II. Un alt exemplu foarte bun de culminare a unei idei importante poate fi găsit în cartea Exodul. Acolo, Moise istoriseşte eliberarea Israelului din sclavia egipteană şi alegerea făcută de Dumnezeu ca Israelul să fie poporul Său. Naraţiunea atinge punctul culminant, unde se descrie cum Dumnezeu a umplut cortul nou terminat cu gloria Lui şi cum s-a arătat prezenţa Lui. Prin această arătare a Sa, Dumnezeu şi-a demonstrat prezenţa fizică şi relaţia Lui cu Israelul, poporul Său.

III. Un alt foarte bun exemplu al culminării unei idei biblice măreţe este cel găsit în Romani 7-8. Mai precis de la

14 Ştim, în adevăr, că Legea este duhovnicească: dar eu sunt pământesc, vândut rob păcatului.

15 Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.

16 Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună.

17 Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

18 ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământeasca, pentru ca, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.

19 Căci binele, pe care vreau să-l fac, nu-l fac, ci răul, pe care nu vreau să-l fac, iacă ce fac!

20 Şi dacă fac ce nu vreau să fac, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.

21 Găsesc dar în mine legea aceasta: când vreau să fac binele, răul este lipit de mine.

22 Fiindcă, după omul din lăuntru îmi place Legea lui Dumnezeu;

23 dar văd în mădularele mele o altă lege, care se luptă împotriva legii primite de mintea mea, şi mă tine rob legii păcatului, care este în mădularele mele.

24 O, nenorocitul de mine! Cine mă va izbăvi de acest trup de moarte?..

Punctul culminant
25 Mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, prin Isus Hristos, Domnul nostru!... Astfel dar, cu mintea, eu slujesc legii lui Dumnezeu; dar cu firea pământeasca, slujesc legii păcatului.

Cap.8
1 Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, cari nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.

2 În adevăr, legea Duhului de viată în Hristos Isus, m-a izbăvit de Legea păcatului şi a morţii.

9) Pivotul/Punctul de cotitură - subiectul este aranjat în aşa fel încât prin anumite afirmaţii istorisirea să-şi schimbe complet direcţia. Aceştia sunt pivoţii textului, sau, altfel numiţi, punctele de cotitură.

Se pare că împărţirea pe capitole este determinată de aceste puncte pivotale care schimbă drastic direcţia relatării, sau a discursului. Însă nu întotdeauna, aşa cum ne dovedeşte textul următor:

Romani, cap.2
13 Pentru ca nu cei ce aud Legea, sunt neprihăniţi înaintea lui Dumnezeu, ci cei ce împlinesc legea aceasta, vor fi socotiţi neprihăniţi.

14 Când Neamurile, măcar că n-au lege, fac din fire lucrurile Legii, prin aceasta ei, cari n-au o lege, îşi sunt singuri lege;

15 şi ei dovedesc că lucrarea Legii este scrisă în inimile lor; fiindcă despre lucrarea aceasta mărturiseşte cugetul lor şi gândurile lor, cari sau se învinovăţesc sau se dezvinovăţesc între ele.

16 şi faptul acesta se va vedea în ziua când, după Evanghelia mea, Dumnezeu va judeca, prin Isus Hristos, lucrurile ascunse ale oamenilor.

Pivotul- punctul de cotitură

17 Tu, care te numeşti Iudeu, care te reazimi pe o Lege, care te lauzi cu Dumnezeul tău,

18 care cunoşti voia Lui, care ştii să faci deosebire între lucruri, pentru ca eşti învăţat de Lege;

19 tu, care te măguleşti că eşti călăuza orbilor, lumina celor ce sunt în întunerec,

20 povăţuitorul celor fără minte, învăţătorul celor neştiutori, pentru ca în Lege ai dreptarul cunoştinţei depline şi al adevărului; -

21 tu deci, care înveţi pe alţii, pe tine însuti nu te înveţi? Tu, care propovăduieşti: ,,Să nu furi," furi?

