Cand Apostolul Pavel a scris Epistola sa catre Titus despre responsabilitatile acestuia ca slujitor al lui Dumnezeu, el i-a mentionat pe tineri ca un grup care cere o atentie speciala. Dupa ce a vorbit despre barbatii si femeile in varsta, apoi despre femeile tinere, el adauga acest sfat: "Sfatuieste, de asemenea, pe tineri sa fie cumpatati" (Tit 2:6). Voi urma si eu sfatul apostolului. Vreau sa spun cateva cuvinte de indemnuri prietenesti pentru tineri.
Desi imbatranesc pe zi ce trece, sunt cateva lucruri pe care mi le amintesc foarte bine din zilele tineretii mele. Imi amintesc foarte bine bucuriile si tristetile, sperantele si temerile, ispitele si dificultatile, judecatile gresite si sentimentele nutrite fata de persoanele nepotrivite, erorile si aspiratiile, toate lucrurile care inconjoara si insotesc viata unui tanar. As fi foarte recunoscator daca as putea sa spun ceva care sa tina macar un tanar pe directia cea buna, sa-l pazeasca de greselile si pacatele care ii pot afecta viitorul, atat in aceasta viata cat si in vesnicie.
Sunt patru lucruri pe care intentionez sa le fac in continuare:
I. Voi mentiona cateva motive generale pentru care tinerii au nevoie sa fie sfatuiti.
II. Voi nota cateva pericole speciale in legatura cu care tinerii trebuie sa fie avertizati.
III. Voi da cateva sfaturi generale si ii implor pe tineri sa le primeasca.
IV. Voi stabili cateva reguli speciale de comportament si ii sfatuiesc insistent pe tineri sa le urmeze.
Despre fiecare din aceste patru puncte voi spune cate ceva si ma rog lui Dumnezeu ca aceste cuvinte sa fie folositoare vreunui suflet.
2. Exista cateva pericole speciale in legatura cu care tinerii trebuie sa fie avertizati.
(1) Un pericol cu care se confrunta tinerii este mandria.
Stiu bine ca toate sufletele se gasesc in mare primejdie. Tineri sau batrani, nu conteaza; toti avem o cursa de alergat, o batalie de luptat, o inima de smerit, o lume de castigat, un trup de tinut sub control, un diavol caruia trebuie sa ne impotrivim; am putea foarte bine sa spunem, "Cine este de ajuns pentru aceste lucruri?" Totusi, fiecare varsta si fiecare situatie are ispitele si capcanele ei specifice, de aceea e bine sa le cunoastem. Paza buna trece primejdia rea. Daca as putea sa va conving sa fiti in garda impotriva pericolelor pe care le voi numi in continuare, sunt sigur ca as fi de mare ajutor sufletelor voastre.
Mandria este cel mai vechi pacat din lume. Cu adevarat, el a existat inainte sa existe lumea. Satan si ingerii lui au cazut din cauza mandriei lor. Nu au fost multumiti cu situatia si statutul lor initial. Astfel, mandria a furnizat iadului primii locatari.
Mandria l-a alungat pe Adam din Paradis. Nu a fost multumit cu locul pe care i l-a dat Dumnezeu. A incercat sa se ridice mai sus, si a cazut. Astfel, pacatul, durerea si moartea au intrat in lume prin mandrie.
Mandria se gaseste in toate inimile prin natura lucrurilor. Ne nastem mandri. Mandria ne face sa ne simtim multumiti de noi insine, sa credem ca suntem suficient de buni asa cum suntem, ne impiedica sa primim sfaturi, ne face sa respingem Evanghelia lui Hristos, ne determina pe fiecare sa ne alegem propriul drum. Insa mandria nu domneste niciunde cu atata putere ca in inima unui tanar.
Cat de obisnuit este sa vedem tineri plini de ei insisi, orgoliosi si intoleranti fata de orice sfat care li s-ar oferi! Cat de des ii putem vedea obraznici si nepoliticosi cu toti cei din jurul lor, crezand ca nu primesc aprecierea si onoarea pe care o merita! Cat de des nu vor sa se opreasca si sa asculte sfatul unei persoane mai in varsta! Ei cred ca stiu tot. Au o parere exagerata despre propria lor intelepciune. Ei cred ca persoanele mai in varsta, in special rudele lor, sunt marginite, obtuze, incete la minte. Ei nu au nevoie de invatatura sau instructiuni: inteleg toate lucrurile. Aproape ca se infurie atunci cand cineva incearca sa le vorbeasca. La fel ca armasarii tineri, nu pot tolera nici chiar cel mai mic control asupra lor. Vor sa fie independenti si sa faca numai ce doresc. La fel ca cei pe care i-a mentionat Iov, "S-ar putea zice, in adevar, ca neamul omenesc sunteti voi, si ca odata cu voi va muri si intelepciunea!" (Iov 12:2). Toate aceste lucruri definesc mandria.
