Cand Apostolul Pavel a scris Epistola sa catre Titus despre responsabilitatile acestuia ca slujitor al lui Dumnezeu, el i-a mentionat pe tineri ca un grup care cere o atentie speciala. Dupa ce a vorbit despre barbatii si femeile in varsta, apoi despre femeile tinere, el adauga acest sfat: "Sfatuieste, de asemenea, pe tineri sa fie cumpatati" (Tit 2:6). Voi urma si eu sfatul apostolului. Vreau sa spun cateva cuvinte de indemnuri prietenesti pentru tineri.
Desi imbatranesc pe zi ce trece, sunt cateva lucruri pe care mi le amintesc foarte bine din zilele tineretii mele. Imi amintesc foarte bine bucuriile si tristetile, sperantele si temerile, ispitele si dificultatile, judecatile gresite si sentimentele nutrite fata de persoanele nepotrivite, erorile si aspiratiile, toate lucrurile care inconjoara si insotesc viata unui tanar. As fi foarte recunoscator daca as putea sa spun ceva care sa tina macar un tanar pe directia cea buna, sa-l pazeasca de greselile si pacatele care ii pot afecta viitorul, atat in aceasta viata cat si in vesnicie.
Sunt patru lucruri pe care intentionez sa le fac in continuare:
I. Voi mentiona cateva motive generale pentru care tinerii au nevoie sa fie sfatuiti.
II. Voi nota cateva pericole speciale in legatura cu care tinerii trebuie sa fie avertizati.
III. Voi da cateva sfaturi generale si ii implor pe tineri sa le primeasca.
IV. Voi stabili cateva reguli speciale de comportament si ii sfatuiesc insistent pe tineri sa le urmeze.
Despre fiecare din aceste patru puncte voi spune cate ceva si ma rog lui Dumnezeu ca aceste cuvinte sa fie folositoare vreunui suflet.
4. In ultimul rand, vreau sa stabilesc cateva reguli de comportament si ii indemn pe toti tinerii sa le urmeze.
(1) In primul rand, hotarati-va ca imediat, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa renuntati la orice pacat cunoscut, indiferent cat de mic ar fi.
Priviti inauntrul vostru, fiecare dintre voi. Cercetati-va inimile. Vedeti vreun obicei despre care stiti ca e gresit in ochii lui Dumnezeu? Daca da, nu amanati nici o clipa si atacati-l. Hotarati-va imediat sa renuntati la el. Nimic nu intuneca mai mult ochii mintii si nu amorteste mai mult constiinta decat un pacat permis. Ar putea fi unul mic, insa nu e cu nimic mai putin periculos. O spartura mica va scufunda un vas mare, iar o mica scanteie va aprinde un foc mare; tot asa un pacat mic va ruina un suflet nemuritor. Luati sfatul meu si nu iertati niciodata un pacat mic. Lui Israel i s-a poruncit sa ucida fiecare Canaanit, mic si mare. Actionati pe acelasi principiu si nu aratati nici o mila pacatelor mici. Bine spune cartea Cantarea Cantarilor: "Prindeti-ne vulpile, vulpile cele mici, cari strica viile" (Cantarea Cantarilor 2:15).
Puteti fi siguri ca nici un om stricat n-a intentionat sa devina atat de stricat inca de la inceput. Insa a inceput permitandu-si unele pacate mici, care au condus la pacate mai mari, care in timp au produs pacate si mai mari, pana a ajuns astfel la starea nenorocita in care se gaseste acum. Cand Hazael a auzit de la Elisei despre lucrurile oribile pe care avea sa le faca intr-o zi, a spus cu uimire: "Dar ce este robul tau, cainele acesta, ca sa faca lucruri asa de mari?" (2 Regi 8:13). Insa a permis pacatului sa prinda radacini in inima lui, iar in final le-a facut pe toate.
Tinerilor, impotriviti-va pacatului inca de la inceput. Poate ca pare mic si nesemnificativ, insa aveti grija la ce spun, impotriviti-va lui, nu acceptati nici un compromis, nu lasati ca pacatul sa locuiasca in liniste si fara sa fie tulburat in inima voastra. Nu exista nimic mai fin decat varful unui ac, insa odata ce a facut o gaura, trage dupa el intreaga ata. Amintiti-va cuvintele Apostolului: "Putin aluat dospeste toata plamadeala" (1 Corinteni 5:6).
Multi tineri v-ar putea povesti cu parere de rau si rusine ca punctul de pornire pentru ruinarea tuturor planurilor lor de viitor a fost tocmai ce va spuneam, cedarea in fata pacatului la inceputurile acestuia. Ei au inceput cu obiceiuri de inselatorie si necinste in lucruri marunte, care apoi au crescut. Pas cu pas, au trecut de la rau la mai rau, pana au facut toate lucrurile pe care odata le credeau imposibile, iar in final si-au pierdut pozitia, caracterul, pacea si aproape ca si-au pierdut sufletul. Au lasat o spartura in zidul constiintei, pentru ca parea mica, insa odata ce a fost lasata in pace, spartura a crescut din ce in ce mai mult, in fiecare zi, pana cand in timp intregul zid parea se prabuseasca.