22 Tu care zici: ,,Să nu preacurveşti," preacurveşti? Tu, căruia ţi-e scârba de idoli, le jefuieşti templele?

23 Tu, care te făleşti cu Legea, necinsteşti pe Dumnezeu prin călcarea acestei Legi?

Prin acest mijloc în textul de mai sus practic se introduce o idee nouă, se schimbă subiectul şi se susţine altă idee. Cotitura intervenită pare "căzută din cer", deoarece nu este anunţată şi nu constituie o derulare normală a idei anterioare. Totuşi "pivotul" textului nu este lipsit de rostul lui ci utilizându-l autorul doreşte să aducă în atenţia noastră alte idei diferite dar care dau tărie argumentelor sale.

Să vedem dacă în exerciţiul vostru pentru acasă îmi mai găsiţi nişte exemple, deoarece Scriptura este presărată cu ele!!

10) Alternarea - anumite părţi din text sunt alternate sau schimbate unele cu altele; autorul apelează la mai multe idei pe care le alternează.

Exemplul biblic:
Acest indiciu structural poate fi observat în primele trei capitole din Luca, unde istorisirile despre Ioan Botezătorul şi Domnul Isus sunt întreţesute (combinate). Textul tratează "alternativ" (le împleteşte) aceste două istorisiri, după cum urmează:

- anunţarea miraculoasă a naşterii lui Ioan (1:5-25)
- anunţarea miraculoasă a naşterii lui Isus (1:26-56)
- naşterea şi primii ani ai lui Ioan (1:57-80)
- naşterea şi primii ani ai lui Isus (2:1-52)
- începutul lucrării lui Ioan (3:1-22)

Aici se încheie alternanţa (împletirea împreună a istorisirii vieţii celor două personaje), pentru că după ce Isus este botezat, Ioan trece în fundal iar Isus trece în prim planul relatării evanghelistului. Practic, folosind acest mijloc al alternanţei se realizează trecerea de la isprăvnicia Vechiului Testament, la cea a Noului Testament.

11) Concluzia / Rezumatul - autorul caută să clarifice cele spuse adunând laolaltă (înmănunchind) ideile principale şi reformulându-le sub forma unui rezumat.

Exemplul biblic:
Evrei 8:1-2 ne oferă un exemplu de apelare la o concluzie, de rezumare a unui argument derulat de autorul biblic. După ce în capitole precedente acestuia autorul epistolei către evrei a descris lucrarea de Mare Preot al lui Isus, arătând ce anume îl îndreptăţeşte să fie considerat aşa, în capitolul 8 el începe să concluzioneze spunând:

Punctul cel mai însemnat al celor spuse este că avem un Mare Preot, care S-a aşezat la dreapta scaunului de domnie al Măririi, în ceruri, ca slujitor al Locului prea sfânt şi al adevăratului cort, care a fost ridicat nu de un om, ci de Domnul.

Concluzia impusă de autor, sub conducerea Duhului Sfânt, este că Hristos ca şi Mare Preot ceresc, aflat în adevăratul cort/templu al lui Dumnezeu, din ceruri, este cu mult superior oricărui mare preot pământesc!

Versetul 6: Dar acum Hristos a căpătat o slujbă cu atât mai înaltă cu cât legământul al cărui mijlocitor este El, e mai bun, căci este aşezat pe făgăduinţe mai bune.

Cuvinte caracteristice concluziei - Concluzia este de multe ori introdusă prin cuvinte, expresii de felul, "dar", "aşadar", "de aceea", "astfel".

Matei 12:12 Cu cât mai de preţ este deci un om decât o oaie? De aceea este îngăduit a face bine în zilele de Sabat.

Matei 12:31 De aceea vă spun: Orice păcat şi orice hulă vor fi iertate oamenilor; dar hula împotriva Duhului Sfânt nu le va fi iertată.

Luca 12:22 Isus a zis apoi ucenicilor săi: ,,De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi, cu privire la viata voastră, gândindu-vă ce veţi mânca, nici cu privire la trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca.

