Calea Ascultării

James Montgomery Boice


Studiul nostru asupra ucenicizării ne-a condus la câteva texte scripturale care cer mult de la noi, pasaje care nu par să fie de suprafaţă. Isus a spus "Urmaţi-Mă". Acest lucru pare banal până pătrunzi mai adânc. Şi unele pasaje sunt evident grele. "Dacă voieşte cineva să vină după Mine, să se lepede de sine, să-şi ia crucea zilnic, şi să Mă urmeze." S-ar putea, dacă v-aţi gândit, deja, la aceasta, să vă găsiţi în starea în care era femeia ce a venit să discute cu mine după un anumit studiu individual. Ea a ascultat ceea ce am spus, luând foarte în serios lucrurile, şi mi-a spus că dacă era cu adevărat conştiincioasă în purtarea crucii şi în urmarea lui Cristos, aceasta înseamnă, probabil, credea ea, că trebuie să renunţe la slujba ei (deşi îi plăcea şi îşi făcea treaba foarte bine). Dar credea că trebuie să renunţe la ea. Şi va trebui să renunţe şi la prietenii ei. Avea nişte prieteni creştini foarte buni şi credea că va trebui să renunţe la ei. Apoi, probabil, va trebui să plece undeva, într-o zonă îndepărtată a lumii să trăiască, total nefericită, ca misionară. Ei bine, cunosc o mulţime de misionari care nu sunt chiar atât de nefericiţi. Dar era evident că această femeie era pe drumul greşit. Dumnezeu nu ne cheamă să ne luăm crucea şi să-L urmăm ca să ne facă nefericiţi. Şi, în orice caz, asta are, probabil, prea puţin a face cu renunţarea la o slujbă şi trecerea la o alta. Pe de altă parte, e posibil, totuşi, ca Dumnezeu să îi ceară să facă un astfel de lucru. Această slujbă poate că nu este slujba cu bătaie lungă pe care Dumnezeu o are pentru ea. Acei prieteni poate că nu sunt prietenii cu care Dumnezeu ar vrea ca ea să rămână tot restul vieţii ei. Dumnezeu poate foarte bine să o direcţioneze pe un alt drum. Ceea ce contează este atitudinea inimii şi supunerea ei faţă de călăuzirea lui Cristos, care, dacă există, atunci nu ne face vieţile o călătorie în nefericire ci, dimpotrivă, o mare aventură.
Nu veţi trăi prea mult timp cu Dumnezeu în viaţa creştină fără să descoperiţi că Dumnezeu este un Dumnezeu al surprizelor. Trebuie să fie evident pentru noi prin simpla observare a universului. Universul este plin de surprize. Eşti dintr-o dată surprins de frumuseţea ce nu ai mai văzut-o până acum. Copleşit de frumuseţe. Şi aceasta înseamnă că, dacă Dumnezeu este autorul universului şi El l-a creat ca pe un loc interesant şi surprinzător, ar trebui să privim această viaţă de ucenicie, această urmare a lui Isus, chiar dacă e descrisă în cei mai duri termeni, în termenii lepădării de sine şi a purtării crucii, ca fiind de fapt o măreaţă aventură. Cu siguranţă o aventură mult mai măreaţă decât ceea ce înseamnă o viaţă nefericită.
Dar acum, întrebăm noi, la ce fel de aventură să ne aşteptăm? Şi cine urmează să fie responsabil de această aventură? Imediat ce îţi pui această întrebare înţelegi că această aventură este una planificată de Însuşi Isus Cristos. Asta înseamnă că dacă este să fim parte a aventurii Sale, atunci trebuie să-L ascultăm. Acum, în Luca 6:46, Isus nu vorbea despre aventură când a rostit cuvintele referitoare la ceea ce reprezintă începutul pentru noi: "De ce-Mi ziceţi: ,Doamne, Doamne!' şi nu faceţi ce spun Eu?" El se gândea, în primul rând, la această problemă a oamenilor care pretindeau că Îl urmează când, de fapt, ei nici nu Îl ascultau. El a întâmpinat această problemă pe vremea Lui, problemă care a existat în toate timpurile istoriei biblice, când oamenii vin şi spun, "o da, da, sunt un urmaş al lui Dumnezeu; o da, da, sunt un credincios; o da, da, sunt un fiu al lui Israel, un copil al legământului; sunt un bun presbiterian, sunt un bun baptist; eu fac toate acele lucruri", şi totuşi să nu urmeze ceea ce spune Isus. Iar Isus, cu acel fel de precizie uimitoare prin care a putut să-şi pună degetul exact pe rana vieţii atâtor oameni şi faţă de care o face, spunând simplu, "De ce-Mi ziceţi, Doamne, Doamne!" şi nu faceţi ce spun Eu? Dacă nu faceţi ce vă spun, nu mă mai numiţi Domn căci nu sunt Domnul vostru. Domn înseamnă stăpân. Nu veniţi la Mine şi ziceţi, ,O Isuse, Tu eşti stăpânul meu' dacă nu Mă ascultaţi. Dacă nu Mă ascultaţi, nu Mă mai numiţi stăpân. Mergeţi pe calea voastră. Slujiţi-l pe cel rău. Slujiţi-vă vouă înşivă. Dacă veniţi la Mine şi spuneţi "Doamne, Doamne", dacă veniţi la Mine şi spuneţi, "Tu eşti stăpânul meu, Isuse", atunci trebuie să ascultaţi."

