Argumente biblice în favoarea geocentrismului în teologie
Geocentricitatea în teologie
Mai multe motive pentru care nu mai există fiinţe ca noi în Univers
...şi pentru care suntem singuri în Univers şi pentru care Isus a trebuit să moară doar pentru noi
Geocentrismul (adică, concepţia potrivit căreia Pământul - grecescul, geos - se află fix şi/sau în centrul Universului, celelalte planete şi aştri rotindu-se în jurul lui) din punctul de vedere al astronomiei, s-a dovedit a fi o inexactitate ştiinţifică. De la savantul Nicolaus Copernic încoace, predomină poziţia heliocentrică (după care sistemul nostru solar, nu întreg Universul, are Soarele - grecescul, helios - în centru şi celelalte planete rotindu-se în jurul lui). Cu toate acestea, din punctul de vedere al Scripturilor, poziţia, dacă o mai putem numi astfel, geocentrică, rămâne valabilă. Lucrul acesta, veţi vedea, se poate demonstra fără mare efort.
De ce este necesară reafirmarea geocentrismului în teologie? Pentru că în vremurile noastre, mai mult ca oricând în istoria umanităţii, atenţia pe care Dumnezeu i-a acordat-o omului este înlocuită cu atenţia pe care... omul o acordă astrelor! Astăzi se pun în mod frecvent următoarele întrebări: "Există şi alte fiinţe inteligente în Univers?" "Există alte civilizaţii?" "Există extratereştrii?" De fapt o mare parte a oamenilor de ştiinţă ai epocii susţin cu convingere că se poate răspunde cu "Da" la toate aceste întrebări, deşi dovezile convingătoare lipsesc. Orientarea clară de interes a umanităţii înspre descoperirea vieţii pe alte planete necesită o readucere aminte a locului în care Dumnezeu l-a plasat pe om. Iar acel loc se află în centrul preocupărilor Sale, de revelaţie, mântuire şi răscumpărare. Teologia creştină afirmă geocentrismul, pentru că omul se află în nevoia unui Mântuitor teologic nu tehnologic. "Izbăvirea" planetei noastre nu poate să se aştepte de la alte civilizaţii, mai avansate şi mai tehnologizate, pentru că problemele fundamentale ale omenirii nu sunt sărăcia şi subdezvoltarea, ci păcatul şi răutatea omenească. De aceste probleme, s-a oferit să ne scape, doar Domnul nostru Isus Hristos.
De aceea, Biblia ne demonstrează categoric că Pământul este unic în planul lui Dumnezeu din mai multe motive. Deschideţi Bibliile d-voastră la pasajele indicate şi citiţi. Veţi observa că Biblia ne oferă argumente zdrobitoare în favoarea unicităţii noastre în Univers.
1. - este centrul moral al Universului şi centrul a tot ceea ce Dumnezeu a făcut în Univers. Aici pe Pământ a dat legea Lui. Vă amintiţi de Muntele Sinai? Citiţi din Exodul.
2. - de aici, s-a răspândit în tot Universul poluarea păcatului şi ...
3. - aici, pe Pământ, s-a rezolvat problema păcatului, chiar dacă el există în tot Universul!
4. - doar aici, pe Pământ, Dumnezeu s-a întrupat şi s-a făcut un om.
5. - doar aici, pe Pământ, Dumnezeu s-a născut dintr-o fecioară în rasa umană.
6. - aici, pe Pământ, pe o cruce lângă Poarta Damascului din Ierusalim, pe Mt.Moria, Isus, Fiul lui Dumnezeu a murit pentru păcatele întregii lumi.
7. - reconcilierea cu Sine a tot ceea ce se află în Univers s-a făcut, dintre toate locurile, planetele din Univers, aici, pe Pământ:
Efes.1:10 "...ca să-l aducă la îndeplinire la plinirea vremurilor, spre a-şi uni iarăşi într-unul în Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri şi cele de pe pământ"
Col.1:19-20 "Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El, şi să împace totul cu Sine prin El, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui"; etc.
8. - la un Isus Hristos aşa cum s-a întrupat şi născut aici, pe Pământ, se va pleca orice genunchi şi va mărturisi orice limbă, din cer, de sub pământ şi de pe pământ, că El este Domn (vezi, Filip.2:9-11)
9. - pe deasupra, pe această planetă (dintre toate) se va întoarce să domnească (împărăţească) pentru totdeauna.
