Să învăţăm să discernem
T.A. McMahon THE BEREAN CALL
"Iată dar ce vă spun şi mărturisesc eu în Domnul: să nu mai trăiţi cum trăiesc păgânii, în deşertăciunea gândurilor lor, având mintea întunecată, fiind străini de viaţa lui Dumnezeu, din pricina neştiinţei în care se află în urma împietririi inimii lor. Ei şi-au pierdut orice pic de simţire, s-au dedat la desfrânare, şi săvârşesc cu lăcomie orice fel de necurăţie. Dar voi n-aţi învăţat aşa pe Hristos; dacă, cel puţin, L-aţi ascultat, şi dacă, potrivit adevărului care este în Isus, aţi fost învăţaţi." (Efeseni 4:17-21)
Când mă întâlnesc pentru prima oară cu unele persoane, sunt adesea întrebat ce fac. Ce lucrez. Aceasta este o întrebare la care-mi place să răspund. Dacă cel ce întreabă este credincios sau nu, pentru mine puţin contează. Savurez oricum ocazia de a explica implicarea mea în ceva ce cred că este extrem de important, îndeosebi în aceste vremuri de crescândă confuzie şi amăgire spirituală.
De obicei conversaţia cu un necreştin decurge în felul următor:
Lucrez pentru, "The Berean Call" ("Chemarea berenilor").
Da,... şi ce-i asta?
Este o lucrare creştină care-i încurajează pe cititori să-şi formeze discernământul spiritual. Noi îi avertizăm să nu accepte orice idee spirituală ce se promovează în zilele noastre.
Interesant. Pare a fi o agenţie de protecţie a consumatorilor...un fel de, "Oficiul pentru protecţia consumatorilor"?
Da, într-un fel. "Oficiul pentru protecţia consumatorilor" efectuează teste de calitate ale produselor de pe piaţă şi este considerat de mulţi ca autoritatea în a decide ce merită cumpărat, şi ce nu. De partea cealaltă, noi îi "chemăm" şi îi încurajăm pe toţi creştinii să efectueze propriile lor "teste" şi să nu se lase influenţaţi de vreun om sau vreo organizaţie (incluzând-o pe a noastră) în a decide ce este bun pentru ei din punct de vedere spiritual.
Hm, pare o idee bună, mai ales dacă-i avem în vedere pe toţi escrocii religioşi pe care-i vedem la televizor în zilele noastre.
Da, dar televiziunea nu este singura problemă. Dacă am alătura acesteia tot potopul de învăţături religioase revărsat prin intermediul radioului, revistelor, ziarelor, şi al unor biserici locale, ne trezim cu un amestec omogen ce-i cuprinde pe unii dintre cei mai buni învăţători creştini, dar şi pe unii dintre cei falşi, iar printre ei chiar şi câţiva impostori desăvârşiţi. De aceea, noi dorim ca toţi creştinii să fie în stare să-i deosebească.
Înţeleg...dar nu crezi că teologia este un pic prea complicată pentru majoritatea? Şi apropo, ce este un "berean"?? ("Chemarea berenilor" fiind organizaţia anticultică pentru care lucrez)
"Berenii" ce sînt menţionaţi în Biblie, reprezintă inspiraţia noastră în ajutorul oferit altor creştini de a învăţa să discearnă ce este adevărat din punct de vedere spiritual şi ce este fals. Iată unde au fost menţionaţi aceştia. O adunare de evrei dintr-o sinagogă din oraşul grecesc Berea au fost vizitaţi de către apostolul Pavel, care a încercat să-i convingă că Isus era Mesia Scripturilor, beneficiază din partea Bibliei de o extraordinară apreciere. Acolo ni se spune că aceştia au fost dispuşi să asculte ce avea de spus apostolul Pavel. Adică, aveau o minte şi o inimă deschisă. Dar se remarcă un fapt şi mai important: ei au verificat dacă ceea ce el le-a spus se potrivea cu ceea ce Scriptura învăţa, de fapt. (vezi, Faptele Apostolilor 17:10-11)
Deci, tu spui de fapt că Biblia este "Curtea Supremă" a adevărului spiritual?
Asta este ceea ce ea spune. Se autointitulează "Cuvântul lui Dumnezeu", şi în afară de ea nu există o autoritate mai înaltă.
Hm...nu m-am gândit niciodată la acest lucru.