Acum, la acest punct, vreau să pun întrebarea crucială. Cei mai mulţi vor fi de acord la acest punct, dacă într-adevăr Îl urmăm pe Cristos, noi trebuie să ascultăm ceea ce ne spune El. Şi dacă El este stăpânul nostru, atunci noi trebuie să-L urmăm, iar asta are de a face cu ceva specific. Nu poate fi vorba doar de o liberă îndeletnicire. Întrebarea se remarcă pe căi practice, "Cum ne conduce Domnul Isus Cristos, Domnul şi Stăpânul nostru?" Noi spunem că dorim să-L ascultăm, dar cum anume ştim ceea ce doreşte El să facem? El este Domnul nostru, dar cum ştim în ce domenii doreşte El să-şi exercite autoritatea, o domnie specifică, întorcându-ne de la un anumit lucru şi direcţionându-ne pe un nou drum?

Cu câţiva ani în urmă eram în California. Era momentul alegerilor, chiar după prima zi de joi a lunii noiembrie 1980, şi americanii tocmai fuseseră la centrele de vot şi l-au ales pe Ronald Reagan ca preşedinte în locul lui Jimmy Carter. Atunci am auzit următoarea emisiune la radio. Se chema "Aţi avut vreodată o experienţă spirituală?" Niciodată înainte nu mai auzisem o astfel de emisiune. În California auzi absolut orice. Aşadar, tocmai, se difuza emisiunea "Aţi avut vreodată o experienţă spirituală?" S-a făcut anunţ să participăm la emisiune în direct. Oamenii au dat telefoane spunându-şi experienţele lor spirituale. În timp ce ascultam (mergând cu maşina) am auzit două persoane telefonând. Una dintre ele nu s-a referit deloc la ziua alegerilor. Să vă spun cum a fost. Era o tânără. Ea simţise un imbold lăuntric şi a crezut că trebuie să-şi părăsească casa. Aşa a şi făcut. A făcut autostopul de-a lungul drumului pe coasta oceanului. Când ajunsese cam pe la jumătatea drumului între San Francisco şi Los Angeles, a simţit imboldul că acesta era locul. Aşa că s-a dat jos din maşină şi a luat-o pe deal în jos spre ocean. Câteva zile a stat într-o peşteră şi a trebuit să înoate printre stânci şi buruieni. Apoi un animal a trecut pe lângă ea luând-o într-o anumită direcţie. A considerat aceasta ca un semn că era timpul să plece, aşa că a urcat înapoi dealul şi a făcut autostopul înapoi spre casă. Aceasta a fost experienţa ei spirituală.
Apoi a intrat pe fir cealaltă femeie. A început prin a spune: "Eu sunt o democrată." Apoi a continuat: "Am fost la centrul de votare. Şi fiindcă sunt o democrată evident că trebuia să-l votez pe Jimmy Carter." Dar apoi a spus: "O putere ciudată m-a copleşit şi din anumite motive l-am votat pe Ronald Reagan." Nu s-a pronunţat dacă credea că a fost o experienţă demonică sau dacă a fost călăuzită de Dumnezeu. Eu cred că, din moment ce era o democrată, a crezut că a fost o experienţă demonică. Dar, în orice caz, aşa s-a întâmplat. Aceasta a fost experienţa ei.
