,,Stim, in adevar, ca, daca se desface casa pamanteasca a cortului nostru trupesc, avem o cladire in cer de la Dumnezeu, o casa, care nu este facuta de mana ci este vesnica. 2 Si gemem in cortul acesta, plini de dorinta sa ne imbracam peste el cu locasul nostru ceresc, 3 negresit daca atunci cand vom fi imbracati nu vom fi gasiti dezbracati de el. 4 Chiar in cortul acesta deci, gemem apasati; nu ca dorim sa fim dezbracati de trupul acesta, ci sa fim imbracati cu trupul celalalt peste acesta, pentru ca ce este muritor in noi, sa fie inghitit de viata. 5 Si Cel ce ne-a facut pentru aceasta, este Dumnezeu, care ne-a dat arvuna Duhului. 6 Asa dar, noi intotdeauna suntem plini de incredere; caci stim ca, daca suntem acasa in trup, pribegim departe de Domnul, 7 pentru ca umblam prin credinta, nu prin vedere. 8 Da, suntem plini de incredere, si ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul. 9 De aceea ne si silim sa-I fim placuti, fie ca ramanem acasa fie ca suntem departe de casa. 10 Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup."
Daca puteti crede in teoria evolutionista care atrage si fascineaza mintile multor oameni contemporani, atunci veti crede ca ceea ce vi se intampla cand muriti nu are mai multa importanta decat ceea ce i se intampla unui pom atunci cand moare. S-a terminat. Treci in nefiinta. Nu simti nimic, nu stii nimic, nu constientizezi nimic. Opinia dumneavoastra ar fi ca aceasta serie de predici este absurda. Nu are nimic de a face cu realitatea - cu ceea ce se intampla.
Dar daca gasesti scris pe tablita inimii tale adevarul ca exista un Dumnezeu Creator, si ca esti creat ca sa ai o relatie cu El, si ca ceea ce te deosebeste de balene, delfini si cimpanzei nu sunt mutatiile si chimicalele, ci persoana in asemanarea lui Dumnezeu, atunci probabil ca vei sta treaz in miez de noapte si te vei gandi la vesnicie - caci, in Eclesiastul 3:11 spune ca ,,Dumnezeu a pus gandul vesniciei in inima omului."
Si daca, la fel ca alte milioane de oameni, ai intalnit pe Isus Hristos in paginile Bibliei si ai fost convins ca El merita increderea ta, atunci nu trebuie sa fii nesigur de ceea ce urmeaza cand mori. El ne-a spus multe, ca sa ne incurajeze si sa ne elibereze de goliciunea teoriei evolutioniste si de frica de moarte.
Ceea ce am inteles este ca credinciosii in Isus vor fi cu El atunci cand mor. Versetul 8: ,,Ne place mult mai mult sa parasim trupul acesta, ca sa fim acasa la Domnul." Fiindca pentru aceia dintre noi care se incred in Isus ca Mantuitor si Domn ,,caci pentru mine a trai este Hristos si a muri este un castig" (Filipeni 1:21), ,,as dori sa ma mut si sa fiu impreuna cu Hristos, caci ar fi cu mult mai bine"(Filipeni 1:23).
Al doilea lucru pe care l-am vazut este ca este ceva mai mult decat parasirea trupului nostru si plecarea la Hristos. Este si o inviere a trupului. Asta este ceea ce am inteles saptamana trecuta: ,,Toti vom fi schimbati intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi, la cea din urma trambita. Trambita va suna, mortii vor invia nesupusi putrezirii, si noi vom fi schimbati" (1 Corinteni 15:51-52). Hristos va veni si va schimba trupul starii noastre smerite intr-unul asemanator cu trupul Sau glorios (Filipeni 3:21). El nu spune ca vom fi suflete fara trup pentru totdeauna. Va exista o inviere a mortilor.
Astazi ne concentram atentia asupra unui al treilea adevar despre ceea ce se intampla atunci cand credinciosii mor. Versetul asupra caruia ne centram atentia in aceasta dimineata este versetul 10, ,,Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup."
Sa fac patru observatii simple si clare privitoare la aceasta judecata si apoi legatura cu problema de ce vor fi judecati crestinii daca de fapt Hristos a fost deja judecat pentru noi (Romani 5:8-9), si daca acum nu mai este nici o condamnare pentru aceia care sunt in Isus Hristos (Romani 8:1).
1. Toti crestinii se vor infatisa inaintea lui Hristos ca judecator: ,,Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos." Nu doar cei necredinciosi, ci si ,,noi." Si nu doar unii dintre noi, ci ,,toti."
2. Hristos va fi judecatorul nostru. Judecata este si a lui Dumnezeu (Romani 14:10-12, ,,Caci toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Dumnezeu"), dar Dumnezeu ,,I-a dat putere sa judece [lui Hristos]" (Ioan 5:27). Deci Dumnezeu Fiul si Dumnezeu Tatal sunt una in judecata Lor, dar Fiul este Cel care ne va sta inainte ca Judecator, si ne va trata.
