30 aprilie 1995
Biserica Baptistă Bethlehem
Pastor John Piper
Cea mai mare dintre acestea este dragostea
"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Partea întâi)
(Matei 22:34-40)
Când au auzit Fariseii că Isus a astupat gura Saducheilor, s-au strâns la un loc. Şi unul din ei, un învăţător al Legii, ca să-L ispitească, I-a pus întrebarea următoare: "Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?"
Isus i-a răspuns: "'Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău.' Aceasta este cea dintâi, şi cea mai mare poruncă. Iar a doua, asemenea ei, este: 'Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.' În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."
Incredibilul context al acestei porunci
Preocuparea mea principală în acest text este porunca: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." Dar aceasta e înconjurată de afirmaţii atât de uimitoare încât ne-am pripi dacă am plonja în ea fără să ne gândim la ce o înconjoară. De aceea, ne vom ocupa cel puţin două săptămâni de acest text.
Cele două lucruri uimitoare la care mă gândesc sunt: mai întâi, cea mai mare poruncă din Cuvântul lui Dumnezeu. În versetul 36 un Fariseu Îl întreabă pe Isus: "Învăţătorule, care este cea mai mare poruncă din Lege?" Isus i-a răspuns citând din Deuteronom 6:5,
Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Apoi El adaugă propriile Sale cuvinte ca să ridice porunca mai sus chiar decât o cerea întrebarea. Întrebarea era: "Care este cea mai mare poruncă?" iar Isus spune: "Aceasta este cea dintâi şi cea mai mare poruncă."
Deci primul lucru uimitor pe care îl găsim lângă porunca să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi este porunca să Îl iubim pe Dumnezeu, prezentată ca fiind cel dintâi şi cel mai mare lucru din tot Cuvântul lui Dumnezeu. Cel dintâi şi cel mai mare lucru pe care îl poţi face este să Îl iubeşti pe Dumnezeu - să Îl iubeşti pe Dumnezeu - din toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată puterea ta.
Celălalt lucru uimitor pe care îl găsim lângă porunca să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi îl vedem în continuare, în versetul 40,
În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii.
[în trad. engleză: "De aceste două porunci depind toată Legea şi Proorocii." - nota trad.]
Toate celelalte lucruri din Vechiul Testament depind într-un anume sens de aceste două porunci: porunca să Îl iubim pe Dumnezeu şi porunca să ne iubim aproapele. Este o poruncă uimitoare. Vedem aici cum autoritatea Fiului lui Dumnezeu ne spune ceva absolut uimitor despre originea şi menirea întregului plan şi Cuvânt al lui Dumnezeu.
Acestea sunt cele două lucruri uimitoare la care trebuie să ne gândim înainte să ne concentrăm asupra poruncii copleşitoare care ne spune să ne iubim aproapele ca pe noi înşine. Spun că e copleşitoare pentru că pare să îmi ceară să îmi rup pielea de pe trupul meu şi să o înfăşor în jurul altei persoane, ca să pot simţi că sunt acea persoană; iar toate aspiraţiile pe care le am pentru propria siguranţă, sănătate, succes şi fericire le simt acum pentru cealaltă persoană, ca şi cum el aş fi eu.
Este o poruncă absolut uluitoare. Dacă asta înseamnă, atunci cu sufletele noastre va trebui să se întâmple ceva incredibil de puternic, de cutremurător, care să le reconstruiască, să le răstoarne şi să le întoarcă pe dos. Ceva supranatural. Ceva mult mai mult decât pot face prin propria lor putere fiinţe umane ca John Piper, care îşi urmăresc propria protecţie, perfecţionare, înălţare, stimă şi progres.
Înainte să luăm o astfel de poruncă şi să o aplicăm la vieţile noastre, trebuie să ne gândim la aceste două lucruri uimitoare care alcătuiesc contextul poruncii. Acela că porunca să-L iubim pe Dumnezeu este cea dintâi şi cea mai mare poruncă din Cuvântul lui Dumnezeu, şi că toată Legea şi Proorocii depind de aceste două porunci.
