(cont.)

O primă concluzie...

I. Ştiaţi că Dumnezeu îi "păstrează", "conservă" pe oameni, dar nu pentru mântuire, ci pentru judecată? Să vă amintiţi lucrul acesta data viitoare când vă plângeţi "de ce nu-l ia Dumnezeu pe cutare ticălos"!

A amâna înseamnă a "înmagazina" şi mai multă mânie!
A prelungi agonia păcatului nu-i poate fi de folos omului. A amâna să-ţi rezolvi acum problema păcatului şi a te confrunta în această clipă cu sfinţenia lui Dumnezeu nu-ţi va face bine. În această privinţă, "a câştiga timp" înseamnă a acumula şi mai multă mânie.. A evita rezolvarea păcătoşeniei personale şi a profita de mila şi bunătatea Lui (e ca şi cum a-i folosi un "cec în alb" de la Dumnezeu!) este de fapt un pretext costisitor. Nu poţi amâna judecarea ta cu Dumnezeu pentru "la sfârşit" căci atunci nu se va mai "judeca" nimeni cu tine (Isaia 1 ne îndeamnă să venim "acum" să ne judecăm cu Domnul!). Tot ce se va întâmpla "la urmă" va fi revărsarea mâniei acumulate peste timp. Aşa cum vom vedea mai jos, acest lucru este biblic:

Romani 2:4-5 Sau dispreţuieşti tu bogăţiile bunătăţii, îngăduinţei şi îndelungei Lui răbdări? Nu vezi tu că bunătatea lui Dumnezeu te îndeamnă la pocăinţă? Dar, cu împietrirea inimii tale, care nu vrea să se pocăiască, îţi aduni o comoară de mânie pentru ziua mâniei şi a arătării dreptei judecăţi a lui Dumnezeu

Rom. 9:22 Şi ce putem spune, dacă Dumnezeu, fiindcă voia să-Şi arate mânia şi să-Şi descopere puterea, a suferit cu multă răbdare nişte vase ale mâniei, făcute pentru pieire (dacă nu te pocăieşti, tu eşti printre acelea!)
2Petru 2:9 însemnează că Domnul ştie să izbăvească din încercare pe oamenii cucernici, şi să păstreze pe cei nelegiuiţi, ca să fie pedepsiţi în ziua judecăţii:
2Petru 3:7 Iar cerurile şi pământul de acum sunt păzite şi păstrate, prin acelaş Cuvânt, pentru focul din ziua de judecată şi de peire a oamenilor nelegiuiţi.
Apoc. 6:17 ...căci a venit ziua cea mare a mâniei Lui, şi cine poate sta în picioare?

Dacă nu profiţi de "păstrarea" şi "păzirea" ta prezentă pentru a te pocăi sigur şi bine, atunci această "păstrare" va expira negreşit în judecată!

Spurgeon, "prinţul predicatorilor" a spus că, "Cel ce nu crede că Dumnezeu va judeca păcatul, nici nu crede că-l poate ierta prin credinţa în sângele Fiului Său!"

Se spune că un necredincios obişnuia să râdă de un fermier creştin care refuza să-şi lucreze pământul Duminica. În schimb necredinciosul mergea la câmp în fiecare Duminică şi-şi lucra ogorul. La sfârşitul anului a venit la creştinul fermier şi a început să-l ridiculizeze: "uite tu nu-ţi lucrezi ogorul Duminica şi totuşi ai avut parte de o recoltă destul de bună, dar să vezi ce m-a binecuvântat Dumnezeu pe mine! Eu am lucrat în fiecare Duminică şi uite de ce abundenţă am eu parte. Acesta a fost cel mai îmbelşugat octombrie pe care l-am avut vreodată!"
La acestea fermierul creştin i-a replicat scurt: "Da, dar Dumnezeu nu-şi încheie întotdeauna socotelile în octombrie!"

Trebuie să înţelegem că avem de-a face cu un Dumnezeu care ne-a avertizat în nenumărate rânduri că dacă harul Său este sfidat şi nesocotit, până la urmă va trimite judecată! La fel, dacă nu te-a judecat încă, nu înseamnă că ai scăpat!