Discuţia de mai sus este elocventă. Necredincioşii sînt îndeosebi de intrigaţi. Şi ar trebui să fie. Faptul că există o sursă disponibilă şi accesibilă de informaţie ce poate fi folosită pentru a determina veridicitatea tuturor afirmaţiilor spirituale din zilele noastre, li se pare un fapt incredibil, şi că logica unei asemenea resurse este, pe cât de convingătoare, pe atât de simplă. De vreme ce Dumnezeu ne-a creat, se subînţelege că El ni se şi revelează. Deşi putem fără îndoială să obţinem nişte idei generale privitoare la El cercetând creaţia Sa, noi ar trebui să ne aşteptăm să avem informaţii exacte privitoare la ceea ce doreşte ca noi să ştim despre El.
De exemplu, noi putem recunoaşte că Dumnezeu este incredibil de puternic şi inteligent observând lucrarea mâinilor Sale vizibilă în natură, însă acest lucru nu ne va ajuta să adâncim o mulţime de alte atribute personale ale Sale (cum ar fi, dragostea, mila, răbdarea, bunătatea şi dreptatea Sa, etc.), şi nici scopul (planul) Său în creaţie. Singura modalitate prin care omenirea poate să ajungă să cunoască asemenea exactităţi privitoare la El, este doar ca El să le dea glas, ceea ce a şi făcut în Biblie.
Eu unul sînt entuziasmat atunci când un necredincios răspunde pozitiv la ceva din Biblie, chiar dacă de prea multe ori pune o întrebare evidentă şi tulburătoare: "Dacă Biblia este judecătorul final al adevărului spiritual, atunci de ce creştinii par la fel de confuzi ca şi necreştinii?" Un vorbitor de la o conferinţă la care am fost anul trecut a oferit răspunsul la această întrebare, un răspuns pe cât de direct, pe atât de surprinzător. Mai mulţi ani din trecutul său acesta şi i-a petrecut într-o biserică care se pretindea evanghelică, dar care în ciuda acestui fapt învăţa unele dintre cele mai bizare şi nebiblice doctrine pe care şi le poate închipui cineva. Întrebat de către un mirat ascultător din sală, cum puteau cei din biserici ce pretind că "cred în Biblie" să accepte asemenea doctrine, el a ridicat în aer Cuvântul lui Dumnezeu şi a zis, "simplu! Nimeni nu citeşte această carte". Acest vorbitor a mai arătat cum aceste adunări primeau orice li se spunea că era biblic, dar fără să se arate vreun interes în a se convinge singure dacă era aşa. Întrebările ce mai erau puse din timp în timp erau considerate divizive, provocatoare, iar cei ce le puneau erau acuzaţi de încercări de rebeliune. O situaţie înspăimântătoare. Dar şi mai alarmant este faptul că multe din aceste condiţii au devenit predominante printre cei care indiferent de denominaţiune (denumire), se autointitulează evanghelici.
Cererea lui Solomon de a avea o inimă "pricepută" şi capacitatea personală de a "deosebi binele de rău" i-a plăcut lui Dumnezeu (vezi, 1 Regi 3:9-10). Domnul doreşte, ca în acelaşi fel, şi noi să arătăm dragoste faţă de adevăr şi personal fiecare să căutăm priceperea. Cu acest scop, Isus le-a spus ucenicilor Săi, că după plecarea Lui El le va trimite Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, care îi va învăţa (şi ne va învăţa şi pe noi) toate lucrurile ce ţin de viaţă şi evlavie (Ioan 14:26; 15:26; 2Petru 1:13). Rugăciunea lui Pavel pentru creştinii din Efes subliniază importanţa şi natura personală a discernământului şi a duhului de pricepere pe care să-l aibă fiecare credincios: "Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Hristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi de descoperire, în cunoaşterea Lui, şi să vă lumineze ochii inimii, ca să pricepeţi (discerneţi) care este nădejdea chemării Lui, care este bogăţia slavei moştenirii Lui în sfinţi, şi care este faţă de noi, credincioşii, nemărginita mărime a puterii Sale, după lucrarea puterii tăriei Lui..." (Efes.1:17-19).
