Pasajul din Romani 7, versetele 14-25, este unul din cele mai importante dar si mai disputate pasaje din tot Noul Testament. Motivul este ca in acest pasaj Pavel descrie o lupta atat de intensa cu pacatul incat o poate caracteriza dupa cum urmeaza: "Cand vreau sa fac binele, raul este lipit de mine." Cand Apostolul incearca sa evite raul, tocmai pe acesta ajunge sa il faca. De fapt, in toate aceste versete Pavel vorbeste despre pacat aproape ca despre o putere sau o forta care pune stapanire pe el si il face prizonier, sau un rob al pacatului, dupa cum spune el, chiar daca in inima el isi gaseste placerea in Legea lui Dumnezeu. De aceea, tanguindu-se cu disperare, Apostolul striga in versetul 24: "O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?" Vestea despre gravitatea si intensitatea acestei lupte cu pacatul vine fie ca o eliberare pentru cititorii lui Pavel care trec printr-o lupta asemanatoare, fie ca un cuvant care ii avertizeaza ca, daca aceasta e experienta lor, trebuie sa treaca mai departe la biruinta asupra pacatului pe care Apostolul o va descrie mai tarziu in Romani capitolul 8.
Disputa asupra acestui pasaj este centrata in jurul unei intrebari foarte simple dar importante: Vorbeste Pavel despre experienta lui din prezent ca si crestin, de experienta lui ca apostol? Sau vorbeste despre acea perioada din viata lui inainte sa vina la credinta in Isus Hristos? Poate Pavel nici macar nu vorbeste despre el insusi. Poate il descrie pe cineva care a fost convins de pacatul lui de catre Legea lui Dumnezeu insa nu a venit inca la credinta in Isus Hristos. Nu va inselati, oricum am interpreta Romani capitolul 7, acest pasaj va avea un impact dramatic asupra felului in care intelegem viata crestina. Este unul din acele pasaje din Biblie unde intalnim cu adevarat o rascruce pe drumul interpretarii. Ca jucator de baseball, filozoful Yoggi Bera spunea odata: "Daca ajungi la o rascruce de drumuri, mergi mai departe." Nu avem optiunea sa ramanem indecisi cu privire la acest text, pentru ca modul in care il vom interpreta va afecta practic fiecare aspect al vietii crestine: felul in care intelegem doctrina justificarii, felul in care intelegem sfintirea, asteptarile pe care le avem de la viata crestina si modul in care alegem sa o traim, felul de invataturi si predici pe care le vom auzi in biserica, felul in care ne ocupam de constiintele noastre tulburate, felul in care ne rugam. Modul in care interpretam aceste versete are consecinte atat de dramatice asupra vietilor noastre de zi cu zi ca si crestini incat nu avem ce face: trebuie sa alegem.
Daca Pavel vorbeste despre lupta sa prezenta cu pacatul, chiar despre lupta cu pacatul in calitatea lui de Apostol, atunci Romani capitolul 7 versetele 14-25 ar trebui interpretate ca reflectand viata crestina normala. Asta inseamna ca lupta lui Pavel cu pacatul pentru a face binele, lupta lui pentru a evita facerea raului cuplata cu esecul lui de a realiza acest lucru, asa cum este descrisa pe tot parcursul pasajului, este aceeasi lupta cu care se confrunta fiecare crestin in fiecare zi. Daca il interpretam pe Pavel in felul acesta, lupta cu pacatul descrisa de Pavel este consecinta inevitabila a transferului de sub domnia pacatului, a mortii si condamnarii Legii (ce eram in Adam, ca sa folosim limbajul folosit de Pavel in Romani capitolul 5), sub domnia lui Hristos. Si, asa cum am vazut in capitolele 6 si 7 din Romani, desi am fost eliberati de pacat (Am fost eliberati de moarte. Am fost scosi de sub condamnarea Legii pentru ca am fost ingropati si inviati impreuna cu Hristos prin botez. Am inviat la o viata noua in El), cu toate acestea inca mai gandim, inca mai actionam ca si cum am fi in Adam si ca si cum am trai sub domnia acestui veac pacatos, pe care l-am cunoscut mai inainte. De aceea imperativul, sau porunca pe care ne-a dat-o Pavel in Romani 6:11 se concentreaza asupra nevoii de a ne socoti morti fata de pacat dar vii pentru Dumnezeu. E nevoie de ceva timp pentru ca cineva care a cunoscut doar sclavia sa invete sa-si traiasca viata ca un om liber.
