Gânduri pentru tineri - partea 2

Pericole pentru tineri

J. C. Ryle (1816-1900)


Când Apostolul Pavel a scris Epistola sa către Titus despre responsabilităţile acestuia ca slujitor al lui Dumnezeu, el i-a menţionat pe tineri ca un grup care cere o atenţie specială. După ce a vorbit despre bărbaţii şi femeile în vârstă, apoi despre femeile tinere, el adaugă acest sfat: "Sfătuieşte, de asemenea, pe tineri să fie cumpătaţi" (Tit 2:6). Voi urma şi eu sfatul apostolului. Vreau să spun câteva cuvinte de îndemnuri prieteneşti pentru tineri.

Deşi îmbătrânesc pe zi ce trece, sunt câteva lucruri pe care mi le amintesc foarte bine din zilele tinereţii mele. Îmi amintesc foarte bine bucuriile şi tristeţile, speranţele şi temerile, ispitele şi dificultăţile, judecăţile greşite şi sentimentele nutrite faţă de persoanele nepotrivite, erorile şi aspiraţiile, toate lucrurile care înconjoară şi însoţesc viaţa unui tânăr. Aş fi foarte recunoscător dacă aş putea să spun ceva care să ţină măcar un tânăr pe direcţia cea bună, să-l păzească de greşelile şi păcatele care îi pot afecta viitorul, atât în această viaţă cât şi în veşnicie.

Sunt patru lucruri pe care intenţionez să le fac în continuare:

I. Voi menţiona câteva motive generale pentru care tinerii au nevoie să fie sfătuiţi.
II. Voi nota câteva pericole speciale în legătură cu care tinerii trebuie să fie avertizaţi.
III. Voi da câteva sfaturi generale şi îi implor pe tineri să le primească.
IV. Voi stabili câteva reguli speciale de comportament şi îi sfătuiesc insistent pe tineri să le urmeze.

Despre fiecare din aceste patru puncte voi spune câte ceva şi mă rog lui Dumnezeu ca aceste cuvinte să fie folositoare vreunui suflet.

II. Pericole pentru tineri

2. Există câteva pericole speciale în legătură cu care tinerii trebuie să fie avertizaţi.

(1) Un pericol cu care se confruntă tinerii este mândria.

Ştiu bine că toate sufletele se găsesc în mare primejdie. Tineri sau bătrâni, nu contează; toţi avem o cursă de alergat, o bătălie de luptat, o inimă de smerit, o lume de câştigat, un trup de ţinut sub control, un diavol căruia trebuie să ne împotrivim; am putea foarte bine să spunem, "Cine este de ajuns pentru aceste lucruri?" Totuşi, fiecare vârstă şi fiecare situaţie are ispitele şi capcanele ei specifice, de aceea e bine să le cunoaştem. Paza bună trece primejdia rea. Dacă aş putea să vă conving să fiţi în gardă împotriva pericolelor pe care le voi numi în continuare, sunt sigur că aş fi de mare ajutor sufletelor voastre.

Mândria este cel mai vechi păcat din lume. Cu adevărat, el a existat înainte să existe lumea. Satan şi îngerii lui au căzut din cauza mândriei lor. Nu au fost mulţumiţi cu situaţia şi statutul lor iniţial. Astfel, mândria a furnizat iadului primii locatari.

Mândria l-a alungat pe Adam din Paradis. Nu a fost mulţumit cu locul pe care i l-a dat Dumnezeu. A încercat să se ridice mai sus, şi a căzut. Astfel, păcatul, durerea şi moartea au intrat în lume prin mândrie.

Mândria se găseşte în toate inimile prin natura lucrurilor. Ne naştem mândri. Mândria ne face să ne simţim mulţumiţi de noi înşine, să credem că suntem suficient de buni aşa cum suntem, ne împiedică să primim sfaturi, ne face să respingem Evanghelia lui Hristos, ne determină pe fiecare să ne alegem propriul drum. Însă mândria nu domneşte niciunde cu atâta putere ca în inima unui tânăr.

