RASPUNS:
Filipeni 1:12-14 Vreau sa stiti, fratilor, ca imprejurarile in cari ma gasesc, mai degraba au lucrat la inaintarea Evangheliei. In adevar, in toata curtea imparateasca, si pretutindeni aiurea, toti stiu ca sunt pus in lanturi din pricina lui Isus Hristos. Si cei mai multi din frati, imbarbatati de lanturile mele, au si mai multa indrazneala sa vesteasca fara teama Cuvantul lui Dumnezeu.Fapte 28:30-31 Pavel a ramas doi ani intregi intr-o casa, pe care o luase cu chirie. Primea pe toti cari veneau sa-l vada, propovaduia Imparatia lui Dumnezeu, si invata pe oameni, cu toata indrazneala si fara nici o piedica, cele privitoare la Domnul Isus Hristos.
CA REZULTAT, S-A NASCUT BISERICA ROMEI, CAREIA I-A SCRIS MAI TARZIU.
Astfel, din putinele exemple putem vedea atat in evanghelii cat si in faptele apostolilor si epistole, ca rugaciunea este strans legata de evanghelizare. Ca acestea doua merg in mana si lucreaza impreuna. Ca rugaciunea este nelipsita acolo unde s-a facut evanghelizare eficienta.
CONCLUZIE:
De aici putem deduce ca daca ne-am ruga mai mult am castiga mai mult, in suflete, ocazii pentru Evanghelie si in putere. Cu alte cuvinte, poate daca ne-am ruga am fi mai eficienti in evanghelizarea noastra!
EXEMPLU: In Fapte 1-2 vedem ca primii crestini s-au rugat pentru 10 zile. De la inaltarea lui Isus, pana in Ziua Cincizecimii:
Fapte 1:13-15 Cand au ajuns acasa, s-au suit in odaia de sus, unde stateau de obicei. Erau: Petru, Iacov, Ioan, Andrei, Filip, Toma, Bartolomeu, Matei, Iacov, fiul lui Alfeu, Simon Zilotul, si Iuda, fiul lui Iacov. Toti acestia staruiau cu un cuget in rugaciune si in cereri, impreuna cu femeile, si cu Maria, mama lui Isus, si cu fratii Lui. In zilele acelea, Petru s-a sculat in mijlocul fratilor, numarul celor adunati laolalta era de aproape o suta douazeci…
Apoi, in Ziua Cincizecimii, Petru predica pentru 10 minute si 3.000 de oameni se intorc la Dumnezeu. Eficienta? Cred si eu!
Fapte 2:41 Cei ce au primit propovaduirea lui, au fost botezati; si in ziua aceea, la numarul ucenicilor s-au adaus aproape trei mii de suflete
In zilele noastre, bisericile fac campanii de evanghelizare de 10 zile si se roaga 10 minute, iar la Dumnezeu se intorc 3 oameni! Poate daca ar reversa proportia in favoarea rugaciunii, rezultatele ar fi mai mari.
Cineva (A.C. Dixon) a spus: "Cand ne bizuim pe organizatie, ne alegem cu ceea ce organizatia poate sa faca. Cand ne bizuim pe educatie, ne alegem cu ceea ce educatia poate sa faca. Cand ne bizuim pe elocventa, ne alegem cu ceea ce elocventa poate sa faca, si asa mai departe. Nu vreau sa subestimez nici unul dintre aceste lucruri caci isi au locul lor cuvenit, dar atunci cand ne bizuim pe rugaciune ne alegem cu ceea ce Dumnezeu poate sa faca!"
Lucrul acesta este mai mult decat adevarat in ce priveste efortul evanghelistic al unei biserici. Daca ar fi sa aleaga o metoda anume de evanghelizare al comunitatii ei, sa aleaga rugaciunea! Ea este eficienta si da rezultate. Sa predice Evanghelia asa cum trebuie fara sa omita vreuna din partile ei fundamentale - ca Isus a murit pentru pacatele noastre, fiindca eram pacatosi si pierduti inaintea unui Dumnezeu sfant, dar murind ne-a dat viata si mantuirea - dar si sa se bizuie pe rugaciune ca element necesar in eficientizarea misiunii sale.