Insa, daca Pavel vorbeste despre lupta cu pacatul dinainte de convertire, sau chiar despre lupta cu pacatul a unui evreu tipic care ajunge sub condamnarea pacatului prin Lege, atunci pasajul din Romani capitolul 7 versetele 14-25 este o descriere a acelei lupte cu pacatul care e caracteristica pentru un necredincios sau un crestin imatur sau firesc. In alte cuvinte, lupta descrisa aici este cea a unui om care inca nu a fost eliberat de pacat, de moarte si de sub condamnarea Legii prin credinta in Isus Hristos. Daca e adevarat, asta inseamna ca oricine care experimenteaza lupta descrisa aici fie inca nu e crestin si este inca in procesul de venire la credinta, fie nu traieste inca viata de biruinta promisa in Romani 8, dar trebuie sa o faca.
Cei care il interpreteaza pe Pavel ca descriind un evreu ipotetic care se lupta cu pacatul inaintea convertirii, sau chiar vorbind despre propria sa experienta ca evreu inainte sa vina la credinta, acesti oameni de obicei continua si argumenteaza ca ce urmeaza in Romani 8, unde Pavel descrie lupta dintre fire si duh, este o chemare pentru persoana care se lupta cu pacatul in Romani 7 sa treaca la victoria descrisa in Romani capitolul 8, asa cum se presupune ca a facut si Apostolul.
Deci, Romani 7 versetele 14-25 reprezinta fie o descriere a vietii crestine normale, ceva prin care toti trebuie sa trecem ca parte a sfintirii noastre, fie acest pasaj este o descriere a unei conditii anormale si defectuoase care trebuie remediata imediat. Daca lupta cu pacatul descrisa aici este tipica pentru viata crestina, atunci intelegerea pe care o avem despre viata crestina trebuie sa faca loc luptei cu pacatul. Lupta cu pacatul nu este un semn ca inca nu am fost convertiti, dupa cum se tem atat de multi crestini. Dimpotriva, este dovada ca am fost convertiti. Insa daca aceasta lupta nu e normala, atunci lupta cu pacatul pe care o descrie Pavel aici nu ar trebui sa isi gaseasca locul in viata crestina. Trebuie sa avansam, trecand de aceasta lupta descrisa aici, asa cum a facut si Pavel. Aceasta e o alegere interpretativa foarte rigida, pe care nu o putem ignora. Trebuie sa decidem, pentru ca afecteaza tot ce facem si credem ca si crestini. Din moment ce aceasta e o problema teologica atat de importanta, cu atat de multe ramificatii pentru felul in care intelegem esenta vietii crestine, vom petrece mai multe saptamani lucrand cu aceasta sectiune din Romani. In dimineata aceasta ne concentram asupra unui subiect foarte limitat. Vom discuta dovezile biblice pentru interpretarea istorica protestanta si reformata a acestui pasaj foarte disputat, si anume aceea ca Pavel isi descrie viata prezenta, facand din lupta descrisa aici ceva normal, mai mult chiar, o experienta crestina sanatoasa. Apoi, saptamana viitoare, daca va voi Domnul, vom analiza pasajul mai in detaliu inainte sa vorbim despre ramificatiile practice ale acestei lupte extrem de intense cu pacatul, o lupta cu care toti ne confruntam si pe care toti trebuie sa o luam in seama.
Pentru a intelege aceste versete, este vital sa pastram in minte contextul discutiei mai largi a lui Pavel despre relatia crestinului cu Legea, care este tema capitolului 7 din Romani, acum ca cineva este in Hristos si nu mai este in Adam. In Adam eram legati de Lege. Nu exista o lupta cu pacatul. In Hristos suntem morti fata de Lege si exista o lupta intensa cu pacatul care locuieste in noi. Intrebarea interpretativa critica este una simpla: cine este omul nenorocit din Romani capitolul 7? Este Pavel - apostolul? Este Pavel - evreul dinainte de convertire? Sau este vorba de altcineva? Una din cele mai folositoare discutii in legatura cu aceasta mare dezbatere se gaseste in anexa cartii lui J.I. Packer, "Ramai in pas cu Duhul [Keep In Step With The Spirit]". O mare parte a lucrurilor pe care vi le voi spune in continuare provine din discutia lui Packer, si va incurajez pe toti sa o cititi daca aveti intrebari in legatura cu acest pasaj. Dupa cum stiti, acest text i-a preocupat pe crestini inca de pe vremea lui Augustin pana in prezent. Pentru ca e atat de disputat si pentru ca e atat de important pentru trairea unei vieti crestine sanatoase, e vital ca toti sa fiti cel putin familiari cu diversele feluri in care a fost interpretat acest pasaj.