Cine nu se pleacă de bunăvoie la Sceptrul milei Sale, cu siguranţă va fi zdrobit de pumnul judecăţii Sale!

II. Naum a scris în folosul compatrioţilor lui răspunzând la întrebări ca:

Profeţia lui Naum are darul de a trata o problemă des întâlnită în viaţa credincioşilor: mânia şi indignarea pe care adesea o simt atunci când sunt nedreptăţiţi (de necredincioşi) şi când Dumnezeu nu pare să sară imediat în ajutorul lor (şi răzbunarea lor!).

Naum afirmă răspicat: cel drept va fi răzbunat în cele din urmă!

Ridicată în partea de nord a văii Eufratului, devenită puternică prin 900 în. de H., o principală ţintă a Ninive-ului a fost nimicirea Israelului. Într-un efort de a-i opri din cucerirea lor brutală, cam prin 785, Dumnezeu îl trimite pe Iona să le predice pocăinţa. Cu toate acestea, în decurs de numai 60 de ani (până în 722) de la acel eveniment pozitiv, Asiria desăvârşise nimicirea regatului de nord, Israelul, Ninive continuând să devină o cetate tot mai puternică şi mai arogantă.

Pe vremea lui Naum, Ninive era cetatea reprezentativă a Pământului, puternică, bogată şi inimaginabil de brutală. Era coroana unui stat războinic, întemeiată pe prăzile şi jaful asupra altor state. Naum a asemănat-o cu un culcuş de lei:

2:11-12 Unde este acum culcuşul acela de lei, păşunea aceea pentru puii de lei, pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu, fără să-i tulbure nimeni? Leul sfâşia cât îi trebuia pentru puii săi, sugruma pentru leoaicele sale; îşi umplea vizuinele de pradă, şi culcuşurile cu ce răpise.

Totuşi distrugerea ei va fi aplaudată de toţi :

3:19 Toţi cei ce vor auzi de tine vor bate din palme, căci cine este acela, pe care să nu-l fi atins răutatea ta?

Pe această scenă apare Naum cu mesajul ce prevesteşte o fulgerătoare nimicire a ei care s-a petrecut întocmai cum Domnul i-a arătat. Mesajul lui (Naum) aduce într-adevăr mângâiere celor ce erau luaţi robi de asirieni şi care nu vedeau un sfârşit al cruzimii, aroganţei şi bogăţiei acestei cetăţi. Nimeni nu-i rezista şi nici chiar Iudea, regatul rămas neinvadat, nu era ferit de ameninţarea ei. Totuşi sfârşitul Ninivei a venit înainte ca să cadă pradă cuceririlor.

Esenţa mesajului lui Naum ne arată că Dumnezeu intervine pe căi neobişnuite şi răspunde la strigătul de ajutor (sau, disperare) al celor ce-I aparţin. Cuvintele sale au adus mângâiere unei naţiuni ameninţate de un neobişnuit de crud şi rapace duşman -- Imperiul Asirian. Vă imaginaţi ce trebuie să fi simţit evreii când, în timp ce sub zidurile cetăţii lor se afla un duşman nemaipomenit de crud, care nu cruţa nici măcar copiii, Naum s-a ridicat şi a făcut cunoscută distrugerea capitalei invadatorilor lor! E sigur că s-au simţit mângâiaţi, încurajaţi, că li s-a amintit de credincioşia Dumnezeului lor care-i va scăpa.

La fel ar trebui să facă şi pentru noi cartea lui şi istoriile pe care ni le prezintă. De altfel, unul din rolurile atribuite Scripturilor este de a ne mângâia şi a ne susţine credinţa în ocrotirea lui Dumnezeu , descriindu-ne ceea ce El a făcut în trecut :

Rom.15:4 Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentru ca, prin răbdarea şi prin mângâierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
1Co 10:11 Aceste lucruri li s'au întâmplat ca să ne slujească drept pilde, şi au fost scrise pentru învăţătura noastră, peste cari au venit sfârşiturile veacurilor.

Daţi-mi voie să folosesc această ilustraţie pentru a sublinia nevoia de a lua aminte la experienţa cetăţii Ninive. Vă atrag atenţia că deşi ilustraţia este amuzantă, scopul meu este foarte serios!