Cât de obişnuit este să vedem tineri plini de ei înşişi, orgolioşi şi intoleranţi faţă de orice sfat care li s-ar oferi! Cât de des îi putem vedea obraznici şi nepoliticoşi cu toţi cei din jurul lor, crezând că nu primesc aprecierea şi onoarea pe care o merită! Cât de des nu vor să se oprească şi să asculte sfatul unei persoane mai în vârstă! Ei cred că ştiu tot. Au o părere exagerată despre propria lor înţelepciune. Ei cred că persoanele mai în vârstă, în special rudele lor, sunt mărginite, obtuze, încete la minte. Ei nu au nevoie de învăţătură sau instrucţiuni: înţeleg toate lucrurile. Aproape că se înfurie atunci când cineva încearcă să le vorbească. La fel ca armăsarii tineri, nu pot tolera nici chiar cel mai mic control asupra lor. Vor să fie independenţi şi să facă numai ce doresc. La fel ca cei pe care i-a menţionat Iov, "S-ar putea zice, în adevăr, că neamul omenesc sunteţi voi, şi că odată cu voi va muri şi înţelepciunea!" (Iov 12:2). Toate aceste lucruri definesc mândria.

Roboam a fost o astfel de persoană, ce a dispreţuit sfatul oamenilor cu experienţă care l-au înconjurat pe tatăl său şi a ascultat în schimb de tinerii din generaţia lui. A trebuit să suporte consecinţele prostiei lui. Sunt mulţi ca el.

Fiul risipitor a fost o astfel de persoană, care şi-a cerut partea de moştenire ca să-şi asigure stilul de viaţă pe care şi-l dorea. Nu a fost mulţumit să trăiască în linişte sub acoperişul tatălui său, ci s-a dus într-o ţară îndepărtată, unde să fie propriul lui stăpân. Aşa cum copiii mici dau drumul mâinii mamei lor ca să păşească singuri, şi tânărul nostru a simţit în scurtă vreme durerea provocată de prostia lui. A devenit mai înţelept atunci când a ajuns să mănânce lături împreună cu porcii. Însă la fel ca el sunt mulţi alţii.

Tinerilor, vă îndemn stăruitor, feriţi-vă de mândrie. Despre două lucruri se spune că sunt rare în lume - unul este un tânăr smerit, iar celălalt este un bătrân mulţumit. Mă tem că e cât se poate de adevărat.

Nu vă mândriţi cu abilităţile voastre, cu puterea voastră, cu cunoştinţele voastre, cu felul în care arătaţi, cu iscusinţa voastră. Nu vă mândriţi cu talentele voastre, oricare ar fi acestea. Altfel dovediţi că nu vă cunoaşteţi pe voi înşivă şi nu cunoaşteţi lumea. Pe măsură ce veţi îmbătrâni, cu cât veţi vedea mai multe, cu atât veţi avea mai puţine motive să vă mândriţi. Ignoranţa şi lipsa de experienţă sunt piedestalul mândriei; odată ce acest suport este înlăturat, mândria se va prăbuşi.

Amintiţi-vă de câte ori Scriptura ne vorbeşte despre superioritatea unui duh smerit. Cu câtă putere suntem avertizaţi: "Eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decât se cuvine" (Romani 12:3). Cât de clar ni se spune: "Dacă crede cineva că ştie ceva, încă n-a cunoscut cum trebuie să cunoască" (1 Corinteni 8:2). Cât de precisă e porunca: "Îmbrăcaţi-vă cu smerenie" (Coloseni 3:12). Şi, din nou, "Să fiţi împodobiţi cu smerenie" (1 Petru 5:5). Aceasta e haina pe care mulţi par să o evite ca pe o zdreanţă.

Gândiţi-vă la marele exemplu pe care Domnul nostru Isus Hristos ni l-a lăsat în această privinţă. El a spălat picioarele ucenicilor săi, spunând: "Eu v-am dat o pildă, ca şi voi să faceţi cum am făcut Eu" (Ioan 13:15). Este scris: "El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi" (2 Corinteni 8:9). Şi, din nou, "S-a dezbrăcat pe sine însuşi şi a luat un chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător" (Filipeni 2:7,8). Cu siguranţă, cine e mândru se aseamănă mai mult cu diavolul şi cu Adam în starea lui căzută, decât cu Hristos.

Gândiţi-vă la cel mai înţelept om care a trăit vreodată, mă refer la Solomon. Priviţi cum vorbeşte despre el însuşi: "Eu nu sunt decât un tânăr, nu sunt încercat" (1 Regi 3:7). O atitudine total diferită de cea a fratelui său Absalom, care se considera deasupra tuturor: "De m-ar pune pe mine judecător în ţară! Orice om care ar avea o neînţelegere şi o judecată, ar veni la mine, şi i-aş face dreptate" (2 Samuel 15:4). O atitudine total diferită de cea a fratelui său Adonia, care "s-a semeţit până acolo în cât a zis: 'Eu voi fi împărat!'" (1 Regi 1:5). Smerenia a reprezentat începutul înţelepciunii lui Solomon. El scrie despre propria lui experienţă: "Dacă vezi un om care se crede înţelept, poţi să ai mai multă nădejde pentru un nebun decât pentru el" (Proverbe 26:12).