Haideţi să începem cu versetul 40. "De aceste două porunci depind toată Legea şi Proorocii." Mai întâi, gândiţi-vă la simplul fapt că Isus a spus aceste cuvinte. El nu era obligat să o facă. Fariseul nu I-a cerut să o facă. Isus a mers mai departe de întrebarea lui şi a spus ceva în plus. Pare că vrea să sublinieze importanţa şi poziţia centrală a acestor porunci, atât cât e posibil. A spus că porunca să-L iubeşti pe Dumnezeu este cea dintâi şi cea mai mare poruncă. A spus că porunca să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi este "asemenea ei". Versetul 39: "Iar a doua, asemenea ei, este..." Aceste cuvinte sunt suficiente ca să sublinieze extrema importanţă a celor spuse. Avem aici cea mai mare poruncă din toată revelaţia lui Dumnezeu pentru omenire (Să-L iubeşti pe Dumnezeu), şi avem a doua mare poruncă, care este asemenea ei (Să iubeşti pe aproapele tău).
Însă Isus nu S-a oprit aici. El vrea să fim şocaţi de importanţa acestor două porunci. Vrea să ne oprim şi să ne minunăm. Vrea să petrecem în cercetarea acestor lucruri mai mult de o clipă trecătoare. Mai mult de o săptămână sau de două predici. De aceea, El adaugă: "De aceste două porunci depind toată Legea şi Proorocii." Ele sunt 1) prima şi cea mai mare, şi 2) a doua, care este asemenea primei şi celei mai mari. Dar ele sunt în acelaşi timp cele două porunci de care depinde întreaga Biblie. "De aceste două porunci depind toată Legea şi Proorocii."
Ce înseamnă aceasta? Haideţi să vedem dacă voi putea deschide o fereastră în cer punând în contrast ce spune Isus aici (în versetul 40) cu ceea ce spune în Matei 7:12 şi cu ce spune Pavel în Romani 13. Deschideţi împreună cu mine la Predica de pe Munte din Matei 7:12. Versetul mai este cunoscut ca Regula de Aur. Eu cred că este un bun comentariu la porunca "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."
Matei 7:12: În aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii
Isus tocmai a spus că Dumnezeu ne va da lucruri bune dacă I le cerem, dacă batem la uşă şi dacă le căutăm, pentru că El este un Tată iubitor. Apoi, în Matei 7:12 El spune:
Tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel; căci în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii.
Observaţi că din nou Isus se referă la Lege şi la Prooroci aşa cum a făcut-o în Matei 22:40. El spune, dacă faceţi celorlalţi ce voiţi să vă facă şi ei, atunci "în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii. În Matei 22:40 El a spus: "De aceste două porunci depind toată Legea şi Proorocii."
Observaţi că prima poruncă nu este menţionată în Matei 7:12. Aici nu ni se spune să-L iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră. Dacă ne purtăm cu ceilalţi aşa cum ne-ar place să se poarte şi ei cu noi, atunci, spune Isus, "în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii."
Trebuie să avem grijă aici. Unii oameni au încercat de-a lungul secolelor să ia afirmaţii cum ar fi Regula de Aur şi să spună că Isus a fost doar un învăţător profund de etică umană; şi că ceea ce i-a învăţat El pe oameni nu depinde de Dumnezeu sau de vreo relaţie cu Dumnezeu. Ei spun: "Vedeţi, El a rezumat întregul Vechi Testament, Legea şi Proorocii, în relaţii umane practice: Regula de Aur."
Spun că trebuie să fim atenţi aici, pentru că cei care gândesc astfel nu numai că ignoră lucrurile minunate pe care le-a spus Isus despre Dumnezeu cu alte ocazii şi afirmaţiile uimitoare pe care le-a făcut spunând că El a venit de la Dumnezeu să Îşi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi (Marcu 10:45), dar ei ignoră şi contextul imediat. Versetul 12 începe [în original şi în traducerea engleză - nota trad.] cu cuvintele "de aceea":
"De aceea, tot ce voiţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel."
