in Romani 6:14 Pavel ne-a spus ca nu mai suntem sub Lege, ci sub har. insa, atunci cand Pavel spune ca nu mai suntem sub Lege, el se refera la faptul ca toti cei ce sunt in Hristos nu mai sunt condamnati de catre Lege. Asta numim noi a doua utilizare a Legii. insa absenta condamnarii data de Lege nu inseamna in nici un fel ca nu mai suntem obligati sa ascultam de cele Zece Porunci. De fapt, dupa ce am fost eliberati de sub condamnarea Legii, suntem acum liberi sa implinim poruncile - lucru pe care nu l-am putut face niciodata cata vreme eram inca sclavii pacatului. in aceasta dimineata ne continuam studiul din cartea Romani si discutam doctrina lui Pavel despre sfintire, asa cum este ea prezentata in Romani 6, 7 si 8. Va amintiti ca in Romani 6:1 Pavel a inceput aceasta discutie referindu-se la moartea credinciosului fata de pacat prin unirea acestuia cu Hristos. in Romani capitolul 7 Pavel continua aceasta discutie, desi acum el se refera la moartea credinciosului fata de Lege.
Exista mai multe paralele foarte importante intre Romani 6 si 7. M-am gandit ca ar fi utila o mica diagrama care sa ajute la explicarea acestor paralele. Dupa cum vedeti, in capitolul 6 Pavel a vorbit despre pacat, iar in capitolul 7, versetul 1, el vorbeste despre Lege. in versetul 2 din capitolul 6 ne-a spus ca am murit fata de pacat. Acum, in versetul 4 din capitolul 7, ne spune ca am murit si fata de Lege. in versetul 4 din capitolul 6 ne spune ca am murit fata de pacat ca sa putem trai o viata noua. La fel, in capitolul 7 am murit fata de Lege ca sa putem sluji intr-un Duh nou. Apoi, in capitolul 6 versetul 7, Pavel ne-a spus ca oricine a murit este eliberat de pacat, de aceea in versetul 6 din capitolul 7 citim ca am fost eliberati de Lege. Din nou, in versetul 18 din capitolul 6 ne spune ca am fost eliberati de pacat iar in versetul 3 din capitolul 7 ne spune ca am fost eliberati de Lege. Aceste paralele sunt foarte, foarte importante. Dupa cum arata un scriitor, e clar din acest fel de comparatii ca gandirea lui Pavel din capitolul 7 urmeaza un tipar foarte similar celui din capitolul 6. Sunt folosite aceleasi categorii, fiind aplicate acum unui alt subiect; mai intai pacatul, acum Legea.
Deci, daca Romani 6 este o descriere a mortii noastre fata de pacat din cauza transferului de sub dominatia si domnia lui Adam in libertate prin unirea noastra cu Hristos, atunci Romani 7 descrie moartea noastra fata de Lege, care este o dezvoltare a comentariului din Romani 6:14 unde citim ca crestinul nu mai este sub Lege, ci sub har. La fel cum pacatul nu ne mai poate tine sclavi pentru ca am murit fata de pacat prin unirea noastra cu Hristos, tot asa Legea nu ne mai poate condamna, pentru ca in Hristos am murit fata de condamnarea Legii. Ne gasim acum ca si crestini intr-o noua relatie cu Legea.
Exista un motiv pentru care Pavel trebuie sa trateze subiectul Legii in acest punct din Romani. Pentru ca, dupa cum arata un scriitor, locul Legii in ordinea lui Dumnezeu a fost un constant camp de batalie in controversa lui Pavel cu oponentii lui evrei. Pentru ei, Legea era cel mai mare bine, simbolul bunatatii lui Dumnezeu fata de poporul Lui, prin faptul ca le-a dat-o lor. O studiau, spune scriitorul, cu cea mai mare atentie, considerand fiecare detaliu marunt ca fiind foarte important. O priveau ca fiind punctul central pentru orice persoana evlavioasa care cauta sa traiasca o viata de slujire pentru Dumnezeu. Evreilor li se parea ca Pavel respinge acest mare bine pe care Dumnezeu li l-a dat, de aceea Pavel se gasea intr-o situatie foarte dificila. Pe de o parte, nu putea considera Legea ca fiind metoda de mantuire. El a spus acest lucru cu cea mai mare fermitate. insa, pe de alta parte, Legea era un dar bun de la Dumnezeu si, utilizata corect, avea o mare importanta.
