Cand Apostolul Pavel a scris Epistola sa catre Titus despre responsabilitatile acestuia ca slujitor al lui Dumnezeu, el i-a mentionat pe tineri ca un grup care cere o atentie speciala. Dupa ce a vorbit despre barbatii si femeile in varsta, apoi despre femeile tinere, el adauga acest sfat: "Sfatuieste, de asemenea, pe tineri sa fie cumpatati" (Tit 2:6). Voi urma si eu sfatul apostolului. Vreau sa spun cateva cuvinte de indemnuri prietenesti pentru tineri.
Desi imbatranesc pe zi ce trece, sunt cateva lucruri pe care mi le amintesc foarte bine din zilele tineretii mele. Imi amintesc foarte bine bucuriile si tristetile, sperantele si temerile, ispitele si dificultatile, judecatile gresite si sentimentele nutrite fata de persoanele nepotrivite, erorile si aspiratiile, toate lucrurile care inconjoara si insotesc viata unui tanar. As fi foarte recunoscator daca as putea sa spun ceva care sa tina macar un tanar pe directia cea buna, sa-l pazeasca de greselile si pacatele care ii pot afecta viitorul, atat in aceasta viata cat si in vesnicie.
Sunt patru lucruri pe care intentionez sa le fac in continuare:
I. Voi mentiona cateva motive generale pentru care tinerii au nevoie sa fie sfatuiti.
II. Voi nota cateva pericole speciale in legatura cu care tinerii trebuie sa fie avertizati.
III. Voi da cateva sfaturi generale si ii implor pe tineri sa le primeasca.
IV. Voi stabili cateva reguli speciale de comportament si ii sfatuiesc insistent pe tineri sa le urmeze.
Despre fiecare din aceste patru puncte voi spune cate ceva si ma rog lui Dumnezeu ca aceste cuvinte sa fie folositoare vreunui suflet.
1. Care sunt motivele generale pentru care tinerii au nevoie de indemnuri specifice? Voi mentiona cateva dintre ele in ordine.
(1) In primul rand, e un adevar dureros acela ca in orice loc exista prea putini tineri care par sa fie crestini.
Vorbesc fara sa tin seama de conditia cuiva; spun aceste lucruri pentru toti. Bogati sau saraci, nobili sau de rand, educati sau needucati, de la oras sau de la tara - nu e nici o diferenta. Ma cutremur cand ma gandesc cat de putini tineri sunt condusi de Duhul Sfant, cat de putini sunt pe drumul ingust care duce la viata, cat de putini se gandesc la lucrurile de sus, cat de putini isi iau crucea si Il urmeaza pe Hristos. Spun toate acestea cu tristete, insa cred, inaintea lui Dumnezeu, ca nu spun nimic altceva decat adevarul.
Tinerilor, voi sunteti o categorie mare si foarte importanta a populatiei acestei tari; insa unde si in ce stare se gasesc sufletele voastre? Indiferent unde am cauta raspunsul, acesta va fi unul si acelasi. Haideti sa-l intrebam pe slujitor credincios al Evangheliei, sa vedem ce ne va spune. Cati tineri necasatoriti isi amintesc ca participa la Cina Domnului? Cine sunt cei mai ignoranti in ce priveste doctrina mantuirii, cei mai absenti de la serviciile de duminica, cei mai dificil de atras la intalnirile de studiu biblic si de rugaciune din timpul saptamanii, cei mai neatenti la orice s-ar predica? Care parte a enoriasilor sai ii provoaca cele mai mari nelinisti? Cine sunt acei Rubeni pentru care i se strange inima? Cine sunt aceia din turma sa care sunt cei mai greu de condus, care au nevoie cel mai frecvent de avertismente si mustrari, care ii provoaca cele mai mari tulburari si tristeti, care il tin intr-o stare de teama permanenta pentru sufletele lor si care par cei mai imposibil de indreptat? Puteti fi siguri, raspunsul lui va fi intotdeauna: "Tinerii."