Aceste cuvinte ne arată că Regula de Aur se bazează pe cele spuse mai devreme - pe relaţia noastră cu Dumnezeu ca Tată care ne iubeşte, ne răspunde la rugăciuni şi ne dă lucruri bune atunci când I le cerem (Matei 7:9-11). De fapt, aceasta este o cheie foarte profundă care ne face capabili să ne iubim aproapele aşa cum ne iubim pe noi înşine. Aşa că Dumnezeu susţine aici Regula de Aur prin grija Sa părintească. Dragostea Sa pentru noi şi răspunsul nostru în dragoste, cu încredere şi în rugăciune, constituie sursa puterii pentru trăirea Regulii de Aur. De aceea, nu-L puteţi transforma pe Isus într-un simplu învăţător de etică.
Cu toate acestea, Isus spune totuşi că, dacă faceţi celorlalţi ce voiţi să vă facă şi ei, în aceasta "este cuprinsă Legea şi Proorocii." El nu spune că în dragostea pentru Dumnezeu "este cuprinsă Legea şi Proorocii." De ce o spune în felul acesta? Cred că El se referă la faptul că, atunci când vezi oamenii trăind în felul acesta (împlinind Regula de Aur), ce vezi tu de fapt este expresia vizibilă a Legii şi Proorocilor. Un astfel de comportament între oameni manifestă în mod public şi deschis tot ce reprezintă Vechiul Testament. Împlineşte Legea şi Proorocii. Nimeni nu vede cum Îl iubeşti pe Dumnezeu. Este o pasiune internă a sufletului. Dar ea se exprimă atunci când îi iubeşti pe alţii. De aceea, iubirea celorlalţi este manifestarea exterioară, expresia vizibilă, demonstrarea practică şi, prin urmare, împlinirea a tot ce reprezintă Vechiul Testament. Prin urmare, există un sens în care a doua poruncă (să iubeşti pe aproapele tău) este scopul vizibil al întregului Cuvânt al lui Dumnezeu. Nu e ca şi cum dragostea pentru Dumnezeu nu s-ar regăsi aici, sau că a-L iubi pe Dumnezeu e mai puţin important; dimpotrivă, dragostea pentru Dumnezeu este făcută vizibilă şi se manifestă în toată plinătatea ei în dragostea noastră vizibilă, practică şi jertfitoare pentru alţii. Cred că de aceea a doua poruncă e prezentată singură atunci când Noul Testament spune că dragostea împlineşte Legea.
Romani 13:8-10: Cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea
Haideţi să privim la un alt text care indică în această direcţie.
Priviţi la Romani 13:8-10.
Să nu datoraţi nimănui nimic, decât să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea. 9 De fapt: "Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti", şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi." 10 Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
De două ori (în versetele 8 şi 10) Pavel spune că porunca să ne iubim aproapele este "împlinirea Legii." La aceasta se referea Isus când a spus (în Matei 7:12) că, dacă faceţi celorlalţi ce voiţi să vă facă şi ei, "în aceasta este cuprinsă Legea şi Proorocii." Şi, la fel ca în Matei 7:12, Pavel nu spune că Legea este împlinită atunci când Îl iubeşti pe Dumnezeu şi îţi iubeşti aproapele. El spune doar că iubindu-ţi aproapele tu împlineşti Legea. Cred că acest lucru are aceeaşi semnificaţie ca şi în Matei 7:12; dacă ne iubim aproapele aşa cum ne iubim pe noi înşine, aceasta este expresia vizibilă, manifestarea, îndeplinirea practică şi împlinirea a tot ce reprezintă Vechiul Testament, inclusiv dragostea pentru Dumnezeu. Dragostea pentru Dumnezeu se manifestă vizibil atunci când îi iubim pe alţii. Sau, aţi putea spune, dragostea noastră pentru Dumnezeu este "împlinită" atunci când îi iubim pe alţii.