Roboam a fost o astfel de persoana, ce a dispretuit sfatul oamenilor cu experienta care l-au inconjurat pe tatal sau si a ascultat in schimb de tinerii din generatia lui. A trebuit sa suporte consecintele prostiei lui. Sunt multi ca el.
Fiul risipitor a fost o astfel de persoana, care si-a cerut partea de mostenire ca sa-si asigure stilul de viata pe care si-l dorea. Nu a fost multumit sa traiasca in liniste sub acoperisul tatalui sau, ci s-a dus intr-o tara indepartata, unde sa fie propriul lui stapan. Asa cum copiii mici dau drumul mainii mamei lor ca sa paseasca singuri, si tanarul nostru a simtit in scurta vreme durerea provocata de prostia lui. A devenit mai intelept atunci cand a ajuns sa manance laturi impreuna cu porcii. Insa la fel ca el sunt multi altii.
Tinerilor, va indemn staruitor, feriti-va de mandrie. Despre doua lucruri se spune ca sunt rare in lume - unul este un tanar smerit, iar celalalt este un batran multumit. Ma tem ca e cat se poate de adevarat.
Nu va mandriti cu abilitatile voastre, cu puterea voastra, cu cunostintele voastre, cu felul in care aratati, cu iscusinta voastra. Nu va mandriti cu talentele voastre, oricare ar fi acestea. Altfel dovediti ca nu va cunoasteti pe voi insiva si nu cunoasteti lumea. Pe masura ce veti imbatrani, cu cat veti vedea mai multe, cu atat veti avea mai putine motive sa va mandriti. Ignoranta si lipsa de experienta sunt piedestalul mandriei; odata ce acest suport este inlaturat, mandria se va prabusi.
Amintiti-va de cate ori Scriptura ne vorbeste despre superioritatea unui duh smerit. Cu cata putere suntem avertizati: "Eu spun fiecaruia dintre voi, sa nu aiba despre sine o parere mai inalta decat se cuvine" (Romani 12:3). Cat de clar ni se spune: "Daca crede cineva ca stie ceva, inca n-a cunoscut cum trebuie sa cunoasca" (1 Corinteni 8:2). Cat de precisa e porunca: "Imbracati-va cu smerenie" (Coloseni 3:12). Si, din nou, "Sa fiti impodobiti cu smerenie" (1 Petru 5:5). Aceasta e haina pe care multi par sa o evite ca pe o zdreanta.
Ganditi-va la marele exemplu pe care Domnul nostru Isus Hristos ni l-a lasat in aceasta privinta. El a spalat picioarele ucenicilor sai, spunand: "Eu v-am dat o pilda, ca si voi sa faceti cum am facut Eu" (Ioan 13:15). Este scris: "El, cu toate ca era bogat, s-a facut sarac pentru voi" (2 Corinteni 8:9). Si, din nou, "S-a dezbracat pe sine insusi si a luat un chip de rob, facandu-Se asemenea oamenilor. La infatisare a fost gasit ca un om, S-a smerit si S-a facut ascultator" (Filipeni 2:7,8). Cu siguranta, cine e mandru se aseamana mai mult cu diavolul si cu Adam in starea lui cazuta, decat cu Hristos.
Ganditi-va la cel mai intelept om care a trait vreodata, ma refer la Solomon. Priviti cum vorbeste despre el insusi: "Eu nu sunt decat un tanar, nu sunt incercat" (1 Regi 3:7). O atitudine total diferita de cea a fratelui sau Absalom, care se considera deasupra tuturor: "De m-ar pune pe mine judecator in tara! Orice om care ar avea o neintelegere si o judecata, ar veni la mine, si i-as face dreptate" (2 Samuel 15:4). O atitudine total diferita de cea a fratelui sau Adonia, care "s-a semetit pana acolo in cat a zis: 'Eu voi fi imparat!'" (1 Regi 1:5). Smerenia a reprezentat inceputul intelepciunii lui Solomon. El scrie despre propria lui experienta: "Daca vezi un om care se crede intelept, poti sa ai mai multa nadejde pentru un nebun decat pentru el" (Proverbe 26:12).