Desi multi comentatori isi indreapta atentia in Romani capitolul 7 spre aceasta discutie despre care vom vorbi in urmatoarele saptamani, si anume lupta cu pacatul din versetele 14-25 si intrebarea daca Pavel descrie aici lupta crestinului cu pacatul sau descrie o persoana inaintea convertirii, nu trebuie sa trecem cu vederea faptul ca principala tema a acestui intreg capitol este relatia crestinului cu Legea. Ce rol joaca cele Zece Porunci in viata credinciosului crestin, fie el Evreu sau dintre Neamuri? Dupa cum stim, evreii se straduiau sa-l inteleaga pe Moise si Legea in lumina venirii lui Hristos, in timp ce convertitii dintre Neamuri se intrebau probabil cine e acest Moise despre care tot auzim vorbindu-se? Deci Pavel trebuie sa lupte cu acest subiect tinand cont de amandoua aceste seturi diferite de categorii.
Discutia lui Pavel despre Lege in Romani 7, dupa cum am vazut, este conceputa in lumina celor spuse in capitolul 6. Pavel tocmai ne-a spus ca nu mai suntem sub Lege, ci sub har. in versetele 12-13 ne-a spus ca nu mai trebuie sa ne oferim ca sclavi pacatului. Dimpotriva, trebuie sa ne dam pe noi insine lui Dumnezeu, ca unelte ale neprihanirii. Pavel ne arata ca am fost eliberati de sub condamnarea Legii pentru ca am murit impreuna cu Hristos prin unirea cu El in botez. Pentru Pavel exista aici un principiu legal foarte important. Autoritatea Legii asupra unei persoane dureaza pana cand acea persoana moare. Crestinii au murit in virtutea unirii lor cu Hristos. La fel cum cineva este casatorit cata vreme ii traieste sotul sau sotia, dupa ce am murit impreuna cu Hristos noi nu mai suntem casatoriti cu Legea. Asa cum va continua Pavel sa spuna, din cauza acestei schimbari de statut legal, noi suntem de-acum ai Altcuiva. ii apartinem lui Hristos si prin urmare suntem eliberati sa-L slujim intr-un Duh nou, dupa cum spune Pavel - idee pentru care va folosi intregul capitol 8 ca sa ne-o explice.
Pastrand in minte contextul discutiei despre relatia noastra cu Legea, haideti sa revenim acum la textul nostru din aceasta dimineata, Romani, capitolul 7, primele 6 versete. in versetul 1 Pavel le aminteste cititorilor sai un lucru pe care acestia il stiau deja. "Nu stiti, fratilor, - caci vorbesc unor oameni care cunosc Legea - ca Legea are stapanire asupra omului cata vreme traieste el?" Din nefericire, traducerea NIV [New International Version] nu mai pastreaza la inceputul versetului conjunctia Sau, care ne arata ca tot ce urmeaza in capitolul 7 rezulta din capitolul 6. Comentariul lui Pavel, "Nu stiti, fratilor..." are rolul de a forta cititorii sa admita adevarul celor spuse deja, si anume ca crestinii nu sunt sub Lege cu privire la condamnarea adusa de Lege, pentru ca acum suntem sub har. Daca nu recunosc acest lucru, atunci inseamna ca sunt ignoranti in ce priveste Legea. insa ei stiu intr-adevar la ce se refera Pavel. Ei inteleg argumentul lui Pavel, pentru ca Pavel spune: "Vorbesc unor oameni care cunosc Legea." Desii unii inteleg din aceste cuvinte ca Pavel se refera aici doar la Evrei, e foarte probabil, tinand cont de disputa din biserici cu privire la problema Legii si felul in care Evreii si Neamurile se relationeaza la aceasta, ca si Neamurile erau cu siguranta familiare cu continutul Legii, deoarece se straduiau sa inteleaga aceste lucruri si din cauza contactului cu Vechiul Testament care servea ca baza pentru cele mai multe predici in toate bisericile apostolice.
insa a doua idee pe care o subliniaza Pavel aici este aceasta - Legea are autoritate asupra unui om doar atata vreme cat acesta traieste. Exista o uriasa dezbatere intre comentatori daca aceste cuvinte sunt o referire la Tora (Vechiul Testament in general) sau o referire la legea civila (atat legea civila romana cat si cea evreiasca erau de acord ca, dupa ce o persoana murea, aceasta nu mai putea fi anchetata pentru o crima). insa un scriitor ne aminteste ca exista o problema semnificativa cu ambele pozitii. El spune ca Pavel nu foloseste niciunde in alta parte "nomos" sau lege cu referire la legea laica. insa el foloseste cu siguranta aceste cuvinte in Romani 6:14 si 15, cat si in tot capitolul 7, cu referire la Legea lui Moise. De aceea, tinand cont de acest fapt foarte important, mi se pare rezonabil sa tragem concluzia ca Pavel foloseste aici termenul "lege" in acelasi fel in care il foloseste in alta parte. Ideea este ca Legea lui Moise are autoritate asupra cuiva doar atata vreme cat acea persoana traieste. insa Pavel a aratat ca crestinul a fost rastignit cu Hristos. Crestinul a murit cu Hristos. Prin urmare, Legea nu mai are aceasta autoritate asupra crestinilor, ca sa-i condamne si sa aplice blestemul mortii asupra unor persoane care au incalcat vreuna din prevederile Legii.