3. Judecata noastra va fi dupa ce murim. Aceasta presupune textul, iar Evrei 9:27 o face clar. ,,Si, dupa cum oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata." Nu avem nevoie sa fim mai expliciti decat asta in dimineata aceasta. Doar sa spunem ca inainte de a intra in starea finala de glorie cu trupurile noastre inviate pe pamantul cel nou, vom sta inaintea lui Hristos ca Judecator.
4. Cand ne infatisam inaintea lui Hristos ca Judecator vom fi judecati dupa faptele noastre, din aceasta viata. ,,Caci toti trebuie sa ne infatisam inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa-si primeasca rasplata dupa binele sau raul, pe care-l va fi facut cand traia in trup." Aceasta nu este o invatatura separata in Noul Testament. Isus a spus in Matei 16:27, ,,Caci Fiul Omului are sa vina in slava Tatalui Sau, cu ingerii Sai; si atunci va rasplati fiecaruia dupa faptele lui." Si in ultimul capitol al Bibliei Isus spune, ,,Iata, Eu vin curand; si rasplata Mea este cu Mine, ca sa dau fiecaruia dupa fapta lui" (Apocalipsa 22:12). Cu alte cuvinte e important modul in care iti traiesti viata.
Acum intrebarea mai grea: de ce este important? De ce faptele facute in trup sunt dovada in aceasta sala de judecata? Este oare scopul acestei judecati de a declara cine este pierdut si cine este mantuit, potrivit cu faptele facute in trup? Sau este in scopul de a desemna masura rasplatii in viata viitoare conform cu faptele facute in trup?
Eu cred ca raspunsul Noului Testament le cuprinde pe ambele. Faptele noastre vor vadi cine intra in viata viitoare, si vor arata masura rasplatii noastre in viata ce vine. Va voi arata intr-o clipa de ce cred asta, dar sa mentionez cea mai mare problema a crestinilor cand spun aceasta. Pentru multi suna ca o contradictie a mantuirii prin har si prin credinta. Efeseni 2:8-9 spune, ,,Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. Si aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu, nu prin fapte ca sa nu se laude nimeni." Mantuirea nu este ,,prin fapte." Asta inseamna ca faptele nu castiga mantuirea. Faptele nu Il pun pe Dumnezeu la datorie sa plateasca onorariul. Asta ar contrazice harul. ,,Fiindca plata pacatului este moartea: dar darul fara plata al lui Dumnezeu este viata vesnica in Isus Hristos, Domnul nostru" (Romani 6:23). Mantuirea se distribuie prin har fara plata, primita prin credinta, iar nu prin fapte.
Atunci cum pot eu sa spun ca judecata credinciosilor nu va fi numai declaratia publica a masurii rasplatii in imparatia lui Dumnezeu potrivit cu faptele noastre, ci si declaratia in mod public a mantuirii noastre - intrarea noastra in imparatie - conform faptelor noastre?
Raspunsul, in cateva fraze, este ca faptele vor fi dovada publica adusa inaintea curtii lui Hristos ca sa confirme ca credinta noastra este una autentica. Iar faptele noastre vor fi dovada publica adusa ca sa arate masura variata a ascultarii noastre in credinta (Romani 12:3; 1 Tesaloniceni 1:3; 2 Tesaloniceni 1:11). Altfel spus, mantuirea este prin credinta, si rasplata este prin credinta, insa dovada credintei invizibile in sala de judecata a lui Hristos va fi o viata transformata. Faptele noastre nu sunt baza mantuirii noastre ci dovada. Ele nu sunt fundamentul, ci proba.
Acum sa va arat de ce cred asta.
Exista o invatatura atat in scrierile apostolului Pavel cat si in cuvintele lui Isus in care credinciosii vor primi rasplata variata in functie de gradul exprimarii credintei lor in fapte de slujire, dragoste si dreptate. De exemplu, in 1 Corinteni 3:8 Pavel spune, ,,Cel ce sadeste si cel ce uda, sunt tot una; si fiecare isi va lua rasplata dupa osteneala lui." Iar in Efeseni 6:8 Pavel spune ca robul ,,va primi rasplata de la Domnul, dupa binele pe care-l va fi facut."
Cei mai multi dintre noi isi amintesc pilda minelor din Luca 19:12-27. Isus compara plecarea Sa spre cer si intoarcerea Sa cu un nobil care a plecat departe si a lasat la zece dintre servitorii sai cate o mina, fiecare cu conditia sa o comercializeze asa incat statutul sa creasca in absenta sa. Cand s-a intors, unul pusese in comert in asa fel incat a crescut la zece mine. Iar nobilul ii spune ca rasplata lui va fi autoritatea peste zece orase. Un altul a crescut la cinci mine. Si nobilul i-a dat ca rasplata stapanirea peste cinci orase. Altul doar a pastrat mina si nu a facut nimic cu ea. Acestuia nobilul i-a spus, ,,Te voi judeca dupa cuvintele tale." Si i-a luat singura mina ce o avea.