Tinerilor, puneţi la inimă versetele pe care tocmai le-am citit. Nu fiţi prea încrezători în propria voastră judecată. Încetaţi să mai fiţi atât de siguri că voi aveţi întotdeauna dreptate, iar ceilalţi greşesc. Nu vă încredeţi în propria părere, atunci când vedeţi că bătrânii gândesc altceva, în special atunci când e vorba de părinţii voştri. Vârsta aduce experienţa, de aceea merită respect. Iată un semn de înţelepciune din partea lui Elihu, în cartea Iov: "Fiindcă ei erau mai în vârstă decât el, Elihu aşteptase până în clipa aceasta, ca să vorbească lui Iov" (Iov 32:4). Ceva mai târziu, el a spus: "Eu sunt tânăr, şi voi sunteţi bătrâni: de aceea m-am temut, şi m-am ferit să vă arăt gândul meu. Eu îmi ziceam: 'Să vorbească bătrâneţea, marele număr de ani să înveţe pe alţii înţelepciunea'" (Iov 32:6-7). Smerenia şi tăcerea sunt calităţi minunate în tineri. Niciodată să nu te ruşinezi să înveţi: Isus a fost un învăţăcel la 12 ani; când L-au găsit în Templu, El stătea "în mijlocul învăţătorilor, ascultându-i şi punându-le întrebări" (Luca 2:46). Cei mai înţelepţi oameni îţi vor spune că ei învaţă necontenit, şi totuşi se smeresc la gândul cât de puţin cunosc de fapt. Marele Sir Isaac Newton obişnuia să spună că nu se simţea cu nimic mai presus decât un copilaş, care a adunat câteva pietre preţioase pe ţărmul mării cunoaşterii.

Tinerilor, dacă vreţi să fiţi înţelepţi, dacă vreţi să fiţi fericiţi, amintiţi-vă avertismentul pe care vi-l dau: Feriţi-vă de mândrie.

(2) Un alt pericol pentru tineri este iubirea plăcerilor.

Tinereţea este vremea când pasiunile noastre sunt cele mai puternice şi, la fel ca nişte copii obraznici, ţipă cel mai tare să li se facă pe plac. Tinereţea este vremea când, în general, avem parte de cel mai înalt grad de sănătate şi putere: moartea pare departe, iar parcă singurul lucru important e să ne bucurăm de viaţă. Tinereţea e vremea când cei mai mulţi oameni nu prea au griji pământeşti şi nelinişti care să le captiveze atenţia. Toate aceste lucruri îi determină pe tineri să nu se gândească la nimic altceva în afara plăcerii. "Slujesc poftelor şi plăcerilor": acesta e răspunsul real pe care mulţi tineri l-ar da la întrebarea "Al cui slujitor eşti tu?"

Tinerilor, timpul nu-mi permite să vă descriu toate roadele pe care le produce această iubire pentru plăceri, toate modurile în care vă poate face rău. De ce să vorbesc despre chefuri, petreceri, băuturi, jocuri de noroc, filme, dansuri, şi altele ca acestea? Sunt puţini aceia care nu cunosc câteva dintre aceste lucruri din propria experienţă amară. Şi acestea sunt doar câteva. Toate lucrurile care te încântă pentru o vreme, toate lucrurile care îţi întunecă judecata şi îţi ţine mintea într-un vârtej continuu, toate lucrurile care delectează simţurile şi încântă firea pământească, acestea sunt lucrurile care au o putere enormă asupra timpului vieţii tale şi îşi datorează această putere iubirii de plăceri. Fii în gardă! Nu fi ca aceia despre care Pavel spune că sunt "iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu" (2 Timotei 3:4).

Amintiţi-vă ce vă spun: dacă vă agăţaţi de plăcerile pământeşti - acestea sunt lucrurile care ucid sufletele. Nu e nici un mod mai sigur de a-ţi însemna cugetul cu fierul roşu şi de a-ţi împietri inima faţă de lucrurile lui Dumnezeu, decât să cedezi în faţa dorinţelor trupului şi minţii. La început pare un nimic, dar consecinţele se văd pe termen lung.

Gândiţi-vă la ce spune Petru: "Să vă feriţi de poftele firii pământeşti care se războiesc cu sufletul" (1 Petru 2:11). Aceste lucruri distrug pacea sufletului, îi slăbesc puterea, îl duc în captivitate şi îl fac sclavul lor.

