(cont.)

Sa aflam acum cand un pacat devine obisnuinta, caracterizeaza si stapaneste viata unui credincios. Poti sa-ti dai seama ca un anume pacat a pus stapanire pe viata ta cand urmatoarele conditii sunt indeplinite:

1. cand alegi sa accepti pacatul de bunavoie (fiind convins de placerea care ti-o ofera?!), pacatul acela devine obisnuinta. Orice crestin care este sincer poate recunoaste ce oportunitati din viata lui conduc la pacat. Nimeni nu alege pacatul de dragul pacatului, in afara de cazul cand este rau si are dorinte complet sucite (asta-i ambivalenta!). Cu totii putem distinge ce prilejuri, situatii si imprejurari starnesc, activeaza, sau pun in actiune poftele noastre inselatoare (Efes.4:22). Atunci cand de bunavoie alegem sa ne inconjuram cu prilejuri de pacatuire, ne gasim in stapanirea pacatului. In mod normal, ar trebui sa respingem orice prilej care duce la pacat, sau altfel nu vom avea niciodata puterea de a-l refuza.

   Mat. 18:7 Vai de lume, din pricina prilejurilor de pacatuire! Fiindca nu se poate sa nu vina prilejuri de pacatuire; dar vai de omul acela prin care vine prilejul de pacatuire!
   Luca 17:1 Isus a zis ucenicilor Sai: ,,Este cu neputinta sa nu vina prilejuri de pacatuire; dar vai de acela prin care vin!

2. cand gasesti ca argumentele impotriva (savarsirii) respectivului tau pacat isi pierd puterea de convingere, pacatul a devenit obisnuinta. Orice crestin aflat in puterea unui anume pacat (asadar, controlat) va fi intimpinat la inceput cu argumente sugerate mintii lui de frica, pericol, rusine, sau consecinte, daca staruieste in respectivul pacat. Daca observi ca acestea isi pierd din putere, forta, si nu mai influenteaza ratiunea ta, cum obisnuiau odata, atunci teme-te ca acel pacat a devenit obisnuinta!!
3. cand observi ca acel pacat nu rateaza nici o ocazie (sau, aproape niciuna) de a actiona atunci cand are prilejul, a devenit obisnuinta. Daca un om de afaceri inseala de fiecare data cand are ocazia, sau aproape, este clar ca sufera de lacomie in inima lui, nu? Daca un om se imbata ori de cate ori pune mana pe bautura, este clar ca este un betiv? Consecventa pacatului respectiv este un indiciu clar al transformarii in obisnuinta, al intrarii tale sub stapanirea stricaciunii.
4. cand observi ca esti complet motivat sa nu faci respectivul pacat, nu de puterea innoitoare a harului, ci de aceea de a infrana, pacatul acela a devenit obisnuinta pentru tine. Credinciosii se gasesc sub influenta innoitoare a harului si nu sub interdictia impovaratoare a legii. Cand de la pacatul repetat te infranezi sub amenintarea consecintelor, sau de teama rusinii care o poti suferi daca se afla, sau a pierderii statutului tau, sau chiar de a nu suferi material, se numeste ca ai "cazut din har" si Hristos nu-ti foloseste la nimic in lupta impotriva pacatului! Daca nu te-ai teme de pedeapsa, de rusinarea ta, de consecinte, a-i pacatui "intr-o veselie"! Atunci nu mai esti sub stapanirea harului innoitor al lui Hristos, ci sub frica, nu esti deloc departe de mentalitatea unui necredincios, si in ciuda profesiunii tale de credinta, traiesti ca si cum Dumnezeu nu ar exista (ateism practic). Ce anume iti inspira conduita fata de acel pacat? Dragostea si bunatatea lui Dumnezeu si atunci intervine o pocainta reala, ori, frica si ipocrizia, si atunci te afli cu totul la cheremul acelui pacat viclean care a repurtat o victorie completa asupra ta! Precizez totusi ca frica de a pacatui, depinde din ce motive o ai, nu este cu totul nesanatoasa!
5. cand vointa ta este implicata frecvent si predominant in pacat, pacatul este repetat. Cu alte cuvinte, cand voiesti sa pacatuiesti in ademenirea poftei tale, decizand sa o faci pe baza perceptiei eronate care ti-o transmite, pacatul devine obisnuinta pentru tine. Intr-adevar, pacatul poate produce confuzia totala a sentimentelor si a gandurilor, dar fara sa stapaneasca si inima. Atunci insa cand pune stapanire pe vointa, devine stapan.