Haideti sa-i intrebam pe parintii din orice tara a lumii si sa vedem ce ne vor raspunde cei mai multi dintre ei. Care membri ai familiei le provoaca cele mai mari dureri si necazuri? Cine au nevoie cel mai mult de supraveghere si cel mai adesea ii dezamagesc? Cine sunt primii care sunt gata sa renunte la ce e bine, si ultimii care isi amintesc avertismentele si sfaturile bune? Cine sunt cei mai dificil de mentinut in ordine si intre limite? Cine sunt cei care cad cel mai des in pacat, isi fac de rusine numele pe care il poarta, isi intristeaza prietenii, fac zile amare rudelor mai in varsta si isi fac parintii sa moara cu tristete in inima? Puteti fi siguri, raspunsul va fi de regula: "Tinerii."
Haideti sa-i intrebam pe judecatori si pe politisti, sa vedem ce ne vor raspunde acestia. Cine sunt clientii cei mai frecventi ai cluburilor de noapte si ai barurilor? Cine sunt membrii bandelor de cartier? Cine sunt arestati cel mai des pentru betie, tulburarea linistii, batai, furturi, talharii si altele ca acestea? Cine umplu inchisorile, casele de corectie si centrele de detentie? Cine sunt cei care au nevoie cel mai mult de supraveghere si purtare de grija? Puteti fi siguri, intotdeauna vor indica spre acelasi grup si vor spune: "Tinerii."
Haideti sa ne indreptam spre clasele superioare, sa vedem ce raspunsuri vom primi de la acestia. Intr-o familie, fiii intotdeauna isi risipesc timpul, sanatatea si banii in cautarea egoista a placerilor. In alta familie, fiii nu vor sa invete nici o meserie si isi irosesc cei mai pretiosi ani ai vietii nefacand nimic. Intr-o alta, ei se tin de slujba doar de forma, fara sa acorde vreo atentie indatoririlor acesteia. Intr-o alta, intra in anturaje nepotrivite, se apuca de jocuri de noroc, fac datorii, tinandu-si prietenii intr-o neliniste continua. Observati ca rangul social, titlurile, bogatia si educatia nu impiedica aceste lucruri! Tati nelinistiti, mame cu inimile zdrobite, surori indurerate, toti ne-ar putea spune nenumarate istorii triste, daca adevarul ar iesi la iveala. Multe familii, care au tot ce-ar putea oferi lumea, numara printre membrii lor nume care nu sunt rostite niciodata, sau sunt rostite cu regret si rusine: un fiu, un frate, un verisor, un nepot, care face doar ce vrea el si este o intristare pentru toti cei ce-l cunosc. Putine sunt familiile bogate care nu au astfel de spini in coasta, astfel de pete pe pagina fericirii, astfel de surse constante de durere si neliniste; adesea, prea adesea, cauza acestora e una singura: "Tinerii".
Ce vom raspunde in fata acestor lucruri? Sunt adevaruri, adevaruri simple, adevaruri pe care le intalnim oriunde am privi, adevaruri care nu pot fi negate. Cat de infricosatoare sunt! Cat de groaznic este gandul ca, ori de cate ori intalnesc un tanar, acesta este cel mai probabil un dusman al lui Dumnezeu, mergand pe drumul cel larg care duce in iad, nepotrivit pentru cer! Desigur, confruntati cu astfel de realitati, nu va veti mai intreba de ce vin inaintea voastra cu sfaturi, veti intelege ca am motive serioase.
(2) Moartea si judecata ii asteapta si pe tineri, la fel ca pe toti ceilalti, insa aproape toti tinerii par sa uite acest lucru.
Tinerilor, este randuit si pentru voi sa muriti; indiferent cat de puternici si sanatosi ati fi acum, ziua mortii voastre ar putea fi foarte aproape. Intalnesc si tineri bolnavi, nu doar batrani. Inmormantez si tineri, nu doar batrani. In fiecare cimitir citesc numele unora care nu au fost mai in varsta decat sunteti voi acum. Citesc in carti ca, exceptand copiii mici si batranii, mai multi mor intre 13 si 23 decat in oricare alta perioada a vietii. Si totusi, traiti ca si cum ati fi siguri ca nu veti muri niciodata.