Culese din eseele despre rugaciune ale lui E.M.Bounds:
"Predicatorul trebuie sa fie in primul rand si mai ales, un om al rugaciunii. Inima lui trebuie sa treaca prin scoala rugaciunii si sa o absolve cu brio. Doar la scoala rugaciunii poate invata inima lui sa predice. Nici o invatatura nu poate compensa lipsa rugaciunii. Nici sinceritatea, nici studiul si nici darurile nu-i pot suplini lipsa.A le vorbi oamenilor din partea lui Dumnezeu este un lucru mare, insa a-i vorbi lui Dumnezeu pentru oameni, este si mai mare. Cel ce n-a invatat cum sa-i vorbeasca bine lui Dumnezeu pentru oameni, nu le va vorbi niciodata bine si cu un real succes oamenilor, din partea lui Dumnezeu. Pe langa toate acestea, cuvintele fara rugaciune din amvon si venite de la el, sunt cuvinte ce vor ucide"
Ceea ce-i trebuie Bisericii din zilele noastre, nu sunt masinarii (mijloace) mai noi si mai bune, nu organizatii noi si metode mai inedite, ci ii trebuie oameni pe care Duhul Sfant sa-i poata folosi - oameni ai rugaciunii, oameni tari in rugaciune. Duhul Sfant nu opereaza cu masini, ci cu oameni. Nu se coboara asupra unor utilaje, ci asupra oamenilor. El nu unge planuri, ci oameni, si mai exact, oameni ai rugaciunii.
Biserica nu se afla in criza de utilaje, de mijloace, ci de oameni ai rugaciunii. Daca i-ar avea, atunci Biserica din Romania ar fi mai puternica decat Biserica din America, in ciuda echipamentului ei ultramodern. (nota traducatorului!)
Predicarea care omoara este predicarea fara rugaciune. Fara rugaciune, predicatorul aduce moarte, nu viata. Predicatorul care este slab in rugaciune va fi neputincios sa reinvie dand viata. (unei adunari moarte) Predicatorul care a renuntat la rugaciune, ca fiind un element predominant si firesc al lucrarii sale, a golit predicarea lui de puterea de a da viata. Rugaciunea profesionala este si va ramane profesionala, insa rugaciunea de ochii lumii, (caci asta este rugaciunea profesionala - n.tr.) va ajuta predicarea sa-si faca lucrarea ucigatoare. Rugaciunea profesionala, raceste si ucide atat predica cat si rugaciunea. Mare parte din devotiunea absenta si multe din atitudinile ireverente si lenese ale rugaciunilor bisericii, se pot atribui rugaciunilor profesionale de la amvon. Lungi, discursive, seci si moarte, sunt rugaciunile multor amvoane. Lipsite de ungere sau de inima, ele cad asemenea gerului pe toate binecuvantarile inchinarii. Niste rugaciuni aducatoare de moarte, ucigatoare, asta sunt. La suflarea lor, piere orice urma de devotiune. Cu cat sunt mai moarte cu atat mai mult se vor lungi. Nevoia unei rugaciuni scurte, vii, din inima, prin Duhul Sfant, directa, exacta, simpla si unsa, de la amvon, este in mare cautare. O scoala care sa-i invete pe predicatori cum sa se roage, asa cum Dumnezeu valoreaza rugaciunea, ar fi mai benefica unei adevarate pietati, inchinari si predicarii, decat toate seminariile teologice.
Omul ce propovaduieste este omul care se roaga. Iar rugaciunea este arma cea mai puternica a predicatorului. Ea, forta omnipotenta in sine, este cea care da viata si forta la tot.
Predica adevarata se tine in camaruta de rugaciune. Omul, omul lui Dumnezeu, acolo este format. Viata lui, cele mai profunde convingeri ale lui s-au nascut in comuniunea lui tainica cu Dumnezeu. Agonia in lacrimi si povara spiritului sau, cele mai grele si mai bune mesaje, i-au venit pe cand era singur in prezenta lui Dumnezeu. Omul este format de rugaciune. Rugaciunea, formeaza predicatorul. Pastorul, este format de rugaciune.