   Evrei 11:25 ...ci a vrut mai bine sa sufere impreuna cu poporul lui Dumnezeu decat sa se bucure de placerile de o clipa ale pacatului.

CUM ESTE POSIBIL CA UN PACAT DEVENIT OBISNUINTA SA EXISTE IN VIATA UNUI CREDINCIOS VERITABIL IN CARE OPEREAZA HARUL MANTUITOR AL LUI DUMNEZEU?

Aceasta intrebare este grea, iar un raspuns exact se obtine greu din cauza dificultatilor ce apar in raspuns. Trebuie in primul rand sa fim atenti cum raspundem la o asemenea intrebare deoarece priveste starea actuala si eterna a sufletelor.

1. Datoria fiecarui credincios este de a se asigura ca situatia nu-l descrie pe el si ca nu ajunge acolo. Avem oricum destule temeri si indoieli asupra destinelor noastre eterne fara sa fie nevoie sa mai adaugam greutatea celor cauzate de pacatele din obisnuinta. Sper astfel, sa vedem ca este in interesul nostru, al linistii noastre sufletesti, a pacii constiintelor sa nu mai fie tulburate si de astfel de probleme!

De pilda, David si-a recunoscut faradelegile si pacatele involuntare si s-a rugat pentru curatire, purificare sa de toate si pentru iertare lui Dumnezeu:

Psalmul 19:12 Cine isi cunoaste greselile facute din nestiinta? Iarta-mi greselile pe cari nu le cunosc!

Dar vedem ca David a fost indeosebi atent sa se roage sa fie pazit si ferit, de acele pacate in care stia ca ia parte voita. Pe care le face din stiinta, sau constient:

Psalmul 19:13 Pazeste de asemenea pe robul Tau de mandrie, ca sa nu stapaneasca ea peste mine! Atunci voi fi fara prihana, nevinovat de pacate mari.

In limba engleza se evidentiaza un inteles in plus al rugaciunii lui David: "pazeste pe robul tau de pacatele facute in indrazneala, (cu aroganta)...". Adica de acele pacate care stie bine ce inseamna, ce consecinte aduc, ce trebuia sa indure Mesia pentru ele, si pe care totusi le savarseste! Mandria sau aroganta spirituala (sfidarea) aratata in urma pacatuirii constiente, a profitarii de pe urma neinterventiei imediate a urmarilor cuvenite, face ca inima sa se increada in sine si-n propria ei viclenie, in realitate suferind o groaznica amagire si pregatindu-se pentru o pedeapsa groaznica si neasteptata!

Evrei 10:26-27 Caci, daca pacatuim cu voia, dupa ce am primit cunostinta adevarului, nu mai ramaine nici o jertfa pentru pacate, ci doar o asteptare infricosata a judecatii, si vapaia unui foc, care va mistui pe cei razvratiti.

Poate acest verset sa-l descrie pe un credincios veritabil? Noi stim ca nu, cu toate acestea multi pacatuim perfect constienti ce inseamna faradelegea noastra, ce urmari aduce, pe cine ofenseaza, si cine are de suferit la urma!

Evrei 12:15 Luati seama bine ca nimeni sa nu se abata dela harul lui Dumnezeu, pentru ca nu cumva sa dea lastari vreo radacina de amaraciune, sa va aduca tulburare, si multi sa fie intinati de ea.

Proverbe 4:23 Pazeste-ti inima mai mult decat orice, caci din ea ies izvoarele vietii.

Ceea ce urmeaza ne invata despre mostenirea firii care pacatuieste din obisnuinta:

Iov 14:4 Cum ar putea sa iasa dintr-o fiinta necurata un om curat? Nu poate sa iasa nici unul.