Va ganditi ca poate va veti ocupa de aceste lucruri maine? Amintiti-va cuvintele lui Solomon: "Nu te fali cu ziua de maine, caci nu stii ce poate aduce o zi" (Prov. 27:1). "Ma voi ocupa de lucrurile serioase maine", ii raspundea o persoana nemantuita cuiva care o avertiza de pericolul ce-o asteapta; insa maine nu a mai venit. Maine e ziua diavolului, azi e ziua lui Dumnezeu. Lui Satan nu-i pasa cat de spirituale sunt intentiile tale, sau cat de sfinte sunt hotararile tale, cata vreme ai decis sa le pui in aplicare maine. O, nu lasati nici un loc diavolului in aceasta problema! Nu toti tinerii traiesc pana la adanci batranete, ca Isaac sau Iacov. Multi copii mor inaintea parintilor. David a jelit moartea celor doi fii ai sai; Iov a pierdut pe cei zece fii ai sai. Poate ca si tu te numeri printre acestia, iar cand va veni moartea, degeaba vei mai vorbi despre maine, va trebui sa pleci fara intarziere.
Credeti ca veti gasi altadata un timp mai potrivit pentru a va gandi la aceste lucruri? Asa credea si Felix si atenienii in fata carora a predicat Pavel; insa acel timp nu a mai venit. Drumul spre iad e pavat cu astfel de idei. Mai bine asigura-te ca lucrezi cata vreme mai poti. Nu lasa nefacut nici un lucru care tine de vesnicie. Nu risca atunci cand sufletul tau e in joc. Crede-ma, mantuirea unui suflet nu e ceva banal. Fiecare persoana are nevoie de o "mantuire asa de mare", indiferent ca e tanar sau batran; toti au nevoie sa fie nascuti din nou - toti au nevoie sa fie spalati in sangele lui Hristos - toti au nevoie sa fie sfintiti de Duhul Sfant. Fericit este omul care nu lasa aceste lucruri in nesiguranta, si nu isi gaseste odihna pana cand are marturia Duhului inauntrul lui, care ii adevereste ca este un copil al lui Dumnezeu.
Tinerilor, timpul vostru este scurt. Zilele voastre sunt o umbra, o ceata care apare pentru o vreme si apoi dispare, o poveste al carei sfarsit e aproape. Trupurile voastre nu sunt facute din bronz. "Chiar si tinerii", spune Isaia, "se clatina si cad" (Isaia 40:30). Sanatatea va poate fi luata in orice clipa: e nevoie doar de un accident, o febra, o inflamatie, o spargere a unui vas de sange, si in scurt timp veti ajunge hrana viermilor in mormant. Un singur pas e intre oricare din voi si moarte. In seara asta sufletul va poate fi cerut inapoi. Mergeti cu repeziciune pe drumul pe care pasesc locuitorii intregului pamant, in curand veti muri. Viata voastra este nesigura, insa moartea voastra si judecata sunt cat se poate de sigure. Si voi va trebui sa auziti trambita arhanghelului, va trebui sa stati inaintea marelui tron alb de judecata, si voi va trebui sa ascultati de porunca, despre care Jerome spune ca ii rasuna neincetat in urechi: "Ridicati-va, mortilor, si veniti la judecata." "Da, Eu vin curand", ne spune Insusi Judecatorul. Nu pot, nu indraznesc, nu vreau sa va las in pace in legatura cu aceste lucruri.
O, de ati lua seama la cuvintele Predicatorului: "Bucura-te, tinere, in tineretea ta, fii cu inima vesela cat esti tanar, umbla pe caile alese de inima ta si placute ochilor tai; dar sa stii ca pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecata" (Eclesiastul 11:9). E uimitor cum cineva poate fi atat de nepasator si lipsit de griji, stiind ca il asteapta judecata! Cu siguranta, nimeni nu e mai nebun decat acela care se multumeste sa traiasca fara sa se pregateasca pentru moarte. Cu siguranta, necredinta oamenilor este cel mai uimitor lucru din lume. Cea mai clara profetie din Biblie incepe cu urmatoarele cuvinte: "Cine a crezut in ceea ce ni se vestise?" (Isaia 53:1). Domnul Isus a spus: "Dar cand va veni Fiul omului, va gasi El credinta pe pamant?" (Luca 18:8). Tinerilor, ma tem ca despre multi dintre voi se spune in curtile de sus: "Acestia nu vor crede." Ma tem ca treceti grabiti prin viata, doar ca sa va treziti, prea tarziu, ca moartea si judecata sunt realitati. Ma tem ca asa stau lucrurile, de aceea va dau aceste indemnuri.