10. - Este imposibil ca acest scenariu să se repete pentru orice altă civilizaţie şi planetă din Universul acesta, fără ca Dumnezeu să-şi trădeze calităţile
Maleahi 3:6; Iacov 1:18; Num.23:19
11. - Repetarea acestor acte de har este imposibilă deoarece Scriptura vorbeşte în termeni categorici de finalitatea ispăşirii pentru păcate pe care Isus a făcut-o, aici, pe Pământ:
Odată pentru totdeauna: Evrei 9:26-28; 10:12-14 (7:27); Col.2:13-14. De asemenea, semnificaţia expresiei lui Isus, din Ioan 19:31 (ispăşirea "s-a insprăvit"), ar fi pierdută dacă în timpul nostru ea s-a făcut odată, apoi în timpul altei civilizaţii şi planete, s-a făcut încă odată, pentru că ar însemna că pentru acestea (dacă ele ar exista), ea nu s-a încheiat.
12. - Pe deasupra, Evanghelia, numită "taina ţinută ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile" (vezi, Col.1:26-27) a fost acum descoperită sfinţilor Săi de pe acest Pământ, nu de altundeva în Univers.
Această taină ne priveşte doar pe noi, pământenii (1 Petru 1:10-12). Dacă păcatul noastru a poluat tot Universul atunci şi "alţii" ar fi avut nevoie să cunoască mesajul mântuirii. Dar aceşti "alţii", nu există şi Dumnezeu a revelat Evanghelia, doar o dată, unei singure civilizaţii: umane.
13. - Un alt argument revelator este faptul că în Apocalipsa, unde se trage la o parte cortina timpului şi a spaţiului, nu se menţionează, de fiinţe mântuite care să provină de pe alte planete decât de pe Pământ: Apoc.5:9 (acolo vedem oameni, nu "aliens" sau "extratereştrii"); 21:3
14. - De ce dintre toate planetele din Univers, când s-a făcut un "război în cer" (Apoc.12:7), balaurul cel mare, şarpele cel vechi, numit Diavolul şi Satana, a fost "aruncat pe pământ" (12:9) împreună cu îngerii lui căzuţi, şi nu altundeva? De ce nu ne sugerează textul că unii au fost "aruncaţi" altundeva? Există un singur Satana în tot Universul şi acela s-a aciuiat tocmai pe aicea! De ce?
15. - Este Apocalipsa doar "locală" în Univers? Sau, "noul pământ" şi "cerul nou" privesc întreg Universul? Nu cred că creaţia lucrurilor noi se va face doar pentru Pământul nostru, doar în colţişorul nostru de Univers.
16. - Omul, doar, a fost făcut "după chipul şi asemănarea" lui Dumnezeu, sau şi alte fiinţe din Univers? Isus spune că vom cunoaşte adevărul (Ioan 8). Dacă i-a făcut şi pe alţii după chipul Lui, atunci ne-a minţit. Totuşi ştim că aşa ceva El nu face şi nici nu-i stă în caracter. Maleahi 3:6
De ce psalmistul (David) se întreabă, "Ce este omul (nu "extraterestrul") ca să te gândeşti la el?" (Ps.8:4-6), în vederea mântuirii. După aceea, în Evrei cap.2:5-8 se afirmă că omul a fost făcut cu puţin mai prejos decât îngerii şi că el este "cununa" creaţiei lui Dumnezeu. Cu alte cuvinte el este coroana creaţiei.
Există civilizaţii mai "avansate" biologic şi tehnologic decât noi? Între noi şi îngerii lui Dumnezeu, nu se mai află nici o altă creatură. Nu mai există un alt ordin de creaţie, o altă specie extraterestră de fiinţe dotate ci inteligenţă şi conştienţă de sine. Răspunsul este foarte clar: NU! Omul este cel ce a încununat creaţie, de aici de pe Pământ, sau de aiurea în Univers.
Omul nu se află doar în centrul ei, ci chiar reprezintă produsul ei cel mai desăvârşit. În creaţie, omul deţine poziţia de întâietate, de excelenţă, de demnitate. Este ceea ce cuvântul grecesc stephanom semnifică: a încununa, a-i atribui glorie şi cinste. (Vines Dictionary)
Concluzie: Omul este coroana creaţiei Lui Dumnezeu. nu "marţianul".