Gândiţi-vă la ce spune Pavel: "De aceea, omorâţi mădularele voastre care sunt pe pământ: curvia, necurăţia, patima, pofta rea şi lăcomia" (Coloseni 3:5). "Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei" (Galateni 5:24). Cândva trupul era o casă perfectă pentru suflet, acum e corupt în întregime şi tulburat, are nevoie de o continuă supraveghere. A devenit o povară pentru suflet, nu un ajutor; o piedică, nu un sprijin. Poate deveni un slujitor folositor, dar întotdeauna e un stăpân rău.

Gândiţi-vă, din nou, la cuvintele lui Pavel: "Îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos şi nu purtaţi grijă de firea pământească, ca să-i treziţi poftele" (Romani 13:14). "Acestea", spune Leighton, "sunt exact cuvintele care au convins inima lui Augustin de păcătoşenia ei şi l-au determinat pe tânărul imoral să devină un slujitor credincios al lui Isus Hristos." Tinerilor, doresc ca la fel să se întâmple cu fiecare dintre voi.

Mai amintiţi-vă şi de faptul că, dacă vă agăţaţi de plăcerile pământeşti, toate acestea nu vă vor satisface, vor fi seci şi fără sens. La fel ca lăcustele din Apocalipsa, ele par să poarte cununi pe cap; însă, la fel ca acele lăcuste, veţi descoperi că au ţepi ascuţiţi în cozile lor. Nu tot ce străluceşte e aur. Nu tot ce e dulce e şi bun. Plăcerile care ţin doar o vreme nu sunt plăceri adevărate.

Mergeţi şi bucuraţi-vă de plăcerile pământeşti, dacă asta vreţi, dar veţi descoperi că inima nu va fi niciodată satisfăcută de ele. Întotdeauna va fi o voce înăuntru care va striga, la fel ca lipitoarea din Proverbe 30:15, "Dă-mi! Dă-mi!" Există un gol înăuntru pe care doar Dumnezeu îl poate umple. Veţi descoperi, la fel ca Solomon, că plăcerile pământeşti sunt doar o faţadă care nu înseamnă nimic, promit mulţumire dar aduc dezamăgirea spiritului - sicrie poleite cu aur, de admirat pe dinafară, dar pline de putreziciune pe dinăuntru. Fiţi înţelepţi în tinereţea voastră. Scrieţi cuvântul "otravă" peste toate plăcerile pământeşti. Cele mai legitime dintre ele trebuie folosite cu moderaţie. Toate vă vor distruge sufletul dacă vă lipiţi inima de ele. În cazul oricărei plăceri, trebuie să aveţi mai întâi garanţia că nu e păcătoasă, apoi vă puteţi bucura de ea cu moderaţie.

Nu mă sfiesc să îi avertizez pe toţi tinerii şi să le amintesc de porunca a şaptea: feriţi-vă de adulter şi imoralitate sexuală, de orice fel de necurăţie. Mă tem că nu vorbim prea des de această parte a Legii lui Dumnezeu. Însă, atunci când văd cum profeţii şi Apostolii au tratat acest subiect, când observ felul deschis în care Reformatorii Bisericii noastre l-au denunţat, când văd numărul de tineri care calcă pe urmele lui Ruben, Hofni, Fineas, Amon, pe mine cel puţin mă mustră conştiinţa dacă tac. Lumea devine din ce în ce mai stricată din cauză că nu învăţăm şi nu predicăm despre această poruncă. În ce mă priveşte, cred că ar fi fals şi nescriptural ca atunci când mă adresez tinerilor să nu vorbesc despre ceea ce este în cea mai mare măsură "păcatul tânărului".

Încălcarea poruncii a şaptea este un păcat deasupra tuturor celorlalte, după cum spune Osea: "Curvia, vinul şi mustul iau minţile omului" (Osea 4:11). Este păcatul care lasă răni pe suflet mai adânci decât în cazul oricărui alt păcat pe care îl poate înfăptui un om. E un păcat care distruge mii de tineri în fiecare generaţie şi i-a dărâmat pe unii dintre sfinţii lui Dumnezeu din trecut. Samson şi David sunt dovezi cutremurătoare. E păcatul în faţa căruia omul îndrăzneşte să zâmbească şi să îl muşamalizeze prin cuvinte ca înfiorare, dragoste, pasiune necontrolabilă, dorinţă firească. Însă e păcatul de care se bucură diavolul cel mai mult, pentru că el e "duhul necurat"; e păcatul pe care Dumnezeu îl urăşte şi declară că "îl va judeca" (Evrei 13:4).