(3) Ce vor fi tinerii depinde cel mai probabil de ceea ce sunt acum, dar ei par sa uite acest lucru.
Tineretea este anotimpul in care se planteaza maturitatea, acea parte a scurtei vieti omenesti in care se modeleaza caracterul, punctul de cotitura in istoria mintii omului.
Dupa mugurul care rasare ne putem da seama ce fel de copac va creste, dupa flori ne putem da seama ce fel de rod va avea, primavara evaluam recolta verii, dimineata judecam ziua ce va urma, iar dupa caracterul tanarului putem sa ne dam seama cum va fi cand va ajunge la maturitate.
Tinerilor, nu va lasati inselati. Sa nu credeti ca, dupa placul inimii, puteti sluji poftelor si placerilor la inceputul vietii, iar apoi sa mergeti si sa-I slujiti lui Dumnezeu cu inima impacata spre sfarsitul vietii. Sa nu credeti ca puteti trai ca Esau si sa muriti ca Iacov. Este o batjocura sa negociati cu Dumnezeu si cu sufletul vostru in felul acesta. E o insulta ingrozitoare sa credeti ca puteti da lumii si diavolului floarea tariei voastre, lasandu-I Regelui Regilor ramasitele inimilor voastre, resturile puterilor voastre. E o insulta ingrozitoare, si s-ar putea sa descoperiti in paguba voastra ca asa ceva e imposibil.
Indraznesc sa spun ca planuiti sa va pocaiti mai tarziu. Nu va dati seama ce faceti. Voi va faceti planurile fara Dumnezeu. Pocainta si credinta sunt darurile lui Dumnezeu, dar sunt daruri pe care uneori El le retine, atunci cand au fost oferite mult timp fara sa fie acceptate. E adevarat, nu e niciodata prea tarziu pentru pocainta autentica, dar va avertizez in acelasi timp ca pocainta venita tarziu rareori e autentica. E adevarat, unul dintre talhari a fost convertit in ultimele ore ale vietii, pentru ca nimeni sa nu dispere; insa va avertizez ca numai unul a fost convertit, pentru ca nimeni sa nu abuzeze de asta. E adevarat, este scris: "[El] poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El" (Evrei 7:25). Dar va avertizez ca acelasi Duh Sfant a scris: "Fiindca eu chem si voi va impotriviti, fiindca imi intind mana si nimeni ia seama, de aceea si eu, voi rade cand veti fi in vreo nenorocire, imi voi bate joc de voi cand va va apuca groaza" (Proverbe 1:24, 26).
Credeti-ma, veti descoperi ca nu e usor sa va intoarceti la Dumnezeu atunci cand va convine. Bine spunea omul lui Dumnezeu Leighton: "Drumul pacatului e in jos; omul nu se poate opri atunci cand vrea." Dorintele sfinte si convingerile serioase nu sunt ca slujitorii sutasului din Biblie, sa vina si sa se duca dupa dorinta stapanului; dimpotriva, ele sunt ca bivolul salbatic din cartea Iov, nu vor asculta de vocea voastra, nu vor lua seama la cererile voastre. Despre faimosul general Hannibal din vechime s-a spus ca, atunci cand putea sa cucereasca cetatea impotriva careia lupta, n-a facut-o, iar atunci cand a vrut s-o faca, n-a mai putut. Aveti grija ca nu cumva acelasi lucru sa vi se intample cu privire la viata vesnica.