De aceea, in versetele 2-3, ca sa explice aceste lucruri, Pavel foloseste ilustratia casatoriei, ca sa arate ca crestinul nu mai este legat de Lege in sensul pe care tocmai l-am descris. Pavel spune: "Caci femeia maritata este legata prin Lege de barbatul ei cata vreme traieste el; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de legea barbatului ei. Daca deci, cand ii traieste barbatul, ea se marita dupa altul, se va chema preacurva; dar daca-i moare barbatul, este dezlegata de Lege, asa ca nu mai este preacurva, daca se marita dupa altul." Aceasta afirmatie ridica o intrebare cu privire la ce urmeaza, si vom ajunge imediat la ea. insa, dupa cum arata un scriitor, ideea pe care Pavel o accentueaza aici este simpla: legea leaga o femeie de barbatul ei prin casatorie, insa moartea barbatului o elibereaza de lege, cu privire la legatura dintre ea si barbatul ei. Daca s-ar fi casatorit in timp ce barbatul ei inca traia, femeia ar fi fost o sotie adultera, insa, dupa ce barbatul ei moare, ea este eliberata de legea care o lega de barbatul ei si nu mai comite adulter casatorindu-se cu altcineva. Aceasta expresie, aceasta lege a casatoriei este o referire la drepturile de care se bucura barbatul sub lege. Mai exact, sotia lui este obligata prin lege sa-i fie credincioasa si el este obligat sa-i fie credincios sotiei, atata vreme cat amandoi traiesc.
Noi suntem sub condamnarea Legii si sub blestemul ei pana in clipa cand murim impreuna cu Hristos prin unirea noastra cu El. in versetul 4 Pavel vorbeste despre fratii lui care au murit fata de Lege "prin trupul lui Hristos, ca sa fiti ai altuia, adica ai Celui ce a inviat din morti; si aceasta, ca sa aducem roada pentru Dumnezeu." Explicand acum ce vroia sa spuna mai devreme in versetul 1, Pavel se refera in mod clar la faptul ca crestinul a murit cu Isus Hristos si prin urmare nu mai este legat de Lege in sensul descris mai sus, adica de condamnarea Legii. E clar acest fapt pentru ca Pavel vorbeste despre el ca avand loc prin trupul lui Hristos. insa ce inseamna oare "prin trupul lui Hristos"? Reiese clar din context. Jertfa Lui pentru pacatele noastre, rastignirea Lui. Pentru ca am murit impreuna cu Hristos in moartea Lui, am si inviat impreuna cu Hristos in invierea Lui. Ca sa ducem pana la capat analogia legala folosita de Pavel aici, suntem legati de Mantuitorul inviat si prin urmare vom aduce roada Duhului Sau Sfant care locuieste in noi. Comportamentul nostru va incepe sa se conformeze celui poruncit de aceeasi Lege care nu ne mai condamna si de care am fost eliberati. in alte cuvinte, din moment ce crestinul e in Hristos, nu mai este in Adam ci in Hristos, atunci crestinul a murit. Definitiv. Complet. Crestinul a murit atat fata de vina pacatului cat si fata de puterea pacatului - lucru facut clar de Lege in sectiunea imediat urmatoare din Romani. insa fiecare crestin care a murit in Hristos, invie la o viata noua in puterea Duhului Sfant cu scopul sa aduca roada.
