Doctrina Învierii lui Isus Hristos

Duminica aceasta aveţi privilegiul de a auzi a doua oară consecutiv vorbindu-se despre învierea lui Isus Hristos şi implicaţiile ei pentru noi.

"Pentru ce căutaţi între morţi pe Cel ce este viu?"

Luca 24:5-6a "Pentru ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu este aici, ci a înviat..."

Învierea lui Isus Hristos - Evenimentul central al istoriei omenirii. Voi dovedi că nu folosesc cuvinte mari. Învierea din morţi a lui Isus Hristos este exact ceea ce face Creştinismul să fie incontestabil!

Ştiţi de ce nu se poate infirma Creştinismul (definit ca fiind omul mântuit din păcatele sale, omul iertat şi născut din nou din Duhul lui Dumnezeu)? Altfel spus, "am un motiv foarte simplu, dar puternic să cred: ÎNVIEREA DIN MORŢI A LUI Hristos!

Învierea din morţi a lui Hristos este, ori cea mai josnică, nemiloasă şi vicleană farsă făcută vreodată oamenilor, ori este cel mai important eveniment din istoria omenirii.

Creştinismul nu se poate nega în condiţii logice normale şi pe baze raţionale tocmai din pricina acestui eveniment extraordinar. Dacă mulţi au încercat-o, au făcut-o ocolind mărturiile, învierii din morţi a Domnului care sunt disponibile. De fapt, odată un creştin a fost întrebat la universitate şi în mijlocul unei clase de filozofie dacă Creştinismul se poate nega. Acesta a răspuns că NU. Când a fost întrebat de ce, a răspuns că din cauza învierii din morţi a lui Isus Hristos! Nu pot evita şi explica un eveniment istoric atât de fantastic!

Într-adevăr, dacă priveşti la purtarea creştinilor de-a lungul veacurilor, la nedreptăţile făcute în numele lui Dumnezeu (deşi, nu cu voia Lui, ci împotriva ei!), la problemele bisericii, la crezurilor uneori aberante ale celor ce se numesc "creştini", Creştinismul se poate nega. Însă, învierea lui Hristos este evenimentul care constituie cea mai mare piedică în calea negării şi nimicirii credinţei creştine. Datorită acestuia, ea dăinuieşte, persistă în timp şi încă se răspândeşte. Pentru că, Hristos a înviat din morţi şi este viu!

După aceea, privind la condiţia spirituală a multor biserici astăzi, la zelul stins al creştinilor, la apatia şi letargia lor, avem toate condiţiile negării Creştinismului, dar învierea din morţi a lui Hristos ne împiedică. De ce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? Nu aici se caută Hristos. Creştinismul este "religia mormântului gol"! Religia este un "mântuitor mort".

Theodorus Harnack spunea: "După mine, poziţia pe care o ai privind faptul învierii, nu mai este teologie creştină. Pentru mine, creştinismul rămâne în picioare sau se prăbuşeşte odată cu învierea (lui Hristos)". 60/437

O conversaţie petrecută între un misionar creştin şi un musulman ilustrează acest adevăr. Mahomedanul a vrut să-l impresioneze pe creştin cu ceea ce el credea că reprezintă superioritatea Islamului şi-i spunea:

Într-adevăr, se pare că în Coran s-a afirmat prima dată (nu prof. Venturini a făcut-o!) că Isus de fapt nu a murit pe cruce, ci doar a leşinat. Ca prin urmare, ucenicii au pus la cale povestea învierii care să-l propulseze pe Isus în atenţia lumii, sugerează "cartea sfântă" a Islamului.

Creştinismul îşi găseşte elementul activ în învierea din morţi a lui Hristos, iar dăinuirea acestuia este asigurată de prezenţa vie după moarte a fondatorului ei. Unii au spus-o mai bine:

"Piatra de la intrarea în mormânt a fost dată la o parte nu pentru a-l lăsa pe Hristos să iasă afară, ci pentru a le îngădui necredincioşilor să se convingă singuri" (Donald Grey Barnhouse)

Ştiţi cine au fost primii contestatari ai evenimentului?
Iudeii? Păcătoşii vremii? Romanii? Nu! Au fost ucenicii! Cum pot pretinde unii că aceştia au pus la cale o conspiraţie când ei au fost primii care au contestat-o!