Tinerilor, puneti la inima versetele pe care tocmai le-am citit. Nu fiti prea increzatori in propria voastra judecata. Incetati sa mai fiti atat de siguri ca voi aveti intotdeauna dreptate, iar ceilalti gresesc. Nu va incredeti in propria parere, atunci cand vedeti ca batranii gandesc altceva, in special atunci cand e vorba de parintii vostri. Varsta aduce experienta, de aceea merita respect. Iata un semn de intelepciune din partea lui Elihu, in cartea Iov: "Fiindca ei erau mai in varsta decat el, Elihu asteptase pana in clipa aceasta, ca sa vorbeasca lui Iov" (Iov 32:4). Ceva mai tarziu, el a spus: "Eu sunt tanar, si voi sunteti batrani: de aceea m-am temut, si m-am ferit sa va arat gandul meu. Eu imi ziceam: 'Sa vorbeasca batranetea, marele numar de ani sa invete pe altii intelepciunea'" (Iov 32:6-7). Smerenia si tacerea sunt calitati minunate in tineri. Niciodata sa nu te rusinezi sa inveti: Isus a fost un invatacel la 12 ani; cand L-au gasit in Templu, El statea "in mijlocul invatatorilor, ascultandu-i si punandu-le intrebari" (Luca 2:46). Cei mai intelepti oameni iti vor spune ca ei invata necontenit, si totusi se smeresc la gandul cat de putin cunosc de fapt. Marele Sir Isaac Newton obisnuia sa spuna ca nu se simtea cu nimic mai presus decat un copilas, care a adunat cateva pietre pretioase pe tarmul marii cunoasterii.
Tinerilor, daca vreti sa fiti intelepti, daca vreti sa fiti fericiti, amintiti-va avertismentul pe care vi-l dau: Feriti-va de mandrie.
(2) Un alt pericol pentru tineri este iubirea placerilor.
Tineretea este vremea cand pasiunile noastre sunt cele mai puternice si, la fel ca niste copii obraznici, tipa cel mai tare sa li se faca pe plac. Tineretea este vremea cand, in general, avem parte de cel mai inalt grad de sanatate si putere: moartea pare departe, iar parca singurul lucru important e sa ne bucuram de viata. Tineretea e vremea cand cei mai multi oameni nu prea au griji pamantesti si nelinisti care sa le captiveze atentia. Toate aceste lucruri ii determina pe tineri sa nu se gandeasca la nimic altceva in afara placerii. "Slujesc poftelor si placerilor": acesta e raspunsul real pe care multi tineri l-ar da la intrebarea "Al cui slujitor esti tu?"
Tinerilor, timpul nu-mi permite sa va descriu toate roadele pe care le produce aceasta iubire pentru placeri, toate modurile in care va poate face rau. De ce sa vorbesc despre chefuri, petreceri, bauturi, jocuri de noroc, filme, dansuri, si altele ca acestea? Sunt putini aceia care nu cunosc cateva dintre aceste lucruri din propria experienta amara. Si acestea sunt doar cateva. Toate lucrurile care te incanta pentru o vreme, toate lucrurile care iti intuneca judecata si iti tine mintea intr-un vartej continuu, toate lucrurile care delecteaza simturile si incanta firea pamanteasca, acestea sunt lucrurile care au o putere enorma asupra timpului vietii tale si isi datoreaza aceasta putere iubirii de placeri. Fii in garda! Nu fi ca aceia despre care Pavel spune ca sunt "iubitori mai mult de placeri decat iubitori de Dumnezeu" (2 Timotei 3:4).
Amintiti-va ce va spun: daca va agatati de placerile pamantesti - acestea sunt lucrurile care ucid sufletele. Nu e nici un mod mai sigur de a-ti insemna cugetul cu fierul rosu si de a-ti impietri inima fata de lucrurile lui Dumnezeu, decat sa cedezi in fata dorintelor trupului si mintii. La inceput pare un nimic, dar consecintele se vad pe termen lung.
Ganditi-va la ce spune Petru: "Sa va feriti de poftele firii pamantesti care se razboiesc cu sufletul" (1 Petru 2:11). Aceste lucruri distrug pacea sufletului, ii slabesc puterea, il duc in captivitate si il fac sclavul lor.