Amintiti-va de acest lucru in special cand e vorba de adevar si onestitate. Aveti grija cum rostiti si cea mai mica silaba. "Cine este credincios in cele mai mici lucruri, este credincios si in cele mari" (Luca 16:10). Indiferent ce vrea sa creada lumea, nu exista pacate mici. Toate marile cladiri sunt facute din parti mai mici, prima piatra e la fel de importanta ca oricare alta. Toate obiceiurile sunt formate printr-o succesiune de actiuni mai mici, iar prima dintre ele are mari consecinte. Toporul din fabula s-a rugat de copac sa-i dea doar o bucatica de lemn ca sa-si faca o coada, pe urma n-o sa-l mai deranjeze. A obtinut bucata, apoi in scurt timp a taiat toti copacii. Diavolul vrea sa permiteti unui singur pacat micut sa-si gaseasca loc in inima voastra, stiind ca in curand intreaga inima va fi a lui. E o zicala inteleapta: "Nimic nu e mic intre noi si Dumnezeu, pentru ca Dumnezeu e un Dumnezeu infinit."
Exista doua moduri prin care poti cobori din varful scarii; unul este sa sari de pe scara, iar al doilea este sa cobori treapta cu treapta: amandoua metode te vor aduce pe pamant. La fel, sunt doua moduri in care poti merge catre iad; primul este sa intri in iad cu ochii deschisi - putini oameni fac asta; celalalt este sa cobori in iad pasind pe treptele pacatelor mici - ma tem ca aceasta metoda este foarte des intalnita. Daca te obisnuiesti cu cateva pacate mici, in scurt timp vei dori mai multe. Chiar si un pagan ar putea spune: "Cine a fost vreodata multumit cu un singur pacat?" Daca te obisnuiesti cu pacatele mici atunci drumul tau in viata va fi mai rau si mai rau, cu fiecare an care trece. Jeremy Taylor a descris foarte clar progresul pacatului intr-un om:
Mai intai il surprinde, apoi devine placut, apoi usor, apoi incantator, apoi frecvent, apoi obisnuit, apoi un mod de viata! Atunci omul nu mai simte vinovatia, apoi se incapataneaza, apoi se hotaraste sa nu se mai pocaiasca, apoi e blestemat.
Tinerilor, daca nu vreti sa se ajunga la asta, amintiti-va de regula pe care v-am dat-o azi - hotarati-va imediat sa renuntati la fiecare pacat cunoscut.
(2) Hotarati-va, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa evitati orice s-ar putea dovedi o ocazie pentru pacat.
Iata o zicala excelenta: "Cel ce vrea sa se pazeasca de faptele rele, trebuie sa se tina departe de ocazii." Exista o veche fabula care spune ca un fluture a intrebat odata o bufnita ce sa faca, pentru ca focul i-a atins putin aripile; bufnita i-a replicat nici macar sa nu se uite la fum. Nu e destul ca am hotarat sa nu mai pacatuim, trebuie sa pastram cu grija distanta fata de orice abordare a pacatului. Prin acest test trebuie sa examinam modurile in care ne petrecem timpul - cartile pe care le citim, prietenii pe care ii vizitam, partea de societate cu care interactionam. Nu ne putem multumi sa spunem: "Nu e nimic in neregula aici;" trebuie sa mergem mai departe si sa spunem: "E ceva aici care m-ar putea determina sa pacatuiesc?"
Acesta e un motiv important pentru care trebuie evitata inactivitatea. Nu din cauza ca a nu face nimic e un lucru rau; ci pentru ca ofera ocazia gandurilor pacatoase; e o usa deschisa larg pentru Satan prin care el poate arunca semintele lucrurilor rele; de acestea trebuie sa ne temem in principal. Daca David n-ar fi avut ocazia sa faca raul, plimbandu-se pe acoperisul sau din Ierusalim, fara sa aiba ceva anume de facut, probabil n-ar fi vazut-o pe Batseba scaldandu-se si nu l-ar fi omorat pe Urie, sotul acesteia.
Acesta e un motiv serios de ce distractiile lumii sunt atat de discutabile. Poate ca uneori e dificil sa demonstrezi ca sunt, in ele insele, categoric nescripturale si gresite. Insa e usor sa arati ca tendinta aproape a tuturor acestor distractii e sa raneasca sufletul. Ele planteaza samanta unei atitudini pamantesti si senzuale. Se lupta impotriva vietii de credinta. Promoveaza o dorinta apriga, nesanatoasa si nenaturala, dupa emotii puternice. Slujesc poftelor firii pamantesti, poftelor ochiului si mandriei vietii. Intuneca perspectiva cerului si a eternitatii, pictand in culori false lucrurile timpului. Intotdeauna fura timpul alocat rugaciunii, citirii Scripturii si comuniunii linistite cu Dumnezeu. Omul care se amesteca in ele este ca unul care ii ofera lui Satan un avantaj. Are de luptat o batalie, dar ii ofera dusmanului ajutorul soarelui, vantului, dealului. Ar fi intr-adevar ciudat sa nu fie invins de fiecare data.
Tinerilor, straduiti-va, atat cat puteti, sa va tineti departe de orice v-ar putea rani sufletul. Poate oamenii va vor spune ca sunteti prea scrupulosi, prea pretentiosi, si va vor intreba unde cat de rau poate sa provoace cutare sau cutare lucru? Insa nu-i ascultati. E periculos sa te joci cu unelte ascutite: e mult mai periculos sa iti permiti libertati in ce priveste sufletul tau nemuritor. Cel ce vrea sa ramana in siguranta nu trebuie sa se apropie de marginea pericolului. Trebuie sa-si considere inima un butoi cu praf de pulbere, avand grija ca nu cumva vreo scanteie a ispitei sa ajunga inauntru.