Amintiti-va ca in Romani 7:7 Pavel a pus intrebarea retorica: "Legea este ceva pacatos?" Mai devreme in Romani, Pavel a facut deja legatura dintre a fi sub Lege, in Romani 6:14, si a fi sub pacat, in Romani 7:5. Pentru ca Pavel a vorbit despre domnia pacatului ca fiind exercitata si facuta efectiva prin Lege, in Romani 5 si Romani 7, Pavel se teme ca cititorii lui ar putea ajunge la concluzia gresita ca el considera Legea ca fiind ceva pacatos. Nimic nu ar putea fi mai departe de adevar, de aceea Pavel pune intrebarea (versetul 7) "Legea este ceva pacatos?" si imediat raspunde la aceasta intrebare cu un negativ emfatic, "Nicidecum, nici vorba, nici pomeneala!" In continuare, el descrie relatia dintre Legea lui Dumnezeu (care este sfanta, neprihanita si buna) si pacatosenia umana (care este de fapt starnita de Lege inspre si mai mari niveluri decat s-ar fi intamplat in lipsa Legii). Iar aceasta, dupa cum va amintiti, este tema din Romani capitolul 7.
Packer spune ca Pavel demonstreaza trei lucruri importante in acest capitol, si ne este de ajutor sa le recapitulam. 1) Efectul Legii este sa ne dea cunostinta pacatului, nu o simpla notiune abstracta despre pacat, ci pacatul ca o realitate dinamica si concreta inauntrul nostru. Pacatul este duhul razvratirii impotriva lui Dumnezeu si neascultare de poruncile Lui. 2) Felul in care Legea da aceasta cunostinta a pacatului este prin declararea interdictiilor si poruncilor lui Dumnezeu. Acest lucru starneste pacatul la razvratire activa si apoi ne face constienti de incalcarile si neajunsurile specifice, atat in ce priveste motivele cat si faptele, spre care ne-a condus pacatul. 3) (Si acesta este vital) Legea nu da nimanui puterea sa faca binele pe care il prescrie. Legea nu poate nici sa elibereze de sub puterea pacatului.
Deci, cheia pentru a-l intelege pe Pavel in toata aceasta sectiune o gasim acolo unde el prezinta si descrie lupta sa cu pacatul. Observati ca in intregul pasaj (chiar incepand cu versetul 7), Pavel vorbeste la persoana intai singular. Invatatura sa ia forma unor amintiri sau a unei analize personale. De fapt, persoana intai singular se imparte in doua sectiuni - cea pe care am studiat-o data trecuta, in versetele 7-13, unde Pavel vorbeste la timpul trecut ("Am fost..."). Iar apoi, in versetele 14-25, unde dintr-o data Pavel vorbeste la timpul prezent ("Sunt..."), folosind persoana intai singular. Este tema pasajului, asa cum ati auzit citindu-se in aceasta dimineata - "Eu, sunt, fac...". Asa cum am vazut mai devreme in versetele 7-13 din Romani 7, Pavel vorbeste ca un evreu tipic, ca un reprezentant al lui Israel inainte de convertire. In acest punct al vietii, el putea declara: "Pacatul nu l-am cunoscut decat prin Lege." Inainte ca Isus Hristos sa-l confrunte pe Pavel pe drumul spre Damasc, Legea starnea tot felul de lucruri in Pavel. Cand Legea ii spunea sa nu pofteasca, Pavel se trezea poftind mai mult ca niciodata. Acest lucru pare sa indice spre cineva care este inca sclav al pacatului, sub blestemul si sub condamnarea Legii. Si totusi, chiar daca acelasi lucru i se intampla lui Pavel ca si crestin, crucea si neprihanirea data de Hristos asigura eliberarea de vina pacatului, in timp ce Duhul Sfant dinauntru si unirea lui cu Hristos ii dau dorinta si chiar puterea sa asculte de poruncile lui Dumnezeu, nu in mod desavarsit dar cu siguranta tangibil.