2. Orice s-ar spune despre pacatul savarsit din obisnuinta si compatibilitatea lui cu mantuirea, in mod sigur el este incompatibil cu pacea credinciosului. Fara ezitari trebuie spus ca orice pace poate pretinde ca are un credincios savarsind in mod repetat un anume pacat, este o pace falsa, inselatoare. Multi traiesc intr-o pace inselatoare, avand speranta ca vor fi primiti in cer de Dumnezeu aflandu-se cu totul in stapanirea pacatului si fiind de fapt necredinciosi. Cred ca totul va fi bine cu ei la urma si amana sa se confrunte cu pacatul lor, alegand un moment mai convenabil lor cand sa se gandeasca la el. Cei ce cad in savarsirea pacatelor din obisnuinta dau dovada de necredinta si dau inapoi. Despre cel care a marturisit odata ca este un crestin si pentru o vreme a dovedeste o viata buna pana ce o anume pofta prinde putere folosindu-se de propriul lui temperament, sau de prilejurile favorabile, indepartandu-l de viata de credinta si de Dumnezeu, se poate spune ca se "intoarce inapoi", sau ca "da inapoi":

Evrei 10:38-39 Si cel neprihanit va trai prin credinta: dar daca da inapoi, sufletul Meu nu gaseste placere in el." Noi insa nu suntem din aceia cari dau inapoi ca sa se piarda, ci din aceia cari au credinta pentru mantuirea sufletului.

Iar atunci cand Dumnezeu nu gaseste placere in sufletului cuiva, acela nu are pace defel! In acest caz trebuie sa vezi pe ce te bazezi in pacea ta. Daca descoperi ca ai o pace care ramaine netulburata chiar atunci cand savarsesti pacatul din obisnuinta, nu te lasa amagit de ea. In ziua judecatii, te va parasi repede!

3. Daca pacatul devenit obisnuinta nu este neobisnuit la un adevarat ucenic, este totusi un lucru neobisnuit ca el sa slujeasca Domnului din dragoste si nu din obligatie! Multe indatoriri sfinte poate tinea cineva inaintea Domnului, dar in nici un caz dragostea sa stea la baza indeplinirii lor. Adesea cei aflati in stapanirea unui pacat isi inmultesc singuri indatoririle religioase, astfel incat pentru linistirea constiintelor lor nu lipsesc de la nici o adunare, de la nici o actiune a sfintilor, etc. si se folosesc de toate aceste lucruri sfinte sa acopere o obisnuinta pacatoasa din vietile lor. Nici unul dintre aceste lucruri nu le fac pentru Dumnezeu dintr-o dragoste sincera! (rugaciunea, participarea la studii, la evanghelizari, etc.)

Romans 7:23 dar vad in madularele mele o alta lege, care se lupta impotriva legii primite de mintea mea, si ma tine rob legii pacatului, care este in madularele mele.

Multi prefera sa se amageasca ca Pavel nu descria aici experienta sa de crestin, ci aceea de dinainte de Hristos.

Se mai poate spune ca atunci cand pacatul ne domina in mod obisnuit viata, harul este suspendat din activitatea lui innoitoare si nici progres in credinta nu inregistram.

John Owen: "Fratilor daca va aflati in puterea unui pacat, nu va rugati de pomana si nu veniti la studiul Cuvantului in zadar, caci nu le faceti din dragoste si nici nu puteti invata nimic din ele!"

4. Viata spirituala a cuiva se poate sa fie intr-o stagnare, intr-o coma, daca omul duhovnicesc a fost intr-adevar adus odata la viata impreuna cu Hristos, dar nu este mort. Amintiti-va de David si anii in care el s-a aflat in pacat cu Batseba. Caderea lui a dus la coma omului spiritual (duhovnicesc), dar nu se poate spune ca a fost complet ucis. Coma sa spirituala a fost intrerupta de profetul Natan care i-a adus Cuvantul lui Dumnezeu. Va amintiti cum isi descria el "coma" spirituala?

Psalmul 31:10 mi se sfarseste viata in durere, si anii in suspinuri. Mi s-au sleit puterile din pricina faradelegii mele, si-mi putrezesc oasele!
Psalmul 32:3 Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.

Psalmul 35:10 Toate oasele mele vor zice: ,,Doamne, cine poate, ca Tine, sa scape pe cel nenorocit de unul mai tare de cat el, pe cel nenorocit si sarac de cel ce-l jafuieste?"
Psalms 38:3 N-a mai ramas nimic sanatos in carnea mea, din pricina maniei Tale; nu mai este nici o vlaga in oasele mele, in urma pacatului meu.