Ce rost are sa te rogi: "Doamne, pazeste-ma de ispita", daca nu ai grija ca nu cumva sa calci in ea, si "pazeste-ma de pacat", daca nu ai dorinta sa stai departe de el? Luati exemplul lui Iosif. Nu numai ca a refuzat invitatia la pacat din partea sotiei stapanului sau, ci si-a demonstrat prudenta refuzand chiar si sa fie "impreuna cu ea" (Geneza 39:10). Luati aminte la sfatul lui Solomon, nu numai "Sa nu intri pe cararea celor rai", ci si "Fereste-te de ea, nu trece pe ea; ocoleste-o, si treci inainte!" (Proverbe 4:15); "Nu te uita la vin cand curge ros si face margaritare in pahar" (Proverbe 23:31). Barbatul care a facut juramantul de nazireat in Israel nu numai ca nu se atingea de vin, dar se abtinea si de la orice fel de struguri. "Fie-va groaza de rau", le spune Pavel Romanilor (Romani 12:9), nu numai sa nu il faca; "Fugi de poftele tineretii", ii scrie el lui Timotei; indeparteaza-te de ele cat poti de mult (2 Timotei 2:22). O, cat de nevoie este de asemenea avertismente! Dina a trebuit neaparat sa se duca printre Sihemitii pacatosi, sa vada cum traiesc, si astfel si-a pierdut virginitatea. Lot a trebuit sa-si ridice cortul langa Sodoma pacatoasa, si si-a pierdut totul, in afara de propria viata.
Tinerilor, fiti intelepti cu timpul vostru. Nu incercati sa vedeti cat de aproape puteti lasa sa se apropie dusmanul sufletelor voastre, si totusi sa scapati de el. Tineti-l la distanta. Incercati sa pastrati o distanta cat mai mare fata de ispite, si acesta va fi un mare ajutor ca sa va feriti de pacat.
(3) Hotarati-va ca niciodata sa nu uitati de ochiul lui Dumnezeu.
Ochiul lui Dumnezeu! Ganditi-va la asta. Peste tot, in fiecare casa, in fiecare camp, in fiecare companie, singur sau in multime, ochiul lui Dumnezeu e intotdeauna atintit asupra ta. "Ochii Domnului sunt in orice loc, ei vad pe cei rai si pe cei buni" (Proverbe 15:3), iar acesti ochi citesc la fel de bine inimile si faptele.
Straduiti-va, va implor, sa intelegeti bine acest fapt. Amintiti-va ca aveti de-a face cu un Dumnezeu care vede totul, care nu doarme niciodata, un Dumnezeu care intelege gandurile voastre, si inaintea caruia noaptea straluceste ca ziua. Poate parasiti casa tatalui vostru si plecati, la fel ca fiul risipitor, intr-o tara indepartata, crezand ca nimeni nu va poate observa comportamentul; insa ochiul si urechea lui Dumnezeu sunt inaintea voastra. Poate reusiti sa va inselati parintii sau sefii, le puteti spune minciuni, una facand in fata, iar alta facand in spatele lor, insa nu-L puteti insela pe Dumnezeu. El va cunoaste in cele mai mici amanunte. A auzit ce ati spus cand ati venit astazi aici. Stie la ce va ganditi in acest moment. A scos cele mai secrete pacate ale voastre la lumina fetei Sale, iar intr-o zi acestea vor fi prezentate intregii lumi, spre rusinea voastra daca nu luati seama.
Cat de putin simtim acest lucru! Cat de multe lucruri sunt facute incontinuu, pe care oamenii nu le-ar face daca ar sti ca sunt vazuti! Cat de multe afaceri se incheie in camarile imaginatiei, care nu ar vedea niciodata lumina zilei! Da, tinerii intretin ganduri in secret, spun cuvinte in secret, si fac lucruri in secret, de care le-ar fi rusine si ar rosi daca ar fi demascati inaintea lumii. Sunetul unor pasi care se apropie a oprit multe fapte de rautate. O bataie la usa a facut ca multe pacate sa fie oprite in graba, si lasate imediat de o parte. Insa vai, ce prostie groaznica e aceasta! Exista un Martor care vede totul, oriunde am merge. Incuiati usa, trageti jaluzelele, stingeti lumina; nu conteaza, nu e nici o diferenta; Dumnezeu e pretutindeni, nu Il poti incuia afara, sau sa-L impiedici sa vada. "Nici o faptura nu este ascunsa de El, ci totul este gol si descoperit inaintea ochilor Aceluia, cu care avem a face" (Evrei 4:13). Tanarul Iosif a inteles bine acest lucru atunci cand sotia stapanului sau l-a ispitit. Nu era nimeni in casa care sa ii vada, nici un ochi omenesc care sa depuna marturie impotriva lui; insa Iosif traia ca si cum L-ar fi vazut pe Cel ce e invizibil: "Cum as putea sa fac eu un rau atat de mare si sa pacatuiesc impotriva lui Dumnezeu?" (Geneza 39:9).
Tinerilor, va cer tuturor sa cititi Psalmul 139. Va indemn pe toti sa il invatati pe de rost. Faceti din el testul tuturor legaturilor din aceasta lume: spuneti-va singuri: "Imi amintesc ca Dumnezeu ma vede"?