Tinerilor, "Fugiţi de curvie" (1 Corinteni 6:18), dacă iubiţi viaţa. "Nimeni să nu vă înşele cu vorbe deşarte; căci din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători" (Efeseni 5:6). Fugiţi de acele ocazii, de tovărăşia celor care v-ar putea atrage în acest păcat, de locurile unde aţi putea fi ispitiţi să-l înfăptuiţi. Citiţi ce spune Domnul nostru despre acest păcat în Matei 5:28: "Dar Eu vă spun că oricine se uită la o femeie, ca s-o poftească, a şi preacurvit cu ea în inima lui." Fiţi la fel ca sfântul slujitor Iov: "Făcusem un legământ cu ochii mei, şi nu mi-aş fi oprit privirile asupra unei fecioare" (Iov 31:1). Nu vă opriţi să vorbiţi despre acest păcat. E unul din lucrurile la care nici măcar nu trebuie să se facă aluzie în cursul unei conversaţii. Nu te poţi nici măcar atinge de o unsoare neagră fără să te murdăreşti pe mâini. Fugiţi de astfel de gânduri; împotriviţi-vă, distrugeţi-le, rugaţi-vă împotriva lor - faceţi orice sacrificiu, dar nu cedaţi în faţa lor. Imaginaţia e răsadniţa în care adesea încolţeşte păcatul. Păziţi-vă gândurile şi atunci nu vă veţi teme de ce aţi putea înfăptui.

Gândiţi-vă la avertismentul pe care vi l-am dat. Dacă uitaţi orice altceva, nu uitaţi aceste cuvinte.

(3) Alt pericol pentru tineri este nechibzuinţa

Mii de suflete sunt aruncate pentru totdeauna în Iazul de Foc pentru simplul motiv că nu gândesc. Tinerii nu iau în considerare, nu privesc înainte, nu privesc în jurul lor, nu meditează la sfârşitul vieţii lor şi la consecinţele felului lor de viaţă, şi astfel se trezesc că sunt condamnaţi pentru că nu şi-au folosit gândirea.

Tinerilor, nimeni nu e într-un pericol mai mare decât voi. Cunoaşteţi prea puţine despre pericolele care vă înconjoară şi nu vă îngrijoraţi de felul în care umblaţi. Urâţi efortul cerut de gândirea serioasă, liniştită, şi astfel luaţi decizii greşite şi aduceţi asupra voastră multă întristare. Tânărul Esau a vrut neapărat mâncarea fratelui său şi şi-a vândut pentru ea dreptul de întâi născut: nu s-a gândit cât de mult îl va dori în viitor. Tinerii Simeon şi Levi au vrut neapărat să o răzbune pe sora lor Dina, şi i-au ucis pe locuitorii din Sihem: nu s-au gândit cât necaz şi tulburare vor aduce astfel asupra tatălui lor Iacov şi asupra întregii sale familii. Iov se pare că s-a temut cel mai mult de nechibzuinţa copiilor săi: este scris că, ori de câte ori aceştia participau la un ospăţ, "după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis de dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: 'Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.' Aşa avea Iov obicei să facă" (Iov 1:5).

Credeţi-mă, lumea aceasta nu e o lume în care să poţi să o duci bine fără să gândeşti, cu atât mai mult în ce priveşte problemele sufletelor noastre. "Nu gândi", îţi şopteşte Satan: el ştie că o inimă neconvertită e la fel ca jurnalele financiare ale unui om de afaceri necinstit, ele nu rezistă în faţa unei inspecţii atente. "Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre", spune Cuvântul lui Dumnezeu, opriţi-vă şi gândiţi-vă, meditaţi asupra acestor lucruri şi fiţi înţelepţi. Un proverb spaniol spune: "Graba vine de la diavol." La fel cum oamenii se grăbesc să se căsătorească şi apoi au o familie nefericită, în acelaşi fel fac greşeli cu privire la sufletul lor într-o clipă, iar apoi suferă consecinţele ani în şir. La fel cum un servitor rău greşeşte şi apoi spune "Nu m-am gândit că aşa o să se întâmple", tot aşa tinerii aleargă spre păcat, iar apoi spun: "Nu m-am gândit la asta, nu părea să fie un păcat." Nu părea să fie păcat! La ce v-aţi fi aşteptat? Păcatul nu va veni la tine să-ţi spună: "Sunt păcat." Nu ţi-ar face un rău prea mare dacă ar proceda aşa. Păcatul întotdeauna pare "bun, plăcut şi de dorit" atunci când îl înfăptuieşti. O, dobândeşte înţelepciunea şi prudenţa! Aminteşte-ţi cuvintele lui Solomon: "Cărarea pe care mergi să fie netedă, şi toate căile tale să fie hotărâte" (Proverbe 4:26).