Psalmul 51:8 Fa-ma sa aud veselie si bucurie, si oasele, pe cari le-ai zdrobit Tu, se vor bucura.

Sa nu ne grabim sa-l declaram "mort spiritual" pe cel care odata a aratat semne clare de viata spirituala, chiar daca momentan pare in "coma" si nu are semnele vitale! Iata si MOTIVUL DE INGRIJORARE. Daca il judecam asa pe un om, deci mort, ajungem sa-l neglijam si sa-l lasam in pace. Daca insa ne gandim ca se afla doar intr-o coma, vom folosi toate mijloacele la indemana pentru a-l readuce la viata. Asa ar trebui sa ne ajutam unii pe altii!

5. Si in final, slujirea constanta a pacatului il reveleaza pe adevaratul stapan al vietii cuiva:

Rom.6:16 Nu stiti ca, daca va dati robi cuiva, ca sa-l ascultati, sunteti robii aceluia de care ascultati, fie ca este vorba de pacat, care duce la moarte, fie ca este vorba de ascultare, care duce la neprihanire?

Daca aceasta stapanire nu este niciodata detronata, si ajunge sa caracterizeze intreaga viata a cuiva care a marturisit credinta in Hristos, acela a fost un credincios fals, un om care nu l-a cunoscut niciodata pe Dumnezeu, un Iuda!

CE AR TREBUI SA FACA ACELA CARE SE TREZESTE CUPRINS DE PUTEREA UNUI PACAT DEVENIT OBISNUINTA?

Aceasta infrangere lamentabila in fata pacatului poate aduce rusinarea noastra publica, si umilirea noastra, poate alunga pacea launtrica, sau linistea constiintei, sau poate sa ne umple de indoieli asupra partii noastre alaturi de Hristos, fie in lucrarea Lui din lumea aceasta fie in primirea noastra in vesnicie (cazul extrem; pierderea sigurantei mantuirii). Ce-i de facut?

1. In primul rand, teme-te si ingaduie fricii sa patrunda in mintea ta! Obisnuieste-ti mintea cu ideea cauzei si efectului. Deci, la orice faci, exista niste urmari, niste repercusiuni.

Este o misiune imposibila sa ne dam seama singuri cat de subtil este pacatul in puterea lui de a ne convinge ca nu ne ameninta nici un pericol real! De aceea sa facem totul in puterea noastra sa ne amintim ca pacatul duce la moarte, iad si pedeapsa vesnica. Nu va gasiti linistea in rationalizarea situatiei si in speranta nebuneasca ca "totul va fi bine la urma"! Poate ca situatia celui care este invins de un pacat ce i-a devenit obisnuinta nici nu este atat de stabila precum pare!?

Potrivit este aici sa spun ca fricosii nu intra in Imparatia lui Dumnezeu!!!!!!

Apocalipsa 21:8 Dar cat despre fricosi, necredinciosi, scirbosi, ucigasi, curvari, vrajitori, inchinatorii la idoli, si toti mincinosii, partea lor este in iazul, care arde cu foc si cu pucioasa, ADICA MOARTEA A DOUA."

2. Constiinta sa va fie incarcata si simtiti-va vina!

Iacov 4:9 Simtiti-va ticalosia; tanguiti-va si plangeti! Rasul vostru sa se prefaca in tanguire, si bucuria voastra in intristare...

Constiinta amortita de pacatul devenit obisnuinta este inceata, extrem de inceata in perceperea pericolului real reprezentat de pacat. In plus, nu este deloc dispusa sa poarte vinovatia timp foarte indelungat. De aceea, noi incercam sa-i inabusim glasul si sa-i scuzam vina. Dar, este momentul sa o ascultam si sa vedem gravitatea vinovatiei noastre inaintea ochilor lui Dumnezeu si nu ai nostri!

Isaia 22:12, 13 Si totus Domnul, Dumnezeul ostirilor, va cheama in ziua aceea sa plangeti si sa va bateti in piept, sa va radeti capul si sa va incingeti cu sac. Dar iata, in schimb, veselie si bucurie! Se junghie boi si se taie oi, se mananca la carne si se bea la vin: ,Sa mancam si sa bem, caci maine vom muri!' -

3. Odata ce ne-am dat seama de gravitatea pacatului nostru si simtim povara vinii noastre, trebuie sa ne rugam pentru scapare din cursa lui.