Psalmul 139
Doamne, Tu ma cercetezi de aproape si ma cunosti, stii cand stau jos si cand ma scol si de departe imi patrunzi gandul. Stii cand umblu si cand ma culc si cunosti toate caile mele. Caci nu-mi ajunge cuvantul pe limba si Tu, Doamne, il si cunosti in totul. Tu ma inconjori pe dinapoi si pe dinainte, si-Ti pui mana peste mine. O stiinta atat de minunata este mai presus de puterile mele: este prea inalta ca s-o pot prinde.
Unde ma voi duce departe de Duhul Tau si unde voi fugi departe de Fata Ta? Daca ma voi sui in cer, Tu esti acolo; daca ma voi culca in locuinta mortilor, iata-Te si acolo; Daca voi lua aripile zorilor si ma voi duce sa locuiesc la marginea marii, si acolo mana Ta ma va calauzi si dreapta Ta ma va apuca. Daca voi zice: "Cel putin intunericul ma va acoperi si se va face noapte lumina dimprejurul meu!" Iata ca nici chiar intunericul nu este intunecos pentru Tine; ci noaptea straluceste ca ziua si intunericul ca lumina.
Tu mi-ai intocmit rinichii, Tu m-ai tesut in pantecele mamei mele: Te laud ca sunt o faptura asa de minunata. Minunate sunt lucrarile Tale si ce bine vede sufletul meu lucrul acesta! Trupul meu nu era ascuns de Tine, cand am fost facut intr-un loc tainic, tesut in chip ciudat, ca in adancimile pamantului. Cand nu eram decat un plod fara chip, ochii Tai ma vedeau; si in cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau randuite, mai inainte de a fi fost vreuna din ele.
Cat de nepatrunse mi se par gandurile Tale, Dumnezeule si cat de mare este numarul lor! Daca le numar, sunt mai multe decat boabele de nisip. Cand ma trezesc, sunt tot cu Tine.
O, Dumnezeule, de ai ucide pe cel rau! Departati-va de la mine, oameni setosi de sange! Ei vorbesc despre Tine in chip nelegiuit, Iti iau Numele ca sa minta, ei, vrajmasii Tai! Sa nu urasc eu, Doamne, pe cei ce Te urasc si sa nu-mi fie scarba de cei ce se ridica impotriva Ta? Da, ii urasc cu o ura desavarsita; ii privesc ca pe vrajmasi ai mei. Cerceteaza-ma, Dumnezeule si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile! Vezi daca sunt pe o cale rea si du-ma pe calea vesniciei!
"Traiti ca si cum ati fi necontenit inaintea privirii lui Dumnezeu. Asa a facut Avraam, a umblat inaintea Lui. Asa a facut Enoh, a umblat impreuna cu El. Asa va fi in cer, in prezenta eterna a lui Dumnezeu. Nu faceti nimic ce nu ati vrea ca Dumnezeu sa vada. Nu spuneti nimic, ce nu ati vrea ca Dumnezeu sa auda. Nu scrieti nimic ce nu ati vrea ca Dumnezeu sa citeasca. Nu mergeti in nici un loc unde nu ati vrea ca Dumnezeu sa va gaseasca. Nu cititi nici o carte despre care nu ati vrea ca Dumnezeu sa va ceara: 'Arata-Mi-o!' Nu va petreceti niciodata timpul intr-un mod in care nu v-ar place ca Dumnezeu sa va intrebe: 'Ce faci?'"
(4) Fiti sarguinciosi in practicarea crestinismului vostru.
Participati cu regularitate la serviciile bisericii, ori de cate ori e deschisa pentru rugaciune si predicare, si sta in puterea voastra sa participati. Faceti cu regularitate din Ziua Domnului o zi sfanta si hotarati ca Ziua Domnului, una din sapte, sa fie daruita intotdeauna proprietarului ei de drept.
Nu vreau sa ramaneti cu o falsa impresie in mintile voastre. Nu plecati de aici spunand ca eu am zis ca mersul la biserica reprezinta totalul crestinismului. Eu nu vreau sa spun asa ceva. Nu vreau sa va vad cum va transformati in formalisti si farisei. Daca credeti ca simpla transportare a trupului vostru intr-o anumita cladire, la o anumita ora, intr-o anumita zi a saptamanii, va va face crestini si va va pregati pentru intalnirea cu Dumnezeu, atunci va spun curat ca va inselati amarnic. Toate serviciile fara inima nu sunt de folos si sunt zadarnice. Adevaratii inchinatori sunt doar aceia care "se inchina Tatalui in duh si in adevar, fiindca astfel de inchinatori doreste si Tatal" (Ioan 4:23).
Insa practicile crestinismului nu trebuie sa fie dispretuite doar pentru ca ele nu mantuiesc. Dumnezeu nu e o hrana, nu o poti manca, insa nu poti spune ca e nefolositor, si astfel sa o arunci deoparte. Binele etern al sufletului tau in mod cert nu depinde de practicile crestinismului, insa e sigura ca fara acestea, ca regula generala, sufletul tau nu o va duce bine. Dumnezeu ii poate duce pe toti cei mantuiti intr-un car de foc, asa cum a facut cu Ilie, insa El nu face acest lucru. I-ar putea invata pe toti prin viziuni, visuri si interventii miraculoase, fara sa le ceara sa citeasca sau sa gandeasca pentru ei insisi, insa nu face asa. De ce? Pentru ca e un Dumnezeu care se foloseste de diverse mijloace, si este Legea si voia Lui ca in toate relatiile omului cu El sa se foloseasca aceste mijloace. Doar un nebun s-ar gandi sa construiasca o casa fara scari si schele, insa nici un om intelept nu va dispretui aceste mijloace.