Acum întrebarea pe care o pun este următoarea: "Este acesta modul în care ne conduce Isus Cristos?" Ne conduce El prin sugestii neînsemnate? Ne conduce prin dorinţe interioare puternice? Ne conduce El prin nişte idei ciudate? La orice nu te-ai mai gândit până acum, şi dacă este destul de bizar, trebuie să fie de la Dumnezeu? Ştiţi foarte bine, unii oameni acţionează în felul acesta. Sau ne conduce El în cu totul alt mod? Acum, reformatorii s-au confruntat cu această problemă. Ştiţi, în zilele lor, conduceau Biserica într-un mod foarte diferit, contrar cu ceea ce ajunsese să stipuleze tradiţia Bisericii din Evul Mediu. Ca lideri religioşi şi conducând ca oameni evlavioşi, aveau nevoie de o temelie pentru ceea ce făceau. Aşa că au lucrat la aceasta foarte atenţi. Reformatorii au spus-o, şi pe bună dreptate, că Dumnezeu conduce în două moduri. Iar cele două moduri merg întotdeauna împreună. Dumnezeu conduce, înainte de toate, prin Cuvântul Său, care este Biblia, şi în al doilea rând ne conduce prin Duhul Sfânt, care ne interpretează Scriptura pe înţelesul nostru. Niciodată nu suntem conduşi de Dumnezeu printr-una fără cealaltă. Reformatorii erau foarte conştienţi de cuvintele Scripturii care aveau tangenţă cu Duhul Sfânt. În special în Noul Testament şi mai ales în cuvântările lui Cristos. "Vântul suflă încotro vrea, şi-i auzi vuietul; dar nu ştii de unde vine, nici încotro merge..." (Ioan 3:8). Tot aşa este şi cu Duhul Sfânt. El este o putere pe care nu o poţi vedea. Merge în direcţia pe care nu o poţi anticipa. Duhul Sfânt lucrează în modul acesta. Sau "Când va veni Mângâietorul, Duhul adevărului, are să vă călăuzească în tot adevărul; căci El nu va vorbi de la El, ci va vorbi tot ce va fi auzit, şi vă va descoperi lucrurile viitoare." (Ioan 16:13) Reformatorii au fost conştienţi de aceste texte. Şi au devenit oameni călăuziţi de Duhul. Mai mult chiar, în acelaşi timp, au fost conştienţi de multe alte pasaje din Scriptură în care se afirmă că Dumnezeu vorbeşte prin Cuvântul Său căci acesta este adevăratul standard. Noi învăţăm despre Dumnezeu şi mergem cu El prin strângerea Cuvântului Său în inima noastră. Aşa au spus ei, vedeţi, dacă luaţi Cuvântul fără Duh, altfel spus, dacă vă apropiaţi de el numai într-un mod lumesc, dacă nu sunteţi născut din nou, (căci Duhul dă înţelegere spirituală), atunci Biblia este o carte moartă. O, o poţi avea în degetul mic. Luther a spus că poţi deveni un mare doctor în teologie; poţi să predai ceea ce spune Biblia într-un mod academic într-o universitate importantă. Dar, spiritual vorbind, ea este o carte închisă pentru tine. Nu auzi Cuvântul lui Dumnezeu în ea fiindcă Duhul Sfânt nu locuieşte în inima ta. Tu nu ai fost adus la viaţă în aceste lucruri. Dar, pe de altă parte, au spus că dacă găsind afirmaţii absolute, finale crezi că urmezi anumite călăuziri de la Duhul Sfânt fără a fi ancorat în adevărurile obiective ale Cuvântului lui Dumnezeu, atunci tu te laşi indus într-un fel de imprudenţă ca aceea pe care am auzit-o în emisiunea "Aţi avut o experienţă spirituală." Înţelegeţi, acum, ce înseamnă când noi suntem serioşi în urmarea lui Cristos: dorim să-L ascultăm, atunci trebuie să fim bărbaţi şi femei ai Scripturii. E foarte simplu.