Astfel, vedem inca o data aceste elemente al sfintirii prezentate in Romani 6:11. Mai intai mortificarea. Suntem morti fata de pacat. Suntem morti fata de condamnarea Legii. Apoi invierea. Suntem inviati fata de Dumnezeu si suntem de-acum liberi sa-L slujim dupa un model nou de ascultare.
in versetul 5 Pavel scrie: "Caci, cand traiam sub firea noastra pamanteasca..." Cu totii stiti ce cuvant grecesc sta in spatele "naturii pacatoase" - "sarx" - cunoscut mai bine sub numele de "fire". Versiunea NIV il traduce prin "natura pacatoasa". Cand traiam controlati de firea noastra pamanteasca, "patimile pacatelor, atatate de Lege, lucrau in madularele noastre, si ne faceau sa aducem roade pentru moarte." Comentariul lui Pavel, "cand traiam sub firea noastra pamanteasca", este in mod clar legat de cel anterior, si anume moartea fata de Lege prin trupul lui Hristos. Ceva s-a intamplat acum ca suntem in Hristos. intr-un anume sens, nu mai suntem legati de firea pamanteasca. in versetele 5-6 Pavel vorbeste despre controlul exercitat de firea pamanteasca, de natura pacatoasa. Aceasta fire este intr-un contrast evident cu ceea ce este caracteristic celor care sunt acum uniti cu Hristos. Daca suntem in Hristos, ne este caracteristic faptul ca suntem morti fata de pacat si morti fata de Lege. insa daca suntem in firea pamanteasca, si ramanem in firea pamanteasca, suntem caracterizati de un anume comportament. Pavel ne spune ca a fi controlat de firea pamanteasca inseamna in mod inevitabil a aduce roadele acesteia, descrise de Pavel cu sangeroase detalii in Galateni capitolul 5, incepand cu versetul 19: "Si faptele firii pamantesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necuratia, desfranarea, inchinarea la idoli, vrajitoria, vrajbile, certurile, zavistiile, maniile, neintelegerile, desbinarile, certurile de partide, pizmele, uciderile, betiile, imbuibarile, si alte lucruri asemanatoare cu acestea." Toate acestea sunt roadele firii pamantesti, iar cata vreme ramanem in Adam, ramanem dominati de firea pamanteasca. Cata vreme suntem dominati de firea pamanteasca, aducem roadele firii pamantesti.
Pavel foloseste termenul "carne" sau "fire pamanteasca" cu doua sensuri in scrierile sale. Un sens se refera la trupurile oamenilor si animalelor, care, desigur, sunt parte a ordinii naturale create. insa Pavel mai vorbeste despre firea pamanteasca si intr-un sens etic sau escatologic, ca fiind ceva ce se opune lui Dumnezeu. Firea, dupa cum stiti, este un cuvant caracteristic lui Pavel. Apare in scrierile lui de 91 de ori, din cele 140 de ocazii in care este folosit in tot Noul Testament. De cele mai multe ori intr-o carte non-paulina apare in Ioan - de 13 ori. Pavel foloseste aceste cuvant in diverse feluri. Se refera la trupul uman in 1Corinteni 15:50. Se refera la oameni in 1Corinteni 1:29. S-ar putea referi la natura noastra umana in Romani 9:5. S-ar putea referi la infatisarea noastra exterioara in 1Corinteni 1. insa Pavel ne spune ca acest trup e slab, dupa cum vedem in Romani capitolul 6, versetul 19. Ideea de slabiciune conduce la slabiciune morala si esec moral. Acesta este sensul folosit de Pavel aici in Romani 7 si in multe alte ocazii.
Deci, atunci "cand traiam sub firea noastra pamanteasca" inseamna ca atunci cand eram caracterizati, dominati, in sclavia firii pamantesti, aveam anumite dorinte si o anume perspectiva, pe care versiunea NIV a Bibliei incearca sa o capteze traducand cuvantul "sarx" prin expresia "natura pacatoasa". Pavel nu vrea sa spuna ca trupurile fizice sunt rele in ele insele. El priveste inapoi la un moment in care a fi in firea pamanteasca este de domeniul trecutului. De aceea este posibil sa traim aceasta viata, sa traim prin urmare in acest trup, fara sa fim dominati de firea pamanteasca, fara sa fim caracterizati de fire sau de "sarx". Adevarul e ca firea este slaba, suntem deschisi ispitelor de tot felul, insa Pavel se refera la faptul ca felul de viata a carui caracteristica este cedarea in fata acestor ispite, ca parte a naturii umane cazute, nu mai este de-acum dominant in noi.
tinand cont de faptul ca aceasta discutie este de fapt o continuare a contrastului dintre Adam si Hristos, prezentat mai devreme in Romani 5, versetele 12-21, este foarte posibil ca Pavel sa foloseasca aici ideea de schimbare a taramului sau de transfer. Desi ne pastram trupurile si suntem inca supusi orientarilor pacatoase ale pacatului care locuieste in noi sau ale obiceiurilor pacatoase, desi ne vom lupta cu pacatul pana vom muri, cu toate acestea in Hristos noi suntem ai Lui. Nu mai suntem sub dominatia firii pamantesti in Adam, nici in sens legal, nici in sens etic. De aceea, atunci cand spunem ca nu mai suntem in firea pamanteasca, exact la asta ne referim. Suntem acum in Hristos. ii apartinem lui Hristos, nu Legii. Asa cum vom vedea in Romani capitolul 8, este acelasi lucru ca si cum am spune ca de-acum traim in Duhul Sfant, dominati de Duhul Sfant. Pentru ca a fi in Hristos inseamna a fi in Duhul Sfant.