Insist la acest punct, pentru ca Satan va incerca din greu sa va umple mintile cu argumente impotriva practicilor crestinismului. Va va atrage atentia asupra numarului persoanelor care le folosesc si nu sunt mai bune pentru ca o fac. "Vezi acolo", va sopti el, "nu observi ca cei care merg la biserica nu sunt mai buni decat cei care nu o fac?" Insa nu lasa ca asta sa te afecteze. Nu e niciodata cinstit sa argumentezi impotriva unui lucru pentru ca nu e folosit asa cum se cuvine. Nu poti spune ca practicile crestinismului nu aduc nici un bine pentru ca multi le indeplinesc si nu obtin nici un bine din ele. Medicamentele nu trebuie dispretuite pentru ca multi le iau si nu isi imbunatatesc sanatatea. Nimeni nu s-ar gandi sa renunte la mancare si bautura pentru ca altii au ales sa manance si sa bea peste masura, si astfel se imbolnavesc. Valoarea practicilor crestinismului, la fel ca alte lucruri, depinde, in mare masura, de maniera si spiritul in care le folosim.
Mai insist la acest punct si din cauza sentimentului puternic pe care il simt ca fiecare tanar ar trebui sa auda in mod regulat predicarea Evangheliei lui Hristos. Nu pot sa subliniez indeajuns cat de important cred eu ca este acest lucru. Prin binecuvantarea lui Dumnezeu, slujirea Evangheliei ar putea fi mijlocul de convertire a sufletului tau, de conducere a ta catre o cunoastere mantuitoare a lui Hristos, de transformare a ta intr-un copil al lui Dumnezeu in fapta si in adevar. Acesta ar fi cu adevarat un motiv pentru o recunostinta vesnica. Ar fi un eveniment pentru care si ingerii s-ar bucura. Insa chiar daca nu asa ar sta lucrurile, exista o putere de restrictionare si de influenta in slujirea Evangheliei, sub care doresc din toata inima sa fie adus fiecare tanar. Pe mii ii tine departe de rau, chiar daca inca nu i-a intors la Dumnezeu - i-a facut membri mult mai buni pentru societate - chiar daca nu i-a facut inca adevarati crestini. Exista un anume fel de putere misterioasa in predicarea cu credinciosie a Evangheliei, care are un efect asupra multimilor ce o asculta fara sa o primeasca in inimile lor. Ei aud cum pacatul e demascat ca ceea ce este de fapt, aud cum sfintenia e inaltata, aud cum Hristos e preamarit, aud cum cuvintele diavolului sunt denuntate, aud cum e descrisa imparatia cerurilor si binecuvantarile ei, aud cum e demascata lumea si goliciunea ei; ei aud aceste lucruri saptamana de saptamana, duminica de duminica, si rareori nu exista un efect benefic asupra sufletului. E mult mai greu mai tarziu sa mergi si sa comiti pacate grosolane. E ca un control amanuntit al inimii omenesti. Acesta, cred eu, e un mod in care se implineste promisiunea lui Dumnezeu: "Tot asa si Cuvantul Meu, care iese din gura Mea, nu se intoarce la Mine fara rod" (Isaia 55:11). Exista atat de mult adevar in acel proverb puternic al lui Whitefield, "Evanghelia ii tine pe multi oameni departe de inchisoare si de spanzuratoare, daca nu ii tine departe de iad."
Dati-mi voie sa mai mentionez un alt punct care e strans legat de acest subiect. Nu lasati ca vreun lucru sa va ispiteasca vreodata sa deveniti un crestin care nu face tot efortul posibil sa mearga la biserica duminica si sa faca din aceasta zi o zi speciala pentru Domnul. Hotarati-va sa daruiti toate duminicile lui Dumnezeu. Intre noi se raspandeste cu o infricosatoare rapiditate un duh de nepasare fata de aceasta zi, si nu in mica masura printre tineri. Vacante la sfarsit de saptamana, vizitele de duminica, excursiile de duminica, in dauna participarii la serviciile bisericii si a cinstirii aduse Domnului, devin din ce in ce mai obisnuite cu fiecare an, si provoaca un rau nemasurat sufletelor.
Tinerilor, tineti cu gelozie la acest lucru. Indiferent daca locuiti la oras sau la tara, trageti hotarati o linie; hotarati-va sa nu lipsiti de la biserica duminica si de la partasia cu poporul lui Dumnezeu. Nu lasati ca argumentul "am nevoie sa dorm mai mult ca sa-mi odihnesc trupul", nu lasati ca exemplul celor din jurul vostru, nu lasati ca invitatiile prietenilor sa va indeparteze de partasie si inchinare; nu lasati ca vreunul din aceste lucruri sa va faca sa va indepartati de aceasta regula, care spune ca duminicile sunt pentru cinstirea lui Dumnezeu si pentru partasia cu poporul Sau.
