"Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu; si ca, putrezirea nu poate mosteni neputrezirea. Iata, va spun o taina: nu vom adormi toti, dar toti vom fi schimbati, intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati. Caci trebuie ca trupul acesta, supus putrezirii, sa se imbrace in neputrezire, si trupul acesta muritor sa se imbrace in nemurire. Cand trupul acesta supus putrezirii, se va imbraca in neputrezire, si trupul acesta muritor se va imbraca in nemurire, atunci se va implini cuvantul care este scris: ,,Moartea a fost inghitita de biruinta. Unde iti este biruinta, moarte? Unde iti este boldul, moarte?" Boldul mortii este pacatul; si puterea pacatului este Legea. Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Domnul nostru Isus Hristos! De aceea, prea iubitii mei frati, fiti tari, neclintiti, sporiti totdeauna in lucrul Domnului, caci stiti ca osteneala voastra in Domnul nu este zadarnica."
Saptamana trecuta am inteles faptul ca Pavel a avut trei dorinte privitoare la viata si moarte -- intr-o ordine descrescatoare. Prima dorinta era sa nu moara, ci sa traiasca pana la venirea lui Isus si in locul experientei separarii sufletului de trup, sa experimenteze transformarea trupului sau muritor intr-unul nemuritor care sa traiasca cu Hristos in imparatie pentru totdeauna.
El spune aceasta in 2 Corinteni 5:4, ,,Chiar in cortul acesta deci (acest trup trecator, muritor), gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata." El nu doreste sa fie ,,dezbracat" in sensul de a fi desprins de trupul sau. El vrea ca trupul lui sa fie inghitit de unul spiritual nou, trup nemuritor la ultima trambita cand Hristos coboara din cer sa-si stabileasca imparatia si sa duca aceasta era spre un sfarsit. Aceasta este cea dintai dorinta a lui Pavel.
El stie ca nu poate afla, nu poate controla singur, venirea lui Hristos. Asadar nu este sigur daca aceasta prima dorinta i se va implini. El isi exprima a doua sa dorinta, si anume, de a muri si de a fi cu Hristos. In 2 Corinteni 5:8 spune, ,,Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul." Mai degraba decat a geme si a purta luptele, bolile si pacatul acestei vieti, el prefera sa moara si sa fie cu Domnul.
In Filipeni 1:21 spune, ,,Caci pentru mine, a trai este Hristos, iar a muri este un castig." El se lupta cu nevoia de a sta aici pentru cauza slujbei sale in defavoarea dorintei de a termina luptele si bucuria prezentei apropiate a lui Isus. El spune in versetul 23, ,,Sunt strans din doua parti, avand dorinta sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine." Deci cea de-a doua dorinta a sa este aceasta: daca este voia lui Dumnezeu ca Hristos sa intarzie, atunci Pavel prefera sa mearga la El -- in cazul in care Hristos nu vine inca la noi -- chiar daca trebuie sa fie dezbracat (chiar o dezbracare dureroasa) de trupul sau.
A treia dorinta este ca, prin voia lui Dumnezeu, daca e mai bine pentru poporul Domnului si slava lui Hristos, Pavel doreste sa ramana pe pamant umbland prin credinta si nu prin vedere. El doreste sa amane adancimea si apropiata intimitate a intalnirii si trairii alaturi de Isus, daca aceasta este voia lui Dumnezeu. In 2 Corinteni 5:6-7 el spune, ,,Asa dar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere." El a spus filipenilor ca ramane si continua cu ei la inaintarea si bucuria credintei lor (1:25). Deci aceasta a treia dorinta este de a continua cu slujirea si folosirea timpului sau pe pamant la avansarea credintei si bucuriei altora atat cat ii sta in putinta.
Acum trebuie sa ne intrebam daca ne traim vietile cu aceste trei prioritati. Ne gandim noi la lucrurile de sus (Coloseni 3:2)? Traim noi ca si cum cetatenia noastra ar fi in ceruri asteptand nerabdatori intoarcerea Mantuitorului (Filipeni 3:20)? Simtim noi ca moartea este mai mult un castig decat o pierdere (Filipeni 1:21)? Suntem noi intr-atat de implicati in aceasta lume incat parasirea ei ar fi cel mai rau lucru la care ne-am putea gandi?