De ce va spun toate aceste lucruri? Vi le spun din cauza puterii obiceiurilor. Vi le spun pentru ca experienta m-a invatat ca inimile oamenilor rareori se mai schimba, daca nu au fost schimbate in tinerete. Cu adevarat rari sunt oamenii convertiti la batranete. Obiceiurile au radacini adanci. Odata ce pacatului i se permite sa locuiasca in inima voastra, el nu va mai iesi atunci cand i-o veti cere. Obisnuinta devine a doua natura, iar lanturile ei nu se rup usor. Bine spunea profetul: "Poate un Etiopian sa-si schimbe pielea sau un pardos sa-si schimbe petele? Tot asa, ati putea voi sa faceti binele, voi, care sunteti deprinsi sa faceti raul?" (Ieremia 13:23). Obiceiurile sunt ca pietrele care se rostogolesc pe panta unui deal - cu cat se rostogolesc mai mult, cu atat prind viteza iar directia lor e mai greu de controlat. Obiceiurile, precum copacii, se intaresc odata cu varsta. Un copil poate indoi un stejar cand e puiet - dar o suta de oameni nu il poate smulge cand acesta a ajuns la maturitate. Un copil se poate balaci in raul Tamisa aproape de izvorul acestuia, insa cel mai mare vas din lume poate pluti pe rau inainte ca acesta sa se reverse in mare. Tot asa si obiceiurile: cu cat sunt mai vechi, cu atat sunt mai puternice - cu cat li s-a permis mai mult sa stapaneasca, cu atat va fi mai greu sa fie alungate. Ele cresc odata cu cresterea noastra, se intaresc odata cu puterea noastra. Obiceiul este doica pacatului. Fiecare nou pacat micsoreaza teama si remuscarea, impietreste inima, toceste taisul constiintei si sporeste inclinatia noastra catre pacat.
Tinerilor, poate credeti ca accentuez prea mult acest punct. Daca ati fi vazut, asa cum vazut eu, batrani in pragul mortii, fara sa mai simta nimic, uscati, impietriti, morti, reci, tari ca piatra - nu ati mai spune asa. Credeti-ma, nu puteti ramane pe loc in sufletele voastre. Obiceiurile bune sau rele se intaresc in inimile voastre pe zi ce trece. In fiecare zi sunteti fie mai aproape de Dumnezeu, fie mai departe. Cu fiecare an in care continuati sa nu va pocaiti, zidul de despartire dintre voi si cer devine mai inalt si mai gros, iar prapastia ce trebuie trecuta devine mai adanca si mai larga. O, fie-va groaza de efectul de impietrire al ramanerii constante in pacat! Acum e timpul potrivit. Nu amanati decizia pana in iarna vietii voastre. Daca nu Il cautati pe Domnul cat sunteti tineri, puterea obiceiului va va face sa nu-L mai cautati probabil niciodata.
De asta ma tem, de aceea va indemn.
(4) Diavolul isi da toata silinta sa distruga sufletele tinerilor, iar ei nu par sa stie acest lucru.
Satan stie foarte bine ca voi sunteti generatia ce va urma, de aceea isi foloseste toate viclesugurile ca sa va duca sub stapanirea lui. Nu vreau sa fiti in necunostinta de planurile lui.
Asupra voastra el trimite cele mai alese ispite. Isi intinde plasa cu cea mai mare grija, ca sa va prinda sufletele in ea. Aseaza in capcane cele mai dulci momeli, ca sa va aduca sub puterea lui. Isi expune marfa inaintea voastra cu cea mai mare iscusinta, ca sa va faca sa-i cumparati otravurile indulcite, si sa mancati din dulciurile lui blestemate. Voi sunteti obiectivul principal al atacurilor lui. Domnul sa-l mustre si sa va izbaveasca din mainile lui!
Tinerilor, luati seama sa nu va lasati prinsi in cursa lui. El va incerca sa va arunce praf in ochi, ca sa va impiedice sa vedeti lucrurile la adevarata lor valoare. Se va stradui sa va faca sa credeti ca raul e bine, iar binele e rau. Va zugravi, va polei cu aur, va impodobi pacatul, ca sa va faca sa va indragostiti de el. Va deforma, va denatura si va contraface adevaratul crestinism, ca sa va devina antipatic. Va preamari placerile rautatii - insa va ascunde de ochii vostri tepusul acestora. Va ridica inaintea voastra crucea si durerea ei - insa va tine departe de privirea voastra cununa vesnica. Va va promite totul, la fel cum a facut cu Hristos, daca il veti sluji. Va va ajuta chiar sa imbracati o forma de crestinism, numai sa neglijati puterea acestuia. La inceputul vietilor voastre va va spune ca e prea devreme sa-L slujiti pe Dumnezeu, iar la sfarsit va va spune ca e prea tarziu. O, nu va lasati inselati!