Noi, "cei ce credem", suntem înzestraţi cu discernământ spiritual. Când am devenit credincioşi în Hristos am fost pecetluiţi de El cu Duhul Adevărului ce ne "călăuzeşte în tot adevărul" (Ioan 16:13). Acelaşi Duh, care prin inspiraţie supranaturală, ne-a dat Cuvântul lui Dumnezeu, este şi Cel ce ne înzestrează cu discernământ oferindu-ne o pricepere supranaturală (2Tim.3:16; 1Cor.2:10-12). Din nou, de ce nu sînt credincioşii mai pricepuţi? De ce nu au mai mult discernământ? Adesea, din teamă, apatie, sau din pură lenevie, mulţi stau comod în scaunele lor ascultând nişte mesaje persuasive fără a avea atitudinea de a "cerceta toate lucrurile" (vezi, 1Tes.5:21), din punctul de vedere al Scripturii. Dacă aşa spune predicatorul favorit, învăţătorul sau liderul creştin, aşa este. De prea multe ori se întâmplă aşa. O asemenea atitudine produce o credinţă prin asociere căreia îi lipseşte caracteristica principală a credinţei adevărate: convingerea personală care să fi condus la aplicarea adevărului crezut. Chiar dacă am crede un anume adevăr biblic fiindcă un individ impozant îl spune, acel aspect al credinţei noastre poate să ajungă să depindă de un alt om. Însă dacă acel om va deveni o ruşine pentru Hristos, ce se va întâmpla atunci cu încrederea noastră în doctrinele pe care le-am crezut doar fiindcă el ne-a spus aşa?
Să acordăm atunci mai puţină atenţie acelora care învaţă Cuvântul lui Dumnezeu? Nicidecum. Scriptura ne spune clar că Dumnezeu a dat învăţători dăruiţi cu scopul "desăvârşirii sfinţilor, în vederea lucrării de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos" (Efes.4:12).
De aceea, chemarea aceasta este una foarte importantă pentru Biserică. Când învăţătorii lucrează prin puterea Duhului Sfânt (o condiţie pentru a fi roditori), ei pur şi simplu ne indică şi ne comunică ceea ce Biblia învaţă. Indiferent de cât de învăţat sau de evlavios este învăţătorul, lucrarea de înţelegere se realizează doar prin intervenţia directă a Duhului Sfânt asupra inimii şi minţii credinciosului. Cel mai sigur se poate ajunge la o credinţă solidă atunci când se ia în considerare ce este învăţat şi apoi se cercetează Scripturile pentru a verifica învăţătura, îngăduindu-i Duhului Sfânt să ne confirme şi să ne convingă dacă este adevărul lui Dumnezeu.
Pentru aceia pe care Domnul îi înzestrează, El le oferă o condiţie a discernământului: "...Dacă rămâneţi în cuvântul Meu, sunteţi într-adevăr ucenicii Mei; veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi" (Ioan 8:31-32). Atleţii care sînt echipaţi şi înzestraţi cu tot echipamentul necesar unui eveniment sportiv, dar nu se folosesc de acesta pentru a participa la competiţie, nu sînt "într-adevăr" nişte atleţi. Nu au nici o şansă de a se pregăti şi de a evolua în sportul practicat. În acelaşi fel, pentru ca noi să creştem în credinţă şi să ne dezvoltăm discernământul trebuie "să rămânem" în Cuvântul Lui. Cuvântul folosit aici pentru "a rămâne" este plin de înţelesuri. Poate să însemne a fi supus învăţăturii lui Hristos, a rămâne în aceasta (adică, a-ţi guverna mintea, viaţa şi spiritualitatea după învăţătura Lui), şi doar stăruind în aceasta noi putem deveni neclintiţi în credinţă. "Dacă" vom face aceasta, atunci vom vedea în vieţile noastre roade demne de nişte ucenici adevăraţi ai Săi!
Discernământul vine însoţit de cunoştinţă, fără ca aceasta să însemne neapărat informaţia inutilă care le umple minţile intelectualilor, apologeţilor sau savanţilor. A-l cunoaşte pe Hristos personal este miezul Creştinismului. Cu alte cuvinte, cunoaşterea dobândită de cineva printr-o relaţie personală cu Isus este singura modalitate de înţelegere reală a credinţei creştine.