Odata ce nu mai considerati duminicile ca fiind importante sau ca avand vreo semnificatie speciala in viata crestina, atunci in cele din urma veti renunta sa mai purtati de grija sufletului vostru. Pasii care conduc catre aceasta concluzie sunt simpli si obisnuiti. Incepeti prin a nu mai onora Ziua Domnului, apoi in scurt timp nu veti mai onora poporul lui Dumnezeu; veti inceta sa mai onorati Cuvantul lui Dumnezeu; iar in timp nu-i veti mai da nici o onoare lui Dumnezeu. Daca un om incepe cu temelia lipsei de respect pentru inchinarea inaintea lui Dumnezeu sau pentru partasia sfintilor, nu ma mir niciodata daca in cele din urma ajunge sa fie un om fara Dumnezeu. Exista o zicala remarcabila a Judecatorului Hale: "Dintre toate persoanele care au fost condamnate pentru crime capitale cat eu am fost judecator, am descoperit doar cateva persoane care nu au marturisit, atunci cand au fost intrebate, ca si-au inceput cariera de faradelegi prin neglijarea bisericii si a poporului lui Dumnezeu."
Tinerilor, poate aveti prieteni care uita sa cinsteasca Ziua Domnului; voi insa hotarati-va, cu ajutorul lui Dumnezeu, ca intotdeauna sa va amintiti de ea si sa o puneti deoparte. Onorati-o printr-o participare regulata intr-un loc in care se predica Evanghelia. Stabileste-te intr-o biserica credincioasa, si indata ce te stabilesti, participa regulat. Credeti-ma, veti descoperi ca va urmareste o binecuvantare deosebita: "Daca iti vei opri piciorul in ziua Sabatului, ca sa nu-ti faci gusturile tale in ziua Mea cea Sfanta; daca Sabatul va fi desfatarea ta, ca sa sfintesti pe Domnul, slavindu-L si daca-l vei cinsti, neurmand caile tale, neindeletnicindu-te cu treburile tale si nededandu-te la flecarii, atunci te vei putea desfata in Domnul si Eu te voi sui pe inaltimile tarii, te voi face sa te bucuri de mostenirea tatalui tau Iacov" (Isaia 58:13-14). Un lucru e sigur, sentimentele tale in legatura cu duminica si partasia va fi intotdeauna un test si un criteriu al calificarii tale pentru cer. Partasia si inchinarea sunt o pregustare si un fragment de cer. Omul care le considera o povara si nu un privilegiu, poate fi sigur ca inima lui are nevoie de o schimbare radicala.
(5) Hotaraste ca oriunde vei fi, te vei ruga.
Rugaciunea e respiratia sufletului unui om. Fara ea, poate ca ne merge numele ca traim si suntem considerati crestini, insa suntem morti in ochii lui Dumnezeu. Sentimentul ca trebuie sa strigam la Dumnezeu dupa indurare si pace este un semn al mantuirii; iar obiceiul de a veni inaintea Lui cu nevoile sufletului nostru e o dovada ca avem duhul infierii. Rugaciunea mai este si modul stabilit prin care putem obtine ajutorul pentru nevoile noastre spirituale. Ea deschide tezaurul si porneste fantana binecuvantarilor. Daca nu avem, este din cauza ca nu cerem.
Rugaciunea este modul in care putem obtine revarsarea Duhului Sfant in inimile noastre. Isus a promis Duhul Sfant, Mangaietorul. El e gata sa coboare cu toate darurile Sale pretioase, reinnoirea, sfintirea, curatirea, intarirea, imbarbatarea, incurajarea, iluminarea, invatarea, directionarea, calauzirea, in tot adevarul. Dar apoi El asteapta sa Ii cerem aceste lucruri.
Insa in acest punct, si o spun cu tristete, in acest punct oamenii falimenteaza atat de mizerabil. Putini sunt aceia care se bucura sa se roage: poate sunt multi care se pleaca pe genunchi, spun ceva de forma, dar putini sunt cei care se roaga; putini sunt cei care striga la Dumnezeu, putini cheama Numele Domnului, putini care cauta ca si cum ar dori sa gaseasca, putini care bat ca si cum ar fi flamanzi si insetati, putini care se lupta cu Dumnezeu cautand cu toata convingerea un raspuns, putini sunt cei are nu Ii dau pace, putini care continua in rugaciune, putini care se roaga intotdeauna fara incetare si nu obosesc. Da, putini se roaga! E doar unul din lucrurile despre care se presupune ca face parte din natura lucrurilor, dar care e rareori practicat; un lucru care este de datoria tuturor sa il faca, insa de fapt aproape nimeni nu il mai face.
Tinerilor, credeti-ma, daca vreti ca sufletul vostru sa fie mantuit, trebuie sa va rugati. Dumnezeu nu are copii tacuti. Daca vreti sa va puteti impotrivi lumii, firii pamantesti, diavolului, trebuie sa va rugati: degeaba cautati putere in ora incercarii, daca aceasta nu a fost ceruta. Poate veti fi aruncati impreuna cu cei care nu o fac niciodata, poate va trebui sa dormiti in aceeasi camera cu cineva care nu-i cere niciodata nimic lui Dumnezeu, totusi, luati aminte la cuvintele mele, trebuie sa va rugati.