Ioan 8:24 De aceea v-am spus că veţi muri în păcatele voastre; căci, dacă nu credeţi că Eu sunt, veţi muri în păcatele voastre.

Evrei 10:19 Astfel dar, fraţilor, fiindcă prin sângele lui Isus avem o intrare slobodă în Locul prea sfânt

Evrei 12:1 şi noi, dar, fiindcă suntem înconjuraţi cu un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice piedică, şi păcatul care ne înfăşoară asa de lesne, şi să alergăm cu stăruinţa în alergarea care ne stă înainte.

Iacov 4:7 Spuneţi-vă dar lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

1Petru 4:1 Astfel dar, fiindcă Hristos a pătimit în trup, înarmaţi-vă şi voi cu acelaşi fel de gândire. Căci Cel ce a pătimit în trup, a sfârşit-o cu păcatul;

12) Elementul de retorică - acest procedeu este unul dintre cele mai pitoreşti la care au apelat scriitorii biblici şi deliciul iubitorilor lui Dumnezeu este nespus ascultând retorica sfântă a unui Pavel, sau a altora, ce prin astfel de întrebări retorice reuşesc să smulgă aprobări tăcute şi să convingă raţiunea că ceea ce ei spun sub călăuzirea Duhului Sfânt reprezintă o cerinţă a lui Dumnezeu şi reprezintă însăşi voia Lui.

Eu unul admir foarte mult această metodă, nu doar pentru că este una de efect, dar şi pentru că are darul de a clarifica şi explica încotro bate autorul.

O culegere de retorici Paveliene

Apost. Pavel ne-a lăsat piese excepţionale de retorică creştină care au supravieţuit veacurilor şi ereziilor, formulând şi apărând învăţăturile pure ale Creştinismului biblic. Iată câteva:

Aproape că putem spune că întreaga Epistolă către Romani este împletită pe un schelet retoric de excepţie!

Cap.3
3 şi ce are a face dacă unii n-au crezut? Necredinţa lor va nimici ea credincioşia lui Dumnezeu?
4 Nicidecum! Dimpotrivă, Dumnezeu să fie găsit adevărat şi toţi oamenii să fie găsiţi mincinoşi, după cum este scris: ,,Ca să fii găsit neprihănit în cuvintele Tale, şi să ieşi biruitor când vei fi judecat."
5 Dar, dacă nelegiuirea noastră pune în lumină neprihănirea lui Dumnezeu, ce vom zice? Nu cumva Dumnezeu este nedrept când îşi deslăntuieşte mânia? (Vorbesc în felul oamenilor.)
6 Nicidecum! Pentru ca, altfel, cum va judeca Dumnezeu lumea?
7 şi dacă, prin minciuna mea, adevărul lui Dumnezeu străluceşte şi mai mult spre slava Lui, de ce mai sunt eu însumi judecat ca păcătos?
8 şi de ce să nu facem răul ca să vină bine din el, cum pretind unii, cari ne vorbesc de rău, că spunem noi? Osânda acestor oameni este dreaptă.
9 Ce urmează atunci? Suntem noi mai buni decât ei? Nicidecum. Fiindcă am dovedit că toţi, fie Iudei, fie Greci, sunt supt păcat,
10 după cum este scris: ,,Nu este nici un om neprihănit, nici unul măcar.
27 Unde este dar pricina de laudă? S-a dus. Prin ce fel de lege? A faptelor? Nu; ci prin legea credinţei.
28 Pentru ca noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.
29 Sau, poate, Dumnezeu este numai Dumnezeul Iudeilor? Nu este şi al Neamurilor? Da, este şi al Neamurilor;
30 deoarece Dumnezeu este unul singur şi El va socoti neprihăniţi, prin credinţă, pe cei tăiaţi împrejur, şi tot prin credinţă şi pe cei netăiaţi împrejur.
31 Deci, prin credinţă desfiinţam noi Legea? Nicidecum. Dimpotrivă, noi întărim Legea.

