Ne continuam acum studiul nostru referitor la perceptele despre iubire, asa cum sunt ele redate de Biblie si felul in care sunt integrate in viata crestina. Am vazut ca cele mai mari porunci din Biblie sunt, prima, sa-L iubesti pe Dumnezeu si, a doua, sa-ti iubesti aproapele. Am aruncat, mai apoi, o privire asupra cuvintelor folosite in greaca - limba Noului Testament - pentru "dragoste". Am vazut ca sunt patru cuvinte grecesti care descriu fiecare un anumit fel de dragoste si ne-am oprit la cel mai folosit in Biblie - agape. Am vazut ca este, mai inainte de toate, o dragoste care porneste de la Dumnezeu, cea mai extraordinara dovada a acestei iubiri fiind insasi jertfirea lui Isus Cristos pe cruce pentru intreaga omenire. A fost jerfirea Fiului lui Dumnezeu, fara pacat, pentru toti pacatosii din trecut, prezent si viitor. A fost o jertfa din dragoste pentru toti acei care I-am fost dusmani. O dragoste divina!
Am mai subliniat ca dragostea noastra este departe de a se asemana cu dragostea pe care ne-a aratat-o Dumnezeu prin Acela care a luat povara pacatelor noastre si a murit in locul nostru pe cruce. Totusi, suntem indemnati de catre Scripturi sa ne iubim unii pe altii asa cum ne-a iubit Cristos.
"Urmati dar pilda lui Dumnezeu ca niste copii preaiubiti. Traiti in dragoste, dupacum si Cristos ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi "ca un prinos si ca o jertfa de bun miros" lui Dumnezeu." (Efeseni 5.1-2)
"si dragostea sta nu in faptul ca noi am iubit pe Dumnezeu, ci in faptul ca El ne-a iubit pe noi si a trimis pe Fiul Sau ca jertfa de ispasire pentru pacatele noastre. Prea iubitilor, daca astfel ne-a iubit Dumnezeu pe noi, trebuie sa ne iubim si noi unii pe altii." (1Ioan 4.10,11)
"Noi am cunoscut dragostea Lui prin aceea ca El si-a dat viata pentru noi; si noi deci trebuie sa ne dam viata pentru frati." (1Ioan 3.16)
Imposibil, ai putea sa te gandesti. Cum as putea sa Il imit pe Dumnezeu? Cum as putea sa iubesc cum m-a iubit El? Nu pot sa o fac! Este o chemare prea inalta. Cum poate Dumnezeu sa ne ceara atat de mult? Multi dinte noi citim aceste versete dar nu intelegem cu adevarat ceea ce ni se cere de fapt. Majoritatea observam ca, de cand am fost mantuiti, avem o dragoste crescanda pentru ceilalti, dar suntem constienti de limitele noastre. De obicei, ii iubim pe acei care ne iubesc si nu pretind prea multe de la noi. Ce se intampla cu cei care profita de pe urma noastra sau ne sunt impotriva? Acesta este punctul in care majoritatea dintre noi isi ating limitele. Dar Isus ne cere sa ne depasim limitele.
