Pocăinţă continuă
O, Dumnezeul harului, Tu ai trecut păcatul meu în contul Înlocuitorului meu, iar neprihănirea Lui ai atribuit-o sufletului meu, îmbrăcându-mă cu haina mirelui, împodobindu-mă cu nestematele sfinţeniei.
Însă în umblarea mea creştină eu sunt tot în zdrenţe; cele mai bune rugăciuni ale mele sunt întinate de păcat; lacrimile mele de pocăinţă sunt lipsite de puritate; prin mărturisirea greşelilor mele nu fac decât să-mi agravez păcatele; chiar atunci când primesc Duhul Tău, o fac cu egoism. Am nevoie să mă pocăiesc de pocăinţa mea; am nevoie ca lacrimile să-mi fie spălate; nu am o mantie cu care să-mi acopăr păcatele, nu am un război de ţesut pe care să-mi ţes propria neprihănire; stau întotdeauna îmbrăcat în zdrenţe murdare, iar prin har primesc întotdeauna un schimb de haine, pentru că Tu îndreptăţeşti întotdeauna pe cel nelegiuit.
Întotdeauna plec în lume şi mă întorc acasă ca un fiu risipitor, spunând: "Tată, iartă-mă", iar Tu îmi aduci întotdeauna cea mai bună haină.
Lasă-mă să o îmbrac în fiecare dimineaţă, în fiecare seară să mă întorc în ea, să fac lucrarea fiecărei zile în ea, să mă căsătoresc în ea, să fiu rănit de moarte în ea, să stau în ea înaintea marelui tron alb, să intru cu ea în cer strălucind ca soarele.
Fă-mă să nu pierd niciodată din vedere păcătoşenia cumplită a păcatului, neprihănirea nemăsurată a mântuirii, gloria nesfârşită a lui Hristos, frumuseţea desăvârşită a sfinţeniei şi minunea fără egal a harului.
Tradus de Florin Vidu