Cea mai mare "ţeapă" din istoria omenirii! Nu există o înşelătorie mai mare care să fi influenţat un număr mai mare de oameni ca şi aceasta, dacă nu s-a petrecut în realitate.

Dacă simpatizezi ideea că a fost cu neputinţă ca Hristos să învie din morţi, ar fi bine să încetezi să mai cochetezi cu Creştinismul căci acesta devine cea mai mare înşelătorie...cea mai impracticabilă religie de pe Pământ!
Dar, Hristos a înviat, pârga celor adormiţi (1Cor.15:20).

Este singurul eveniment din istoria omenirii care a adus speranţă într-o lume disperată! Credinţa creştină începe şi continuă de la mormântul gol. Toată istoria s-a îndreptat într-acolo şi se derulează de acolo. De la mormântul gol.

Au jefuit comoara din mormântul sfânt!?
Cât de îmbucurătoare au fost pentru Creştinătate veştile cuceririi Ierusalimului de către generalul britanic Allenby, în primul război mondial. Totuşi înainte de evacuarea turcilor din cetatea sfântă, ziarele au transmis următoarea ştire de presă: "Turcii au jefuit mormântul sfânt de toate comorile din el". Nu chiar! Mormântul acela a fost lipsit de Comoara cea mai preţ cu câteva mii de ani înainte, când din el a ieşit slăvitul Hristos!

"Paştile sunt pentru credinţa noastră ceea ce apa este pentru ocean, stânca este pentru munte şi ceea ce sângele este pentru trup" (Raymond Linquist)

"Într-un veac al necredinţei şi al scepticismului, putem observa că învierea din morţi a lui Hristos este evenimentul care rezistă la orice anchetă ar fi supusă". (adaptat după J.C.Ryle)

Creştinismul este singura religie a lumii care apelează la învierea din morţi a fondatorului ei pentru a argumenta spusele Sale. Tot ceea ce Isus a învăţat, a trăit şi a murit, depinde de învierea Lui din morţi. Creştinismul nu este întemeiat pe un complex de idei filozofice sau teologice, în cel mai bun caz, ci pe un eveniment istoric fără seamăn: învierea din morţi a lui Hristos.

"ÎNVIEREA DIN MORŢI A LUI ISUS" = ULTIMUL CUVÂNT AL LUI DUMNEZEU în istoria lumii
Când păcatul, moartea, lumea şi diavolul, au crezut că prin uciderea lui Hristos şi-au spus ultimul cuvânt, Dumnezeu a intervenit şi El este Cel ce a avut ultimul cuvânt de spus. Acesta este: "nu este aici, ci a înviat!". Cu învierea, Dumnezeu a punctat istoria omenirii cu un "dar" definitiv!

Dar Dumnezeu...

Fapte 2:22-24 Bărbaţi Israeliţi, ascultaţi cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele şi lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine ştiţi; pe Omul acesta, dat în mâinile voastre, după sfatul hotărât şi după ştiinţa mai dinainte a lui Dumnezeu, voi L-aţi răstignit şi L-aţi omorât prin mâna celor fărădelege. Dar Dumnezeu L-a înviat, dezlegându-I legăturile morţii, pentru că nu era cu putinţă să fie ţinut de ea.

Se pare că "dar Dumnezeu" devenise un tic verbal al apostolului Petru:

Fapte 10:37-41 Ştiţi vorba făcută prin toată Iudea, începând din Galilea, în urma botezului propovăduit de Ioan; cum Dumnezeu a uns cu Duhul Sfânt şi cu putere pe Isus din Nazaret, care umbla din loc în loc, făcea bine, şi vindeca pe toţi cei ce erau apăsaţi de diavolul; căci Dumnezeu era cu El. Noi suntem martori a tot ce a făcut El în ţara Iudeilor şi în Ierusalim. Ei L-au omorât, atârnându-L pe lemn. Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate, nu la tot norodul, ci nouă, martorilor aleşi mai dinainte de Dumnezeu, nouă, cari am mâncat şi am băut împreună cu El, după ce a înviat din morţi.