Cand ma rog pentru trezire in biserica din Betleem (biserica autorului) si in biserica americana, ma gandesc in primul rand la aceasta: Doamne toarna Duhul tau in asa fel incat poporul tau sa-L doreasca pe Hristos mai mult decat altceva sau alti oameni. Trezirea este flacara dragostei pentru Hristos. Trezirea nu consta in cele dintai minuni precum vindecarea, declaratiile profetice sau vorbitul in limbi -- oricat de pretioase sunt acele lucruri (si chiar sunt pretioase!). E posibil sa avem darul vindecarii, si totusi sa iubim sanatatea mai mult decat a merge si a fi cu Hristos. E posibil sa avem darul profetiei si sa solicitam pornografia mai mult decat a dori a doua venirea a lui Isus. Se poate sa vorbesti in limbi si sa iubesti bijuteriile, costumul de 1200$ si masinile de 40000$ mai mult decat sa crezi ca moartea este un castig.
Iata de ce, atunci cand ma rog pentru trezire, o fac mai intai pentru lucrul cel mai esential: dedicare totala si supunerea inimilor voastre lui Hristos. Ca sa-L iubiti atat de mult si sa-L doriti cu atata pasiune incat venirea Sa sa fie marea voastra nadejde, si ca moartea sa fie un castig, iar viata sa va fie pentru Hristos si imparatia Sa.
In sfarsit doresc sa ma concentrez aici pe invierea trupurilor noastre ale celor ce sunt in Hristos. Ma adresez credinciosilor si ma rog ca cei necredinciosi care aud sa se intoarca de la drumul de pierzare al increderii in sine si sa creada. ,,Daca marturisesti cu gura ta ca Isus este Domnul si crezi in inima ta ca Dumnezeu L-a inviat din morti, vei fi mantuit" -- vei fi iertat si cand mori vei invia la o viata cu Hristos pentru totdeauna.
Mi se pare ca speranta invierii nu mai are aceeasi putere si centralitate astazi pentru noi asa cum o avea pentru crestinii primari. Si cred ca unul din motivele pentru aceasta este ca noi avem o perspectiva gresita a vesniciei viitoare. Cand vorbim despre viitor si statutul vesnic, tindem sa vorbim despre cer, iar cerul tinde sa implice mai degraba un loc indepartat caracterizat de duhuri imateriale, eterice si nepamantesti.
Cu alte cuvinte, tindem sa acceptam faptul ca conditia ACTUALA, fara trup, a sfintilor trecuti din viata aceasta, va fi intotdeauna la fel. Si suntem incurajati atat de mult sa credem ce bine este pentru ei acum, tindem sa uitam ca aceasta este o conditie, o stare imperfecta si ca nu va fi asa intotdeauna, nu in felul in care si-l dorea Pavel pentru el insusi. Da, a muri este un castig, si da, a pleca din trup inseamna a fi acasa cu Domnul, dar NU, nu aceasta este ultima noastra speranta.. Nu aceasta este ultima stare a bucuriei noastre. Nu aceasta este principala noastra mangaiere finala atunci cand ne-am pierdut pe cei apropiati credinciosi.
De exemplu, cand biserica din Tesalonic a pierdut credinciosi iubiti, faptul ca ei erau cu Hristos, Pavel nu a folosit aceasta ca principala mangaiere (cat de adevarat si minunat este), ci faptul ca ei vor invia trupeste din morti la timp pentru a participa in mod fizic la venirea lui Hristos. El a spus (in 1 Tesaloniceni 4:15), ,,...noi cei vii, care vom ramanea pana la venirea Domnului, nu vom lua-o inaintea celor adormiti." ,,Sa o luam inainte?" Ce a vrut el sa spuna cu asta? In ce sens sa o luam inainte?