Ştim că Pavel a văzut această dragoste practică în totală dependenţă de relaţia noastră cu Dumnezeu. În Romani 8:3-4 el spune:
Căci - lucru cu neputinţă Legii, întrucât firea pământească o făcea fără putere - Dumnezeu a osândit păcatul în firea pământească, trimiţând, din pricina păcatului, pe Însuşi Fiul Său într-o fire asemănătoare cu a păcatului, pentru ca porunca Legii să fie împlinită în noi, care trăim nu după îndemnurile firii pământeşti (= bazaţi pe noi înşine), ci după îndemnurile Duhului (= bazaţi pe Dumnezeu).
În alte cuvinte, împlinirea Legii - să ne iubim aproapele aşa cum ne iubim pe noi înşine - nu e ceva ce putem face prin propriile forţe. O facem prin Duhul Sfânt. Şi am văzut săptămâna trecută cum Pavel ne învaţă că Dumnezeu ne dă Duhul Sfânt prin credinţă.
Deci, avem aceeaşi situaţie ca în Matei 7:12. Când Isus şi Pavel spun că, atunci când ne iubim aproapele aşa cum ne iubim pe noi înşine, noi împlinim Vechiul Testament, ei nu exclud dragostea noastră pentru Dumnezu şi dragostea Lui pentru noi; ei o presupun, o subînţeleg.
Matei 22:37-40: De aceste două porunci depind...
Dar haideţi să ne întoarcem la textul nostru din Matei 22:37-40. Aici Isus menţionează atât dragostea noastră pentru Dumnezeu cât şi dragostea pentru aproapele nostru; şi spune în mod explicit (în versetul 40): "De aceste două porunci depind toată Legea şi Proorocii." De ce? Vreau să sugerez că aici El spune ceva diferit de ce a spus în celelalte texte (Matei 7:12; Romani 13:8,10). Aici El nu spune că aceste două porunci "împlinesc" Legea şi Proorocii, sau că ele "sunt" Legea şi Proorocii. El spune că Legea şi Proorocii depind de aceste două porunci. Versetul 40:
"În aceste două porunci se cuprinde toată Legea şi Proorocii."
[în original şi traducerea engleză: "De aceste două porunci depind toată Legea şi Proorocii." - nota trad.]
Aceasta este o fereastră deschisă înspre cer, dacă ochii voştri sunt deschişi să o vadă. Atunci când El spune că toată Legea şi Proorocii depind (literal: "atârnă" ca o piatră în jurul gâtului, un şarpe de mână, sau un om de cruce) de dragoste, această afirmaţie este opusul celor spuse în celelalte texte. Ele spuneau că Legea şi Proorocii conduc spre dragoste şi îşi găsesc expresia şi împlinirea în dragoste. Dar aici, în Matei 22:40, Isus afirmă contrariul: dragostea conduce spre Lege şi Prooroci şi îşi găseşte expresia în acestea. Legea şi Proorocii sunt agăţate - depind - de ceva dinaintea lor, şi anume de pasiunea lui Dumnezeu pentru această lume, astfel încât ea, această istorie a omenirii, să fie o lume a dragostei pentru Dumnezeu şi a dragostei radicale, îndreptate către celălalt, între oameni.
Ilustraţie
Haideţi să vedem dacă pot să exprim această idee printr-o imagine, ca să o puteţi vedea mai clar. E atât de importantă, dacă dorim să pricepem mărimea semnificaţiei dragostei în mijlocul nostru, în timp ce înaintăm în exprimarea ei practică în predicile noastre şi în convieţuirea noastră împreună aici în Bethlehem.