Ganditi-va la ce spune Pavel: "De aceea, omorati madularele voastre care sunt pe pamant: curvia, necuratia, patima, pofta rea si lacomia" (Coloseni 3:5). "Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au rastignit firea pamanteasca impreuna cu patimile si poftele ei" (Galateni 5:24). Candva trupul era o casa perfecta pentru suflet, acum e corupt in intregime si tulburat, are nevoie de o continua supraveghere. A devenit o povara pentru suflet, nu un ajutor; o piedica, nu un sprijin. Poate deveni un slujitor folositor, dar intotdeauna e un stapan rau.
Ganditi-va, din nou, la cuvintele lui Pavel: "Imbracati-va in Domnul Isus Hristos si nu purtati grija de firea pamanteasca, ca sa-i treziti poftele" (Romani 13:14). "Acestea", spune Leighton, "sunt exact cuvintele care au convins inima lui Augustin de pacatosenia ei si l-au determinat pe tanarul imoral sa devina un slujitor credincios al lui Isus Hristos." Tinerilor, doresc ca la fel sa se intample cu fiecare dintre voi.
Mai amintiti-va si de faptul ca, daca va agatati de placerile pamantesti, toate acestea nu va vor satisface, vor fi seci si fara sens. La fel ca lacustele din Apocalipsa, ele par sa poarte cununi pe cap; insa, la fel ca acele lacuste, veti descoperi ca au tepi ascutiti in cozile lor. Nu tot ce straluceste e aur. Nu tot ce e dulce e si bun. Placerile care tin doar o vreme nu sunt placeri adevarate.
Mergeti si bucurati-va de placerile pamantesti, daca asta vreti, dar veti descoperi ca inima nu va fi niciodata satisfacuta de ele. Intotdeauna va fi o voce inauntru care va striga, la fel ca lipitoarea din Proverbe 30:15, "Da-mi! Da-mi!" Exista un gol inauntru pe care doar Dumnezeu il poate umple. Veti descoperi, la fel ca Solomon, ca placerile pamantesti sunt doar o fatada care nu inseamna nimic, promit multumire dar aduc dezamagirea spiritului - sicrie poleite cu aur, de admirat pe dinafara, dar pline de putreziciune pe dinauntru. Fiti intelepti in tineretea voastra. Scrieti cuvantul "otrava" peste toate placerile pamantesti. Cele mai legitime dintre ele trebuie folosite cu moderatie. Toate va vor distruge sufletul daca va lipiti inima de ele. In cazul oricarei placeri, trebuie sa aveti mai intai garantia ca nu e pacatoasa, apoi va puteti bucura de ea cu moderatie.
Nu ma sfiesc sa ii avertizez pe toti tinerii si sa le amintesc de porunca a saptea: feriti-va de adulter si imoralitate sexuala, de orice fel de necuratie. Ma tem ca nu vorbim prea des de aceasta parte a Legii lui Dumnezeu. Insa, atunci cand vad cum profetii si Apostolii au tratat acest subiect, cand observ felul deschis in care Reformatorii Bisericii noastre l-au denuntat, cand vad numarul de tineri care calca pe urmele lui Ruben, Hofni, Fineas, Amon, pe mine cel putin ma mustra constiinta daca tac. Lumea devine din ce in ce mai stricata din cauza ca nu invatam si nu predicam despre aceasta porunca. In ce ma priveste, cred ca ar fi fals si nescriptural ca atunci cand ma adresez tinerilor sa nu vorbesc despre ceea ce este in cea mai mare masura "pacatul tanarului".
Incalcarea poruncii a saptea este un pacat deasupra tuturor celorlalte, dupa cum spune Osea: "Curvia, vinul si mustul iau mintile omului" (Osea 4:11). Este pacatul care lasa rani pe suflet mai adanci decat in cazul oricarui alt pacat pe care il poate infaptui un om. E un pacat care distruge mii de tineri in fiecare generatie si i-a daramat pe unii dintre sfintii lui Dumnezeu din trecut. Samson si David sunt dovezi cutremuratoare. E pacatul in fata caruia omul indrazneste sa zambeasca si sa il musamalizeze prin cuvinte ca infiorare, dragoste, pasiune necontrolabila, dorinta fireasca. Insa e pacatul de care se bucura diavolul cel mai mult, pentru ca el e "duhul necurat"; e pacatul pe care Dumnezeu il uraste si declara ca "il va judeca" (Evrei 13:4).