Pavel, în sinagoga din Antiohia Psidiei:

Fapte 13:26-30 Fraţilor, fii ai neamului lui Avraam, şi cei ce vă temeţi de Dumnezeu, vouă v-a fost trimis Cuvântul acestei mântuiri. Căci locuitorii din Ierusalim şi mai marii lor n-au cunoscut pe Isus; şi prin faptul că L-au osândit, au împlinit cuvintele proorocilor, care se citesc în fiecare Sabat. Măcar că n-au găsit în El nici o vină de moarte, totuşi ei au cerut lui Pilat să-L omoare. Şi, după ce au împlinit tot ce este scris despre El, L-au dat jos de pe lemn, şi L-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.

Aceasta este întreruperea victoriei efemere a răului asupra lumii... aşa a contrazis Dumnezeu pe diavol şi pe omul păcătos...Ei l-au omorât pe Domnul vieţii, DAR DUMNEZEU L-A ÎNVIAT!!!

Totul s-a schimbat prin această prepoziţie! Însăşi, istoria omenirii este modificată de "dar-ul" lui Dumnezeu.

Observaţi schimbarea produsă la acel "dar" al lui Dumnezeu :

Adam şi Eva au păcătuit în grădină şi au fost pedepsiţi... dar Dumnezeu
Avraam l-a pus pe altar pe Isaac pentru jertfă ... dar Dumnezeu
Moise a fost pus într-un coş pe ape... dar Dumnezeu
Fapte 7:9 Iar patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar Dumnezeu a fost cu el,
Evrei au fost duşi în robia Egiptului... dar Dumnezeu
Ezechia este asediat şi înfometat în cetate împreună cu poporul, de către Sanherib... dar Dumnezeu
Ilie, singur, înconjurat de sute de profeţi falşi ai lui Baal, în prezenţa Isabelei, o regină stricată, şi a lui Ahab, un trădător... dar Dumnezeu a trimis foc din cer
David singur înaintea uriaşului Goliat... dar Dumnezeu
Pavel era un prigonitor şi un hulitor... Dar când Dumnezeu - care m-a pus deoparte din pântecele maicii mele, şi m-a chemat prin harul Său, - a găsit cu cale să descopere în mine pe Fiul Său. (Gal.1:15)
Etc.
Etc. ...

Isus a fost pus pe cruce, a murit şi l-au îngropat, preoţii şi iudeii s-au bucurat... dar Dumnezeu!!

... dar Dumnezeu l-a înviat!

În aceasta constă misterul experienţei creştine -- "dar Dumnezeu".

Introduceţi această prepoziţie în fiecare perspectivă strict pământească pe care o aveţi asupra vieţii şi veţi vedea cum totul se modifică:

În faţa celor mai sumbre şi întunecate perspective asupra vieţii noastre, acest "dar Dumnezeu" schimbă totul. Când te găseşti, vorba lui Cioran, pe culmile disperării, ... dar Dumnezeu este ce-ţi trebuie să auzi să prinzi speranţă. Când nu mai sunt căi de ieşire, când totul e pierdut, când totul este distrus şi mort ...dar Dumnezeu

Este exact ceea ce el (Cioran) a refuzat să vadă, că Dumnezeu este viu şi adevărat. Că prin Fiul Său, El ni s-a făcut cunoscut, iar prin învierea Lui din morţi ne-a lăsat un semn incontestabil al realităţii Sale.

De ce?