Judecata papagalului -- "o învăţătură de minte"
O bătrână creştină şi-a dorit odată un papagal care să poată vorbi. L-a căutat în mai multe magazine de animale de companie până în cele din urmă a dat peste unul. Proprietarul lui i-a atras atenţia înainte de a-l cumpăra spunându-i că anterior papagalul a aparţinut unui barman şi că astfel pasărea era în stare să spune orice şi chiar să înjure. "Nu-i nimic, îl cumpăr", a spus ea şi, "îl voi învăţa să spună numai lucruri frumoase".
Totul a mers de minune cam o lună. Papagalul a învăţat să spună "Slavă Domnului -- PTL" şi alte clişee creştine ca, "mărit să fie Domnul", "Aleluia!" etc. Într-o zi însă, doamna a uitat să-l hrănească şi când a venit acasă l-a putut auzi înjurând şi blestemând. Atunci ea l-a înfăşcat şi i-a spus: "Ţi-am spus să nu vorbeşti niciodată aşa. Am să te învăţ eu minte." Şi l-a pus în congelator şi a trântit uşa după el. După câteva minute l-a scos afară şi l-a întrebat: "Te-ai învăţat minte?" Pasărea s-a scuturat şi a spus, "Da, doamnă!" "Ai să mai vorbeşti aşa?" "Nu, doamnă!"
După vreo şapte luni papagalul nu a mai scos nici un cuvânt urât pe gură, adică pe cioc. Părea că s-a vindecat de obiceiul lui urât. Însă, într-o zi bătrâna creştină a uitat din nou să-i dea de mâncare, să-i dea apă şi să-i cureţe colivia. Când s-a întors acasă în acea zi, l-a putut surprinde pe papagal suduind ca niciodată. L-a luat atunci şi l-a azvârlit adânc în congelator. După o vreme a uitat de el. Când şi-a amintit să-l scoată, pasărea mai că era complet îngheţată. L-a pus în colivie să se mai dezgheţe un pic. Când în cele din urmă a început să se mişte din nou, ea l-a întrebat, "Te-ai învăţat minte?" "Da, doamnă!" a replicat el scurt. După un moment de tăcere papagalul o surprinde: "Pot să vă pun şi eu o întrebare?" "Da" a venit aprobarea. "Am crezut că eu ştiam cele mai îngrozitoare înjurături de pe lume, da' curcanul ăla din congelator ce-a spus (cu ce-a greşit de a ajuns acolo)?" 1

Tot aşa şi noi să privim la o cetate ca Ninive , să ne întrebăm, "da' ce-a făcut de a fost astfel distrusă?" şi să luăm aminte la un Dumnezeu care iartă, dar şi judecă!

"Dumnezeu îi suportă pe cei răi, da' nu pentru totdeauna!" Sir Thomas Fuller (1608-1661)

Cruzimea asirienilor a devenit de acum legendară. De pildă, regele asirian Asurbanipal se pare că i-a întrecut în cruzime pe toţi regii Asiriei de dinainte. Prizonierilor le jupuia pielea de vii. Pe un prinţ l-a obligat să poarte atârnat de gât capul însângerat al regelui său, iar la o masă festivă a mâncat având agăţat deasupra sa capul unui monarh caldeean.2 După moartea acestuia din 633, Asiria a început să decadă.

Date despre Ninive
Ninive a fost întemeiată în jurul anului 2000 în.de H. pe malul fluviului Tigru. În timpul lui Naum, se găsea în culmea puterii, bogăţiei şi faimei sale.. Despre zidurile cetăţii se spune că erau de netrecut. Trei, patru care de luptă puteau merge "cot-la-cot". Totuşi, în 612 Ninive a fost cucerită şi dărâmată de către babilonieni, mezi şi sciţi. Din acel moment până în secolul trecut, ruinele cetăţii au rămas nedezgropate.

Ninive este oraşul întemeiat de nimeni altul decât Nimrod. Personajul acesta nu are o reputaţie prea bună în Biblie. Numele său înseamnă "ne răsculăm". Profetul Mica numeşte Asiria, a cărei capitală este Ninive, "ţara lui Nimrod". Pe vremea lui Iona era o cetate mare (1:2; 3:2) pentru străbaterea căreia era nevoie de trei zile. Asirienii au invadat şi jefuit de mai multe ori pământul Israelului.