Tinerilor, "Fugiti de curvie" (1 Corinteni 6:18), daca iubiti viata. "Nimeni sa nu va insele cu vorbe desarte; caci din pricina acestor lucruri vine mania lui Dumnezeu peste oamenii neascultatori" (Efeseni 5:6). Fugiti de acele ocazii, de tovarasia celor care v-ar putea atrage in acest pacat, de locurile unde ati putea fi ispititi sa-l infaptuiti. Cititi ce spune Domnul nostru despre acest pacat in Matei 5:28: "Dar Eu va spun ca oricine se uita la o femeie, ca s-o pofteasca, a si preacurvit cu ea in inima lui." Fiti la fel ca sfantul slujitor Iov: "Facusem un legamant cu ochii mei, si nu mi-as fi oprit privirile asupra unei fecioare" (Iov 31:1). Nu va opriti sa vorbiti despre acest pacat. E unul din lucrurile la care nici macar nu trebuie sa se faca aluzie in cursul unei conversatii. Nu te poti nici macar atinge de o unsoare neagra fara sa te murdaresti pe maini. Fugiti de astfel de ganduri; impotriviti-va, distrugeti-le, rugati-va impotriva lor - faceti orice sacrificiu, dar nu cedati in fata lor. Imaginatia e rasadnita in care adesea incolteste pacatul. Paziti-va gandurile si atunci nu va veti teme de ce ati putea infaptui.
Ganditi-va la avertismentul pe care vi l-am dat. Daca uitati orice altceva, nu uitati aceste cuvinte.
(3) Alt pericol pentru tineri este nechibzuinta
Mii de suflete sunt aruncate pentru totdeauna in Iazul de Foc pentru simplul motiv ca nu gandesc. Tinerii nu iau in considerare, nu privesc inainte, nu privesc in jurul lor, nu mediteaza la sfarsitul vietii lor si la consecintele felului lor de viata, si astfel se trezesc ca sunt condamnati pentru ca nu si-au folosit gandirea.
Tinerilor, nimeni nu e intr-un pericol mai mare decat voi. Cunoasteti prea putine despre pericolele care va inconjoara si nu va ingrijorati de felul in care umblati. Urati efortul cerut de gandirea serioasa, linistita, si astfel luati decizii gresite si aduceti asupra voastra multa intristare. Tanarul Esau a vrut neaparat mancarea fratelui sau si si-a vandut pentru ea dreptul de intai nascut: nu s-a gandit cat de mult il va dori in viitor. Tinerii Simeon si Levi au vrut neaparat sa o razbune pe sora lor Dina, si i-au ucis pe locuitorii din Sihem: nu s-au gandit cat necaz si tulburare vor aduce astfel asupra tatalui lor Iacov si asupra intregii sale familii. Iov se pare ca s-a temut cel mai mult de nechibzuinta copiilor sai: este scris ca, ori de cate ori acestia participau la un ospat, "dupa ce treceau zilele de ospat, Iov chema si sfintea pe fiii sai: se scula dis de dimineata si aducea pentru fiecare din ei cate o ardere de tot. Caci zicea Iov: 'Poate ca fiii mei au pacatuit si au suparat pe Dumnezeu in inima lor.' Asa avea Iov obicei sa faca" (Iov 1:5).
Credeti-ma, lumea aceasta nu e o lume in care sa poti sa o duci bine fara sa gandesti, cu atat mai mult in ce priveste problemele sufletelor noastre. "Nu gandi", iti sopteste Satan: el stie ca o inima neconvertita e la fel ca jurnalele financiare ale unui om de afaceri necinstit, ele nu rezista in fata unei inspectii atente. "Uitati-va cu bagare de seama la caile voastre", spune Cuvantul lui Dumnezeu, opriti-va si ganditi-va, meditati asupra acestor lucruri si fiti intelepti. Un proverb spaniol spune: "Graba vine de la diavol." La fel cum oamenii se grabesc sa se casatoreasca si apoi au o familie nefericita, in acelasi fel fac greseli cu privire la sufletul lor intr-o clipa, iar apoi sufera consecintele ani in sir. La fel cum un servitor rau greseste si apoi spune "Nu m-am gandit ca asa o sa se intample", tot asa tinerii alearga spre pacat, iar apoi spun: "Nu m-am gandit la asta, nu parea sa fie un pacat." Nu parea sa fie pacat! La ce v-ati fi asteptat? Pacatul nu va veni la tine sa-ti spuna: "Sunt pacat." Nu ti-ar face un rau prea mare daca ar proceda asa. Pacatul intotdeauna pare "bun, placut si de dorit" atunci cand il infaptuiesti. O, dobandeste intelepciunea si prudenta! Aminteste-ti cuvintele lui Solomon: "Cararea pe care mergi sa fie neteda, si toate caile tale sa fie hotarate" (Proverbe 4:26).