Unii, îndrăznesc să spun, vor obiecta că cer un lucru prea exagerat; tinereţea nu e perioada vieţii în care oamenii trebuie să fie sobri şi prevăzători. Acestora le răspund, nu sunt prea mulţi din aceştia în zilele noastre. Vorbirea uşuratică, glumele, amuzamentul excesiv, sunt întâlnite peste tot. Sunt de acord că există o vreme pentru orice lucru; însă a privi lucrurile cu neseriozitate şi în glumă poate fi orice altceva, dar nu e un lucru înţelept. Ce spune cel mai înţelept dintre oameni: "Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta. Mai bună este întristarea decât râsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună. Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii" (Eclesiastul 7:2-4). Matthew Henry ne povesteşte despre un mare om de stat din vremea Reginei Elizabeta, care la bătrâneţe s-a retras din viaţa publică şi s-a dedicat gândurilor serioase. Foştii lui tovarăşi de distracţie au venit să-l viziteze şi l-au avertizat că devine prea sobru. "Nu, a răspuns el, "sunt doar serios; şi asta pentru că toţi cei din jurul meu sunt serioşi. Dumnezeu e serios atunci când priveşte la noi, Hristos e serios atunci când mijloceşte pentru noi, Duhul Sfânt e serios atunci când se luptă pentru noi, adevărurile lui Dumnezeu sunt serioase, duşmanii noştri spirituali sunt serioşi în încercarea lor de a ne ruina, sărmanii păcătoşi pierduţi sunt serioşi în iad - de ce atunci să nu fim şi noi serioşi?"

O, tinerilor, învăţaţi să fiţi chibzuiţi! Învăţaţi să examinaţi ceea ce faceţi, încotro vă îndreptaţi. Faceţi-vă timp pentru o reflecţie calmă. Sfătuiţi-vă cu propria voastră inimă, şi staţi liniştiţi. Amintiţi-vă avertismentul meu - Să nu ajungeţi să fiţi pierduţi din lipsă de gândire.

(4) Un alt pericol pentru tineri este dispreţul pentru creştinism.

Acesta e un alt pericol special cu care vă confruntaţi. Observ de fiecare dată că nimeni nu priveşte cu mai puţin respect creştinismul decât tinerii. Nimeni nu se implică mai puţin în serviciile noastre, atunci când sunt prezenţi. Nimeni nu îşi folosesc Bibliile mai puţin, nu cântă mai puţin, nu ascultă predicile mai puţin ca tinerii. Nimeni nu absentează mai frecvent de la întâlnirile de rugăciune, de la studiile biblice şi de la celelalte ajutoare pentru suflet din timpul săptămânii. Tinerii par să creadă că ei nu au nevoie de aceste lucruri - poate că sunt bune pentru bărbaţii şi femeile în vârstă, dar nu pentru ei. Se ruşinează atunci când lasă impresia că le pasă de sufletele lor. Cineva şi-ar putea imagina chiar că ei consideră o ruşine să mergi în cer! Acest dispreţ pentru creştinism, e acelaşi spirit care i-a determinat pe tinerii din Betel să îl batjocorească pe Elisei - şi în legătură cu acest spirit îi avertizez pe toţi tinerii, Aveţi grijă! Se merită să fii creştin, se merită să fii serios în această privinţă.

Dispreţul faţă de lucrurile sfinte e drumul cel mai drept către iad. Odată ce un om începe să glumească în legătură cu orice parte a creştinismului, nu mă mir niciodată atunci când aud că s-a dovedit a fi un necredincios.

