,,De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi. Caci intristarile noastre usoare de o clipa lucreaza pentru noi tot mai mult o greutate vesnica de slava. Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice. Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica. Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el. Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. Asa dar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup."
In aceasta predica voi incerca sa raspund, cu Scriptura, intrebarii ,,Ce se intampla imediat dupa momentul mortii?" In urmatoarele patru saptamani intrebarile vor fi:
Ce vi se va intampla odata cu venirea lui Hristos?
Ce li se vor intampla credinciosilor la Judecata?
Care este locul nostru final: un cer indepartat sau un pamant nou unde leii si mieii vor convietui impreuna in pace?
Care este cel mai esential pod ce leaga dintre aceasta viata de cea viitoare?
Exista o lunga lista de motive a faptului ca aceasta tema pare mai degraba cruciala pentru mine spre atentia noastra. Sa mentionez cateva dintre ele:
(1) Posibilitatile de bucurie si nefericire dupa moarte sunt de mii de ori mai mari decat in putinii ani pe acest pamant inainte de a trece din aceasta viata. Biblia compara aceasta viata cu un abur care se arata atunci cand respiri intr-o dimineata de iarna si pe urma dispare (Iacov 4:14). Biblia descrie momentul dupa moarte ca ,,vecii vecilor." Nu doar una sau doua vesnicii de o mie de ani, ci vecii vecilor; mii si mii de secole (Apocalipsa 14:11). Conteaza enorm de mult ceea ce ti se intampla dupa ce mori.
(2) Aceasta tema ne obliga sa ne punem intrebarea daca credinta noastra este una reala, substantiala, biblica, credinta obiectiva, realitate din interior inspre suprafata. Si anume, daca aceasta este credinta noastra in Dumnezeu sau este mai mult o experienta subiectiva de sentimente si ganduri interioare care functioneaza doar ca o perna emotionala care sa inmoaie incercarile vietii si sa ne furnizeze o retea de prieteni. Intalnirea cu vesnicia are un efect uimitor de a ne dezmetici din iluziile religioase.
(3) Gandul la moarte si vesnicie ne ajuta sa Il pastram pe Dumnezeu ca centru al vietilor noastre testandu-ne daca iubim mai mult lumea aceasta decat pe Dumnezeu. Ne da gandul mortii mai multa suferinta pierzand ceea ce iubim pe pamant decat bucurie si castigandu-L pe Hristos?
(4) Cand adevarul biblic al acestei teme te constrange, el de fapt te elibereaza de teama si iti da curaj de a trai cea mai radicala, auto-jertfitoare viata de dragoste. Persoana care poate cu adevarat sa spuna ,,a muri este un castig" va putea, ca nimeni altcineva, sa spuna ,,a trai este Hristos" (Filipeni 1:21). Dar daca nu poti spune ,,a muri este un castig", atunci probabil vei spune, intr-un fel sau altul, ,,Sa mancam, sa bem si sa ne casatorim, caci maine murim" (1 Corinteni 15:32). Este esential sa fii sigur de ceea ce se intampla cand mori, ca si credincios in Hristos, pentru imbarbatarea de zi cu zi si pentru a nu cadea de oboseala in suferinta si sanatatea tot mai redusa a acestei vieti.
Aceasta ne aduce la textul nostru:
Ceea ce face apostolul Pavel in 2 Corinteni 4:16 - 5:10 arata corintenilor motivul pentru care el nu cade de oboseala in ciuda tuturor necazurilor si intristarilor (4:8-12). In special in privinta faptului de a sti ca va muri; trupul sau se degrada, el era tot mai bolnav. Sa privim in 2 Corinteni 4:16 - ,,De aceea, noi nu cadem de oboseala.. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi."
Este absolut vital sa nu cadem de oboseala. Unii dintre voi au primit o asemenea lovitura fizica, financiara si relationala incat ati fost deseori tentati sa ,,cadeti de oboseala"; sa renuntati. Sa spuneti ,,Nu se merita." ,,Que sera, sera" (Ce va fi, va fi). ,,Cui ii pasa?" Pavel a intampinat aceeasi tentatie (v. 8-12) iar de acest text tine una dintre motivele pentru care nu a cazut de oboseala.
Pentru a arata ca acesta este cu adevarat un fapt crucial in acest punct, priviti in versetul 6 si 8 din capitolul cinci care tine de acelasi sir de ganduri. Versetul 6: ,,Asadar, noi intotdeauna suntem plini de incredere..." Versetul 8: ,,Suntem plini de incredere..." Vom reveni la aceste versete la momentul potrivit, dar important acum este sa va arat ca ceea ce face Pavel aici este sa puna temeliile trairii cu incredere si fara a cadea de oboseala. Acesta este efectul care as vrea sa-l aiba asupra voastra.
Acum sa ne intoarcem la 4:16 si sa urmarim sirul gandurilor sale pentru a vedea ce il ameninta pe Pavel sa cada de oboseala si sa-si piarda increderea, si ce anume il retine de la a cadea de oboseala.