Cetatea Ninive avea

Printre descoperirile arheologice importante se numără templele lui Nabu şi Iştar, idolii asirienilor, cât şi palatele a trei regi asirieni: Asurbanipal, Aşurnasirpal, Sanherib. Una dintre cele mai importante descoperiri o constituie librăria de tăbliţe cuneiforme ce numără 16.000 de piese. Aceasta include Epopeea lui Ghilgameş, relatări ale creaţiei şi potopului, precum şi alte texte religioase şi istorice.

Maniera în care Ninive este distrusă
Aceasta pare o referire extrem de precisă la maniera în care Ninive este distrusă: cu o viitură!

1:8 Dar cu nişte valuri ce se varsă peste mal, va nimici cetatea Ninive, şi va urmări pe vrăjmaşii Lui până în întunerec.
2:8 Ninive era odinioară ca un iaz plin. de apă...
2:6 Porţile dela râuri sunt deschise, şi palatul se prăbuşeşte!...

Relatarea lui Diodorus Siculus este cea mai interesantă. El începe prin a pomeni o profeţie "primită (din trecut) de la strămoşi" care preciza că Ninive nu va cădea până ce mai întâi apele nu-i "vor sta împotrivă", sau îi vor "deveni vrăjmaşe". Astfel s-a întâmplat că în al treilea an al asediului cetăţii de către babilonienii Nabopolasar şi Cyaxares, Eufratul (sau, Tigrul) s-a umflat de la ploi, a inundat o parte a cetăţii şi a dărâmat o mare parte a zidului cetăţii făcând o breşă de care s-au folosit armatele babilonene, mede şi scite.
În clipa aceea se spune că împăratul, imaginându-şi că asistă la împlinirea acelei preziceri şi crezând că nu mai are nici o şansă de scăpare, şi-a ridicat un rug funerar în mijlocul palatului, şi-a strâns tot aurul şi argintul şi veşmintele împărăteşti, şi, împreună cu concubinele şi eunucii săi, şi-a dat foc sieşi şi palatului său întreg. Când nişte fugari au dat ştirea morţii regelui asirian, armatele au pătruns în cetate prin breşa făcută de ape şi au cucerit-o.3

Sfârşitul cetăţii Ninive
Şi comentatorul Adam Clarke, excelent la capitolul fundalului istoric în comentariul său, îi citează pe istoricii Diodorus Siculus şi Athenaeus ,care susţin că Ninive a fost distrusă de către torentele umflate ale fluviului Tigru în timpul asedierii de către Belesis şi Arbaces, generalii lui Sardanapalus. Totuşi se pare că nu de această dată a intervenit distrugerea definitivă a cetăţii, ci ea s-a petrecut la un al doilea asediu al lui Nebucadneţar şi Astyages. Atunci asediatorii au direcţionat torentele fluviului în aşa fel încât să se abată asupra zidurilor cetăţii. Cărămizile fiind făcute din lut şi paie s-au dizolvat, zidul cedând şi năvălitorii pătrunzând în cetate. Versetele de mai jos descriu în cuvinte vii exact raidul făcut în cetatea căzută (să nu uităm că aceasta este o profeţie! Uniformele babilonienilor erau chiar roşii!):

3 Scuturile vitejilor săi sunt roşi, războinicii sunt îmbrăcaţi cu purpură; fulgeră carele de focul oţelului în ziua sorocită pregătirii de luptă, şi suliţele se învârtesc.
4 Duruiesc carele pe uliţe, se năpustesc unele peste altele în pieţe; parcă sunt nişte făclii la vedere, şi aleargă ca fulgerele...

Atât Babilonul cât şi Ninive au fost construite cu astfel de cărămizi şi de aceea ruinele lor nu sunt astăzi atât de multe.