Tinerilor, v-aţi hotărât ce aveţi de gând să faceţi? Aţi privit atent la focul care vă aşteaptă, dacă veţi continua să dispreţuiţi creştinismul? Amintiţi-vă cuvintele lui David: "Nebunul zice în inima lui: 'Nu este Dumnezeu.'" (Psalmul 14:1). Nebunul, nimeni altcineva decât un nebun a spus aceste cuvinte. Însă niciodată nu şi-a dovedit afirmaţia! Amintiţi-vă, dacă a existat vreodată o carte care să fi fost dovedită ca adevărată de la început până la sfârşit, prin orice fel de dovezi, acea carte este Biblia. A înfruntat atacurile tuturor duşmanilor şi cusurgiilor. "Cuvântul Domnului este încercat" (Psalmul 18:30). A fost încercat în toate felurile, şi cu cât a fost încercat mai mult, cu atât mai mult s-a dovedit a fi creaţia lui Dumnezeu. Ce veţi crede, dacă nu vreţi să credeţi Biblia? Nu aveţi de ales altceva decât să credeţi un lucru ridicol şi absurd. Fiţi siguri, nimeni nu e mai naiv decât acel om care neagă faptul că Biblia e Cuvântul lui Dumnezeu; iar dacă e cu adevărat Cuvântul lui Dumnezeu, aveţi grijă să nu îl dispreţuiţi.

Unii vă vor spune că sunt lucruri dificile în Biblie, lucruri greu de înţeles. Nu ar fi cartea lui Dumnezeu dacă n-ar fi aşa. Şi ce dacă sunt? Nu dispreţuiţi medicamentele pentru că nu înţelegeţi în detaliu tot ce face medicul cu ele. Însă orice ar spune oamenii, lucrurile necesare pentru mântuire sunt clare ca lumina zilei. Fiţi siguri de asta, oamenii nu resping niciodată Biblia pentru că nu o înţeleg. O înţeleg prea bine; înţeleg că ea le condamnă comportamentul; înţeleg că ea mărturiseşte împotriva păcatelor lor şi îi cheamă la judecată. Încearcă să se convingă singuri că e falsă şi nefolositoare, pentru că nu vor să creadă că e adevărată. Un stil de viaţă păcătos întotdeauna va avea obiecţii faţă de această carte. Oamenii pun la îndoială adevărul creştinismului pentru că nu vor să-l practice.

Tinerilor, când Şi-a încălcat Dumnezeu Cuvântul? Niciodată. Ce a spus, a făcut de fiecare dată; ce a promis, a dus de fiecare dată la îndeplinire. Şi-a încălcat cuvântul în timpul potopului? Nu. Şi-a încălcat cuvântul în privinţa Sodomei şi Gomorei? Nu. Şi-a încălcat cuvântul cu privire la Ierusalimul necredincios? Nu. Şi-a încălcat cuvântul cu privire la evrei, chiar până în zilele noastre? Nu. El nu Şi-a încălcat niciodată cuvântul. Aveţi grijă, nu cumva să vă treziţi că sunteţi printre cei care dispreţuiesc Cuvântul lui Dumnezeu.

Să nu râdeţi niciodată de creştinism. Niciodată să nu glumiţi cu lucrurile sfinte. Să nu îi batjocoriţi pe cei ce sunt serioşi cu privire la sufletele lor. Ar putea veni o vreme când îi veţi socoti fericiţi pe cei de care aţi râs - o vreme când râsetele voastre vor fi transformate în tristeţe, iar batjocora în seriozitate.

(5) Un alt pericol pentru tineri este frica de părerile oamenilor.

"Frica de oameni" este într-adevăr "o cursă" (Proverbe 29:25). E îngrozitor să vezi puterea pe care o are asupra celor mai multe minţi, în special asupra minţilor celor tineri. Puţini par să aibă păreri proprii, sau să gândească pentru ei înşişi. La fel ca peştii morţi, ei se lasă purtaţi de curent: ce cred ceilalţi că e bine, cred şi ei că e bine; ce numesc ceilalţi greşit, numesc şi ei greşit. Nu sunt mulţi gânditori originali în lume. Cei mai mulţi sunt ca oile, merg în urma unui lider. Dacă e la modă să fii romano-catolic, sunt şi ei romano-catolici; dacă e la modă să fii islamic, vor şi ei să fie islamici. Se îngrozesc la gândul că s-ar putea împotrivi curentului vremurilor. Într-un cuvânt, părerea zilei devine religia lor, crezul lor, Biblia lor, Dumnezeul lor.

