Romani 8:18 ,,Eu socotesc ca suferintele din vremea de acum nu sunt vrednice sa fie puse alaturi cu slava viitoare, care are sa fie descoperita fata de noi. 19 De asemenea, si firea asteapta cu o dorinta infocata descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 Caci firea a fost supusa desertaciunii - nu de voie, ci din pricina celui ce a supus-o cu nadejdea insa, 21 ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de eliberarea slavei copiilor lui Dumnezeu. 22 Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii. 23 Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi, si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru. 24 Caci in nadejdea aceasta am fost mantuiti. Dar o nadejde care se vede, nu mai este nadejde: pentru ca ce se vede, se mai poate nadajdui? 25 Pe cand, daca nadajduim ce nu vedem, asteptam cu rabdare."
Motivul pentru care Dumnezeu ne-a revelat in biblie ceea ce se va intampla cand murim este ca aceasta cunoastere ne elibereaza de orice teama si ne umple cu speranta, certitudine si intuitie. Atunci cand teama dispare, nadejdea in Dumnezeu ne inunda, si traim diferit. Vietile noastre arata faptul ca bogatia noastra in Dumnezeu este mai de pret decat atractiile de o clipa ale pacatului.
Cand asteptam cu bucurie nadejdea slavei lui Dumnezeu (Romani 5:2), nu tanjim dupa placerile pacatului de o clipa. Nu suntem absorbiti de reclamele care spun ca cel mai instarit om castiga in final. Nu ne irosim energia noastra strangandu-ne comori pe pamant. Nu avem dintre cele mai emotionante vise cu impliniri si relatii care pier. Nu ne preocupa ceea ce viata nu ne poate oferi (casatorie, bogatie, sanatate, faima).
In loc de toate acestea, noi ne bucuram in minunea ca Stapanul si Conducatorul Universului ne iubeste si ne-a predestinat pentru slava si lucreaza negresit ca sa ne aduca in Imparatia Sa vesnica. Noi traim pentru nevoile altora fiindca Dumnezeu la randul Sau ingrijeste de nevoile noastre. Ne iubim dusmanii, facem binele, binecuvantam pe cei ce ne bleastama si ne rugam pentru cei ce ne dispretuiesc caci mare este rasplata noastra in ceruri si nu suntem inrobiti de micile placeri atunci cand intoarcem rau pentru rau.
Toate acestea provin din nadejdea noastra solida, durabila. Cand stii adevarul despre ce ti se intampla cand mori - si il crezi - adevarul te face liber. Liber de placerile scurte, superficiale, stupide si distrugatoare ale pacatului.
Va predic aceste mesaje ca sa va fac liberi sa traiti pentru slava lui Dumnezeu.
In al patrulea mesaj din aceste serii vreau sa vorbesc despre pozitia finala, vesnica. Unde se va termina totul? Inainte sa privim la textul nostru din Romani 8 sa va dau un raspuns dintr-un alt loc din Biblie si sa relatez o problema care cred ca isi are raspuns in textul nostru.
Sa privim mai intai la Apocalipsa 21:1-4. Ioan spune ca va fi un pamant nou si cerurile vor pieri, iar Dumnezeu isi va face locuinta Sa vesnica printre oameni pe pamantul cel nou.
1 Apoi am vazut un cer nou si un pamant nou; pentru ca cerul dintai si pamantul dintai pierisera, si marea nu mai era. 2 Si eu am vazut coborandu-se din cer de la Dumnezeu, cetatea Sfanta, noul Ierusalim, gatita ca o mireasa impodobita pentru barbatul ei. 3 Si am auzit un glas tare, care iesea din scaunul de domnie, si zicea: ,,Iata cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, si ei vor fi poporul Lui, si Dumnezeu insusi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor. 4 El va sterge orice lacrima din ochii lor. Si moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tanguire, nici tipat, nici durere, pentru ca lucrurile dintai au trecut."
Aceasta este o imagine frumoasa a ceea ce va fi: un pamant nou, poporul lui Dumnezeu care va trai acolo fara moarte, durere sau lacrimi. Si cel mai grozav dintre toate, Dumnezeu va fi aproape, Isi va face cortul Sau, asa cum se spune, in mijlocul nostru si va locui printre noi pentru vesnicie.
Intrebarea intalnita aici este: atunci cand Ioan zice in versetul 1, ,,...Cerul dintai si pamantul dintai pierisera" (comparati cu Matei 24:35), vrea el sa spuna ca pamantul pe care traim si cerul de deasupra noastra vor disparea cu totul si ca Dumnezeu va incepe o creatie cu totul noua? E o intrebare asemanatoare celei de acum doua saptamani privitoare la trupurile noastre inviate: ne va invia Dumnezeu sau va incepe El o creatie noua cu trupuri diferite pentru noi? Am sustinut legatura dintre trupurile de acum si trupurile din inviere. Si asta voi face si acum privitor la pamant.