Versetul urmator raspunde intrebarii: ,,Caci insusi Domnul, cu un strigat, cu glasul unui arhanghel si cu trambita lui Dumnezeu, se va pogori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos." ,,Intai!" O, exista explicatia. Noi nu vom lua-o inaintea lor, caci ei vor invia mai intai. Vedeti ce diferenta este in modul in care tindem sa ne mangaiem de la o zi la alta. Noi spunem, ,,Nu o vom lua inaintea lor, fiindca ei sunt deja cu Domnul." Ne gandim mai mult in termenii plecarii spre ceruri. Ei mai intai merg acolo lasandu-si trupurile in urma.
Dar nu asta spune Pavel. Cat de adevarat e ca aceasta nu este speranta noastra fundamentala si nu este principala mangaiere pentru noi crestinii. Ceea ce spune Pavel este ca: noi nu o vom lua inaintea lor deoarece ei sunt cei ce vor invia mai intai.
Cu alte cuvinte, Pavel nu se gandeste mai intai la cerul indepartat, ci la slava a ceea ce se intampla aici: trupurilor lor nu vor fi lasate in morminte, in timp ce noi ne bucuram fizic de intalnirea cu Domnul in vazduh urandu-I bun venit in imparatia Sa. Ei nu vor ramanea in morminte in timp ce noi suntem schimbati intr-o clipeala de ochi si imbracati cu nemurire. Nu, versetul 17 spune, ,,Cei morti in Hristos vor invia mai intai. Apoi (doar apoi), noi cei vii, care vom fi ramas, vom fi rapiti toti impreuna cu ei (nu inaintea lor), in nori, ca sa intampinam pe Domnul in vazduh; si astfel vom fi totdeauna cu Domnul."
Si cand spune, ,,cu Domnul", se refera la Cel pe care (prin inviere) Il putem vedea, auzi si atinge cu trupurile noastre -- cu ochi, urechi si maini, ceva asemanator cu ceea ce avem acum. Aceasta este speranta noastra -- sa fim alaturi de Hristosul inviat cu un trup glorios, ca al Lui. Sa-L cunoastem intr-o forma ca a Sa. Destinul nostru final si conditia vesnica nu este eterica, decorporata intr-un cer indepartat. Destinul nostru este guvernarea impreuna cu Hristos aici pe un pamant nou. Aceasta nadejde era atat de rezonanta pentru primii crestini incat se mangaiau nu cu bucuriile conditiei fara de trup dupa moarte, ci mai intai cu nadejdea trupurilor inviate (Filipeni 3:21).
Acum priviti la textul de astazi la unul din cele mai marete descrieri ale acestui eveniment.
Versetul 50: ,,Ce spun eu, fratilor, este ca nu poate carnea si sangele sa mosteneasca Imparatia lui Dumnezeu." Ce inseamna aceasta? E o lepadare uniforma al trupului invierii? Nu. ,,Carnea si sangele" inseamna pur si simplu ,,natura umana" asa cum o cunoastem -- muritoare, pieritoare, intinata de pacat, degradata. Ceva atat de firav si trecator ca trupurile noastre actuale nu vor fi materia imparatiei vesnice, durabile, neclatinata si indestructibile a lui Dumnezeu. Dar aceasta nu inseamna ca nu vor exista trupuri.
Inseamna ca trupurile noastre vor fi mai marete. Vor fi trupurile noastre, dar diferite si mai placute, minunate. Versetul 52: ,,intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati." Cand spune ca ,,mortii vor invia", inseamna ca noi -- cei morti -- vom invia. Daca Dumnezeu ar fi vrut sa inceapa totul din nou fara nici o legatura intre trupul pe care il am acum si cel pe care il voi avea, de ce ar spune Pavel ,,cei morti vor invia"? De ce nu spune ,,Mortii nu vor invia" (fiindca ei sunt descompusi si moleculele lor sunt imprastiate plantelor si animalelor pe mii de kilomentrii) asa ca Dumnezeu va incepe din nimic, caci nu mai sunt trupuri pe care sa le invieze, si va crea trupuri cu totul noi care nu au nici o legatura cu cele vechi? El nu a spus aceasta, fiindca nu este adevarat.