Ceea ce ne invata pilda este acelasi lucru care ne-a invatat Pavel, si anume, ca sunt diverse nivele de rasplata in functie de credinciosia vietilor noastre. Dar merge si dincolo de aceasta si arata ca exista o pierdere nu numai a rasplatii, ci si a vesniciei celor care pretind a fi credinciosi, dar care nu fac nimic ca sa arate ca pretuiesc darurile lui Dumnezeu si ca Il iubesc. Acesta este cazul celui de-al treilea servitor care nu a facut nimic cu darul sau. El nu numai ca si-a pierdut rasplata, dar si-a pierdut si viata. Isus spune in Matei 25:30, ,,Iar pe robul acela netrebnic, aruncati-l in intunericul de afara: acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor."
Aceasta ne conduce la al doilea scop al judecatii. Primul, era ca judecata face o demonstratie publica a diverselor nivele de rasplata pe care crestinii le primesc pentru practicarea credintei lor in ascultare. Al doilea scop al judecatii este sa declare in mod deschis realitatea credintei si mantuirii poporului lui Dumnezeu prin dovada faptelor lor. Mantuirea se datoreaza credintei. Mantuirea este aratata prin fapte. Cand Pavel spune (in v.10) ca noi ,,vom fi recompensati... dupa binele sau raul pe care-l vom fi facut", spune nu numai ca rasplata noastra va fi conform faptelor noastre dar si mantuirea noastra.
De ce cred aceasta?
Exista numeroase texte care se indreapta in aceasta directie. Unul este Epistola lui Pavel catre Romani 2:5-7 unde se refera la ,,revelatia dreptei judecati a lui Dumnezeu", si apoi spune (in v.6-8): ,,[Dumnezeu] va rasplati fiecaruia dupa faptele lui: va da viata vesnica celor ce, prin staruinta in bine, cauta slava, cinstea si nemurirea; si va da manie si urgie celor ce... se impotrivesc adevarului..." Cu alte cuvinte, asa cum spune textul nostru, judecata este ,,dupa faptele fiecaruia." Dar aici problema este viata vesnica in antiteza cu mania lui Dumnezeu.
De mai multe ori apostolul Pavel a expus anumite fapte spunand ca ,,cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu" (Galateni 5:21; 1 Corinteni 6:9-10). Altfel spus, cand aceste fapte sunt expuse la judecata ca mod de viata al unei persoane, ele vor fi dovada ca credinta lor este moarta si ei vor fi pierduti. Asa cum a spus Iacov in cartea sa, capitolul 2, versetul 26, ,,credinta fara fapte este moarta." Asa va arata la judecata.
Isus a expus astfel - si a folosit exact aceleasi cuvinte pentru faptele bune si rele pe care le avem aici in 2 Corinteni 5:10. El a spus (in Ioan 5:28-29), ,,...vine ceasul, cand toti cei din morminte vor auzi glasul Lui, si vor iesi afara din ele; cei ce au facut binele, vor invia pentru viata; iar cei ce au facut raul, vor invia pentru judecata." Cu alte cuvinte modul in care ai trait va fi dovada daca vei invia pentru viata sau daca vei experimenta judecata ca si condamnare.
Cu cinci versete mai devreme in Ioan 5:24 El spune, ,,Adevarat, adevarat va spun, ca cine asculta cuvintele Mele... are viata vesnica." A auzi si a crede inseamna sa ai viata vesnica - prin har si prin credinta. Dar cand aceasta credinta este reala - nu una moarta - viata se va schimba si Isus poate spune, fara nici o retinere: faptele acestei vieti vor fi temeiul public al judecatii la inviere. Fiindca faptele noastre sunt dovada realitatii credintei noastre. Si credinta in Hristos ne mantuieste.
Sa inchei cu o ilustratie care cred ca va clarifica modul in care faptele au efect la judecata de apoi. Amintiti-va istorisirea modului in care cele doua femei prostituate au adus copilul in fata regelui Solomon ca el sa actioneze ca judecator intre ele. El a cerut sa i se aduca o sabie si copilul sa fie taiat in doua, iar o jumatate sa i se dea uneia dintre femei, iar a doua jumatate celeilalte. Adevarata mama a strigat printre lacrimi, ,,O, domnul meu, daruieste-i ei copilul si in nici un caz sa nu il omori." Solomon a raspuns, dati copilul acestei femei, caci ea este mama.
Ce urmarea Solomon? El nu urmarea o lucrare prin care sa castige un copil. El dorea un act prin care sa dovedeasca ca copilul apartinea prin nastere femeii. Acesta este modul in care Dumnezeu priveste la faptele noastre. El nu asteapta fapte care sa ne aduca scuze la judecata. El asteapta fapte care dovedesc ca noi suntem deja in gratia Sa. Insusirea iertarii noastre a fost sangele lui Isus, suficient odata pentru totdeauna sa ne acopere toate pacatele. Si mijloacele care ne apartin sunt credinta - si numai credinta.
Copyright 1993 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Adrian Daniel Ilas