Dar ce vrea Ioan sa spuna, ,,Cerul dintai si pamantul dintai pierisera"? Petru, in cea de-a doua sa epistola sustine ceva similar, dar mai real. In 2 Petru 3:10-13 Petru descrie felul in care pamantul si cerul de acum vor ,,pieri."
10 Ziua Domnului insa va veni ca un hot. In ziua aceea, cerurile vor trece cu trosnet, trupurile ceresti se vor topi de mare caldura, si pamantul, cu tot ce este pe el, va arde. 11 Deci, fiindca toate aceste lucruri au sa se strice, ce fel de oameni ar trebui sa fiti voi, printr-o purtare sfanta si evlavioasa, 12 asteptand si grabind venirea zilei lui Dumnezeu, in care cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului? 13 Dar noi, dupa fagaduinta Lui, asteptam ceruri noi si un pamant nou, in care va locui neprihanirea.
Petru spune ca nadejdea noastra cea mai mare pentru starea finala a vesniciei este un cer nou si un pamant nou in care locuieste dreptatea - la fel ca Ioan in Apocalipsa 21. El mai vorbeste si despre cerurile care trec (v.10). El merge mai departe si de trei ori spune ca va fi o trecere a lumii actuale. Versetul 10: ,,trupurile ceresti se vor topi de mare caldura." Versetul 11: ,,toate aceste lucruri au sa se strice." Versetul 12: ,,cerurile aprinse vor pieri, si trupurile ceresti se vor topi de caldura focului."
Atunci intrebarea este: inseamna ca pamantul pe care traim si cerul sub care ne aflam vor disparea cu totul? Si va incepe Dumnezeu o creatie noua?
Mai intai, as spune ca atunci cand Apocalipsa 21:1 si 2 Petru 3:10 spune ca pamantul prezent si cerul vor ,,pieri" nu inseamna neaparat ca ele vor inceta sa existe, ci ca va fi o asemenea schimbare incat starea lor prezenta va trece, va disparea. Am putea spune, ,,Larva trece si apare fluturele." Este o trecere reala si totodata o continuitate reala, o legatura concreta. Sau putem spune, ,,Mormolocul trece si apare broscuta."
Si cand 2 Petru 3 spune ca cerul acesta si pamantul vor ,,arde" nu trebuie neaparat sa insemne ca ele ,,vor inceta sa existe." Putem spune, ,,Potopul a distrus multe ferme." Dar asta nu inseamna ca ele au disparut. Am putea spune ca imprejurimile Muntelui St. Helen (un munte in Statele Unite ce contine o eruptie vulcanica avansata) au fost distruse. Dar oricine merge acolo acum si observa noua vegetatie va sti ca ,,a arde" nu inseamna a disparea de tot.
Si astfel Petru poate foarte bine sa spuna ca la sfarsitul acestui veac va exista un cataclism (dezastru, catastrofa) care duce acest veac si lumea prezenta la un sfarsit si stim asta - nu inceteaza sa existe, ci se va sterge tot ce este rau, asa cum spune, prin foc si pregatind pentru o noua era de glorie, dreptate si pace fara sfarsit.
Ei bine, se poate spune astfel. Dar este oare ceea ce a vrut sa spuna?
Acum pregatiti sa citim textul acestei dimineti din Romani cu aceasta intrebare in minte. Sunt cel putin patru motive in aceste versete care sugereaza ca creatia, asa cum o stim noi, si pamantul pe care traim nu vor fi nimicite, ci reinnoite pentru bucuria noastra vesnica.
1. In Romani 8:19-20 Pavel spune, ,,De asemenea, si firea asteapta cu o dorinta infocata descoperirea fiilor lui Dumnezeu. 20 Caci firea a fost supusa desertaciunii - nu de voie, ci din pricina Celui ce a supus-o."
In versetul 19 el ilustreaza creatia - cerurile si pamantul - ca avand asteptari si dorinte infocate. Ceva care vine si creeaza lucrurile, asa cum spune, asteapta ca ceva bun sa i se intample. Apoi versetul 20 ofera o parte a motivului pentru care toata creatia, toata firea e atat de plina de dorinta si asteptare, si anume, fiindca desertaciunea firii - decaderea, dezastrul, necazul si durerea - e un blestem de o clipa dat de Dumnezeu creatiei, dar exista si o nadejde mareata viitoare. ,,Caci creatia (firea) a fost supusa desertaciunii - nu de voie, ci din pricina Celui ce a supus-o." Dumnezeu nu a blestemat creatia cu desertaciune ca ultim cuvant al sau. El a facut-o ,,in nadejde."
Aceasta inseamna ca creatia nu este pentru nimicire ci pentru zidire. El a pus-o in contextul nadejdii.
2. Al doilea motiv oferit de Pavel pentru care nu trebuie sa asteptam ca creatia sa fie nimicita se gaseste in versetul 21 (parte a nadejdii). ,,Ca si ea va fi izbavita din robia stricaciunii, ca sa aiba parte de slobozenia slavei copiilor lui Dumnezeu."