Va cred ca va e greu sa o faceti, apar dificultati in legaturi cu oportunitatile de rugaciune, cu timpul de rugaciune, si cu locurile de rugaciune. Nu indraznesc sa trasez aici reguli prea stricte in aceste privinte. Le las la latitudinea constiintei voastre. Trebuie sa va lasati calauziti de circumstante. Domnul nostru Isus Hristos S-a rugat pe un munte; Isaac s-a rugat pe camp; Ezechia s-a intors cu fata la perete in timp ce zacea in pat; Daniel s-a rugat langa rau; Petru, Apostolul, pe acoperisul casei. Am auzit de unii tineri care se roaga in grajduri si in poduri pentru fan. Tot ce vreau sa afirm este ca trebuie sa stiti ce inseamna "intra in odaita ta, incuie-ti usa, si roaga-te Tatalui tau, care este in ascuns" (Matei 6:6). Trebuie sa iti stabilesti ore regulate cand trebuie sa vorbesti cu Dumnezeu fata in fata, trebuie sa ai in fiecare zi momentele tale de rugaciune. Trebuie sa te rogi.
Fara asta, toate sfaturile si indemnurile mele sunt zadarnice. Aceasta e ultima piesa din armura spirituala pe care Pavel o numeste in lista sa din Efeseni 6, dar este cu adevarat prima ca valoare si importanta. Este carnea pe care trebuie sa o mancati zilnic, daca vreti sa calatoriti in siguranta prin pustia acestei vieti. Doar cu puterea astfel dobandita va veti putea indrepta catre muntele lui Dumnezeu. Am auzit despre unii oameni care pilesc metal cum folosesc un mustiuc magnetic care impiedica particulele fine de metal sa intre in plamani, salvandu-le astfel viata. Rugaciunea este un astfel de mustiuc pe care trebuie sa il purtati incontinuu, altfel nu veti putea lucra fara sa fiti ranit de atmosfera nesanatoasa a acestei lumi pacatoase. Trebuie sa va rugati.
Tinerilor, sa fiti siguri ca nici un timp nu este mai bine cheltuit decat acela pe care un om si-l petrece pe genunchi. Faceti-va timp pentru asta, oricare ar fi situatia. Ganditi-va la David, Imparatul lui Israel: ce spune el? "Seara, dimineata, si la amiaza, oftez si gem, si El va auzi glasul meu" (Psalmul 55:17). Ganditi-va la Daniel. Trebuie sa se ingrijeasca de toate treburile imparatiei; si totusi s-a rugat de trei ori pe zi. Vedeti aici secretul sigurantei sale in pacatosul Babilon. Ganditi-va la Solomon. El isi incepe domnia cu o rugaciune pentru ajutor si asistenta, de aici rezultand minunata lui prosperitate. Ganditi-va la Neemia. Si-a gasit timp sa se roage Dumnezeului cerurilor, chiar in timp ce statea in prezenta stapanului sau, Artaxerxes. Ganditi-va la exemplele pe care acesti oameni minunati vi le-au lasat, si faceti si voi la fel.
O, de v-ar da Domnul la toti duhul de har si mijlocire! "Acum, nu-i asa? strigi la Mine: 'Tata! Tu ai fost Prietenul tineretii mele!'" (Ieremia 3:4). As fi bucuros de acord ca intreg acest mesaj sa fie uitat, daca doar aceasta doctrina importanta a rugaciunii ar putea fi imprimata pe inimile voastre.
Iar acum ma grabesc sa ma indrept catre concluzie. Am spus lucruri care multora nu le vor fi pe plac si pe care multi nu le vor primi; insa fac apel la constiintele voastre: nu sunt ele adevarate?
Tinerilor, cu totii aveti constiinte. Asa cum suntem, corupti si ruinati in urma caderii, fiecare dintre noi are o constiinta. Intr-un colt al fiecarei inimi sta un martor pentru Dumnezeu, un martor care condamna atunci cand gresim si ne aproba atunci cand facem binele. Catre acel martor imi indrept apelul in aceasta zi: oare aceste lucruri despre care am vorbit, nu sunt ele adevarate?
Mergeti deci, tinerilor, si decideti in aceasta zi sa va amintiti de Creatorul vostru in zilele tineretii. Inainte sa treaca ziua harului, inainte ca varsta sa va impietreasca constiinta, inabusita datorita numeroaselor calcari in picioare, cat mai aveti putere, si timp, si oportunitati, mergeti si uniti-va cu Domnul printr-un legamant vesnic care sa nu fie uitat. Duhul nu se va lupta la nesfarsit. Vocea constiintei va deveni din ce in ce mai slaba si mai neputincioasa cu fiecare an in care va veti impotrivi indemnurilor ei. Atenienii i-au spus lui Pavel: "Asupra acestor lucruri te vom asculta alta data", insa atunci l-au auzit pentru ultima oara (Fapte 17:32). Grabiti-va, nu intarziati. Nu mai amanati si nu mai ezitati.
Ganditi-va la nespusa mangaiere pe care o veti oferi parintilor, rudelor, prietenilor, daca veti urma indemnul meu. Acestia au cheltuit timp, bani si sanatate ca sa va creasca, sa va faca ceea ce sunteti astazi. Cu siguranta merita putina consideratie. Cine poate cunoaste fericirea si bucuria pe care o pot darui tinerii? Cine poate masura nelinistea si tristetea pe care fii precum Esau, sau Hofni, sau Fineas, sau Absalom o pot provoca? Adevarat spune Solomon: "Un fiu intelept este bucuria tatalui, dar un fiu nebun este mahnirea mamei sale" (Proverbe 10:1). O, ganditi-va la aceste lucruri, si dati-I lui Dumnezeu inimile voastre! Sa nu se spuna despre voi in final, cum se va spune despre multi, ca "tineretea voastra a fost o dezordine, perioada maturitatii voastre a fost o lupta, iar batranetea voastra a fost un regret."