Amvonul zilelor noastre este slab la rugaciune. Mandria invataturii se opune umilintei rugaciunii. Prea de multe ori, rugaciunea amvonului, este doar oficiala - o performanta savarsita pentru rutina serviciului. Pentru amvonul modern, rugaciunea nu mai este forta din viata lui Pavel sau din lucrarea lui. Orice predicator care nu face din rugaciune un factor primordial al lucrarii sale si al vietii sale, este un slab slujitor al lucrarii lui Dumnezeu si prea neputincios sa duca mai departe cauza lui Dumnezeu, in aceasta lume.
Doar rugaciunea multa este pretul ungerii propovaduirii; rugaciunea multa este unica si singura conditie a pastrarii acestei ungeri. Fara rugaciunea neincetata aceasta ungere nu-i va fi data predicatorului. Fara perseverenta din rugaciune, si ungerea ca si mana pusa la pastrat, va face la randul ei, viermi.
In acest sens Pavel este un exemplu minunat. Daca cineva putea raspandi Evanghelia in virtutea fortei personale, prin puterea mintii, prin cultura, printr-un har personal, printr-o incredintare apostolica din partea Domnului si o chemare cu totul deosebita, omul acesta era Pavel. El este un exemplu extraordinar si in ceea ce priveste faptul ca pentru a avea un succes deplin, predicatorul apostolic adevarat trebuie sa fie sprijinit si de rugaciunile altor oameni. El cere, ravneste, se roaga cu toata pasiunea ca sa primeasca ajutorul tuturor sfintilor lui Dumnezeu.
Oare EXPLICATIA reusitei extraordinare a lui Pavel in EVANGHELIZARE prin rezultate ce au impresionat Biserica si lumea nu consta tocmai in faptul ca a reusit sa concentreze asupra lui si asupra lucrarii mai multa rugaciune decat altii?
Fratilor din Roma el le scrie: "Va indemn dar fratilor pentru Domnul nostru Isus Hristos si pentru dragostea Duhului, sa va luptati impreuna cu mine in rugaciunile voastre catre Dumnezeu, pentru mine" (Romani 15:30). Efesenilor le spune: "Faceti in toata vremea prin Duhul tot felul de rugaciuni si cereri. Vegheati la aceasta cu toata staruinta si rugaciune pentru toti sfintii si pentru mine, ca ori de cate ori imi deschid gura sa mi se dea cuvant, ca sa fac cunoscut cu indrazneala taina Evangheliei" (Efeseni 6:18-19). Celor din Colose le accentueaza: "Rugati-va totodata si pentru noi, ca Dumnezeu sa ne deschida o usa pentru Cuvant, ca sa putem vesti taina lui Hristos, pentru care iata ma gasesc in lanturi: ca s-o fac cunoscut asa cum trebuie sa vorbesc despre ea" (Coloseni 4:3-4). Tesalonicenilor le porunceste cu tarie: "Fratilor, rugati-va pentru noi" (I Tesaloniceni 5:25), iar la biserica din Corint face apel scriindu-le: "Voi insiva ne veti ajuta cu rugaciunile voastre, pentru ca binefacerea facuta noua prin rugaciunile multora, sa fie pentru multi un prilej de multumiri lui Dumnezeu pentru noi" (2 Corinteni 1:11). Aceasta trebuia sa faca parte din lucrarea lor; ei trebuiau sa inalte mana de ajutor a rugaciunii. Ca un indemn de incheiere catre biserica din Tesalonic cu privire la importanta si necesitatea rugaciunilor, Pavel scrie: "Incolo fratilor, rugati-va pentru noi ca, Cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa fie proslavit cum este la voi si sa fim izbaviti de oamenii nechibzuiti si rai" (2 Tesaloniceni 3:1-2). Lui Filimon ii cere sa-i pregateasca un loc de gazduire pentru ca Pavel urma sa-i fie musafir, ca urmare a rugaciunilor lui (Filimon 22).
Atitudinea lui Pavel in aceasta problema, ilustreaza umilinta si patrunderea lui adanca in taina fortelor spirituale care pot ajuta la raspandirea Evangheliei. Mai mult el da o lectie valabila tuturor timpurilor, aratand ca pentru a putea avea reusita in lucrare, el atarna asa de mult de rugaciunile sfintilor. Deci daca Pavel avea nevoie de rugaciunile lor, cu cat mai mare este nevoia astazi ca rugaciunile sfintilor lui Dumnezeu sa se concentreze asupra lucrarii lor!