"Piatra de la intrarea în mormânt nu a fost decât o fărâmă de nisip pentru Stânca Veacurilor aflată înăuntru!" (Fred Beck)

Vedeţi, această prepoziţie, schimbă TOTUL. Întreaga mărturie a istoriei umane se rezumă în aceste cuvinte: ... dar Dumnezeu
Omul şi-a inventat armele şi a creat condiţiile de a se auto-distruge, de a eradica complet rasa umană de pe Pământ... dar Dumnezeu

Substituiţi cuvintele, dezastru, nenorocire, moarte, foamete, frig, necinste, hoţie, corupţie, disperare ...etc., cu ... dar Dumnezeu şi vedeţi ce aveţi. Nu aveţi speranţă? Priviţi la învierea din morţi a lui Hristos!

Învierea lui Hristos, dacă nimic altceva nu înseamnă pentru noi, măcar să ne amintească că atunci când totul pare pierdut, absurd, şi zadarnic, (cum ar fi viaţa noastră!), Dumnezeu a intervenit!

Domnia păcatului, a puterilor întunericului, a poftelor şi a dorinţelor criminale ale oamenilor, sunt întrerupte de acest "dar Dumnezeu". Nu găseşti nimic mai sugestiv în toată Biblia pentru credincioşia lui Dumnezeu de a interveni pentru binele nostru, decât acest scurt cuvânt, această laconică expresie ... dar Dumnezeu!

"Dar Dumnezeu" este plăcuta noastră surpriză de Paşti -- un singur cuvânt poate să exprime evenimentul de Paşti: SURPRIZĂ! Oamenii păcătoşi l-au omorât pe Domnul vieţii, şi pentru o clipă întunericul a părut să triumfe, dar Dumnezeu, surpriză ... L-a înviat!

Acesta este miezul credinţei creştine pe care nu avem voie să-l luăm de la sine. Trebuie să realizăm că învierea din morţi este acţiunea lui Dumnezeu care întotdeauna ar trebui să ne amintească că El este un Dumnezeu viu care dă speranţă şi care învie morţii!

Fapte 26:8 Ce? Vi se pare de necrezut că Dumnezeu învie morţii?
Ioan 5:28-29 Nu vă miraţi de lucrul acesta; pentru că vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi afară din ele. Cei ce au făcut binele, vor învia pentru viaţă; iar cei ce au făcut răul, vor învia pentru judecată.

În ce priveşte neamul nostru românesc, conducătorii lui l-au vândut pe bani şi averi, preoţii l-au lăsat în ignoranţa păcatului şi i-au exploatat credulitatea, aliaţi reali niciodată n-a avut, turcii îl amăgesc cu produsele lor, etc. ... dar Dumnezeu

Recunoaşteţi că în mijlocul deznădejdii, unica noastră speranţă stă în acest mic cuvinţel: dar Dumnezeu!!

Mai ales, în neputinţa şi deznădejdea condiţiei păcătoase a omului, în lumina condamnării lui veşnice pentru păcatele sale, ... dar Dumnezeu l-a trimis pe Fiul Său să moară pe cruce şi să învie pentru mântuirea noastră!

Vreţi să mai auziţi şi alte "dar-uri" de-ale lui Dumnezeu?

Fapte 3
12 Petru, când a văzut lucrul acesta, a luat cuvântul, şi a zis norodului: ,,Bărbaţi Israeliţi, pentru ce vă miraţi de lucrul acesta? De ce vă uitaţi cu ochii ţintă la noi, ca şi cum prin puterea noastră sau prin cucernicia noastră am fi făcut pe omul acesta să umble?
13 Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Iacov, Dumnezeul părinţilor noştri, a proslăvit pe Robul Său Isus, pe care voi L-aţi dat în mâna lui Pilat; şi v-aţi lepădat de El înaintea lui, măcar că el era de părere să-I dea drumul.
14 Voi v-aţi lepădat de Cel Sfânt şi Neprihănit, şi aţi cerut să vi se dăruiască un ucigaş.
15 Aţi omorât pe Domnul vieţii, pe care (DAR) Dumnezeu L-a înviat din morţi; noi suntem martori ai Lui.
...
17 Şi acum, fraţilor, ştiu că din neştiinţă aţi făcut aşa, ca şi mai marii voştri.
18 Dar Dumnezeu a împlinit astfel ce vestise mai înainte prin gura tuturor proorocilor Lui: că, adică, Hristosul Său va pătimi.