Cum putem dobândi noi o asemenea cunoştinţă? În acelaşi fel în care înfiripăm o relaţie cu un prieten. Petrecem timp cu Acesta. Citim ceea ce a revelat Acesta despre Sine în Cuvântul Său. La fel cum ne purtăm cu un prieten sau cu cineva drag, cu cât petrecem mai mult timp cunoscîndu-L pe Isus, ne apropiem de El şi ajungem să-l cunoaştem mai bine. Celor pe care-i numeşte ucenicii Săi, Isus le spune: "Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele" (Ioan 14:15). Devreme ce nimic din ceea ce Isus a spus nu poate fi caracterizat drept "sugestie", este evident că s-a referit la învăţăturile Sale. De aceea, a-l cunoaşte pe Domnul Isus în mod personal, a creşte în relaţia noastră cu El, aflând tot mai multe despre El şi făcând ceea ce-i este plăcut Lui, va produce un credincios care este în stare să discearnă lucrurile lui Dumnezeu.
Daţi-mi voie să vă ofer o ilustraţie personală a unui discernământ simplu ce se bazează pe relaţie. Fiul meu, în vârstă de şapte ani îl cunoaşte personal pe Isus. În urmă cu o lună s-a întâmplat ca el să mă urmărească şi să mă asculte cu mare atenţie în timp ce le vorbeam despre Isus unor martori ai lui Iehova. Mi-am concentrat discuţia asupra lui Isus şi ce a făcut El pentru ca ei să-i fie alături pe veşnicie (şansă nesperată pentru ei, după cum au recunoscut şovăitori, devreme ce doctrina lor susţine că doar 144.000 vor putea petrece veşnicia împreună cu El). Îmi amintesc că m-am gândit atunci că ar fi interesant dacă l-aş lăsa pe fiul meu să continue în locul meu. Nu m-am aşteptat să o facă considerând că este destul de timid, dar îmi dădeam seama că putea fi foarte eficient. Încrederea mea se baza pe faptul că din când în când îi puneam întrebări pentru a vedea dacă ştie ce-a făcut Isus pentru a-l mântui. Lucrul acesta el îl înţelege şi îl poate exprima cu mare convingere. Astfel ascultându-i pe martorii lui Iehova ce au avut de spus despre Isus, lui i s-a părut evident că nu vorbeau despre Hristosul pe care el îl cunoştea. Chiar dacă ei au încercat să-l facă pe Hristosul lor cât mai convingător din punct de vedere biblic, băieţelul meu (mezinul foarte curios al celor cinci băieţi ai noştri), i-a întrebat insistent despre cine vorbesc, încercând să se asigure că vorbesc despre aceeaşi Persoană.
Fiindcă fiul meu mă ştie bine din cei şapte ani de relaţie a noastră, eu sînt convins că nu ar asculta o descriere distorsionată a mea. În acelaşi fel, martorilor lui Iehova nu le-a venit uşor să-l convingă de Hristosul lor fals (un dumnezeu creat), datorită cunoştinţei sale a Domnului şi Mântuitorului dobândite în cei trei ani de când are o relaţie personală cu El. Astfel, el înţelege nişte lucruri foarte simple cu privire la Isus. Şi anume, că El este Dumnezeul lui, Creatorul lui şi că El a plătit pe deplin pentru păcatele lui pe cruce înviind trupeşte din morţi, iar acum este acum viu, stând la dreapta Tatălui în ceruri. Ştie că are Duhul lui Isus în inima lui. Conţinutul credinţei băieţelului meu cel mai mic este foarte simplu. Cu toate acestea, el este bine echipat în vederea discernământului, aşa cum este şi fiecare adevărat credincios în Hristos.
Pentru că noi ne găsim într-o epocă de supraîncărcare informaţională, ştim că aceste vremuri pot fi foarte descurajatoare pentru aceia care se tem să nu fie duşi în rătăcire. Cu toate acestea, o asemenea frică este nejustificată pentru aceia care iubesc adevărul şi care umblă cu seriozitate pe căile lui Dumnezeu. Protecţia Domnului pentru cei ce-i aparţin este absolut suficientă pentru deosebirea de către aceştia a falsului de adevăr, iar puterea Duhului Său, mediată prin Fiul este mângâietoare. De aceea, să fim nişte buni "bereni", stăruind în Cuvântul lui Dumnezeu şi primind încurajare de la Însuşi Domnul!
Materialul acesta mi-a parvenit prin bunăvoinţa "Centrului pentru Cercetări Apologetice", condus de Paul Carden. "The Centers For Apologetics Research", P.O.Box 1196, San Juan Capistrano, CA 92693, USA, e-mail : TheCenters@aol.com. Autorul traducerii şi adaptării poate fi contactat la adresa:
TEODOR MACAVEI