El a spus doua lucruri; cei morti vor invia (asta ne arata continuitatea); si a mai spus ca ei vor fi schimbati -- ei vor fi nesupusi putrezirii si nemuritori. Trupul cel vechi va deveni unul nou. Dar va fi trupul tau. Dumnezeu poate sa faca ceea ce nu ne putem imagina. Invierea nu este descrisa in termenii unei creatii noi in totalitate, ci in termenii schimbarii celei vechi. ,,Noi toti vom fi schimbati" (v.51b).
Priviti inapoi acum la versetele 37-38. Pavel compara invierea cu ceea ce i se intampla unei seminte cand este pusa in pamant. ,,Si cand semeni, semeni nu trupul care va fi, ci doar un graunte, cum se intampla: fie de grau, fie de alta samanta. Apoi Dumnezeu ii da un trup, dupa cum voieste; si fiecarei seminte ii da un trup al ei." Ideea este ca exista o legatura si o continuitate intre samanta simpla si planta cea frumoasa. Cand semeni o samanta de grau, nu ai numai o planta. Dar pe de alta parte este o diferenta. O planta este cu mult mai frumoasa decat o samanta.
Versetele 42-44 aplica analogia trupului invierii: ,,Asa este si invierea mortilor. Trupul este semanat in putrezire, si inviaza in neputrezire; este semanat in ocara, si inviaza in slava; este semanat in neputinta, si inviaza in putere. Este semanat trup firesc, si inviaza trup duhovnicesc."
Aud pe cineva spunand, ,,Ce-mi pasa mie!" Lasa. Cine are nevoie de aceasta. Tot ce conteaza sunt realitatile spirituale ale dragostei, bucuriei, pacii, dreptatii, bunatatii si adevarului. De ce atata preocupare pentru brate, picioare, maini, par, ochi, urechi si limba? Pare atat de firesc.
Vom vedea mai mult din raspuns in doua saptamani cand vom vorbi despre pamantul nou. Dar sa inchei cu partea raspunsului de astazi focalizandu-va atentia pe 1 Corinteni 6:19-20. Dumnezeu nu a creat universul fizic la intamplare. El a avut un motiv, si anume, sa adauge cai de exteriorizare si manifestare a slavei Sale. ,,Cerurile vorbesc despre slava lui Dumnezeu." Iata de ce le-a creat.
Trupul tau se clasifica in aceeasi categorie a materiei fizice pe care Dumnezeu a creat-o in acest scop. El nu renunta la planul sau de slavire prin fiintele si trupurile umane. 1 Corinteni 6:19-20 spune: ,,Nu stiti ca trupul vostru este Templul Duhului Sfant, care locuieste in voi, si pe care L-ati primit de la Dumnezeu? Si ca voi nu sunteti ai vostri? Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti, deci, pe Dumnezeu in trupul vostru."
De ce Dumnezeu trece prin toate problemele murdarindu-si mainile ca sa-ti restabileasca trupul si sa-l imbrace cu nemurire? Fiindca Fiul Sau a platit pretul vietii Sale ca Dumnezeu sa fie glorificat in trupul tau pe veci. ,,Caci ati fost cumparati cu un pret. Proslaviti, deci, pe Dumnezeu in trupul vostru." Dumnezeu nu va compromite lucrarea Fiului Sau. De aceea El va invia trupul tau.
Boldul mortii este pacatul (15:56), dar Hristos a purtat blestemul pacatului. Puterea pacatului este Legea (15:56), dar Hristos a indeplinit cerintele legii. Asadar Pavel striga ,,Dar multumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne da biruinta prin Isus Hristos!" Cand Hristos a murit El a iertat pacatele implinind legea si invingand moartea, El a obtinut atat sufletele cat si trupurile noastre.
De aceea Dumnezeu va onora lucrarea Fiului Sau inviind trupul tau din morti si tu il vei folosi ca sa-I aduci slava pe veci. Acesta este motivul pentru care ai acest trup. Si acesta este motivul pentru care va invia in neputrezire.
Copyright 1993 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Adrian Daniel Ilas