Ne întoarcem, astfel, la Scriptură şi spunem, bine dar cum suntem noi ca să o studiem şi ce anume trebuie această Carte să realizeze în vieţile noastre? Să vă sugerez câteva lucruri.
Înainte de toate, fiecare creştin trebuie să studieze Biblia zilnic. S-a spus în Fapte, în capitolul al 17-lea că şi cei din Bereea făceau asta. Ei cercetau Scripturile, zilnic, să vadă dacă ceea ce li s-a spus, chiar şi de către apostolul Pavel, era adevărat. Şi ei au fost lăudaţi pentru aceasta. Acum s-ar putea, să fie momente în viaţă când aţi dori să studiaţi Biblia mai mult. Dacă aveţi timp şi poate vă aflaţi într-o situaţie stresantă, e necesar să faceţi acest efort. Şi e un lucru bun. S-ar putea ca în anumite circumstanţe, anumite zile, lucrurile să se desfăşoare aşa încât timpul pe care normal l-aţi petrece studiind Biblia, să se scurgă pe nesimţite. Nu ar trebui să se întâmple prea des, dar uneori aşa se întâmplă. Se mai poate întâmpla. Dar ca o regulă generală în viaţa de creştin, Biblia ar trebui studiată ca o preocupare zilnică. La fel ca, în fiecare zi, când ai perioade normale de somn, te speli pe dinţi sau mănânci şi toate celelalte aspecte zilnice. Vorbind de mesele normale, e o paralelă bună. Bineînţeles, că sunt momente, când, dintr-un motiv sau altul, s-ar putea să nu fiţi chiar aşa de regulat în ce privesc mesele de prânz cum v-aţi dori. Se poate să omiteţi masa de prânz fiindcă ceva se întâmplă în acel moment. Nu poţi pur şi simplu să renunţi la ce faci doar ca să mănânci. Asta se poate întâmpla odată la un anumit interval de timp, dar, în general vorbind, nu aţi vrea să fie aşa. Aţi vrea o viaţă ordonată şi constantă. Şi la fel ar trebui să fie cu studiul Bibliei. Ce se întâmplă dacă nu faceţi asta? Dacă nu studiaţi Biblia zilnic? Ei bine, deveniţi neglijent în lucrurile spirituale. Dacă omiteţi o zi, e uşor să omiteţi două zile sau trei zile. Poate trece o săptămână. Ştiţi, foarte curând, nu veţi mai fi condus de Cuvântul lui Dumnezeu şi, deci, nici de vocea lui Cristos, ci de cultură fiindcă asta este ceea ce auzi tot timpul. Asta citeşti în ziare şi auzi la televizor. Comentariile ce le auzi la serviciu şi aşa mai departe. Şi asta vă formează mintea. Aşa că, dacă aveţi de gând să luaţi asta în calcul, trebuie să citiţi zilnic Biblia. Probabil vă întrebaţi: bine dar când ar trebui să-mi fac timp pentru Biblie? Presupun că oamenii sunt diferiţi. Unii sunt oameni eficienţi dimineaţa. Alţii sunt oameni eficienţi noaptea. Unii oameni studiază mai bine seara. Alţii o fac mai bine dimineaţa. Noaptea, în general, nu e cel mai bun timp deoarece suntem obosiţi. Mai bine să o faci când eşti proaspăt. Unii oameni se trezesc devreme. Dar oricum ar fi, ar trebui să fie regulat. Ăsta este primul lucru. Aşa auzim vocea lui Cristos, zilnic, în timp ce ne facem lucrul.

În al doilea rând, ar trebui să studiem Biblia în mod organizat, constant. Asta înseamnă că nu vom face Biblia să spună ceea ce ne place să facem ca şi când nu am avea-o. Asta ar însemna un fel de impresii sau noţiuni care n-au de a face cu ea. Tu nu citeşti Biblia, de fapt, atunci când mergi spre acel fel de experienţe spirituale dubioase. Dar citind Biblia, poţi, cumva, să ajungi să faci chiar şi asta. Ştiţi, alegând de ici şi de colo, asta şi aia şi aşa mai departe, nu ne gândim la acest aspect. Ar trebui să studiaţi în mod constant ca să învingeţi această tendinţă.
Să vă spun ce fac eu. Atunci când citesc o nouă carte din Biblie, când intenţionez s-o predau sau când vreau să o studiez individual, primul lucru pe care îl fac este să o citesc de mai multe ori. Deseori sunt familiarizat cu ea. Dacă nu eşti familiarizat cu ea, trebuie, totuşi, să o citeşti de mai multe ori până când o cunoşti şi îţi faci o idee despre ceea ce este acolo. Apoi al doilea lucru pe care trebuie să îl faci este să o diseci pe mai multe secţiuni. Similar cu modul în care se fac diviziunile pe capitole, dar disecarea ta nu trebuie neapărat să corespundă capitolelor cărţii. Îmi place să disec, însă nu atât de mult pe capitole cât pe paragrafe sau secţiuni care au de a face cu aceeaşi temă. Poate fi o secţiune cu câteva versete sau dacă este o secţiune narativă, poate fi mai lungă. Dar aşa începi să înţelegi Cuvântul lui Dumnezeu într-un ansamblu de părţi mai mici. Şi apoi după ce ai făcut asta, începi să diseci părţile secţiunii în termenii unei afirmaţii. Ce spune? Este o secţiune tematică? Este o dezvoltare a ceea ce se spune acolo? Există o aplicaţie? Cui îi este adresat? Şi aşa mai departe. Începi să faci asta în felul acesta. Şi când termini, începi să diseci termenii afirmaţiilor în cuvintele folosite şi, în unele, cazuri doreşti să studiezi cuvintele separate. Ştiţi că în Biblie, cuvintele sunt extrem de importante. Nu puteţi studia (ca să dăm un exemplu) cartea Romani fără a analiza atent înţelesul cuvintelor pe care le găseşti acolo. Cum ai putea înţelege cartea Romani fără a cunoaşte modul în care Biblia foloseşte cuvântul "dreptate"? Este prezentat acolo în capitolul al treilea. Este o idee-cheie în capitolul zece. În ansamblu, termenul este găsit de 35 ori în cartea Romani. Aşa că trebuie să înţelegi. Şi apoi, acest pas fiind făcut, mergi din ce în ce mai departe şi începi să înţelegi în ansamblu felul cum se potrivesc lucrurile. Aşa am spus, trebuie să doriţi să studiaţi Biblia sistematic.