in versetul 5 Pavel argumenteaza ideea foarte importanta ca Legea era cea care ne starnea patimile pacatoase. Acest lucru e foarte semnificativ, atat din punct de vedere teologic ca sa-l intelegem pe Pavel, cat si pastoral si practic in intelegerea felului in care functioneaza viata crestina si ce face sau nu face Legea. Cuvantul "patimile" este un cuvant pasiv. El indica faptul ca in natura noastra umana, in natura noastra cazuta, exista ceva care e gata sa faca raul - acele patimi, dupa cum spune Pavel, care duc la pacat. Calvin, destul de interesant, spune in felul urmator. Cred ca e cea mai clara explicatie pe care am auzit-o in legatura cu acest subiect. Calvin spune: "Lucrarea Legii in absenta Duhului Sfant este aceea de a fi invatatorul dinauntrul nostru (Duhul Sfant nefiind prezent), lucrarea Legii este sa ne aprinda si mai mult inimile ca sa dea nastere dorintelor si poftelor pacatoase. Trebuie sa notam ca Pavel compara aici Legea cu natura corupta a omului, a carei perversitate si pofta izbucneste cu si mai mare furie cu cat e mai restrictionata de legaturile neprihanirii." El adauga... Calvin continua spunand: "Atata vreme cat dorintele noastre trupesti sunt dominate de Lege, ele aduc roada pentru moarte. Pavel demonstreaza astfel ca, singura, Legea este distructiva. Rezulta deci ca aceia care doresc atat de mult sclavia, care duce la moarte, sunt complet lipsiti de intelepciune."
Din nou, Legea aduce moartea si sclavia celor robiti de firea pamanteasca. Legea nu face acest lucru pentru ca Legea e rea. Legea e sfanta, Legea e neprihanita, Legea e buna. Ea face insa acest lucru pentru ca noi suntem rai si pentru ca noi suntem pacatosi. Cel putin unul din motivele pentru care Dumnezeu a dat Legea este sa expuna si sa starneasca propria noastra pacatosenie la niveluri si mai inalte. De aceea trebuie sa avem mare grija cum folosim Legea. Dupa cum spunea odata Martin Lloyd Jones, "Pasiunile noastre sunt de fapt aprinse de Legea lui Dumnezeu. Tocmai lucrul care le interzice ne incurajeaza sa le facem, pentru ca suntem necurati. De aceea, predicarea moralitatii poate fi un real pericol." Avertismentul dat aici de Lloyd Jones este profund pentru ca, daca predicam Legea, ori de cate ori predicam Legea, Legea isi va face lucrarea. Iar Legea fara Evanghelie, ce aduce? Condamnarea si moartea.
Trebuie sa avem foarte mare grija aici, deoarece atunci cand Lloyd Jones sustine ca predicarea moralitatii este periculoasa, vor fi unii care vor intelege aceste cuvinte ca fiind o chemare la tolerarea imoralitatii. Nu asta vrea sa spuna Lloyd Jones. Ideea e simpla: Legea isi va face cu adevarat lucrarea. insa daca predicarea crestina si invatatura crestina se concentreaza asupra cerintelor Legii, atunci Legea isi va face lucrarea, va expune si va starni pacatosenia din noi, lasandu-ne fara speranta. Ne va lasa sub condamnare, fara sa ne dea puterea de a lupta cu pacatul care ne robeste.
Astfel, e evident ca exista mai multe puncte importante aici, pe care trebuie sa le luam in considerare. Din moment ce Legea lui Dumnezeu ne descopera voia lui Dumnezeu, atunci cand Legea este proclamata ea isi face lucrarea. Legea va starni, Legea va intensifica pacatul. Legea nu ne da puterea sa implinim ce cere de la noi. De aceea predicarea moralista se concentreaza asupra poruncilor de ascultare personala, asupra asa-numitelor "legi albastre" sau "reguli interne" (despre care am vorbit data trecuta), sau chiar asupra Legii lui Dumnezeu, un lucru bun. La fel ca Legea, predicarea moralista poate avea un singur final - condamnarea. Pentru ca exista oameni care stiu (ei aud Legea, aud predicile moraliste care vin de la amvon), ei stiu ca nu pot asculta. Atunci Legea isi face lucrarea si Legea ii condamna. Mai sunt si altii, care sunt farisei. Ei aud poruncile Legii si se gandesc ca tot ce cere Dumnezeu de la ei este o conformare exterioara, ei spun: "Da, am facut toate aceste lucruri, inca din tineretea mea." Ei se mandresc ca in exterior se conformeaza poruncilor. Din aceste motive, predicarea moralista, fie ea Legea sau regulile interne ale fundamentalismului, o astfel de predicare este cat se poate de distructiva pentru Biserica. Este extrem de distructiva pentru suflet. E otravitoare pentru Evanghelia biblica.