Haideţi să ne imaginăm istoria inspirată a răscumpărării de la începuturile ei până la desăvârşirea ei, asemenea unui sul, ca cel văzut de Ioan în Apocalipsa 5. Acesta reprezintă Legea şi Proorocii (şi Noul Testament). În acest sul sunt relatate faptele lui Dumnezeu şi scopurile Sale în istorie, împreună cu poruncile şi promisiunile Lui. Matei 7:12 şi Romani 13:8-10 ne spun că, atunci când în poporul lui Dumnezeu fiecare îşi iubeşte aproapele ca pe el însuşi, scopul acestui sul se împlineşte. Obiectivul lui este exprimat vizibil, manifestat practic, astfel încât oamenii pot "să vadă faptele noastre bune şi să slăvească pe Tatăl nostru, care este în ceruri" (Matei 5:16). Aşa că sulul conduce spre dragoste. Dragostea curge din sul.
Dar apoi Isus ne oferă o perspectivă incredibilă. El ne ridică pentru o clipă deasupra istoriei şi deasupra lumii, şi ne arată sulul de la distanţă. Acum îl putem vedea întreg - Legea şi Proorocii, Vechiul Testament, istoria răscumpărării, scopurile şi acţiunile lui Dumnezeu în istorie. Şi mai vedem cum sulul stă agăţat de două lanţuri de aur, fiecare fixat de câte un mâner al sulului. Isus ne îndreaptă ochii spre cer, şi vedem cum lanţurile se continuă tot mai sus şi dispar în cer.
Apoi El ne duce în cer. Acolo ne arată capetele lanţurilor. Ele sunt legate de tronul lui Dumnezeu. Unul este legat de braţul drept al tronului, unde sunt inscripţionate cuvintele: "Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău, cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, şi cu tot cugetul tău." Celălalt este legat de braţul stâng al tronului, unde sunt inscripţionate cuvintele: "Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi."
Atunci Isus se întoarce spre noi şi ne spune: "Întregul sul, toată Legea şi Proorocii, întreaga istorie a răscumpărării şi toate planurile şi acţiunile Tatălui Meu atârnă de aceste două scopuri suverane ale lui Dumnezeu - El să fie iubit de poporul Său, iar oamenii ce alcătuiesc poporul Său să se iubească unul pe altul.
Cred că nu exagerăm dacă spunem că toată creaţia, toată răscumpărarea, toată istoria atârnă de aceste două mari obiective - oamenii să Îl iubească pe Dumnezeu din toată inima lor, iar din revărsarea acelei iubiri noi să ne iubim unii pe alţii.
Ceea ce înseamnă că dragostea este originea (Matei 22:40) şi scopul (Romani 13:8,10) Legii şi Proorocilor. Este începutul şi sfârşitul motivului pentru care Dumnezeu a inspirat Biblia. Este sursa şi izvorul la un capăt, şi oceanul nesfârşit la celălalt capăt al râului istoriei răscumpărării - amintit şi promis în Cuvântul lui Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru noi în această dimineaţă ne spune să privim cu extremă seriozitate această perioadă în care ne ocupăm de dragoste aici în Bethlehem. Să lăsăm ca această imagine să ne copleşească şi să ne refacem priorităţile. Să rămânem singuri împreună cu El şi să vorbim cu El despre aceste lucruri. Să nu presupunem că ştim pe deplin ce este dragostea, sau că ea are locul central în vieţile noastre. El ne spune: Toată Scriptura, toate planurile Lui pentru istorie - ATÂRNĂ - de aceste două mari obiective: să Îl iubim pe Dumnezeu din toată inima noastră, şi să ne iubim unul pe altul aşa cum ne iubim pe noi înşine.
Copyright 1995 John Piper
Tradus şi tipărit cu permisiune de Desiring God Ministries.
Pentru mai multe informaţii despre Desiring God Ministries, contactaţi-ne pe adresa:
Desiring God Ministries
720 13th Avenue South
Minneapolis, MN 55415
612.338-8611 X230
612.338-4372 FAX
mail@desiringgod.org
www.desiringgod.org
Tradus de Florin Vidu