Insa exista o trecere vizibila de la timpul trecut din versetele 7-13 la timpul prezent in versetele 14-25. Asa cum arata Packer, la fel ca alti comentatori, modul natural de citire a acestor versete ar fi ca o transcriere a cunostintei lui Pavel despre sine insusi in momentul scrierii acestor cuvinte. Chiar si numai acest fapt in mod normal ne-ar decide sa interpretam aceste versete ca o descriere a experientei crestine din prezent a lui Pavel. Totusi, ceea ce spune Pavel despre experienta sa crestina din prezent ii face pe comentatori sa ezite in a considera acest pasaj drept o descriere a vietii prezente a lui Pavel ca si crestin. Avem aici un om, un apostol chiar, care descrie viata crestina a unui om care a fost eliberat de pacat, de moarte si de condamnarea Legii, datorita unirii sale cu Hristos, dar care acum esueaza in mod constant in a face binele pe care vrea sa il faca si care in mod repetat face chiar lucrurile pe care cauta sa le evite. Cum se poate ca cineva, care a fost ingropat impreuna cu Hristos prin botez, care a inviat impreuna cu El la o viata noua, sa strige asa cum face Pavel in versetul 14, "eu sunt pamantesc, vandut rob pacatului". Cum poate un crestin sa strige asa cum face Pavel in versetul 24: "O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?" Acest lucru e problematic in special datorita faptului ca Pavel merge mai departe si declara in Romani 8:2: "In adevar, legea Duhului de viata in Hristos Isus, m-a izbavit de legea pacatului si a mortii."
La prima vedere avem aici o contradictie. Cum poate Pavel sa fie eliberat de Hristos de sub dominatia a ceea ce era in Adam, si totusi sa se descrie ca fiind in prezent un rob al pacatului? Aceasta tensiune (unii o numesc contradictie) este motivul pentru care un numar de comentatori explica folosirea timpului prezent argumentand ca in aceste versete Pavel vorbeste la fel cum a facut-o in versetele 7-13 despre vremea dinainte sa fie crestin, desi el foloseste timpul prezent pentru a face lupta cu pacatul mai vie si mai intensa. Totusi, altii raspund ca Pavel nici macar nu vorbeste despre propria sa experienta. Dimpotriva, ei argumenteaza ca Pavel vorbeste despre un evreu ipotetic; despre cineva care se lupta cu convingerea de pacat adusa asupra sa de Lege. Astfel, in aceasta interpretare Pavel foloseste persoana intai pentru a arata adancimile luptei cu care se confrunta un evreu, pentru ca Legea ii aducea condamnarea si nu viata.
Exista doua intrebari la care vom incerca sa raspundem in aceasta dimineata. Prima, este pana la urma aceasta discutie una biografica? Vorbeste oare Pavel despre propria sa lupta cu pacatul? Sau vorbeste despre un evreu ipotetic care se lupta cu toate cerintele Legii? Iar a doua intrebare, daca Pavel vorbeste in mod autobiografic si isi descrie propria experienta, este Pavel crestinul sau Pavel evreul neconvertit cel care isi descrie experienta cu pacatul inainte de convertire? Haideti sa raspundem la aceste intrebari pe rand. Este Pavel omul nenorocit din Romani 7:24 sau vorbeste despre altcineva - un evreu ipotetic aflat sub Lege? Mie mi se pare ca folosirea persoanei intai singular este absolut decisiva in raspunsul la aceasta intrebare, Pavel isi descrie intr-adevar propria experienta. Trebuie oare sa intelegem ca Pavel descrie in aceste versete experienta altcuiva? Desi e relativ clar in versiunea NIV, in greaca "eu" este emfatic. In versetele 14, 17 si 24 gasim nu un "eu" subinteles ci "ego" (emfaticul din limba greaca), iar apoi in versetul 25 Pavel spune: "Eu, eu insumi". Trebuie oare sa intelegem ca "eul" emfatic folosit de Pavel descrie experienta altcuiva? Oare strigatul "O, nenorocitul de mine" sa fie cu adevarat strigatul altcuiva, nu al lui Pavel? Mi se pare un argument total neconvingator, chiar daca cei care sustin aceasta pozitie argumenteaza ca Pavel vorbeste despre oameni ipotetici care au avut o experienta asemanatoare cu a lui. Pentru mine nu exista nici o indoiala ca aceste remarci sunt autobiografice si descriu intr-adevar experienta proprie a lui Pavel, care s-ar putea sa fie si a altora, fie inainte, fie dupa convertire.