Fapte 10:40 Dar Dumnezeu L-a înviat a treia zi, şi a îngăduit să Se arate,
Fapte 13:30 Dar Dumnezeu L-a înviat din morţi.
Romani 5:8 Dar Dumnezeu Îşi arată dragostea faţă de noi prin faptul că, pe când eram noi încă păcătoşi, Hristos a murit pentru noi.

Eşti vinovat şi mort în păcatele tale, fără speranţa de a intra în ceruri, ia aminte la această frază, DAR DUMNEZEU care este bogat în milă...

Efeseni 2:4-6 Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună, şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus,

Care a fost evenimentul central al propovăduirii apostolilor? Care a fost secretul creşterii miraculoase a bisericii primare? Care a fost forţa mobilizatoare a răspândirii Evangheliei pe întregul pământ? Răspunsul la toate aceste întrebări îl reprezintă învierea lui Isus Hristos. "A înviat!" era strigătul victorios al primilor creştini care le-a dus mesajul până la capătul pământului.

Până ce nu acceptăm ceea ce Scriptura declară despre înviere, întreg mesajul creştin, practic, se dezintegrează. Accentul din propovăduirea din vremea apostolilor a fost pus pe faptul că într-o dimineaţă liniştită, într-o grădină obscură, omul a învins cel mai temut duşman al său, întunecatul înger al morţii. Cu multe veacuri în urmă, Satana l-a învins într-o grădină pe primul Adam iar victoria lui a inaugurat domnia păcatului şi a morţii asupra omenirii. Dar, acum, la vremea potrivită a lui Dumnezeu şi după planul Său, cel de-al doilea Adam îl înfrunta pe Satana, tot într-o grădină, şi "moartea a fost înghiţită în biruinţă" (vezi, 1Corinteni 15:54).

Din nefericire, unii oameni au tratat învierea ca nefiind decât o altă doctrină, o declaraţie de credinţă, ce trebuie acceptată ca atare şi nu ca pe un temei logic şi raţional pentru o speranţă personală. Însă pentru apostoli, a fost însăşi baza speranţei lor în mijlocul suferinţei şi a unei puternice persecuţii.

Primii creştini şi-au bazat învăţătura lor despre o înviere viitoare a celor morţi pe realitatea învierii Mesiei Israelului, "pârga (cea dintâi roadă) a celor adormiţi" (1Corinteni 15:20,23). Asta este ceea ce ei spuneau: la fel cum Hristos a înviat, tot aşa El îi va aduce pe toţi oamenii la o viaţă fizică, sau aşa cum se spune în continuare, "şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos" (1Corinteni 15:22).

Fără îndoială Creştinismul este un crez ce trebuie crezut, dar mai reprezintă şi o viaţă ce trebuie trăită. Separat de Mântuitor crezul devine o farsă păguboasă, iar viaţa o luptă disperată de a te ajuta singur. Creştinismul înseamnă mai presus de toate o Persoană, iar Aceasta este Fiul lui Dumnezeu.

Din păcate, unii resping categoric învierea sau se îndoiesc de ea. Deoarece învierea presupune miraculosul, ea sfidează mintea raţională a omului. Când Pavel a predicat-o, a fost batjocorit şi ridiculizat de către filozofii greci ai vremii (vezi, Fapte 17:32), iar într-o împrejurare a fost făcut nebun de către un domnitor păgân (Fapte 26:24). De aceea, nici noi nu ar trebui să ne mirăm dacă cei din zilele noastre nu o cred. Învierea din morţi a lui Hristos pare mai degrabă să creeze dificultăţi credinţei decât să o încurajeze, şi este aşa pentru că reprezintă un eveniment absolut ieşit din comun.

Doctrine | Următorea pagină