Versetul 16: ,,De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece..." Aici este amenintarea cu care avea de a face: trupul sau - ,,omul de afara" - se trece, se degradeaza.. El nu mai putea vedea la fel (si probabil ca nu existau ochelari). El nu mai auzea la fel. Nu se mai refacea dupa lovituri la fel ca in trecut. Puterea cu care mergea din oras in oras nu il mai tinea cum obisnuia. El isi vede ridurile de pe fata si pe gat. Memoria nu ii mai e la fel de buna. Incheieturile ii amortesc cand sta in picioare. Cu alte cuvinte, el stie, ca oricare altul, va muri. Omul sau din afara se degradeaza, decade. Aceasta este amenintarea la curajul si bucuria sa.
De ce nu cade de oboseala?
Prima parte a raspunsului o gasim din nou in versetul 16: ,,De aceea, noi nu cadem de oboseala. Ci chiar daca omul nostru de afara se trece, totusi omul nostru dinauntru se innoieste din zi in zi." El nu cade de oboseala fiindca zi de zi, inima lui, omul sau din afara, este reinnoit. Daca trupul sau uzat tinde de a-l face sa cada de oboseala, altceva tinde sa-l faca sa-si gaseasca odihna. Ce anume?
Odihna sa, inima sa innoita vine de la ceva foarte ciudat: vine de la privirea spre lucrurile care nu se vad. Versetul 18: ,,Pentru ca noi nu ne uitam la lucrurile care se vad, ci la cele ce nu se vad; caci lucrurile care se vad, sunt trecatoare, pe cand cele ce nu se vad, sunt vesnice." Acesta este modul in care Pavel nu cadea de oboseala: privind la lucrurile care nu se vad.
Amintiti-va cum i-a criticat Isus pe liderii religiosi ai zilelor sale: ,,...pentru ca ei, cu toate ca vad, nu vad, si cu toate ca aud, nu aud, nici nu inteleg." Cu alte cuvinte era ceva ,,vazut" in viata si in invatatura lui Isus, ceva ce ei nu au vazut, dar trebuia observat. Aceasta trebuie schimbat daca vrem sa primim speranta si curaj de la Isus si sa nu cadem de oboseala. Trebuie sa se spuna despre noi ,,Cu toate ca nu vad, ei vad; si neauzind, ei aud." Asta este ceea ce facea apostolul Pavel in versetul 18; el privea la ,,lucrurile care nu se vad."
Pavel ilustreaza aceasta in capitolul 5, versetul 7: ,,Umblam prin credinta, nu prin vedere." Aceasta nu inseamna ca ne aventuram in intuneric fara dovada a ceea ce este acolo. Inseamna ca cele mai pretioase si mai importante realitati din lume se afla dincolo de intelegerea noastra, iar noi ,,privim" la ele (v.18) prin ceea ce cunoastem despre Hristos de la martorii credinciosi care L-au vazut si I-au auzit vocea. Ne imbarbatam inimile - ne innoim curajul - concentrandu-ne privirea inimilor noastre pe lucrurile care nu se vad, adevar obiectiv despre care invatam prin marturia celor care L-au cunoscut pe Hristos si au fost invatati de El (Efeseni 1:18-23).
Care adevar? Pe ce anume ne fixam privirea pentru experimentarea zilnica a innoirii omului interior in fata mortii?
Ca sa raspundem la aceasta ne uitam inapoi la versetul 17 observand o puternica sinteza, si privim mai departe in capitolul 5 pentru explicatia la aceasta sinteza.
Versetul 17: Ne innoim omul interior privind in fiecare zi la acest adevar: ,,In scurt timp, necazul de o clipa ne aduce o masura vesnica de slava dincolo de orice imaginatie."
Degradarea trupului nu este lipsita de sens. Suferinta, stresul, frustrarea si necazul nu sunt zadarnice. Ele nu dispar pur si simplu intr-o groapa neagra de suferinte inutile. De fapt acest ,,necaz de o clipa (ii spune astfel in ciuda faptului ca durase ani de zile si fusese un necaz constant, deseori chinuitor) produce o masura vesnica de slava dincolo de orice imaginatie."
Cu alte cuvinte, lucrurile nevazute pe care Pavel le cauta ca sa-si innoiasca omul interior constau in acea masura imensa de slava pregatita pentru el nu doar dupa, ci chiar si prin consumarea trupului sau. Exista o corelare intre degradarea trupului lui Pavel si aratarea slavei sale. Cand este lovit, el nu priveste la cat de grea este lovitura, ci la masura slavei cauzata de lovitura.
Ce vede el cand priveste la slava nevazuta? Continuand spre capitolul cinci el lamureste ceea ce vede privind la lucrurile nevazute.
Urmatoarele doua mesaje privesc aceste versete: trupul invierii si judecata credinciosilor. Dar nici una dintre acestea nu e subiect al acestui mesaj. Asa ca daca trec peste ceva mai repede, cititi predica urmatoare.
Versetele 1-5 privesc speranta de a primi trupuri noi, glorificate la inviere. Versetele 9-10 privesc judecata si efortul apostolului Pavel de a fi pe placul Judecatorului, Hristos. Atentia noastra este la versetele 6-8, nadejdea de a fi cu Hristos imediat dupa moarte.