Unii, indraznesc sa spun, vor obiecta ca cer un lucru prea exagerat; tineretea nu e perioada vietii in care oamenii trebuie sa fie sobri si prevazatori. Acestora le raspund, nu sunt prea multi din acestia in zilele noastre. Vorbirea usuratica, glumele, amuzamentul excesiv, sunt intalnite peste tot. Sunt de acord ca exista o vreme pentru orice lucru; insa a privi lucrurile cu neseriozitate si in gluma poate fi orice altceva, dar nu e un lucru intelept. Ce spune cel mai intelept dintre oameni: "Mai bine sa te duci intr-o casa de jale decat sa te duci intr-o casa de petrecere; caci acolo iti aduci aminte de sfarsitul oricarui om si cine traieste, isi pune la inima lucrul acesta. Mai buna este intristarea decat rasul; caci prin intristarea fetei inima se face mai buna. Inima inteleptilor este in casa de jale, iar inima celor fara minte este in casa petrecerii" (Eclesiastul 7:2-4). Matthew Henry ne povesteste despre un mare om de stat din vremea Reginei Elizabeta, care la batranete s-a retras din viata publica si s-a dedicat gandurilor serioase. Fostii lui tovarasi de distractie au venit sa-l viziteze si l-au avertizat ca devine prea sobru. "Nu, a raspuns el, "sunt doar serios; si asta pentru ca toti cei din jurul meu sunt seriosi. Dumnezeu e serios atunci cand priveste la noi, Hristos e serios atunci cand mijloceste pentru noi, Duhul Sfant e serios atunci cand se lupta pentru noi, adevarurile lui Dumnezeu sunt serioase, dusmanii nostri spirituali sunt seriosi in incercarea lor de a ne ruina, sarmanii pacatosi pierduti sunt seriosi in iad - de ce atunci sa nu fim si noi seriosi?"
O, tinerilor, invatati sa fiti chibzuiti! Invatati sa examinati ceea ce faceti, incotro va indreptati. Faceti-va timp pentru o reflectie calma. Sfatuiti-va cu propria voastra inima, si stati linistiti. Amintiti-va avertismentul meu - Sa nu ajungeti sa fiti pierduti din lipsa de gandire.
(4) Un alt pericol pentru tineri este dispretul pentru crestinism.
Acesta e un alt pericol special cu care va confruntati. Observ de fiecare data ca nimeni nu priveste cu mai putin respect crestinismul decat tinerii. Nimeni nu se implica mai putin in serviciile noastre, atunci cand sunt prezenti. Nimeni nu isi folosesc Bibliile mai putin, nu canta mai putin, nu asculta predicile mai putin ca tinerii. Nimeni nu absenteaza mai frecvent de la intalnirile de rugaciune, de la studiile biblice si de la celelalte ajutoare pentru suflet din timpul saptamanii. Tinerii par sa creada ca ei nu au nevoie de aceste lucruri - poate ca sunt bune pentru barbatii si femeile in varsta, dar nu pentru ei. Se rusineaza atunci cand lasa impresia ca le pasa de sufletele lor. Cineva si-ar putea imagina chiar ca ei considera o rusine sa mergi in cer! Acest dispret pentru crestinism, e acelasi spirit care i-a determinat pe tinerii din Betel sa il batjocoreasca pe Elisei - si in legatura cu acest spirit ii avertizez pe toti tinerii, Aveti grija! Se merita sa fii crestin, se merita sa fii serios in aceasta privinta.
Dispretul fata de lucrurile sfinte e drumul cel mai drept catre iad. Odata ce un om incepe sa glumeasca in legatura cu orice parte a crestinismului, nu ma mir niciodata atunci cand aud ca s-a dovedit a fi un necredincios.