Isi descrie oare Pavel propria experienta? Este acesta Pavel-fariseul care ii reprezinta pe cei neconvertiti dar poate religiosi, sau reprezinta intreaga omenire in Adam, oamenii care cunosc Legea intr-o forma sau alta insa nu au Evanghelia si credinta? Sau este vorba de Pavel-crestinul care vorbeste despre omul reprezentativ in Hristos? Din ce am vazut in versetele 7-13 reiese clar ca Pavel vorbeste despre vremea dinaintea convertirii sale. E foarte clar si ca intregul capitol 8 din Romani este o descriere a lui Pavel dupa convertire. De aceea, se pune intrebarea: carei conditii, inainte sau dupa convertire, apartin versetele 14-25? Este vorba de Pavel dinainte de convertire sau Pavel dupa convertire? Argumentul care arata ca e vorba de Pavel dinainte de convertire e urmatorul. Daca in versetele 7-13 Pavel nu era convertit, atunci versetele 14-25 pur si simplu continua discutia lui Pavel, desi Pavel foloseste acum timpul prezent pentru a face lupta mai vie pe masura ce priveste spre trecut, de data asta de pe pozitia de crestin. Conform lui Rudolf Bultmann, un invatat critic foarte influent, avem aici un pasaj in care Pavel descrie situatia unui om care se gaseste sub Torah, sub Lege, care este vazut de pe pozitia credintei crestine. In alte cuvinte, il avem aici pe Pavel-crestinul privind inapoi la propria sa experienta dinainte sa devina crestin. Astfel, privit din perspectiva credintei sale in Hristos, omul nenorocit este Pavel inainte de convertire, luptandu-se sa fie neprihanit fara Isus Hristos. E nenorocit pentru ca s-a luptat cu putere dar totusi a falimentat atat de groaznic. El stie ca nu mai are nici o speranta de indreptatire sub Lege, de aceea striga dupa ajutor. Asa cum il descrie un scriitor, acesta e strigatul deznadajduit al omului neconvertit. Prin urmare, se argumenteaza ca atunci cand Pavel aduce multumiri in prima jumatate a versetului 25 ("Multamiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!"), el face acest lucru pentru o eliberare de pacat realizata in trecut, la fel ca in Romani 8:2 unde Pavel spune ca a fost eliberat de Legea pacatului si a mortii.
Desi aceasta pozitie este cea mai raspandita si mai sustinuta in prezent, chiar si de un numar de comentatori reformati, si desi la prima vedere ea pare sa rezolve contradictia aparenta dintre Pavel eliberat si evaluarea situatiei sale descrisa in Romani 7 ca fiind o robie, aceasta intelegere a capitolului 7 din Romani, versetele 14-25, unde Pavel este descris inaintea convertirii, nu sta in picioare din mai multe motive importante. In primul rand, daca Pavel vorbeste despre experienta sa din trecut, de ce trece la timpul prezent? Aceasta schimbare ar fi cat se poate de nenaturala. E o gramatica ciudata, in special daca Pavel vorbeste despre o vreme indepartata din viata lui. Mai mult, nu exista nici un loc in scrierile lui Pavel, in afara de acesta, unde sa foloseasca timpul prezent pentru a descrie in culori vii o experienta din trecut. De aceea, e mai logic sa vedem schimbarea de la timpul trecut la timpul prezent, care incepe in versetul 14, ca indicand trecerea de la propria sa experienta din trecut (necredinta) la situatia lui prezenta (credinta in Isus Hristos si unirea cu El prin Duhul Sfant care locuieste inauntrul lui).
Un al doilea factor care indica spre faptul ca Pavel vorbeste aici despre experienta sa din prezent este legat de versetul 25 din declaratia lui Pavel de multumire pentru eliberarea adusa prin lucrarea lui Isus Hristos. Daca rugaciunea lui Pavel ("Multumiri fie aduse lui Dumnezeu") este una de recunostinta pentru eliberarea din prezent de lupta pacatului descrisa mai devreme in versetele 14-24, atunci priviti la a doua jumatate a versetului ("Astfel, deci, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pamanteasca, slujesc legii pacatului."). A doua jumatate nu mai are sens. Cum poate Pavel sa fie un rob al pacatului cand tocmai a adus multumiri in prima parte a versetului pentru ca a fost eliberat de sub robia pacatului? De ce foloseste Apostolul timpul prezent si nu timpul trecut? "Aduc multumiri pentru ca am fost un rob al pacatului. Multumiri fie aduse lui Isus Hristos." Nu "Sunt un rob al pacatului." In special dupa ce tocmai a facut acest lucru in versetele 7-13. Pur si simplu nu are logica.