17. - "Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu să moară... " (Ioan 3:16), sau a mai iubit şi alte lumi? Dacă da, atunci nu ne-a iubit "atât" doar pe noi! Ne-a amăgit! Dragostea Lui pentru noi, nu a împărţit-o cu alţii. El este un Dumnezeu gelos care ne vrea cu invidie pentru sine. Iacov 4:5
18. - Şi-a părăsit Isus "slava pe care o avea la Tatăl înainte de întemeierea lumii" (Ioan 17:5), de mai multe ori, pentru alte planete? Greu de crezut. Ştim că El nu-şi împarte slava Lui de pe Pământ cu nimeni. Le-a împărţit-o, însă celor mântuiţi (Ioan 17:22). O mai împarte şi cu "alţii"? Greu de crezut.
19. - L-a proslăvit Isus pe Tatăl, de mai multe ori, încheind lucrări de mântuire şi-n alte lumii? Ioan 17:4 "Eu te-am proslăvit pe Pământ, am sfârşit lucrarea, pe care Mi-ai dat-o s-o fac". Dacă a făcut-o, înseamnă cu nu a "sfârşit" lucrarea de mântuire a tuturor fiinţelor pe care le-a creat şi-n alte părţi ale Universului, şi ceea ce a afirmat aici este o minciună.
20. - De ce doar Pământul este aşternutul picioarelui Lui Dumnezeu şi nu Universul sau alte planete care-l populează? Matei 5:34-35; Isaia 66:1; Fapte 7:49
Răspuns: Ps.115:16 "Cerurile sunt ale Domnului, dar Pământul l-a dat fiilor oamenilor!"
Biblia nu spune că Dumnezeu a creat cerurile şi pământul şi ...planeta X...alte planete, oricare le-ar fi numele.
Omenirea repetă o gafă.
(ca şi în cazul necunoşterii lui Isaia 40:22 şi Iob 26:7. - Pământul este rotund şi este "spânzurat" pe nimic.)
Nu mai este nevoie să aşteptăm ca Surveryor să ne comunice că nu a găsit viaţă pe Marte. Deja Biblia o ştia. Ca şi în cazul sfericităţii Pământului, trebuia să o credem, fără să mai risipim bani sau să ucidem oameni. Suntem unici în Universul acesta! Dar, să nu fim trişti. Nu suntem singuri, ci cea mai minunată Fiinţă poate fi cunoscută de fiecare om. Aceasta este "întâlnirea de gradul III", de care fiecare om are nevoie. Să-l cunoască pe Dumnezeu.
Ce rost au toate acestea?
Nu cred că a căuta alte fiinţe în Universul acesta se face doar de dragul găsirii lor. Cred că dorim o descoperire mai mare. Aceea a unui adevăr suprem. A unui Creator al Universului şi a unei origini a lui. Ar fi păcat să-i căutăm pe acei extratereştri doar pentru a descoperi şi la ei defecte de caracter şi alte probleme pe care doar ei le au. Ar fi plictisitor şi la un moment dat, cred că ne-am sătura şi de ei. Vom vrea să navigăm şi mai departe în Univers pentru a găsi alte fiinţe, şi mai minunate, şi mai perfecte, care să ne desfete. Cred că vrem ceva mai mult decât atât. Dacă cercurile ştiinţifice care dau viaţă la astfel de proiecte nu urmăresc decât a găsi nişte parteneri de existenţă în Univers, atunci merită acuzate de ţeluri obscure şi de josnicie! Dacă este să căutăm ceva viaţă în afara planetei noastre, să căutăm viaţa lui Dumnezeu. A găsi răspunsurile la "de ce-urile" existenţei, este ţeul măreţ la care să ţintească! Doar atunci eforturile şi risipa de energii, au o justificare morală.
De ce suntem unici în Univers? Deoarece ne aflăm în centrul planului lui Dumnezeu de mântuire. El a murit, odată pentru totdeauna, pentru păcatele noastre şi nu ale "marţienilor", de exemplu.