2:10 Este jefuită, pustiită, şi stoarsă de tot!
Nimicirea totală a cetăţii a fost atât de completă încât atunci când Alexandru Cel Mare a mărşăluit peste locul ei în 331 în. de H. (deci la o dată relativ recentă de la distrugerea ei), nu şi-a dat seama că stă pe mormântul unei cetăţi glorioase a trecutului. Doar în 1845 au fost dezgropate ruinele ei de arheologul Layard şi Ninive redescoperită.. Pentru multe secole, criticii Scripturii au considerat Ninive un mit, dar arheologii i-au pus din nou la respect. S-a împlinit încă odată zicala că "odată cu fiecare sapă a arheologului se îngroapă o critică a filozofului" la adresa Bibliei.

Iată cum exprimă Naum "judecarea" Ninive-ului.

Naum 1
11 Din tine, Ninive, a ieşit cel ce urzea rele împotriva Domnului, cel ce făcea planuri răutăcioase.
12 Aşa vorbeşte Domnul: ,,Oricât de mulţi şi puternici vor fi, toţi vor fi seceraţi şi vor pieri. Chiar dacă te-am întristat, Ierusalime, nu te voi mai întrista...
13 Ci îi voi sfărâma jugul acum de pe tine, şi-ţi voi rupe legăturile..."
14 Iată ce a poruncit însă Domnul împotriva ta, Asur: ,,Nu vei mai avea urmaşi cari să-ţi poarte numele; voi ridica din casa dumnezeului tău chipurile cioplite sau turnate; îţi voi pregăti mormântul, căci te-ai aflat prea uşor."
15 Iată pe munţi picioarele solului care vesteşte pacea! Prăznuieşte-ţi sărbătorile, Iudo, împlineşte-ţi juruinţele! Căci cel rău nu va mai trece prin mijlocul tău, este nimicit cu desăvârşire...

(cei ce nu credeţi neapărat că Dumnezeu este mâniat pe voi în fiecare zi din cauză că nu vă pocăiţi, mă bucur că sunteţi aici, căci, după ce veţi asculta ce spune acest profet Naum, nu veţi mai putea să-L acuzaţi pe Dumnezeu de cruzime! Dacă nimic altceva, cel puţin cartea aceasta reuşeşte să ne precizeze de ce şi pe cine este Dumnezeu atât de mâniat!)

Soarta cetăţii Ninive confirmă încă o dată un adevăr atât de ignorat şi adesea uitat atât de creştini cât şi de necreştini :

Ps 58:11 Şi atunci oamenii vor zice: ,,Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da, este un Dumnezeu care judecă pe pământ!"

Nu se scapă prin uciderea mesagerilor! (Matei 23:29-35)
Odată, un şef de trib a făcut ceva pentru care guvernatorul britanic al coloniei a crezut de cuviinţă să-l pedepsească. Astfel, a trimis un vas de război în amontele fluviului. Un mesager a venit la şeful de trib anunţându-l că vasul a pătruns pe fluviu. Sălbaticul l-a omorât.
A doua zi, un alt curier a venit la el să-l anunţe cât de departe a ajuns vasul pe fluviu. Şi sărmanul acesta şi-a pierdut capul.
Aceeaşi soartă au avut-o şi ceilalţi mesageri care au sosit în zilele următoare. Totuşi lucrul acesta nu a împiedicat înaintarea vasului de război şi nici nu a întârziat venirea pedepsei. Într-o zi jungla a început să fie zguduită de bubuitul tunurilor de pe vas iar colibile sălbaticilor s-au prăvălit la pământ...

Uciderea mesagerilor judecăţii nu a întârziat-o să vină! Poate ai întors spatele prietenilor tăi creştini care-ţi vorbeau despre şansa de mântuire în Hristos. Poate îţi înăbuşi chiar acum conştiinţa şi nesocoteşti glasul Duhului Sfânt. Poate ai lăsat Biblia nedeschisă toată viaţa... toate acestea nu evită şi nu întârzie nici o clipă venirea judecăţii!

Excelenta descriere pe care Naum o face caracterului Lui Dumnezeu - Putem avea o imagine a mâniei aprinse a Domnului, observând că în primele 9 versete sunt utilizate sub formă concentrată toate cuvintele evreieşti ce descriu sentimentul mâniei.4

Permiteţi-mi să încep a vorbi despre descrierea pe care Naum o face a caracterului lui Dumnezeu, apelând la o impresie pe care toţi o avem despre oamenii care se înfurie uşor şi repede. Da, ei sunt ridicoli. Ştiu că şi eu sunt aşa când o fac. Dar aici e vorba despre Dumnezeu.