Tinerilor, v-ati hotarat ce aveti de gand sa faceti? Ati privit atent la focul care va asteapta, daca veti continua sa dispretuiti crestinismul? Amintiti-va cuvintele lui David: "Nebunul zice in inima lui: 'Nu este Dumnezeu.'" (Psalmul 14:1). Nebunul, nimeni altcineva decat un nebun a spus aceste cuvinte. Insa niciodata nu si-a dovedit afirmatia! Amintiti-va, daca a existat vreodata o carte care sa fi fost dovedita ca adevarata de la inceput pana la sfarsit, prin orice fel de dovezi, acea carte este Biblia. A infruntat atacurile tuturor dusmanilor si cusurgiilor. "Cuvantul Domnului este incercat" (Psalmul 18:30). A fost incercat in toate felurile, si cu cat a fost incercat mai mult, cu atat mai mult s-a dovedit a fi creatia lui Dumnezeu. Ce veti crede, daca nu vreti sa credeti Biblia? Nu aveti de ales altceva decat sa credeti un lucru ridicol si absurd. Fiti siguri, nimeni nu e mai naiv decat acel om care neaga faptul ca Biblia e Cuvantul lui Dumnezeu; iar daca e cu adevarat Cuvantul lui Dumnezeu, aveti grija sa nu il dispretuiti.
Unii va vor spune ca sunt lucruri dificile in Biblie, lucruri greu de inteles. Nu ar fi cartea lui Dumnezeu daca n-ar fi asa. Si ce daca sunt? Nu dispretuiti medicamentele pentru ca nu intelegeti in detaliu tot ce face medicul cu ele. Insa orice ar spune oamenii, lucrurile necesare pentru mantuire sunt clare ca lumina zilei. Fiti siguri de asta, oamenii nu resping niciodata Biblia pentru ca nu o inteleg. O inteleg prea bine; inteleg ca ea le condamna comportamentul; inteleg ca ea marturiseste impotriva pacatelor lor si ii cheama la judecata. Incearca sa se convinga singuri ca e falsa si nefolositoare, pentru ca nu vor sa creada ca e adevarata. Un stil de viata pacatos intotdeauna va avea obiectii fata de aceasta carte. Oamenii pun la indoiala adevarul crestinismului pentru ca nu vor sa-l practice.
Tinerilor, cand Si-a incalcat Dumnezeu Cuvantul? Niciodata. Ce a spus, a facut de fiecare data; ce a promis, a dus de fiecare data la indeplinire. Si-a incalcat cuvantul in timpul potopului? Nu. Si-a incalcat cuvantul in privinta Sodomei si Gomorei? Nu. Si-a incalcat cuvantul cu privire la Ierusalimul necredincios? Nu. Si-a incalcat cuvantul cu privire la evrei, chiar pana in zilele noastre? Nu. El nu Si-a incalcat niciodata cuvantul. Aveti grija, nu cumva sa va treziti ca sunteti printre cei care dispretuiesc Cuvantul lui Dumnezeu.
Sa nu radeti niciodata de crestinism. Niciodata sa nu glumiti cu lucrurile sfinte. Sa nu ii batjocoriti pe cei ce sunt seriosi cu privire la sufletele lor. Ar putea veni o vreme cand ii veti socoti fericiti pe cei de care ati ras - o vreme cand rasetele voastre vor fi transformate in tristete, iar batjocora in seriozitate.
(5) Un alt pericol pentru tineri este frica de parerile oamenilor.
"Frica de oameni" este intr-adevar "o cursa" (Proverbe 29:25). E ingrozitor sa vezi puterea pe care o are asupra celor mai multe minti, in special asupra mintilor celor tineri. Putini par sa aiba pareri proprii, sau sa gandeasca pentru ei insisi. La fel ca pestii morti, ei se lasa purtati de curent: ce cred ceilalti ca e bine, cred si ei ca e bine; ce numesc ceilalti gresit, numesc si ei gresit. Nu sunt multi ganditori originali in lume. Cei mai multi sunt ca oile, merg in urma unui lider. Daca e la moda sa fii romano-catolic, sunt si ei romano-catolici; daca e la moda sa fii islamic, vor si ei sa fie islamici. Se ingrozesc la gandul ca s-ar putea impotrivi curentului vremurilor. Intr-un cuvant, parerea zilei devine religia lor, crezul lor, Biblia lor, Dumnezeul lor.