Astfel ar trebui sa-i cerem lui Dumnezeu ajutor, cu strigate mari si cu gemete:

Psalmul 32
2 Ferice de omul, caruia nu-i tine in seama Domnul nelegiuirea, si in duhul caruia nu este viclenie!
3 Cata vreme am tacut, mi se topeau oasele de gemetele mele necurmate.
4 Caci zi si noapte mana Ta apasa asupra mea; mi se usca vlaga cum se usuca pamantul de seceta verii.
5 Atunci Ti-am marturisit pacatul meu, si nu mi-am ascuns faradelegea. Am zis: ,,Imi voi marturisi Domnului faradelegile!" Si Tu ai iertat vina pacatului meu.
6 De aceea orice om evlavios sa se roage Tie la vreme potrivita! Si chiar de s-ar varsa ape mari, pe el nu-l vor atinge de loc.
7 Tu esti ocrotirea mea, Tu ma scoti din necaz, Tu ma inconjuri cu cantari de izbavire.
8 ,,Eu - zice Domnul - te voi invata, si-ti voi arata calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfatui, si voi avea privirea indreptata asupra ta."
9 Nu fiti ca un cal sau ca un catar fara pricepere, pe cari-i strunesti cu un frau si o zabala cu cari-i legi, ca sa nu se apropie de tine.
10 De multe dureri are parte cel rau, dar cel ce se increde in Domnul, este inconjurat cu indurarea Lui.

Plangerile lui Ieremia
4 Mi-a prapadit carnea si pielea, si mi-a zdrobit oasele.
5 A facut zid imprejurul meu, si m-a inconjurat cu otrava si durere.
6 Ma aseaza in intunerec, ca pe cei morti pentru totdeauna.
7 M-a inconjurat cu un zid, ca sa nu ies; m-a pus in lanturi grele.
8 Sa tot strig si sa tot cer ajutor, caci El tot nu-mi primeste rugaciunea.
9 Mi-a astupat calea cu pietre cioplite, si mi-a strambat cararile.
10 Ma pandeste ca un urs si ca un leu intr-un loc ascuns.
11 Mi-a abatut caile, si apoi s-a aruncat pe mine, si m-a pustiit.
12 Si-a incordat arcul, si m-a pus tinta sagetii Lui.
13 In rarunchi mi-a infipt sagetile din tolba Lui.
14 Am ajuns de rasul poporului meu, si toata ziua sunt pus in cantece de batjocura de ei.
15 M-a saturat de amaraciune, m-a imbatat cu pelin.
16 Mi-a sfaramat dintii cu pietre, m-a acoperit cu cenusa.
17 Mi-ai luat pacea, si nu mai cunosc fericirea.
18 Si am zis: ,,S-a dus puterea mea de viata, si nu mai am nici o nadejde in Domnul."
19 ,,Gandeste-Te la necazul si suferinta mea, la pelin si la otrava!"
20 Cand isi aduce aminte sufletul meu de ele, este mahnit in mine.
21 Iata ce mai gandesc in inima mea, si iata ce ma face sa mai trag nadejde:
22 Bunatatile Domnului nu s-au sfarsit, indurarile Lui nu sunt la capat,
23 ci se inoiesc in fiecare dimineata. Si credinciosia Ta este atat de mare!

Hristos poate veni in ajutorul celor neputinciosi, si, desi ni se pare greu de indurat, faptul ca nu mai putem, recunoasterea pacatului ii aduce multa slava lui Dumnezeu. Recunoasterea prinderii noastre in capcana pacatului il dezarmeaza pe diavol si-i abate sagetile otravitoare, deschide izvoarele cerului si face sa ploaie neprihanire asupra noastra!

4. Si in final, pretuiti si recapitulati fiecare avertisment biblic impotriva respectivului pacat. Scriptura este plina de avertismente dintre cele mai severe pentru cele mai vizibile si cele mai ascunse pacate ale omului.