Un al treilea lucru. Studiaţi Biblia în mod comprehensiv, complet. Ştiţi, sunt unii oameni, cărora le plac, doar, spusele lui Isus. E bine. Este greu să te înşeli în privinţa spuselor lui Isus. Ei bine, alţi oameni, iubesc spusele preaiubitului Pavel. Lor le place să citească ceea ce spune Pavel. Alţi oameni citesc doar Psalmii. Şi asta e bine. E mai bine să facă asta decât să nu citească deloc. Dar ştiţi, Dumnezeu a dat întreaga Biblie.
Eram cu cineva în această ultimă săptămână, care mi-a spus, că, atunci, când va ajunge în cer şi se va întâlni cu Obadia, sigur va dori să afle ce a spus Obadia. Nu va spune: " O, Obadia, numele acesta îmi sună cunoscut. Nu eşti menţionat, undeva, în Biblie?" El vrea să ştie ce a avut de spus Obadia în această carte. Şi când Dumnezeu ne-a dat cartea Obadia, la fel ca toate celelalte cărţi ce le avem, Dumnezeu a dat-o cu un motiv. Astfel, cântărirea modului de studiu sistematic atent pe marginea unei anumite secţiuni a Cuvântului lui Dumnezeu, ar trebui să fie o încercare de a-l înţelege în ansamblu ca parte a studiului nostru. Astfel până la sfârşit, pe lângă studiul nostru, trebuie să avem o citire progresivă a Cuvântului pentru a deveni familiar cu ceea ce găsim acolo.