Nu stiti pericolul pe care il reprezinta acest dusman; tocmai aceasta ignoranta ma face sa ma tem. Sunteti ca niste orbi, care pasesc printre gropi si capcane; nu vedeti pericolele care va impresoara din toate partile.
Dusmanul vostru este puternic. E numit: "Stapanitorul lumii acesteia" (Ioan 14:30). S-a impotrivit Domnului nostru Isus Hristos pe tot parcursul slujirii Lui. I-a ispitit pe Adam si Eva sa manance din fructul interzis, aducand astfel pacatul si moartea in lume. L-a ispitit chiar si pe David, omul dupa inima lui Dumnezeu, facand astfel ca ultimele zile ale acestuia sa fie pline de intristare. L-a ispitit chiar si pe Petru, Apostolul ales, si l-a facut sa se lepede de Domnul lui. Cu siguranta, vrajmasia lui impotriva omului si impotriva lui Dumnezeu trebuie dispretuita.
Dusmanul vostru e neobosit. El nu doarme niciodata. Incontinuu el da tarcoale, cautand pe cine sa inghita. El cutreiera neincetat pamantul. Poate ca voua nu va pasa de sufletele voastre; lui ii pasa. El vrea sufletele voastre ca sa va nenoroceasca, asa cum este si el, si va pune mana pe ele daca va putea. Cu siguranta, ura lui impotriva oamenilor si impotriva lui Dumnezeu trebuie dispretuita.
Dusmanul vostru este si viclean. De mii de ani el citeste o carte, iar acea carte este inima omului. Ar trebui sa o cunoasca bine, si o cunoaste intr-adevar - toate slabiciunile ei, toata ipocrizia ei, toata nebunia ei. El are o magazie plina de ispite, fiecare dintre acestea fiind destinate sa provoace un rau cat mai mare inimii omenesti. Nu veti ajunge niciodata intr-un loc in care el sa nu va gaseasca. Mergeti in oras - va fi acolo. Mergeti in pustie - va fi si acolo. Asezati-va printre betivi - va fi acolo, gata sa va ajute. Ascultati o predica - va fi acolo ca sa va distraga atentia. Cu siguranta, o astfel de rea-vointa trebuie dispretuita.
Tinerilor, acest dusman lucreaza din greu pentru distrugerea voastra, indiferent cat de putin v-ati gandi voi la asta. Voi sunteti premiul pentru care se lupta el. El stie ca puteti fi o binecuvantare sau un blestem pentru generatia voastra, de aceea incearca din greu sa va castige inimile inca din zorii vietii, ca sa ajutati la raspandirea imparatiei lui in fiecare zi. Cat de bine stie el ca cea mai sigura metoda ca sa distrugi o floare este sa distrugi bobocul!
O, de vi s-ar deschide ochii, la fel ca slujitorului lui Elisei la Dotan! O, de ati putea vedea cum Satan unelteste impotriva pacii voastre! Trebuie sa va avertizez, trebuie sa va indemn. Fie ca vreti sa ma ascultati, fie ca nu, eu nu pot, nu indraznesc sa va las in pace.
(5) Tinerii au nevoie de indemnuri pentru ca vor fi scutiti de suferinta, daca incep sa-L slujeasca pe Dumnezeu acum.
Pacatul este mama tuturor suferintelor, si nici un alt pacat nu pare sa aduca omului mai multa nenorocire si durere decat pacatele tineretii. Faptele nebunesti pe care le-a facut, timpul irosit, greselile facute, anturajul pacatos, raul provocat propriei persoane, atat trupului cat si sufletului, sansele de fericire ratate, ocaziile de slujire neglijate; toate aceste lucruri provoaca adesea amaraciune constiintei unui batran, arunca un nor intunecat peste apusul zilelor sale si ii umplu ultimele zile ale vietii cu remuscari si rusine.
Unii v-ar putea spune despre sanatatea pierduta timpuriu, datorita pacatelor tineretii. Boala le macina madularele, facandu-i sa fie dezgustati de viata. Puterea muschilor e atat de slabita, inca cea mai mica greutate e o povara prea grea pentru ei. Ochii li s-au intunecat prea devreme, iar energia lor naturala s-a micsorat. Soarele sanatatii a apus desi inca e ziua, iar ei jelesc vazand cum trupul le este consumat. Credeti-ma, e o cupa amara cand trebuie sa o bei.