Al treilea motiv pentru care acest argument nu sta in picioare, si anume argumentul ca Pavel vorbeste despre lupta sa cu pacatul inainte de convertire, e un motiv teologic si in acelasi timp un argument foarte important. Pavel spune despre cel ce se lupta aici cu pacatul ca ii place Legea lui Dumnezeu (versetul 22). In versetul 16 el declara: "Legea este buna..." in timp ce in versetul 15 si in versetele 18-21 vorbeste despre dorinta sa de a asculta de Lege sau de a implini Legea. El spune ca slujeste Legii lui Dumnezeu cu mintea (versetul 25), iar mai inainte, in versetul 22, spune ca ii place Legea lui Dumnezeu. Exact acest lucru l-am vazut in Psalmul 51 (lectia noastra din Vechiul Testament pentru aceasta dimineata). David isi gaseste placerea in Legea lui Dumnezeu. Insa este zdrobit de vina pacatului sau. Nici un necrestin nu se poate ruga folosind cuvintele Psalmului 51. Insa fiecare crestin o poate face. Aceste cuvinte, la fel ca in cazul lui David, izvorasc din inimile noastre. "Ai mila de mine, Dumnezeule, in bunatatea Ta! Dupa indurarea Ta cea mare, sterge faradelegile mele! Spala-ma cu desavarsire de nelegiuirea mea si curateste-ma de pacatul meu! Caci imi cunosc bine faradelegile si pacatul meu sta necurmat inaintea mea." (E intotdeauna inaintea ochilor mei). "Impotriva Ta, numai impotriva Ta, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta; asa ca vei fi drept in hotararea Ta si fara vina in judecata Ta. Iata ca sunt nascut in nelegiuire si in pacat m-a zamislit mama mea. Dar Tu ceri ca adevarul sa fie in adancul inimii: fa, deci, sa patrunda intelepciunea inauntrul meu! Curateste-ma cu isop si voi fi curat; spala-ma si voi fi mai alb decat zapada. Fa-ma sa aud veselie si bucurie si oasele pe care le-ai zdrobit Tu, se vor bucura. Intoarce-Ti privirea de la pacatele mele, sterge toate nelegiuirile mele!" Iar apoi ganditi-va cum ar suna urmatoarele cuvinte rostite de un necrestin. "Zideste in mine o inima curata, Dumnezeule, pune in mine un duh nou si statornic! Nu ma lepada de la Fata Ta si nu lua de la mine Duhul Tau cel Sfant." Aceste cuvinte n-au intrat niciodata in mintea unui necrestin. "Da-mi iarasi bucuria mantuirii Tale si sprijineste-ma cu un duh de bunavointa!" Sunt cuvintele unui credincios care se lupta cu pacatul. Sunt cuvintele lui David. Tinand cont de ce spunea Pavel in alta parte despre relatia necrestinului cu Legea, astfel de declaratii ar fi mai degraba socante daca Pavel si-ar fi gasit cu adevarat placerea in Legea lui Dumnezeu inainte de convertire.
In Efeseni 2 versetul 3, Pavel declara referitor la cei ce sunt in Adam, incluzandu-se si pe sine (observati folosirea persoanei intai la plural, "noi"): "Intre ei eram si noi toti odinioara, cand traiam in poftele firii noastre pamantesti, cand faceam voile firii pamantesti si ale gandurilor noastre si eram din fire copii ai maniei, ca si ceilalti." Iar apoi, in Efeseni capitolul 4, versetele 17-24 Pavel este si mai specific in legatura cu efectele pacatului asupra dorintei unei persoane de a asculta poruncile. Ascultati ce spune Pavel aici: "Iata, deci, ce va spun si marturisesc eu in Domnul: sa nu mai traiti cum traiesc paganii, in desertaciunea gandurilor lor, avand mintea intunecata, fiind straini de viata lui Dumnezeu, din pricina nestiintei in care se afla in urma impietririi inimii lor. Ei si-au pierdut orice pic de simtire, s-au dedat la desfranare si savarsesc cu lacomie orice fel de necuratie. Dar voi n-ati invatat asa pe Hristos; daca, cel putin, L-ati ascultat si daca, potrivit adevarului care este in Isus, ati fost invatati, cu privire la felul vostru de viata din trecut, sa va dezbracati de omul cel vechi care se strica dupa poftele inselatoare; si sa va innoiti in duhul mintii voastre, si sa va imbracati in omul cel nou, facut dupa chipul lui Dumnezeu, de o neprihanire si sfintenie pe care o da adevarul." Pentru Pavel, omul cel nou este cel care isi gaseste placerea in Legea lui Dumnezeu, e o consecinta a innoirii. Iar omul cel vechi este cel care traieste pentru a-si satisface dorintele firii pamantesti.