Cap.6
1 Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, cari am murit fată de păcat, cum să mai trăim în păcat?
14 Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră, pentru ca nu sunteţi supt Lege, ci supt har.
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentru ca nu mai suntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.

Cap.7
7 Deci ce vom zice? Legea este ceva păcătos? Nici de cum! Dimpotrivă, păcatul nu l-am cunoscut decât prin Lege.
13 Atunci, un lucru bun mi-a dat moartea? Nicidecum. Dar păcatul, tocmai ca să iasă la iveală ca păcat, mi-a dat moartea printr-un lucru bun, pentru ca păcatul să se arate afară din cale de păcătos, prin faptul că se slujea de aceeaşi poruncă.

Cap.8
32 El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile?
33 Cine va ridica pâra împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela, care-i socoteşte neprihăniţi!
34 Cine-i va osândi? Hristos a murit! Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu, şi mijloceşte pentru noi!
35 Cine ne va desparţi pe noi de dragostea lui Hristos? Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia sau sabia?

Cap.9
13 după cum este scris: ,,Pe Iacov l-am iubit, iar pe Esau l-am urât."
14 Deci ce vom zice? Nu cumva este nedreptate în Dumnezeu? Nici de cum!
18 Astfel, El are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea.
19 Dar îmi vei zice: ,,Atunci de ce mai bagă vină? Căci cine poate sta împotriva voii Lui?"
30 Deci ce vom zice? Neamurile, cari nu umblau după neprihănire, au căpătat neprihănirea şi anume neprihănirea care se capătă prin credinţă;
31 pe când Israel, care umbla după o Lege, care să dea neprihănirea, n-a ajuns la Legea aceasta.
32 Pentru ce? Pentru că Israel n-a căutat-o prin credinţă, ci prin fapte. Ei s-au lovit de piatra de poticnire

Cap.11
11 Întreb dar: ,,S-au poticnit ei ca să cadă? Nicidecum! Ci, prin alunecarea lor, s-a făcut cu putinţă mântuirea Neamurilor, ca să facă pe Israel gelos;
34 şi în adevăr, ,,cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?"
36 Din El, prin El, şi pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin.

Gal. 2:17 Dar dacă, în timp ce căutăm să fim socotiţi neprihăniţi în Hristos, şi noi înşine am fi găsiţi ca păcătoşi, este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum!

Gal. 3:21 Atunci oare Legea este împotriva făgăduinţelor lui Dumnezeu? Nicidecum! Dacă s-ar fi dat o Lege care să poată da viata, într-adevăr, neprihănirea ar veni din Lege.

Ce-mi place cel mai mult, este că această retorică înfierbântată este îndreptată împotriva păcatului, a necredinţei, a tuturor minciunilor puse pe seama Creştinismului de către ignoranţi şi urâcioşi!! Este exact ceea ce oamenii neconvertiţi urăsc la Cuvântul lui Dumnezeu, ascuţimea, tăişul şi înţepătura pe care o are!! Unor forme ca ceea discutată aici şi angajată cu măiestrie de ucenici i se datorează această trăsătură tipică Cuvântului lui Dumnezeu!

Folosind aceeaşi metodă, creştinii (şi într-adevăr, urmând exemplul unui Pavel, sau chiar al lui Isus!), ar trebui să poată să închidă gurile multor critici şi contestatari ai credinţei creştine, să reducă la tăcere pe duşmanii harului lui Dumnezeu, legaliştii şi cultiştii zilelor noastre!!