Un al patrulea lucru. Ar trebui să studiem Biblia cu devoţiune şi respect. Acest aspect este important fiindcă ceea ce înţelegem când spunem asta, este că Biblia nu este ca alte cărţi. Poţi studia un manual în colegiu în orice domeniu, cu dedicare. Îl poţi avea în degetul mic. Contează doar modul în care trebuie să-l studiezi. Doar citeşti, vezi de ce anume ai nevoie şi asimilezi cunoştinţa. Şi e bine. Acesta este scopul cărţii. Dar nu acesta este şi scopul Bibliei. Ştiţi, noi studiem Biblia, nu pentru a deveni înţelepţi, chiar dacă este înţelepciune în Biblie. Noi studiem Biblia pentru a-L întâlni pe Dumnezeu, Autorul ei, pentru a auzi vocea lui Cristos şi pentru a învăţa ce înseamnă a fi sfânt şi a trăi într-un mod care-L mulţumeşte pe Dumnezeu. Şi asta este cu totul altceva.
Citim astfel Cuvântul şi spunem lui Dumnezeu: "ce vrei să-mi spui?" Trebuie să facem aceasta pe măsură ce studiem. De aceea studiul biblic ar trebui să fie scăldat în rugăciuni. Când stai şi studiezi Biblia ta, vei găsi că Dumnezeu o va binecuvânta în inima ta într-un mod minunat dacă, înainte de toate, începi astfel: îţi spui în mintea ta, "acum intenţionez să studiez cuvântul lui Dumnezeu. E un lucru preţios. Nu e precum manualul meu de algebră. Nu e ca manualul meu de chimie. Aceasta este cartea dată de Dumnezeu. Diferă de toate celelalte cărţi. Aici mă întâlnesc cu Stăpânul meu, Isus Cristos, Salvatorul meu." Şi trebuie să-mi aduc inima în linişte înaintea Lui. Atunci când încep trebuie să-mi pun întrebarea, "acum când găsesc aici ceva care îmi vorbeşte, vreau, eu, să fac ceea ce îmi spune? Vreau eu să ascult?" Trebuie să-ţi spui, "dacă sunt un urmaş al lui Cristos, trebuie să vreau." Asta înseamnă a fi urmaşul Său. Şi apoi te întorci spre Dumnezeu şi spui, "acum Dumnezeule, încep să citesc Cartea Ta. Şi nu ştiu ce voi găsi aici. Dar Tu ştii, căci, Tu m-ai direcţionat. Citesc acest pasaj şi Tu ştii ce e aici. Tu ştii modul în care intenţionezi să-l aplici inimii mele. Dă-mi ochi ca să văd, o minte să înţeleg şi o inimă să răspund. Şi voinţă ca să ascult. Şi învaţă-mă ceea ce am nevoie să ştiu ca să-mi pot trăi ziua într-un mod care să-Ţi placă în aspecte concrete."
Şi apoi o citeşti şi o studiezi cu această idee în minte. Vei găsi, dacă o abordezi în acest fel, că Dumnezeu îţi va vorbi. Dumnezeu este cu mult mai nerăbdător să-ţi vorbească decât eşti tu ca să-L auzi. Şi asculţi... iar El îţi spune, "acolo, e pentru tine, acest verset. Acesta este modul în care Eu vreau să trăieşti. Asta este ceea ce nu faci. Iată unde vreau să te schimbi." Şi când Dumnezeu vorbeşte, trebuie să spui "da, Doamne." Rugăciunea ta, înainte de a începe, ar trebui să fie aceea a lui Eli când a zis tânărului Samuel ce să spună. "Vorbeşte, Doamne, căci robul Tău ascultă." Atunci când vorbeşte Dumnezeu, tu trebuie să spui, "da, Doamne, aşa am să fac." Trebuie s-o spui dacă Isus Cristos este cu adevărat Domnul tău.
Aceasta mă aduce la ultimul meu punct. De fapt, îl anticipează.

Noi trebuie să studiem Biblia zilnic, în mod sistematic, comprehensiv, cu devotament. Trebuie să o studiem în rugăciune. Deoarece noi îi răspundem lui Dumnezeu. Noi suntem în comuniune cu Dumnezeu. În scriptură suntem în comuniune cu Isus Cristos. Acum, cineva va spune, tu ai început acest studiu special despre ascultare vorbind de aventură. Şi aţi scos în evidenţă că în această aventură măreaţă, care este urmarea lui Cristos ca stăpân al nostru, trebuie să te îmbraci cu ascultare. Şi-L urmez. Dar când încep să mă gândesc la ascultare, încep să mă gândesc la Isus care ne vorbeşte prin Cuvânt, şi când încep să mă gândesc la studiul sistematic asupra Cuvântului lui Dumnezeu, făcând asta, zilnic, în mod comprehensiv, cu devotament şi în rugăciune, toate acestea par ca şi cum ar trebui să o iau ca o imensă povară. Şi, parcă, mi-e frică dacă fac asta, căci tot ce găsesc nu este o aventură, ci o constrângere, ceva care să-mi scurteze viaţa.
Ei bine, unii oameni fac acest fel de observaţie. După mine, oamenii care spun asta sunt, în general, oameni care nu citesc Biblia şi nu-L urmează, cu adevărat, pe Cristos. Ei folosesc aceasta ca un raţionament pentru a nu citi Biblia şi a nu-L urma pe Cristos căci, spun ei, dacă-L urmez, aşa se va întâmpla. Eu nu aud să spună una ca asta creştinii care Îl urmează pe Cristos. Găsesc însă, că oamenii care o iau în serios vorbesc despre bucuria şi libertatea ce o descoperă în slujba lui Cristos.
Eşti obosit de păcatul tău? Eşti obosit de povara neascultării tale? Vino la Cristos. Ascultă-L pe Cristos. El promite libertate şi bucurie în slujba Sa acum şi mult mai mult în veşnicie.

Tradus de Adrian Daniel Ilaş


Cuprins | Umblarea Creştinului