Gândul "Ce vor spune sau vor gândi prietenii despre mine" înăbuşă orice înclinaţie spre lucruri bune. Teama de a fi privit de ceilalţi, de a fi batjocorit, ridiculizat, împiedică formarea multor obiceiuri bune. Multe Biblii ar fi citite azi, dacă proprietarii lor ar îndrăzni să o facă. Ei ştiu că ar trebui să citească Biblia, însă se tem: "Ce vor spune ceilalţi?" Mulţi genunchi s-ar pleca în această seară în rugăciune, însă teama de oameni îi împiedică: "Ce vor spune soţia mea, fratele meu, prietenul meu, tovarăşii mei, dacă mă vor vedea rugându-mă?" O, ce sclavie josnică e aceasta, şi totuşi cât e de comună! "Mă temeam de popor, şi i-am ascultat glasul", i-a spus Saul lui Samuel, şi astfel ,,am păcătuit, căci am călcat porunca Domnului" (1 Samuel 15:24). "Mă tem de Iudei", a spus Zedechia, împăratul corupt al lui Iuda, de aceea nu a ascultat de sfatul pe care i l-a dat Ieremia (Ieremia 38:19). Irod s-a temut de ce vor crede musafirii lui despre el şi, deşi "s-a întristat foarte mult", a trimis să taie capul lui Ioan în temniţă. Pilat s-a temut să-i ofenseze pe evrei, prin urmare a făcut lucrul despre care conştiinţa îi spunea că e nedrept - L-a dat pe Isus să fie răstignit. Dacă aceasta nu e sclavie, atunci care e?

Tinerilor, vreau să fiţi liberi de această sclavie. Vreau ca fiecăruia dintre voi să nu-i pese de părerile oamenilor, atunci când calea datoriei e clară. Credeţi-mă, e mare lucru să poţi spune: "Nu!" Acesta a fost punctul slab al Împăratului Iosafat, a cedat prea uşor în faţa lui Ahab şi a avut mult de suferit din această cauză (1 Regi 22:4). Învăţaţi să spuneţi: "Nu!" Nu lăsaţi ca teama de a părea nepoliticoşi să vă împiedice de la asta. Când păcătoşii vă ispitesc, să puteţi spune cu hotărâre: "Nu voi ceda în faţa lor" (Proverbe 1:10).

Gândiţi-vă cât de iraţională e teama de oameni. Cât de puţin durează ostilitatea oamenilor, cât de puţin rău vă poate face! "Dar cine eşti tu, ca să te temi de omul cel muritor şi de fiul omului, care trece ca iarba, şi să uiţi pe Domnul, care te-a făcut, care a întins cerurile şi a întemeiat pământul?" (Isaia 51:12-13). Cât de nerecunoscătoare este această teamă! Nimeni nu vă va privi cu mai multă bunăvoinţă din această cauză. Lumea îi respectă întotdeauna pe cei ce îndrăznesc pentru Dumnezeu. O, rupeţi aceste legături, aruncaţi aceste lanţuri care vă leagă! Să nu vă ruşinaţi niciodată să-i lăsaţi pe oameni să vadă că vreţi să mergeţi în cer. Să nu consideraţi o ruşine atunci când arătaţi că sunteţi slujitorii lui Dumnezeu. Nu vă temeţi niciodată să faceţi ce e bine.

Amintiţi-vă cuvintele Domnului Isus. "Nu vă temeţi de cei ce ucid trupul, dar care nu pot ucide sufletul; ci temeţi-vă mai degrabă de Cel ce poate să piardă şi sufletul şi trupul în gheenă" (Matei 10:28). Încercaţi doar să-I fiţi plăcuţi lui Dumnezeu, şi în scurt timp veţi căpăta trecere şi înaintea celorlalţi. "Când sunt plăcute Domnului căile cuiva, îi face prieteni chiar şi pe vrăjmaşii lui" (Proverbe 16:7).

Tinerilor, fiţi plini de curaj. Nu vă îngrijoraţi ce va spune sau ce va gândi lumea: nu veţi fi întotdeauna împreună cu ei. Poate un om să vă mântuiască sufletul? Nu. Oare omul va fi judecătorul vostru în marea şi înfricoşătoarea zi a judecăţii? Nu. Poate un om să vă ofere o conştiinţă bună în această viaţă, o nădejde bună în moarte, un răspuns bun în dimineaţa învierii? Nu! Nu! Nu! Oamenii nu pot face astfel de lucruri. Atunci "Nu te teme de ocara oamenilor, şi nu tremura de ocările lor. Căci îi va mânca molia ca pe o haină, şi-i va roade viermele cum roade lâna" (Isaia 51:7-8). Amintiţi-vă de cuvintele lui Gardiner: "Mă tem de Dumnezeu, de aceea nu mai trebuie să mă tem de nimeni altcineva." Fiţi şi voi ca el.

Acestea sunt avertismentele pe care vi le dau. Puneţi-le la inimă. Merită să vă gândiţi la ele. Greşesc mult dacă ele nu sunt foarte necesare. Facă Domnul ca să nu vi le fi dat în zadar.

Tradus de Florin Vidu


Umblarea Creştinului | Partea 3