Exemple:
Dacă suntem mântuiţi prin har şi prin credinţă însemnă asta că se presupune să nu facem nimic, să nu depunem nici un efort ca şi creştini? Bineînţeles că nu! Dar dacă facem fapte, să le facem pentru a suplini sau înlocui jertfa perfectă, absolută, sfântă şi primită de Dumnezeu a lui Isus Hristos, pentru ca în schimbul efortului nostru de sine, Dumnezeu să se îndure şi să ne acorde mântuire? Sau, să le facem pentru a demonstra că suntem deja mântuiţi şi îndreptăţiţi prin credinţă, şi nu le facem pentru a obţine ceva în schimbul lor? La urma urmei îi condamnăm pe cei ce fac ceva ce nouă oamenilor ne place, pentru că vor ceva în schimb şi îi bănuim astfel de motivaţii nu tocmai curate, şi nu neapărat dezinteresate! Cu cât mai mult să nu-i displacă lui Dumnezeu intenţia cuiva de a face fapte bune pentru a-i obţine mântuirea? Preţuirea adevărată a Fiului lui Dumnezeu se demonstrează prin a renunţa la orice încercări de a obţine mântuirea altcumva decât încrezându-ne numai şi numai în jertfa Lui de pe Cruce!!

Observaţi că aceasta este o întrebare, nu o afirmaţie!!

Schiţa tematică (sau, Conceptuală)

Marcarea indiciilor structurale într-un text. Un exemplu.

Având aceste indicii structurale în minte se poate purcede la schiţarea unui pasaj biblic.

Galateni 5:16-26

(Contrast)
Zic dar: umblaţi cârmuiţi de Duhul, şi nu împliniţi poftele firii pământeşti.

(Explicaţie)
Căci firea pământeasca pofteşte împotriva Duhului, şi Duhul împotriva firii pământeşti:

(Explicaţie)
sunt lucruri potrivnice unele altora, aşa că nu puteţi face tot ce voiţi.

(Contrast; Explicaţie)
Dacă sunteţi călăuziţi de Duhul, nu sunteţi supt Lege.

(Asocieri; Explicaţie)
şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute, şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările, şi alte lucruri asemănătoare cu acestea.

(De la cauză la efect)
Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.

(Contrast; Explicaţie)
Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.

Împotriva acestor lucruri nu este lege.

(Explicaţie)
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământeasca împreună cu patimile şi poftele ei.

(Rezumat/concluzie sau, punct culminant)
Dacă trăim Duhul, să şi umblăm prin Duhul.

Să nu umblăm după o slavă deşarta, întărâtându-ne unii pe alţii, şi pizmuindu-ne unii pe alţii.

După separarea ideilor principale de cele subordonate, după marcarea indicatorilor structurali ai textului se poate stabili tema (ideea centrală a) pasajului, obiectul preocupării autorului cât şi învăţătura asupra căruia Duhul Sfânt doreşte să ne atragă atenţia.

Ideea predominantă
Astfel, în textul luat de noi ideea predominantă a textului (care iese la suprafaţă în tot textul) este "umblarea în Duhul". Nu este "umblarea în firea pământească". Prin scriitorul biblic, Dumnezeu doreşte că noi să nu mai umblăm (trăim) în firea pământească, pentru că nu mai suntem sub lege. Cu alte cuvinte, noi avem acum Duhul ca să ne ajute să trăim plăcuţi Domnului. Nu mai trebuie să ne bazăm pe puterea noastră omenească, deoarece este opusă lucrării Duhului. Controlul Duhul ne face plăcuţi Lui!

Următorul pas în formularea temei principale a textului din Galateni 5 este de a combina "sfatul propus" cu "concluzia aplicată" a textului.

Sfatul propus: "umblaţi cârmuiţi de Duhul" - umblarea în Duhul

Concluzia aplicată: îl va împiedica pe credincios să împlinească dorinţele firii pământeşti

Combinarea acestora va rezulta în aflarea temei principale a textului nostru:

Umblarea în Duhul îl va împiedica pe creştin să fie stăpânit de poftele firii, să iasă învingător în războiul lăuntric dintre fire şi duh.

În felul acesta am distilat pasajul şi am obţinut esenţa celor spuse de Pavel în textul din Galateni 5:16-26.

Temă: Să se găsească pasaje biblice unde apar fiecare dintre aceste indicii structurale. Pentru fiecare din ele (12- de toate!!). Să se facă separarea ideilor principale de cele subordonate din textul din Romani 8:1-8.


1 | Studii Biblice