Altii v-ar putea povesti despre consecintele leneviei. Au irosit oportunitatea de aur de a invata. Nu au vrut sa adune intelepciunea atunci cand mintile lor puteau cel mai bine sa o primeasca, iar memoria era in stare sa o retina. Acum e prea tarziu. Nu mai au timp sa stea si sa invete. Nu mai au aceeasi putere, chiar daca ar gasi timp. Timpul pierdut nu mai poate fi recuperat. Si aceasta e o cupa amara cand trebuie sa o bei.
Altii v-ar putea spune despre erorile de judecata, care au provocat suferinta pentru tot restul vietii. Si-au impus propria vointa. N-au vrut sa asculte sfaturile celor din jur. S-au inconjurat cu prieteni care le-au ruinat fericirea. Au ales o profesie care nu li se potrivea. Acum vad bine toate aceste lucruri. Insa ochii li s-au deschis de-abia acum, dupa ce greseala nu mai poate fi reparata. O, si aceasta e o cupa atat de amara!
Tinerilor, tinerilor, as vrea sa puteti cunoaste mangaierea unei constiinte care nu e impovarata cu o lista lunga de pacate ale tineretii. Acestea sunt ranile care patrund cel mai adanc. Sunt sagetile care consuma spiritul unui om. Este otelul care le intra in suflet. Aveti mila de voi insiva. Cautati-L pe Domnul din timp, ca sa fiti scutiti de multe lacrimi amare.
Acesta e adevarul pe care se pare ca l-a simtit si Iov. El spune: "Pentru ce sa ma lovesti cu suferinte amare si sa ma pedepsesti pentru greseli din tinerete?" (Iov 13:26). La fel, prietenul lui Tofar, vorbind despre omul nelegiuit, spune: "Oasele lui, pline de vlaga tineretii, isi vor avea culcusul cu el in tarana" (Iov 20:11).
Si David se pare ca a simtit acest lucru. El Ii spune Domnului: "Nu-Ti aduce aminte de greselile din tineretea mea, nici de faradelegile mele" (Psalmul 25:7).
Beza, marele reformator elvetian, a simtit acest lucru atat de puternic, incat a pomenit in testamentul lui ca o mare binecuvantare faptul ca a fost chemat din lume, prin harul lui Dumnezeu, la varsta de saisprezece ani.
Mergeti acum si intrebati-i pe credinciosi, si cred ca multi va vor raspunde la fel. "O, de as putea sa mai traiesc o data zilele tineretii!" Probabil va vor spune: "O, de mi-as fi trait inceputul vietii mai bine! Ce bine ar fi daca nu mi-as fi pus temelia obiceiurilor rele atat de timpuriu la inceputul calatoriei mele!"
Tinerilor, vreau sa va scutesc de toate aceste suferinte, daca pot. Iadul inseamna adevarul descoperit prea tarziu. Fiti intelepti la momentul potrivit. Ce semanati la tinerete, veti culege la batranete. Nu va irositi cel mai pretios anotimp al vietii pe lucruri care nu va vor mangaia in ultimele zile ale vietii. Semanati in neprihanire: intrati cu plugul adanc in pamantul tare, nu semanati printre spini.
Poate ca acum pacatul e usor de infaptuit cu mainile voastre, cuvintele pacatoase sunt usor de rostit, insa puteti fi siguri de asta, in timp va veti intalni din nou cu efectele acestor pacate, indiferent daca veti dori sau nu. Ranile vechi dor si provoaca suferinta mult timp dupa ce s-au inchis, si doar o cicatrice a mai ramas: la fel veti descoperi ca stau lucrurile si cu pacatele voastre. S-au gasit urme de animale pe suprafata stancilor de pe vremea cand acestea erau doar nisip umed, la mii de ani dupa ce animalul care le-a lasat a pierit si s-a dus; la fel s-ar putea intampla si cu pacatele voastre.
"Experienta," spune proverbul, "este o scoala grea, dar nebunii nu vor mai invata in alta." As vrea ca toti sa fiti crutati de nenorocirile pe care pacatele tineretii le vor aduce cu siguranta. Acesta e ultimul motiv pentru care va dau aceste indemnuri.
Tradus de Florin Vidu