Adaptare după Ray Stedman: "Când citim această carte, nu putem să avem decât impresia unei relatări dramatice a distrugerii unei mari metropole antice. În realitate, ea ne revelează mai multe despre caracterul lui Dumnezeu decât o fac altele. În ea, profetul excelează în dezvăluirea acelor atribute care întregesc caracterul lui Dumnezeu din Scripturi. El este bun, dar este şi mâniat pe păcatul omului. Nu există doctrină care să le displacă mai mult contemporanilor noştri decât mânia lui Dumnezeu împotriva păcatului. Este un adevăr pe care multora le-ar plăcea să-l uite. De aceea, unii şi-l imaginează pe Dumnezeu ca fiind bătrânelul blând şi duios cu surâs simpatic în colţul ochiului care nu poate concepe să judece sau să pedepsească pe cineva. Totuşi, Naum a primit sarcina de a dezvălui lumii un Dumnezeu mistuitor în mânie, care inspiră frică şi cutremur, în faţa căruia omul nu poate decât să stea tăcut şi umil. Nimeni nu poate citi această profeţie fără să resimtă ceva din solemnitatea acestei imagini înfricoşătoare a lui Dumnezeu!"

Ambivalenţa Lui Dumnezeu - "Modul cel mai bun de a înţelege doctrina mâniei lui Dumnezeu este de a privi la alternativele ei. Una dintre ele nu este dragostea (contrar la ceea ce s-ar crede la prima vedere; n.tr.). Dacă este bine înţeleasă, dragostea sunt "faţa" şi "verso"-ul aceluiaşi lucru... alternativa la mânie ar fi neutralitatea faţă de conflictul în care zace lumea, iar a trăi într-o asemenea lume ar fi un coşmar. Doar doctrina mâniei lui Dumnezeu în ostilitatea ei ireconciliabilă faţă de rău este cea care face viaţa umană tolerabilă într-o lume ca a noastră" 5

Stephen Neill

Eu din dragoste îmi pedepsesc copilul... ca să-l învăţ că răul aduce cu sine nişte consecinţe!

"Eu cred într-un Dumnezeu al unei iubiri absolute şi nemărginite, prin urmare cred şi într-o mânie a ei care va mistui, şi va trebui să o facă, tot ce este descompus, monstruos şi stricat din acest univers." 6

Charles Kingsley (1819-1875)

"Mânia lui Dumnezeu este la fel de pură ca şi sfinţenia Lui. Când Dumnezeu este mânios, El este mâniat cu neprihănire. Noi credem că a te mânia este păcat, dar uneori a nu te mânia pe păcat înseamnă a păcătui. Este de neconceput ca Dumnezeu să nu se mânie în neprihănirea Lui împotriva păcatului."

Stuart Briscoe

Acesta este caracterul integru, necompromiţător al lui Dumnezeu: El face ce spune! Dreptatea Lui nu este păcălită de strâmbătatea pocăinţei închipuite a omului!
A spus că va judeca Ninive dacă nu se pocăieşte. Fiindcă peste timp cetatea nu a mai fost caracterizată de pocăinţă şi nu a adus roade vrednice de ea, a sfârşit prin a fi distrusă.

După exerciţiul răbdării Lui, Dumnezeu nu s-a schimbat şi nu s-a răzgândit. El face exact ce promite. Îşi reţine mânia când omul arată căinţă adevărată, dar dacă nu este adevărată, trimite judecată aşa cum a promis. Ioan Botezătorul, de asemenea ,vedem că L-a cunoscut pe Dumnezeul Bibliei atunci când a spus:" aduceţi roade vrednice de pocăinţa voastră." Pocăinţa ninivenilor nu a durat mai mult de două generaţii, după care ei s-au afundat şi mai tare în păcat. Judecata promisă a întârziat să vină, dar până la urmă a venit la timp pentru că...