O a doua idee accentuata aici este ca predicarea Legii - care trebuie predicata - trebuie intotdeauna urmata de predicarea Evangheliei. Legea cere, ea condamna, nu ne asigura puterea sa o implinim. insa in Evanghelie, pe de alta parte, Dumnezeu ne ofera cu generozitate tot ce cere de la noi sub Lege. Evanghelia, desigur, este proclamarea simpla a lucrarii mantuitoare a lui Isus Hristos, aratand cum Hristos a implinit cerintele Legii. Moartea Sa inlatura vina pentru pacatul nostru si pentru infractiunile noastre impotriva Legii lui Dumnezeu. Duhul Sfant este cel care, lucrand prin Evanghelie, in mod paradoxal, creeaza in noi dorinta si ne asigura puterea sa implinim cu adevarat Legea. Dupa ce am auzit Evanghelia si am primit promisiunile ei, care este dorinta noastra? Dorinta noastra este sa ascultam acum de poruncile lui Dumnezeu. De aceea, acuzatia ca oamenii vor folosi sublinierea exagerata a Evangheliei ca scuza pentru a pacatui, este nefondata.
in al treilea rand, cei ce critica pozitia Reformata ca libertina sau antinomiana denatureaza de fapt pozitia Reformata istorica. Desi multi crestini Reformati reusesc destul de bine sa denatureze pozitia Reformata prin comportamentul lor pacatos. Nu spunem ca Legea nu ar trebui predicata, nici nu spunem ca moralitatea nu este importanta. A spune, asa cum face Lloyd Jones, ca predicarea moralista este periculoasa, nu inseamna ca nu trebuie sa vorbim despre moralitate. Dimpotriva, inseamna ca trebuie sa spunem ca crestinismul nu poate fi pus pe picior de egalitate cu moralitatea. Spunem ca predicarea Legii trebuie intotdeauna urmata de predicarea Evangheliei, astfel incat Dumnezeu sa creeze in noi dorinta si sa ne dea puterea sa implinim Legea, lucru pe care predicarea legalista a moralitatii nu-l poate face vreodata.
De aceea asa-numitele a treia si a doua utilizare a Legii trebuie pastrate absolut clare si distincte in mintile noastre. Pentru ca, in conformitate cu a doua utilizare a Legii, Legea pretinde (nu cere, nu incurajeaza), Legea pretinde o ascultare desavarsita. Ea expune si starneste pacatosenia, ca un invatator aspru care are rolul sa ne indrepte spre Isus pentru iertare. insa am fost eliberati de sub condamnarea Legii datorita unirii noastre cu Hristos in moartea Lui.
insa acum, conform cele-i de-a treia utilizari a Legii, Legea ne descopera tuturor celor care suntem uniti cu Hristos in moartea si in invierea Lui, Legea ne descopera voia lui Dumnezeu pentru vietile noastre. De aceea, vechea zicala este adevarata. "Legea ne invata despre pacat. Legea este regula recunostintei." Desigur, revenim iarasi la "vina, har, recunostinta". Acesta este tiparul Catechismului de la Heidelberg, in caz ca nu ati observat.