Gandul "Ce vor spune sau vor gandi prietenii despre mine" inabusa orice inclinatie spre lucruri bune. Teama de a fi privit de ceilalti, de a fi batjocorit, ridiculizat, impiedica formarea multor obiceiuri bune. Multe Biblii ar fi citite azi, daca proprietarii lor ar indrazni sa o faca. Ei stiu ca ar trebui sa citeasca Biblia, insa se tem: "Ce vor spune ceilalti?" Multi genunchi s-ar pleca in aceasta seara in rugaciune, insa teama de oameni ii impiedica: "Ce vor spune sotia mea, fratele meu, prietenul meu, tovarasii mei, daca ma vor vedea rugandu-ma?" O, ce sclavie josnica e aceasta, si totusi cat e de comuna! "Ma temeam de popor, si i-am ascultat glasul", i-a spus Saul lui Samuel, si astfel ,,am pacatuit, caci am calcat porunca Domnului" (1 Samuel 15:24). "Ma tem de Iudei", a spus Zedechia, imparatul corupt al lui Iuda, de aceea nu a ascultat de sfatul pe care i l-a dat Ieremia (Ieremia 38:19). Irod s-a temut de ce vor crede musafirii lui despre el si, desi "s-a intristat foarte mult", a trimis sa taie capul lui Ioan in temnita. Pilat s-a temut sa-i ofenseze pe evrei, prin urmare a facut lucrul despre care constiinta ii spunea ca e nedrept - L-a dat pe Isus sa fie rastignit. Daca aceasta nu e sclavie, atunci care e?
Tinerilor, vreau sa fiti liberi de aceasta sclavie. Vreau ca fiecaruia dintre voi sa nu-i pese de parerile oamenilor, atunci cand calea datoriei e clara. Credeti-ma, e mare lucru sa poti spune: "Nu!" Acesta a fost punctul slab al Imparatului Iosafat, a cedat prea usor in fata lui Ahab si a avut mult de suferit din aceasta cauza (1 Regi 22:4). Invatati sa spuneti: "Nu!" Nu lasati ca teama de a parea nepoliticosi sa va impiedice de la asta. Cand pacatosii va ispitesc, sa puteti spune cu hotarare: "Nu voi ceda in fata lor" (Proverbe 1:10).
Ganditi-va cat de irationala e teama de oameni. Cat de putin dureaza ostilitatea oamenilor, cat de putin rau va poate face! "Dar cine esti tu, ca sa te temi de omul cel muritor si de fiul omului, care trece ca iarba, si sa uiti pe Domnul, care te-a facut, care a intins cerurile si a intemeiat pamantul?" (Isaia 51:12-13). Cat de nerecunoscatoare este aceasta teama! Nimeni nu va va privi cu mai multa bunavointa din aceasta cauza. Lumea ii respecta intotdeauna pe cei ce indraznesc pentru Dumnezeu. O, rupeti aceste legaturi, aruncati aceste lanturi care va leaga! Sa nu va rusinati niciodata sa-i lasati pe oameni sa vada ca vreti sa mergeti in cer. Sa nu considerati o rusine atunci cand aratati ca sunteti slujitorii lui Dumnezeu. Nu va temeti niciodata sa faceti ce e bine.
Amintiti-va cuvintele Domnului Isus. "Nu va temeti de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeti-va mai degraba de Cel ce poate sa piarda si sufletul si trupul in gheena" (Matei 10:28). Incercati doar sa-I fiti placuti lui Dumnezeu, si in scurt timp veti capata trecere si inaintea celorlalti. "Cand sunt placute Domnului caile cuiva, ii face prieteni chiar si pe vrajmasii lui" (Proverbe 16:7).
Tinerilor, fiti plini de curaj. Nu va ingrijorati ce va spune sau ce va gandi lumea: nu veti fi intotdeauna impreuna cu ei. Poate un om sa va mantuiasca sufletul? Nu. Oare omul va fi judecatorul vostru in marea si infricosatoarea zi a judecatii? Nu. Poate un om sa va ofere o constiinta buna in aceasta viata, o nadejde buna in moarte, un raspuns bun in dimineata invierii? Nu! Nu! Nu! Oamenii nu pot face astfel de lucruri. Atunci "Nu te teme de ocara oamenilor, si nu tremura de ocarile lor. Caci ii va manca molia ca pe o haina, si-i va roade viermele cum roade lana" (Isaia 51:7-8). Amintiti-va de cuvintele lui Gardiner: "Ma tem de Dumnezeu, de aceea nu mai trebuie sa ma tem de nimeni altcineva." Fiti si voi ca el.
Acestea sunt avertismentele pe care vi le dau. Puneti-le la inima. Merita sa va ganditi la ele. Gresesc mult daca ele nu sunt foarte necesare. Faca Domnul ca sa nu vi le fi dat in zadar.
Tradus de Florin Vidu