Creatia nu este destinata nimicirii. Ea este destinata eliberarii. Ea va fi izbavita de ,,robia stricaciunii" - desertaciunea expusa de Dumnezeu in nadejde. Cred ca aceasta este cea mai clara explicatie a faptului ca cerul si pamantul nu ,,vor trece" si nu vor ,,arde" in sensul de a inceta sa existe. Pavel spune pur si simplu ca ele vor fi izbavite de robia stricaciunii. Desertaciunea nu va disparea pur si simplu. Robia stricaciunii se va consuma in purificare, focul eliberator al judecatii lui Dumnezeu. Pamantul va ramane si nu va mai exista stricaciune. Nici desertaciune. Nici plans, moarte sau durere.
3. Cel de al treilea argument dat de apostolul Pavel impotriva nimicirii creatiei prezente se gaseste in versetul 22: ,,Dar stim ca pana in ziua de azi, toata firea suspina si sufera durerile nasterii."
Ceea ce spune el aici este ca inceputurile creatiei sunt asemeni durerilor facerii in timpul ultimelor momente ale nasterii. Altfel spus, ceva din creatie urmeaza sa existe, nu in locul creatiei. Creatia nu va fi nimicita si recreata fara continuitate. Pamantul va deveni, asemenea unei mame la nastere (prin tratamentul cu foc, cutremur, vulcane, molime si foamete), un pamant nou.
Isus s-a folosit de aceeasi imagine a durerilor facerii cand a spus (in Matei 24:7-8), ,,Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; si, pe alocurea, vor fi cutremure de pamant, foamete si ciume. 8 Dar toate aceste lucruri nu vor fi decat inceputul durerilor."
Pamantul acesta este ca o mama gata sa dea nastere unui pamant nou unde locuieste dreptatea si pe care domneste Dumnezeu in mijlocul poporului Sau.
4. In final, Pavel da un ultim argument impotriva nimicirii pamantului in versetul 23: ,,Si nu numai ea, dar si noi, care avem cele dintai roade ale Duhului, suspinam in noi, si asteptam infierea, adica rascumpararea trupului nostru."
Motivul pentru care este atat de vital este ca leaga rascumpararea trupurilor noastre - adica, invierea si zidirea trupurilor noastre dupa o lunga viata de gemete si dureri - de restaurarea creatiei. Trupurile noastre sunt parti ale acestei creatii. Ceea ce se intampla cu trupurile noastre si ceea ce se intampla cu creatia merg toate impreuna. Si ceea ce se intampla trupurilor nu e nimicire ci rascumparare: ,,asteptam rascumpararea trupurilor noastre." Trupurile noastre vor fi rascumparate, restaurate, reinnoite, iar nu date spre nimicire. Si la fel este si cu cerurile si pamantul.
Concluzia mea finala este ca locuinta noastra finala va fi pe pamantul nou, care va fi pamantul acesta innoit.
In Matei 19:28 Isus numeste aceasta ,,innoirea tuturor lucrurilor cand Fiul Omului va sta pe tronul Sau de slava." Creatia va fi ,,nascuta din nou." In Faptele Apostolilor 3:21 Petru le numeste ,,vremurile asezarii din nou a tuturor lucrurilor: despre aceste vremuri a vorbit Dumnezeu prin gura tuturor sfintilor Sai prooroci din vechime."
Si ce au spus profetii despre pamantul nou? Isaia 11:6-11 ne ofera un exemplu.
6 Atunci lupul va locui impreuna cu mielul, si pardosul se va culca impreuna cu iedul; vitelul, puiul de leu, si vitele ingrasate, vor fi impreuna, si le va mana un copilas; 7 vaca si ursoaica vor paste la un loc, si puii lor se vor culca impreuna. Leul va manca paie ca boul, 8 pruncul de tata se va juca la gura bortei naparcii, si copilul intarcat va baga mana in vizunia basilicului. 9 Nu se va face nici un rau si nici o paguba pe tot muntele Meu cel Sfant; caci pamantul va fi plin de cunostinta Domnului, ca fundul marii de apele care-l acopar. (compara cu Isaia 65:25; Mica 4:3)
Astfel istoria, asa cum o cunoastem, se va sfarsi cu Dumnezeu in centru. Slava Sa va lumina atat de mult ca o luna fara soare (Apocalipsa 21:23). Iar pe pamant va fi o mare a cunostintei reflectand slava Domnului Insusi. Si la fel cum refuzarea acestei cunostinte a adus blestemul creatiei, la fel restaurarea cunostintei va aduce binecuvantare creatiei si animalelor eliberate de blestem, reflectand frumusetea Domnului.
Copyright 1993 John Piper
Tradus si tiparit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informatii despre Desiring God Ministries, contactati-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Adrian Daniel Ilas