in lumina pasajului din Romani 5, versetele 12-21, si a contrastului prezentat de Pavel intre Adam si Hristos, este clar ca toti necrestinii sunt caracterizati de controlul firii, observata atat in robia fata de pasiunile lor, impreuna cu identitatea noastra colectiva in caderea lui Adam, cat si a tuturor celorlalte lucruri care o insotesc - condamnarea, pacatul si moartea. A fi in firea pamanteasca inseamna a fi identificat cu intunericul moral si intelectual. Sclavia fata de pacat este tipica acestui veac pacatos din prezent. in acest sens, toti necrestinii sunt in firea pamanteasca. insa pentru crestin, pe de alta parte, lucrurile stau diferit. Nu mai suntem caracterizati de firea pamanteasca, de acest veac pacatos. Suntem de-acum identificati cu Duhul Sfant si cu veacul glorios ce urmeaza sa vina. Desi toti crestinii raman in aceste trupuri pana cand acestea vor fi transformate la inviere, noi nu mai suntem sub domnia, sub controlul firii pamantesti, nu mai suntem sclavii firii pamantesti. Spre deosebire de necrestin, care se identifica cu Adam si, prin urmare, nu stie ce inseamna lupta cu pacatul, crestinul, identificat cu Hristos in moartea, ingroparea si invierea Sa, se lupta acum cu pacatul si se lupta cu ramasitele firii pamantesti pana in ziua invierii. De aceea, nu trebuie niciodata sa confundam doctrina sfintirii prezentata de Pavel cu moralitatea, sau, asa cum obisnuiam sa aud in biserica evanghelica in care am crescut, cu "sfintenia personala". Pavel este preocupat de faptul ca crestinii, pentru a fi sfintiti, trebuie sa se considere morti fata de pacat dar vii pentru Dumnezeu, si trebuie sa se comporte de-acum ca fiind in Hristos, trebuie sa ne oferim lui Dumnezeu ca unelte ale neprihanirii.
Deci, in ultima parte a versetului 5, Pavel trece acum de la principiul general la aplicatia specifica. Legea starneste patimile pacatoase pentru ca aceste patimi erau deja la lucru in noi, aducand roade potrivite pentru moarte. Forta acestui verb, "lucrau", inseamna ca aceste patimi lucreaza cu putere prin Lege si, drept rezultat al lucrarii lor, noi aducem roade pentru moarte. E vital sa notam ca pentru Pavel pacatul este o conditie, o stare - aceste patimi pacatoase pe care le starneste Legea. La randul lor, aceste patimi pacatoase, cand sunt starnite, aduc roade potrivite caracterului acestor patimi. Cineva care este sclavul pacatului si sclavul firii pamantesti va produce roadele firii pamantesti. insa doctrina sfintirii prezentata de Pavel nu este centrata in porunca pentru copac sa-si schimbe roadele, ci mai degraba in declaratia glorioasa ca Dumnezeu a schimbat copacul dintr-un copac rau intr-un copac bun, un copac care va aduce roade.
Deci, punctul central al lui Pavel in toata aceasta sectiune (sper ca vedeti) este indicativul - ce a facut Dumnezeu - si nu imperativul - ce trebuie sa facem noi. E important sa observam contrastul destul de izbitor pe care il prezinta Pavel intre cei inrobiti de Lege, pacat si moarte (cei ce sunt in Adam) si cei ce sunt in Hristos (versetul 6). Pentru ca el spune: "Dar acum, am fost izbaviti de Lege, si suntem morti fata de Legea aceasta, care ne tinea robi, ca sa slujim lui Dumnezeu intr-un duh nou, iar nu dupa vechea slova." Ori de cate ori cititi traducerile New International Version [NIV], sau New American Standard [NAS], sau vreuna din traducerile moderne, si intalniti un "dar", "fiindca", "de asemenea", "pentru ca", "de aceea", aceste cuvinte inseamna ceva. Exista un contrast evident cu cei din versetul 5, care sunt inca in firea pamanteasca. "Dar acum". Desi crestinii intr-un sens raman in firea pamanteasca pana la moarte si proslavire, ca si crestini noi nu mai suntem dominati si nu mai suntem controlati de firea pamanteasca, asa cum am fost inainte de convertire. Dupa cum am vazut in fiecare lectie din Vechiul Testament in ultimele saptamani, profetii lui Israel au prevestit era mesianica exact in acesti termeni. in lectia noastra din Vechiul Testament pentru aceasta dimineata (si putem spune acelasi lucru despre lectia de saptamana trecuta din Ieremia 31, sau despre cea dinaintea ei, din Ezechiel 16), profetul vorbeste despre un timp in care relatia credinciosului cu Legea se va schimba dramatic. Ezechiel spune: "Va voi stropi cu apa curata, si veti fi curatiti; va voi curati de toate spurcaciunile voastre si de toti idolii vostri." Observati ca indicativul e primul. "Va voi da o inima noua, si voi pune in voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima din piatra, si va voi da o inima de carne. Voi pune Duhul Meu in voi, si va voi face sa urmati poruncile Mele si sa paziti si sa impliniti legile Mele."