Ganditi-va la binele pe care il puteti face pentru lume. Aproape toti sfintii eminenti ai lui Dumnezeu L-au cautat pe Domnul de timpuriu. Moise, Samuel, David, Daniel, toti L-au slujit pe Dumnezeu din tineretea lor. Dumnezeu pare sa se bucure atunci cand acorda onoruri speciale slujitorilor tineri; ganditi-va la ce am putea sa ne asteptam, daca tinerii din zilele noastre si-ar consacra primavara vietii lor pentru Dumnezeu? Aproape fiecare cauza mareata si buna are nevoie acum de lucratori, dar acestia nu pot fi gasiti. Exista tehnologie de toate felurile prin care se poate raspandi adevarul, dar nu se gasesc oameni care sa o puna la lucru.
Mai usor se obtin banii pentru lucrarile bune decat oamenii. Se cauta pastori pentru noi biserici, se cauta misionari pentru noi campuri de misiune, se cauta invatatori pentru Scoala Duminicala, multe cauze bune stau pe loc din lipsa lucratorilor. Rezerva de tineri evlaviosi, credinciosi si de incredere pentru posturi de felul celor mentionate mai sus e mult mai mica decat cererea.
Tineri ai zilelor noastre, e nevoie de voi pentru Dumnezeu. Aceasta e era activitatii. Incepem sa ne debarasam de egoismul din trecut. Oamenii nu mai dorm somnul apatiei si indiferentei fata de altii, asa cum au facut inaintasii lor. Incep sa se rusineze ca au gandit precum Cain, "Sunt eu pazitorul fratelui meu?" Inaintea voastra se intinde un vast teren de actiune, doar sa vreti sa intrati in el. Secerisul e mare, dar lucratorii sunt putini. Fiti plini de zel pentru fapte bune. Veniti, veniti in ajutorul Domnului impotriva rautatii acestui veac.
Intr-un fel, asta inseamna sa fii ca Dumnezeu, nu doar bun, ci facand binele (Psalmul 119:68). Acesta e felul in care putem pasi pe urmele Domnului si Mantuitorului nostru: "El umbla din loc in loc si facea bine" (Fapte 10:38).
Si cine se poate indoi ca aceasta este calea care infrumuseteaza un suflet nemuritor? Cine nu ar prefera sa paraseasca aceasta lume ca Iosia, jelit de toti, decat sa moara ca Ioram, "fara sa lase parere de rau in urma"? (2 Cronici 21:20). E oare mai bine sa stai fara ocupatie, preocupat de lucruri de nimic, sa traiesti pentru trupul tau, pentru egoismul tau, pentru poftele tale si pentru mandria ta, decat sa cheltuiesti si sa te consumi in cauza glorioasa a fi folositor aproapelui tau, a fi o binecuvantare pentru tara ta si pentru lumea intreaga, a fi un prieten pentru cei din inchisoare sau captivitate, a fi un parinte spiritual pentru sute de suflete nemuritoare in tarile pagane, a fi o lumina arzatoare si stralucitoare, o epistola a lui Hristos, cunoscuta si citita de toti oamenii, o inspiratie pentru fiecare inima crestina cu care te intalnesti? O, cine s-ar putea indoi? Cine s-ar putea indoi macar pentru o clipa?
Tinerilor, ganditi-va la responsabilitatile voastre. Ganditi-va la privilegiul si luxul de a face bine. Decideti astazi sa fiti folositori. Daruiti-i acum lui Hristos inimile voastre.
In final, ganditi-va la fericirea care va veni peste sufletul vostru, daca Il slujiti pe Dumnezeu, fericirea care va va insoti in calatoria vietii, fericirea de la sfarsitul vietii, cand calatoria s-a incheiat. Credeti-ma, orice idei desarte ati fi auzit, credeti-ma, exista o rasplata pentru cei neprihaniti chiar in aceasta lume. Evlavia are cu adevarat promisiunea acestei vieti, cat si a vietii viitoare. Exista o pace statornica in sentimentul ca Dumnezeu este prietenul vostru. Exista o satisfactie reala atunci cand stii ca indiferent de nevrednicia voastra, voi sunteti desavarsiti in Hristos, aveti o mostenire vesnica, ati ales partea cea buna care nu vi se va lua.
Cel ce da inapoi in inima lui ar putea sa traiasca multumit de stilul lui de viata, insa si "omul cel bun va fi rasplatit pentru caile lui" (Proverbe 14:14). Calea celui lumesc se intuneca din ce in ce mai tare, cu fiecare an pe care il traieste; calea crestinului este ca o lumina stralucitoare, din ce in ce mai puternica pana la capat. Soarele lui de-abia rasare atunci cand soarele celui lumesc apune pentru vecie; cele mai bune lucruri ale lui incep toate sa infloreasca, pe cand cele ale omului lumesc ii aluneca din maini si se duc.
Tinerilor, aceste lucruri sunt adevarate. Ascultati aceste cuvinte de indemn. Lasati-va convinsi de ele. Luati crucea. Urmati-l pe Hristos. Supuneti-va lui Dumnezeu.
Tradus de Florin Vidu