"Dar Eu va spun voua, care Ma ascultati: Iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine celor ce va urasc, binecuvantati pe cei ce va blastama, rugati-va pentru cei ce se poarta rau cu voi. ...Daca iubiti pe cei ce va iubesc, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii iubesc pe cei ce-i iubesc pe ei. Daca faceti bine celor ce va fac bine, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii fac asa. Si daca dati cu imprumut acelora de la care nadajduiti sa luati inapoi, ce rasplata vi se cuvine? Si pacatosii dau imprumut pacatosilor, ca sa ia inapoi intocmai. Voi insa, iubiti pe vrajmasii vostri, faceti bine si dati cu imprumut, fara sa nadajduiti ceva in schimb. Si rasplata voastra va fi mare si veti fi fiii Celui Prea Inalt; caci El este bun si cu cei nemultumitori si cu cei rai." (Luca 6.27-28; 32-35)
Care este raspunsul obisnuit al crestinului la aceste versete? Suntem de acord cu Cuvantul in inimile noastre si ne dam silinta sa le implinim. Putem chiar sa sfatuim pe altii sa-si iubeasca dusmanii si putem, plini de neprihanire de sine, sa aratam esecurile fratilor si surorilor noastre de a respecta aceste cuvinte ale Domnului nostru. Dar cand suntem noi in aceeasi situatie, ce facem? Intr-un oarecare fel vedem situatia noastra ca fiind unica, creem scuze pentu lipsa noastra de dragoste si mergem mai departe cu viata noasta crestina, fara a fi cu adevarat in stare sa intelegem aceasta dragoste de care vorbeste Isus si pe care o cere de la noi. Este oare posibil sa iubim asa cum ne-a iubit Cristos? Eu cred ca raspunsul este si da si nu. Isus nu ne-ar cere ceva imposibil, deci concluzia ar fi ca avem abilitatea de a iubi in felul acesta. Dar cred ca este imposibil, daca ne bazam pe propria noastra abilitate. Dupa cum bine stiti, noi nu avem aceasta abilitate. Aceasta abilitate, de a iubi cu o dragoste neconditionata, gata de sacrificiu, poate veni doar de la o singura sursa - Acela care este dragoste - Insusi Dumnezeu.
"Prea iubitilor, sa ne iubim unii pe altii; caci dragostea este de la Dumnezeu. Si oricine iubeste, este nascut din Dumnezeu si cunoaste pe Dumnezeu. Cine nu iubeste, n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste." (1Ioan 4.7-8)
Sursa dragostei locuieste in tine daca crezi in Isus Cristos. Daca ti-ai pus increderea in Isus Cristos acceptandu-L ca Mantuitorul tau, Duhul Lui a venit sa locuiasca in tine. Predandu-ti viata in mainile Lui, El va produce in tine dragostea agape.
Biblia spune ca dupa ce devenim crestini, avem o alegere de facut. Putem sa umblam dependenti de puterea Duhului Sfant, sau putem sa umblam dependenti de firea noastra. Cand vorbim de umblarea in firea noastra ne referim la umblarea bazata pe efortul nostru de a implini voia lui Dumnezeu si nu ne referim la vechea noastra natura decazuta, in care nu locuieste nici un lucru bun (Romani 7.18). Daca citesti Galateni 5.19-21, vei vedea ce vine din firea noastra. Nu avem in noi nici cea mai mica capacitate de a indeplini voia lui Dumnezeu. Cand ne incredem in Cristos sa ne salveze din starea noastra de pacat, El infrange puterea vechii noastre naturi si ne transforma in fiinte noi (2Corinteni 5.17) cu dorinte noi, care vin din Duhul Sau, care locuieste in fiecare credincios. Indata realizam ca in noi are loc un razboi in care inamici sunt firea si Duhul.
"Caci firea pamanteasca pofteste impotriva Duhului si Duhul impotiva firii: sunt lucruri potrivnice unele altora, asa ca nu puteti face tot ce voiti." (Galateni 5.17)
Avem acum o alegere de facut caror dorinte sa ne predam. De aceea Pavel spune in versetul 16:
"Zic dar: umblati carmuiti de Duhul si nu impliniti poftele firii pamantesti."
Abilitatea de a iubi vine de la Duhul Sfant, nu de la noi. El va produce in noi dragostea Lui divina atunci cand ne bazam pe El sa o faca.
"Roada Duhului, dimpotriva, este: dragostea, bucuria, pacea, indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandeta, infranarea poftelor..." (Galateni 5.22)
Isus a spus ca El este vita iar noi suntem mladitele si daca ramanem in [dependenta fata de] vita, vom aduce roada. El spunea ca mladita nu poate sa rodeasca singura; trebuie sa se bazeze pe vita. Pentru ca, spunea El, "despartiti de Mine, nu puteti face nimic." (Ioan 15.4,5)
Speram ca am adus putina lumina asupra felului in care trebuie sa traim in ascultare si dependenta fata de Dumnezeu, in special in ceea ce priveste dragostea. In urmatoarele editii vom privi mai mult la ceea ce Biblia vrea sa spuna cand suntem indemnati sa ne iubim unii pe altii, incercand sa aplicam ceea ce am invatat pana acum in studiul nostru despre dragoste.