte probabil sa ramana ascunsa pana in viata viitoare. Uneori disperam si vrem sa renuntam, cu toate acestea avem nadejdea ca intr-o zi vom vedea slava lui Dumnezeu cand tot pacatul, toata boala si toata suferinta vor face loc slavei veacului viitor. Nimic nu ne ajuta mai mult atunci cand suferim decat privelistea telului spre care ne poarta suferintele - slava lui Dumnezeu si innoirea tuturor lucrurilor, datorita crucii lui Isus Hristos. Toate acestea sunt ale noastre datorita mortii si invierii lui Isus Hristos, pe care Pavel Il numeste viata noastra. Sa ne bucuram deci impreuna cu Pavel, sa ne laudam si sa ne exaltam in suferintele noastre si in nadejdea slavei noastre viitoare. Pentru ca Dumnezeu Si-a turnat dragostea pentru noi in inimile noastre prin Duhul Sfant binecuvantat iar noi vedem in crucea lui Isus Hristos adevarul glorios ca Dumnezeu ne-a iubit pe cand eram noi inca pacatosi. Datorita acelei cruci, avem pace cu Dumnezeu. Dumnezeu a fost impacat cu noi si noi am fost impacati cu Dumnezeu. Aceasta declaratie a lui Isus Hristos despre binecuvantarea pe care am primit-o de la Dumnezeu trebuie sa ne umple pe toti de bucurie.
Haideti sa ne rugam.
Parinte ceresc, suntem recunoscatori pentru aceasta declaratie glorioasa ca, pe cand eram noi inca pacatosi, Hristos a murit pentru noi. Fa ca intelegerea acestui adevar sa ne dea speranta in mijlocul suferintei. Ajuta-ne sa vedem in mormantul gol slava veacului viitor astfel incat, atunci cand suferim, sa vedem telul spre care ne indreptam - sa stam in prezenta lui Dumnezeu, datorita vietii si mortii lui Isus Hristos, si sa primim acea binecuvantata mostenire pe care Tu ai promis-o tuturor celor care vor imbratisa aceasta promisiune prin credinta. Toate acestea sunt ale noastre prin Isus Hristos, Fiul Tau, care a murit pentru noi, care a purtat mania Ta impotriva noastra in trupul Sau, care ne-a impacat cu Tine, care Si-a varsat sangele pentru noi, care ne-a rascumparat, astfel incat toate aceste lucruri sa fie acum ale noastre. Ajuta-ne sa fim plini de bucurie. Ajuta-ne sa ne laudam cu asta. Ajuta-ne sa ne exaltam in crucea lui Isus Hristos. Pentru ca, datorita crucii avem acum pace cu Dumnezeu. In Numele lui Hristos Iti multumim pentru aceasta. Amin.
Tradus de Florin Vidu