Psalmul 1
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor rai, nu se opreste pe calea celor pacatosi, si nu se aseaza pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci isi gaseste placerea in Legea Domnului, si zi si noapte cugeta la Legea Lui!
3 El este ca un pom sadit langa un izvor de apa, care isi da rodul la vremea lui, si ale carui frunze nu se vestejesc: tot ce incepe, duce la bun sfarsit.
4 Nu tot asa este cu cei rai: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulbera vantul.
5 De aceea cei rau nu pot tinea capul sus in judecatii, nici pacatosii in adunarea celor neprihaniti.
6 Caci Domnul cunoaste calea celor neprihaniti, dar calea pacatosilor duce la pieire.

Acestea sunt incluse in Scripturi pentru instiintarea noastra (punerea noastra in tema, informarea, briefing-ul), dar si pentru trezirea noastra din amorteala (coma) pacatelor, atunci cand pune stapanire pe noi. Daca Dumnezeu a fost atat de bun incat sa nu ne ascunda consecintele pacatelor noastre, lasandu-ne sa fim distrusi fara mila de ele, ar merita efortul din partea noastra sa le gasim in Biblie si sa ni le notam, sa le memoram si sa le pretuim in inima.

Un ultim avertisment:

Proverbe 29:1 Un om care se impotriveste tuturor mustrarilor, va fi zdrobit deodata si fara leac.

Inca doua incurajari si gata!

Nu conteaza cat de slaba este perspectiva scaparii tale din latul pacatului obisnuit, de cat de grea este oprimarea constiintei tale si cat de mult te face sa te simti un ipocrit. Puterea pacatului poate parea invincibila, vina cauzata, insuportabila lui Dumnezeu, insa nu-ti pierde increderea in Dumnezeu si fii recunoscator ca-ti vorbeste in starea ta.

Ioan 13:10 Isus i-a zis: ,,Cine s-a scaldat n-are trebuinta sa-si spele decat picioarele, ca sa fie curat de tot...

Este ceva ce depinde enorm de Dumnezeu, desi porunca de mortificare a pacatelor ne este adresata in mod direct noua:

Ieremia 10:23 ,,Stiu, Doamne, ca soarta omului nu este in puterea lui; nici nu sta in puterea omului, cand umbla, sa-si indrepte pasii spre tinta.
Psalm 37:23 Domnul intareste pasii omului, cand Ii place calea lui;
Proverbe 3:6 Recunoaste-L in toate caile tale, si El iti va netezi cararile.

Mortificarea pacatului, instantanee?

Este iluzoriu sa crezi ca "omorarea" pacatelor care se lupta in madularele noastre de pe pamant se face dintr-o data. Mortificarea pacatului din noi reprezinta un proces si uneori trebuie sa luam pacat cu pacat si sa-l "omoram" prin Duhul. In Romani 8:13 se spune cum,

...prin Duhul, faceti sa moara faptele trupului, veti trai.

Pana ce Dumnezeu ajunge sa fie respectat in absolut toate aspectele vietii noastre avem nevoie intr-adevar de ceva timp si perseverenta. Infrangerea suferita in fata unui pacat nu este un motiv sa dezertam din "oastea Domnului" si sa trecem "cu arme si bagaje" de partea dusmanului sufletelor noastre, diavolul, sau sarpele cel vechi!

Cu toate acestea sa nu uitam ca telul nostru in aceasta ocupatie de mortificare a pacatului in madularele noastre este una care nu sufera opriri (ragaz) si nici nu se considera incheiata pana ce Domnul nu decide sa ne cheme acasa, "extragandu-ne" din lupta.

Drept incheiere...

2 Corinteni 7:10, 11 In adevar, cand intristarea este dupa voia lui Dumnezeu, aduce o pocainta care duce la mantuire, si de care cineva nu se caieste niciodata; pe cand intristarea lumii aduce moartea. Caci uite, tocmai intristarea aceasta a voastra dupa voia lui Dumnezeu, ce framantare a trezit in voi! Si ce cuvinte de desvinovatire! Ce manie! Ce frica! Ce dorinta aprinsa! Ce ravna! Ce pedeapsa! In toate voi ati aratat ca sunteti curati in privinta aceasta.

O sursa a inspiratiei acestui studiu este modulul pentru programul de calculator Online Bible denumit, "Cases of Conscience Resolved" by John Owen, modernized by Richard J. Vincent. (Modernized from Volume 9 of John Owen's Works, pages 381-392)