Să nu credem că nu se schimbă foarte multe în teologie dacă există şi alte civilizaţii extraterestre. Se schimbă foarte multe date ale ei. Totuşi fiindcă ştim că, "pământul şi cerul vor trece, dar cuvintele Lui, vor rămâne" (Mat.24:35) de aceea, ceea ce Biblia spune despre poziţia noastră în ochii Lui Dumnezeu, este de nezdruncinat indiferent de aparentele perspective ale vieţii pe alte planete (vezi, ecuaţia de la Greenbank - o găseşti în cartea lui James Allen Hynek "Proiectul OZN" - un calcul al probabilităţii existenţei altor civilizaţii în Univers.).
Fascinaţia după un salvator din cosmos...
Astfel de perspective au apărut în fiecare generaţie. O fascinaţie după un Salvator cosmic a existat dintotdeauna.
- Ce fel de viaţă există în afara planetei noastre?
- Ce fiinţe pot fi? Există viaţă în afara planetei noastre? Există! Spirituală!
- La ce foloseşte omului să afle că există alte civilizaţii, dacă el personal trebuie să-i răspundă lui Dumnezeu pentru păcatele lui şi va pleca din acest Univers, prin moarte, pentru a o face?
- Mântuirea trebuie obţinută fie că ei există sau nu. Dacă murim şi nu aflăm salvare altundeva, la ce au folosit cercetările noastre în spaţiu, în cosmos, când Dumnezeu putea fi găsit în liniştea inimilor noastre?
Un adevăr recunoscut de biblie: Heliocentricitatea (după Nicolaus Copernic) în univers şi geocentricitatea (după biblie) în teologie.
Nu-i vorba de un egoism (egocentrism) sub forma geocentrismului. Dumnezeu nu ne-a plasat în centrul voii sale pentru a ne spori egoismul ci pentru a ne demonstra cât de mare este nevoia noastră de El.
De ce este ciudat de tăcută biblia cu privire la existenţa extratereştrilor? De ce nu ne-a spus că mai există şi alţii? Iar dacă ei există şi Dumnezeu nu ne-a spus, nu este aceasta o contradicţie gravă cu afirmaţiile Sale? Nu este o distrugere a caracterului Său?
O explicaţie se găseşte în cuvântul bune din Geneza 1:31. De ce nu a spus Dumnezeu şi despre alte planete, dacă le-a creat, că sunt bune? Din punct de vedere ştiinţific putem vedea că până acum doar planeta noastră poate beneficia de o astfel de descriere: bună pentru existenţa vieţii! Despre nici una din stele, sau planete (a căror existenţă Biblia, o recunoaşte) nu se spune aşa ceva! Despre nici una din vecinătate. Pământul este special, din acest punct de vedere. Marte, am aflat că nu este, chiar dacă au speculat că a fost vreodată, nu au putut dovedi.
- Dacă moartea domneşte în tot Universul, de ce Isus a învins-o doar aici, pe Cruce? (1 Cor.15)
- Dacă există rai, de ce în acel loc, se află, conform Apocalipsei, doar fiinţe de pe Pământul nostru? Dacă a murit şi pentru alţii şi i-a mântuit şi pe alţii, de ce doar pământenii au fost duşi acolo? Apoc.21:3, 24
- Dacă mântuirea este disponibilă oricăror potenţiale alte civilizaţii din Univers, de ce în mulţimea celor mântuiţi vedem că se află numai pământeni, oameni, din orice neam, seminţie, limbă şi nu "planetă"? Apoc.7:9
- Fiarei Antihristului i se vor închina doar pământenii: Apoc.13:8
- Ea va fi un om, nu un "extraterestru": Apoc.13:18 ("un număr de om" - clar?) Că va fi un "extraterestru" este doar alibiul Diavolului de a înşela o generaţie preocupată de ideea "contactului" cu civilizaţii extraterestre.
- De ce Dumnezeu a făcut o "împărăţie de preoţi pentru Dumnezeu", doar dintre oameni? Apoc.5:10, 9. Dintre toate "celelalte fiinţe create" (aliens) din Univers, pe cine a ales Dumnezeu şi cui i-a dat cinstea de a-i fi "o preoţie sfântă, să aducă jertfe duhovniceşti plăcute lui Dumnezeu, prin Isus Hristos" (1Petru 2:5-7, 9). Cui a mai dat El cinstea aceasta? Dacă "alţii" sunt mai dezvoltaţi şi mai avansaţi decât noi, de ce nu le-a dat-o lor? Dumnezeu i-a dat omului "cinste" în creaţie, alegere şi mântuire.