Mai departe, asa cum am vazut in pasajul despre Lege din aceasta dimineata, exista o paralela cu Romani 7 in Galateni capitolul 5 versetul 17. Pavel scrie aici: "Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotriva firii pamantesti: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti." In Galateni 5 Pavel descrie lupta dintre Duhul Sfant care locuieste in noi si firea pamanteasca, natura pacatoasa care, apropo, ramane si dupa convertire. Pavel descrie probabil aceeasi lupta si aici, numai ca de data asta din perspectiva contextului mai larg al relatiei crestinului cu Legea.
Chiar si mai convingatoare sunt declaratiile lui Pavel din urmatorul capitol din Romani. In versetele 5-8 din Romani 8, Pavel scrie urmatoarele: "In adevar, cei ce traiesc dupa indemnurile firii pamantesti, umbla dupa lucrurile firii pamantesti; pe cand cei ce traiesc dupa indemnurile Duhului, umbla dupa lucrurile Duhului. Si umblarea dupa lucrurile firii pamantesti, este moarte, pe cand umblarea dupa lucrurile Duhului este viata si pace. Fiindca umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu," (iar aici urmeaza cheia) "caci ea nu se supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna..." Poate un necrestin sa-si gaseasca placerea in Legea lui Dumnezeu? Pavel nu crede ca e posibil. "Deci, cei ce sunt pamantesti, nu pot sa placa lui Dumnezeu." Din moment ce Pavel ne invata ca necrestinii nu se pot supune Legii lui Dumnezeu, e foarte improbabil ca in Romani 7 versetele 14-25 tot Pavel sa ne invete ca un necrestin isi poate gasi placerea in Legea lui Dumnezeu, ca el doreste cu adevarat sa asculte de Lege dar este zdrobit de vina esecului de a face lucrurile pe care el sau ea doreste sa le faca. Daca nu cumva Pavel se contrazice singur chiar in capitolul urmator, lucru foarte improbabil tinand cont de lucrurile pe care le cunoastem despre Pavel, atunci Pavel nu poate vorbi in Romani 7 versetele 14-25 despre un necrestin, nici chiar despre el insusi. Cineva care isi gaseste placerea in Legea lui Dumnezeu si se simte nenorocit pentru ca nu poate asculta de lucrul in care isi gaseste placerea, un astfel de om poate fi doar cineva care este acum in Hristos, liber de domnia pacatului sub care se gasea in Adam; eliberat de moarte, eliberat de condamnarea Legii. Numai cineva care a fost un sclav se lupta sa nu revina la o viata de sclavie.
Ajungem astfel la al patrulea si ultimul punct. Ce doreste acest om nenorocit? Omul nenorocit striga dupa eliberarea de acest trup de moarte, versetul 24. Intr-adevar, asa cum ne spune Pavel in 1Corinteni 15 versetul 54, "Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: 'Moartea a fost inghitita de biruinta.'" Omul nenorocit din Romani 7 versetele 14-25 este cineva care tanjeste dupa revenirea lui Isus Hristos si invierea de la sfarsitul veacurilor. De fapt, in Romani 8:23 Pavel va spune ca "noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru." Crestinul care a fost transferat de sub domnia lui Adam in libertatea lui Isus Hristos este acum dureros de constient de ce a facut pacatul, mai mult chiar, de ce continua sa faca pacatul in el insusi si in toti ceilalti. Insa omul nenorocit, femeia nenorocita din Romani 7 aduce multumiri lui Isus Hristos pentru ca, in ciuda luptei din prezent cu pacatul, Dumnezeu ii va da cu siguranta eliberarea viitoare - lucru care nu ar avea nici o logica daca in aceste versete este descrisa conditia in care se gasea Pavel in trecut si nu experienta sa din prezent.