"Dumnezeu este la fel de credincios ameninţărilor Sale precum este şi promisiunilor Sale"

John Trapp

Mila lui Dumnezeu ne confirmă că Dumnezeu nu poate lăsa păcatul să treacă nepedepsit. Este un fapt indiscutabil că Dumnezeu este infinit de milos, lucrul acesta potrivindu-se caracterului Său. Dar pericolul real al negăsirii tale în Hristos constă în lipsa vreunui adăpost în faţa mâniei Lui.

Evanghelia!
Exodul 34:5-7 Domnul S'a pogorât într'un nor, a stătut acolo lângă el, şi a rostit Numele Domnului.

Şi Domnul a trecut pe dinaintea lui, şi a strigat: ,,Domnul, Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare şi milostiv, încet la mânie, plin de bunătate şi credincioşie, care Îşi ţine dragostea până în mii de neamuri de oameni, iartă fărădelegea, răzvrătirea şi păcatul, dar nu socoteşte pe cel vinovat drept nevinovat, şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii şi în copiii copiilor lor până la al treilea şi al patrulea neam!"

Exodul 23:7 Fereşte-te de o învinuire nedreaptă, şi să nu omori pe cel nevinovat şi pe cel drept; căci nu voi ierta pe cel vinovat.
Naum 1:2-3 Domnul este un Dumnezeu gelos şi răzbunător; Domnul Se răzbună şi este plin de mânie; Domnul Se răzbună pe protivnicii Lui, şi ţine mânie pe vrăjmaşii Lui. Domnul este îndelung răbdător, dar de o mare tărie; şi nu lasă nepedepsit pe cel rău.
Geneza 2:17 dar din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit."
Deuteronom 17 26 ,,Blestemat să fie cine nu va împlini cuvintele legii acesteia, şi cine nu le va face!"
Romani 1:18 Mânia lui Dumnezeu se descopere din cer împotriva oricărei necinstiri a lui Dumnezeu şi împotriva oricărei nelegiuri a oamenilor
Romani 6:23 Fiindcă plata păcatului este moartea

Este astfel clar că Dumnezeu nu achită pe cel vinovat, nu-l socoteşte drept pe cel nedrept, nu-l vede neprihănit pe cel ce nu este inocent. Nu există nici o altă cale de a scăpa de mânia lui Dumnezeu descoperită împotriva păcatului, decât de a se aduce satisfacţie ei într-o ispăşire completă, prin suportarea pedepsei cuvenite păcatului, iar aceasta a fost oferită de Isus Hristos!

De aceea, credinţa în Isus Hristos devine necesitatea salvatoare!

Fapte 13:38 Să ştiţi dar, fraţilor, că în El vi se vesteşte iertarea păcatelor;
Romani 4:7 ,,Ferice", zice el, ,,de aceia ale căror fărădelegi sunt iertate, şi ale căror păcate sunt acoperite!
Romani 4:8 Ferice de omul, căruia nu-i ţine Domnul în seamă păcatul!"
Efeseni 1:7 În El avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său,

Separat de satisfacerea mâniei Lui, nu se poate miza pe mila şi bunătatea lui Dumnezeu. Nu este ceea ce ne spune şi Naum?

Naum 1:7 Domnul este bun, El este un loc de scăpare în ziua necazului; şi cunoaşte pe cei ce se încred în El.

2Tim. 2:19 Totuşi temelia tare a lui Dumnezeu stă nezguduită, având pecetea aceasta: ,,Domnul cunoaşte pe cei ce sunt ai Lui"; şi: ,,Oricine rosteşte Numele Domnului, să se depărteze de fărădelege!"

1. James S. Hewett, Illustrations Unlimited (Wheaton: Tyndale House Publishers, Inc, 1988), p. 310
2."Minor Prophets of Judah", Irving L. Jensen
3. Diodor. Sic., Edit. Wessel., p. 140, lib. ii., s. 27, citat de
4. Ray Stedman, "Highlights of the Bible"
5. Edythe Draper, Draper's Book of Quotations for the Christian World (Wheaton: Tyndale House Publishers, Inc., 1992). Entries 4999-5000.
6. Edythe Draper, Draper's Book of Quotations for the Christian World (Wheaton: Tyndale House Publishers, Inc., 1992). Entries 4997-4998.

Teodor Macavei

Studii Generale Asupra Carţilor Vechiului Testament | 1