Dar sa va citesc versetele privitoare la trupul invierii, caci exista o legatura cruciala intre aceasta nadejde si nadejdea de a fi cu Hristos (fara un trup innoit) imediat dupa moarte. Versetele 1-5:
Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc [el vorbeste despre trupul sau care se degrada], avem o cladire in cer de la Dumnezeu [o cladire ca opusul la cort, fiind o casa - care este ceva mai durabila - si anume un nou trup in inviere], o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica. Si gemem in cortul acesta [acest ,,cort", trupul nostru], plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc [care este trupul nostru in inviere; aici amestecand metaforele trecand inainte si inapoi intre a fi imbracat si a locui], negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el [cu alte cuvinte el nu doreste sa se dezbrace de trupul sau actual ca de o haina si sa devina imaterial, fara trup - iata la ce se refera goliciunea aici, a se dezbraca]. Chiar in cortul acesta deci [acest trup muritor], gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta [nu dorim sa fim un suflet fara trup], ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta [peste hainele actuale - el nu vrea ca cea de-a doua venire a lui Hristos sa aiba loc in sensul de a fi nevoie sa moara si sa devina imaterial, ci practic doreste ca trupul sau actual sa fie asimilat, rapit in viata glorioasa de inviere a noului trup], pentru ca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului.
Vom vorbi mai mult despre aceasta in mesajul urmator. Deocamdata aici este punctul crucial. Daca Pavel ar fi avut preferinte el si-ar fi ales noul trup in inviere la a doua venire a lui Hristos fara a mai trece prin moarte. Si motivul pe care il da este ca experienta ,,goliciunii" - care inseamna dezbracarea de trupul sau - nu este totuna cu a fi rapit intr-o clipire de ochi la a doua venire a lui Hristos.
Aceasta inseamna ca marea nadejde finala a crestinului nu este de a trece prin moarte si de a fi eliberat de trupul vechi, ci de a invia cu un trup nou, glorios, sau cel mai bine, de a invia la a doua venire in asa fel incat sa nu trebuiasca sa-si piarda temporar trupul si sa fie ,,dezbracat" (suflete fara trup, Matei 10:28; Apocalipsa 6:9; Evrei 12:23) pana la momentul invierii.
Asta inseamna ca trecerea prin moarte si intalnirea cu Hristos nu are loc sau nu este ceva bun? Categoric nu. Pavel aduce lucrurile inapoi in perspectiva la versetele 6-8:
Asa dar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul [intimitatea mult dorita nu poate exista aici], pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul.
Acum auziti doar. In versetul 4 Pavel spune ca ,,nu doreste sa fie dezbracat." Prima sa preferinta nu este sa fie ,,absent din trup." El spune acest lucru comparandu-l cu faptul de a fi imbracat cu noul trup in inviere fiind viu la a doua venire a lui Hristos. Aceasta este prima sa alegere. Dar nefiind posibila - alegerea este intre intr-o viata mai lunga de credinta aici si intalnirea cu Hristos - el prefera ca Dumnezeu sa-l ia la El; CHIAR DACA aceasta inseamna ca trebuie sa fie dezbracat de trupul sau.
Si motivul acestei dorinte de a-si parasi trupul nu este din cauza trupului sau bolnav - o, ce mult doreste el experienta noului trup in inviere - ci fiindca dorinta de a fi acasa cu Domnul este irezistibil de atractiva pentru Pavel. Versetul 8: ,,...ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul."
Rezumat
Pavel isi innoieste omul sau launtric privind la lucrurile care nu se vad. El vede trei posibilitati si le alege in ordine descrescatoare. Prima, ar prefera ca Hristos sa vina si sa-i acopere trupul sau muritor cu nemurire ca sa nu mai fie nevoie sa treaca prin moarte si sa fie imaterial. Dar fiindca Dumnezeu nu vrea aceasta, Pavel prefera sa fie absent de trup traind aici, caci Il iubeste pe Hristos mai mult decat orice altceva. A fi absent de trup va insemna sa fie acasa cu Domnul; o intimitate mai profunda si mai mareata acasa decat orice altceva am putea cunoaste in viata aceasta. In final, daca prin voia lui Dumnezeu nu va fi timpul celei de-a doua veniri sau nu va fi momentul trecerii prin moarte, Pavel va umbla prin credinta si nu prin vedere.
In credinta va fi curajos si, chiar daca trupul din afara se degradeaza, omul sau launtric va fi innoit zi de zi prin aceasta credinta in nemarginita masura de slava.
Cercetati-va pe voi insiva. Impartasiti aceste prioritati si valori biblice in viata voastra? Tanjiti mai intai dupa a doua venire? Si in al doilea rand, tanjiti sa fiti acasa cu Hristos chiar daca aceasta va costa parasirea trupului? In al treilea rand, va angajati sa umblati prin credinta pana la venirea Sa sau cat timp va cheama El?
Copyright 1993 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Adrian Daniel Ilas