Prin urmare, in acest pasaj foarte important, Pavel scrie la timpul prezent pentru ca vorbeste despre experienta sa din prezent. El vorbeste despre lupta sa din prezent cu pacatul, chiar daca e un apostol. Desigur, lupta cu pacatul nu reprezinta intreaga experienta a lui Pavel ca si crestin, pentru ca exista cu siguranta si vremuri de victorie. Totusi, aceasta lupta intensa este o parte esentiala a sfintirii noastre. Asa cum Legea l-a trezit pe Pavel inainte sa devina crestin, aratandu-i ca, desi credea ca traieste, el era de fapt mort, si chiar daca Legea l-a facut sa doreasca si mai mult sa pacatuiasca, neoferindu-i vreo eliberare de vina pacatului sau vreo putere pentru a implini cerintele neprihanite ale Legii, la fel si acum Pavel descrie cum, ca si crestin, ca reprezentant al fiecaruia dintre noi, isi gaseste placerea in aceeasi Lege a lui Dumnezeu insa falimenteaza mizerabil in a asculta de ea asa cum s-ar cuveni. Pentru ca am fost eliberati de pacat, de moarte, de condamnarea Legii, lupta cu pacatul descrisa in acest text incepe sa se desfasoare cu toata puterea (am fost eliberati de pacat, eliberati de blestem si nu mai suntem sub condamnarea Legii). Pavel doreste sa faca binele insa esueaza in aceasta incercare. Pavel se straduieste sa evite tot ce e rau, insa esueaza si aici. Apostolul se plange ca este inca un om nenorocit, care tanjeste dupa inviere, cand in sfarsit va inceta sa mai pacatuiasca iar biruinta la care participa acum prin Cuvant si sacrament va fi pe deplin realizata. Pavel stie ca singura sa speranta in mijlocul acestei lupte este sa fie gasit in acelasi Mantuitor care l-a eliberat si care va reveni sa-l scape, pe el si pe noi toti, de acest veac pacatos.
Insa lupta lui Pavel cu pacatul este si lupta noastra. Desi am fost eliberati de pacat, de moarte si de sub condamnarea Legii, noi ramanem cu firea pamanteasca pana la moarte sau pana la inviere, depinde care va avea loc prima. Si noi ne simtim ca si cum am fi fost vanduti robi pacatului. Si noi strigam impreuna cu Pavel: "O, nenorocitul de mine! Cine ma va izbavi de acest trup de moarte?" Iar, la fel ca Pavel, si noi aducem multumiri lui Isus Hristos, Domnul nostru, care ne-a eliberat deja de sub vina si puterea pacatului, si care ne va conduce prin aceasta lupta cu pacatul care ramane in noi pana vom muri. Pentru ca suntem in Hristos si nu in Adam. Cu mintea suntem robi ai Legii lui Dumnezeu. Ne gasim placerea in ea. Iubim Legea. Insa ramanem in firea pamanteasca si inca gandim si actionam ca robi ai pacatului. Astfel, fiecare persoana care sta in aceasta sala in dimineata aceasta se lupta cu pacatul. Trebuie sa ne luptam cu pacatul. Ne vom lupta cu pacatul. Iar, daca esti crestin, nu te poti opri in lupta cu pacatul. Asa cum ne va aminti Pavel, toti cei care se lupta cu pacatul in Romani capitolul 7 (care erau numiti in Romani 4 oameni nelegiuiti si stricati), aceeasi oameni care erau nelegiuiti si stricati, care sunt acum indreptatiti si care se lupta cu pacatul sunt in Romani 8, cum? "mai mult decat biruitori." Si de ce suntem mai mult decat biruitori? Pentru ca traim o viata de crestin biruitoare? Avem controlul asupra tuturor pacatelor? L-am facut pe Hristos Domn peste orice domeniu din viata noastra? De aceea suntem mai mult decat biruitori? Nu, spune Pavel, suntem mai mult decat biruitori prin Acela care ne-a iubit si care S-a jertfit pentru pacatele noastre. De la stricat, la indreptatit, la lupta cu pacatul, la proslavit - aceasta este viata crestina normala. Si cu totii ne gasim in acest proces. Insa luptam in fiecare clipa a vietilor noastre cu pacatul care ne afecteaza din cap pana in picioare. Luptam insa tinand cont de faptul ca Isus a murit pentru noi si intr-o zi lupta va inceta iar noi Il vom vedea pe Mantuitorul nostru fata in fata, cand vom fi mai mult decat biruitori. Amin.
Tradus de Florin Vidu