Dumnezeu îşi caută slujitori doar dintre oameni.
2 Cronici 16:9 "Ochii Domnului străbat pământul (nu altă planetă!) încoace şi-n colo, căutând un om ( nu, un extraterestru) a cărui inimă este toată a Lui"
- În Efes.2:2, Diavolul este numit "Prinţul/Domnul puterii văzduhului". Cuvântul grecesc pentru "văzduh" este "aer" care semnifică atmosfera terestră. De ce este Domn doar al atmosferei acestei planete şi nu al alteia, devreme ce s-a descoperit că şi altele au o atmosferă? Nu pentru că nu locuiesc oameni pe acele planete şi pentru că nu este propice vieţii?
Vrea să-i putem spune diavolului, "Da , mai du-te de la noi. Du-te mă, pe Venus!"
- De ce Dumnezeu este numit "Domnul cerului ("kosmos" - gk. - poate fi vorba de Univers?) şi al Pământului", şi nu "Domnul Cosmosului şi al Planetelor"? Fapte 17:24 Nu observaţi că acest titlu indică ceva? Că Pământul ocupă un loc special în ochii lui Dumnezeu?
- De ce în 2 Petru 3:10-12, unde se descrie cataclismul final care va afecta toate corpurile cereşti, nu se spune ce soartă vor avea posibilii locuitori ai acestora? Dacă ei ar exista, ar fi cinstit din partea unei revelaţii a lui Dumnezeu, să o neglijeze? O crudă soartă vor avea acele civilizaţii, dacă ele există! Putem face ceva pentru ele? Să le salvăm?
Omul stăpân pe (tot) lucrul mâinilor Lui Dumnezeu? Chiar şi pe alte planete? Psalmul 8:6 "I-ai dat stăpânire peste lucrurile mâinilor Tale, toate le-ai pus sub picioarele lui"
Aceste lucruri sunt spuse cu exclusivitate DOAR despre Pământul nostru.
Nu este nimic greşit din punct de vedere moral să fim singuri în Univers.
Mântuirea este limitată doar la locuitorii pământului.
Isaia 45:22 spune: "Întoarceţi-vă la Mine şi veţi fi mântuiţi toţi cei ce sunteţi la marginile pământului." De ce nu spune, "întoarceţi-vă la Mine cei ce sunteţi de la marginile Universului"? Nu înseamnă oare că nu mai sunt şi alţii?
Preocuparea actuală în descoperirea vieţii pe alte planete nu este decât un străvechi mit reînviat - cultul astarteei
- "stea" - greacă = aştor, aster (de unde, românescul "astru")
- "chipul stelei Remfan": Fapte 7:43 - la fel ca şi Ştefan şi noi ne putem mustra contemporanii pentru această închinare idolatră.
Acesta a fost simbolul planetei Saturn, căruia israeliţii I s-au închinat. Se pare că este una şi aceeaşi cu Caivan (Amos 5:26). Remfan este divinitatea egipteană corespunzătoare planetei Saturn. Caivan este divinitatea Asiriană corespunzătoare aceleiaşi planete. (Vines)
Este fenomenul ozn o dovadă a existenţei vieţii pe alte planete? O bibliografie suplimentară:
- vezi, traducerea Agape, Făgăraş, a lucrării lui John Ankerberg şi John Weldon: "Realitatea despre OZN şi despre alte fenomene supranaturale"
- vezi, William Alnor cu "UFO's in the New Age: Extraterrestrial Messages and the Truth of Scripture"
În loc de concluzie...
Este adevărat că Biblia nu spune nimic despre existenţa extratereştrilor, sau a altor planete cu viaţă, iar această tăcere nu sugerează că ar exista. Dimpotrivă, ce se poate observa de la un capăt la celălalt al revelaţiei Cuvântului lui Dumnezeu, este accentul deosebit pus pe mântuirea Pământului şi a locuitorilor Săi. Dumnezeu nu şi-a duplicat creaţia în Univers. Imaginea lui nu se găseşte în alte fiinţe răspândite în Univers. Pământul ocupă un loc central în creaţie, în cădere şi în mântuire. Nimeni nu poate ignora atenţia deosebită pe care ne-a acordat-o, Creatorul întregului Univers.
Teodor Macavei