in Romani 7:6 Pavel vorbeste despre faptul ca am fost eliberati de ce ne lega, de Lege, prin unirea noastra cu Hristos, astfel ca in moartea Lui noi suntem acum ai Lui si il slujim intr-un Duh nou. Aceasta e o afirmatie foarte importanta, pentru ca, desi nu mai suntem sub condamnarea Legii (Legea nu ne mai condamna), datoria pe care ne-o impune Legea ca invatator despre pacat si regula a recunostintei (asa-numita a treia utilizare a Legii) nu este inlaturata. Acest lucru e perfect logic in lumina discutiei de mai devreme despre moartea si invierea lui Hristos ca tipar pentru viata crestina. Am murit fata de pacat. Am murit fata de Lege. insa am si inviat impreuna cu Hristos ca sa ne putem oferi pe noi insine lui Dumnezeu si sa-L slujim intr-un Duh nou. Ce vrea Duhul Sfant sa facem? Conform profetilor, Duhul Sfant creeaza in noi dorinte si puteri noi ca sa putem asculta de Lege. Din nou, cheia aici este intelegerea escatologica dintre rolul pacatului, Legea si firea pamanteasca in relatie cu faptul daca suntem sau nu in Adam sau in Hristos. Astfel se realizeaza temelia pentru ce va urma mai tarziu in capitolele 7 si 8 din Romani, unde Pavel va discuta mai specific rolul Duhului Sfant.
Atunci cand Pavel vorbeste despre faptul ca am fost eliberati de Lege, observati ca imediat el continua si arata contrastul dintre Duhul Sfant si Lege. A facut deja acest lucru in Romani 2 versetele 22-29. insa contrastul de aici nu este un contrast intre dorinta interna de a asculta de o tabla externa de piatra, ci contrastul este intre vechiul legamant, care era centrat pe motivul binecuvantare/blestem, si noul legamant, in care am murit impreuna cu Hristos si am inviat impreuna cu El ca sa putem fi acum liberi sa slujim. Liberi sa slujim intr-un Duh nou. Poruncile sunt scrise acum pe inimile noastre. Pentru ca Duhul Sfant binecuvantat locuieste in noi. Nu mai slujim dupa vechea slova, care doar ne starneste firea si doar ne impinge spre niveluri din ce in ce mai mari de pacat. Dimpotriva, suntem acum liberi sa slujim intr-o noua stare. O stare in care suntem liberi sa ascultam. Pentru ca Duhul Sfant locuieste in noi, vom aduce roadele Duhului.
Deci, in incheiere, ideea subliniata de Pavel e simpla: nu mai suntem in Adam. Nu mai suntem robii pacatului. Nu mai suntem condamnati de Lege. Am murit impreuna cu Hristos. Pentru ca am murit impreuna cu Hristos, nu mai suntem legati de Lege in sensul ca nu mai suntem sub condamnarea Legii, la fel cum casatoria nu mai are efect atunci cand unul din soti moare. insa Pavel nu ne lasa aici. El mai spune si ca am fost inviati impreuna cu Hristos la o viata noua. Marele paradox din toate acestea este ca, fiind legati de Hristos, fiind ai Altcuiva, casatoriti cu Altcineva, suntem de-acum liberi sa-i slujim lui Dumnezeu intr-un mod nou, un mod pe care Pavel il numeste in repetate randuri "intr-un Duh nou" si pe care il va descrie in mai mare detaliu in Romani capitolul 8. Toti profetii lui Israel au vorbit despre noul legamant, prevestindu-l in exact acesti termeni. Mesia lui Israel ne elibereaza de pacat, de vina, de rusine, de condamnare. Pentru ca, asa cum spune Pavel in Coloseni capitolul 2, noi am murit in Hristos fata de lucrurile care ne tineau robi, caci am fost tintuiti pe cruce impreuna cu Hristos. La fel s-a intamplat si cu Legea. in Hristos noi inviem la o viata noua si il slujim acum pe Dumnezeu, nu dupa litera Legii, care a fost rastignita impreuna cu Hristos si care ne condamna, ne starneste si mai mult inspre pacat, ci suntem acum proprietatea Altcuiva, legati de Altcineva, casatoriti cu Altcineva. Suntem casatoriti, legati si ii apartinem lui Isus Hristos, care ne iubeste, care S-a dat pe Sine pentru noi si care ne elibereaza acum sa-I slujim cu inimi recunoscatoare. Pentru ca Legea, care a venit la noi pe table de piatra, este inscrisa de-acum in inimile noastre. De aceea, trasatura noastra caracteristica este aceea ca suntem liberi sa-L slujim pe Dumnezeu intr-un mod nou, nu dupa modelul regulilor scrise ci dupa modelul nou al binecuvantatului Duh Sfant. Amin.
Tradus de Florin Vidu