Pavel nu a avut impresia ca insistenta aceasta cu privire la rugaciune ii va scadea demnitatea, ii va micsora influenta sau va reduce valoarea sfinteniei sale. Si ce-i pasa lui daca aceasta s-ar fi intamplat? El avea nevoie de rugaciunile lor, chiar daca demnitatea lui disparea, daca influenta se naruia si daca reputatia lui se intuneca!
4. PENTRU A BIRUI OPOZITIA. Tesalonicenilor Pavel le cere sa se roage pentru ca Evanghelia sa poata birui opozitia aratata ei de dusmanii ei.
2 Tes.3:1-2 Incolo, fratilor, rugati-va pentru noi ca, Cuvantul Domnului sa se raspandeasca si sa fie proslavit cum este la voi, si sa fim izbaviti de oamenii nechibzuiti si rai; caci nu toti au credinta.
SA AIBE O PROPAGARE RAPIDA!
"Sa se raspandeasca" - "trekho" - in greceste, inseamna literar "a avea cale libera", "a avansa cu repeziciune", "a alerga", "a inainta". Le-a cerut sa se roage ca Dumnezeu sa asigure inaintarea Evangheliei acolo unde se aflau ei, si atat ei cat si mesajul lor sa fie lasati sa inainteze. Sa fie scapati de oponenti. De iudeii care nu doar ca ei nu o primeau, dar ii si intorceau pe altii impotriva ei si a aducatorilor ei.
SA AJUNGA SA FIE CINSTITA
"Sa fie proslavit" - "doxazo" - inseamna sa fie recunoscuta si cinstita, dar si facuta cunoscuta tuturora. Sa devina un mesaj cunoscut de toti.
PENTRU CE SA NE MAI RUGAM?
PACE: Spre exemplu, sa ne rugam pentru pace:
1Tim.2:1-2 Va indemn dar, inainte de toate, sa faceti rugaciuni, cereri, mijlociri, multamiri pentru toti oamenii, pentru imparati si pentru toti cei ce sunt inaltati in dregatorii, ca sa putem duce astfel o viata pasnica si linistita, cu toata evlavia si cu toata cinstea.
In versetele 3 si 4 avem motivul pentru o astfel de rugaciune:
Lucrul acesta este bun si bine primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru, care voieste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului.
In vremurile de pace, Evanghelia se poate raspandi mai usor, iar libertatea de miscare a crestinilor, o poate inainta! Exemplul local: datorita schimbarii politicii guvernului Evanghelia se poate auzi astazi pe strazile Romaniei!
"Conditiile de pace si de liniste pot contribui la raspandirea Evangheliei mantuirii (exemplul caderii "Cortinei de Fier" este graitor, nu?). Desi au fost mantuiti oameni si in conditii de razboi si in vremuri foarte tulburi, Evanghelia asemenea untului topit se poate intinde mai usor in vremurile de pace" (William Hendricksen; Michael Cocoris)
In timpul "mineriadelor" oamenii au fost mai mult preocupati de politica decat de starea sufletelor lor. Atentia lor a fost atrasa de tulburarile sociale si nu se tulburarile sufletesti!
INCHEIERE
De ce este necesara rugaciunea in evanghelizare?
- cu ea aduci oameni la Hristos
- la evanghelizare; Domnul secerisului va scoate lucratori!
- creeaza cadrul social in care Evanghelia sa poata
sa se raspandeasca mai usor
- biruieste opozitia impotriva ei
- pentru indrazneala, curaj
- pentru prilejul in care sa se faca cunoscuta
UN SCURT AVERTISMENT:
Rugaciunea nu este un indemn la inactivitate, la lenevie spirituala. O scurtatura spre succesul evanghelizarii. Ea este in schimb o resursa de putere pentru cel pregatit si gata sa predice Evanghelia la timp si ne la timp. Rugaciunea nu este un inlocuitor al prezentei noastre pe strada sau in parc. Ea nu suplineste lipsa marturiei personale. Tu insuti poti fi raspunsul la propria ta rugaciune. De aceea, dupa ce te rogi, cauta un prilej, o usa, si cand apare foloseste-te de el. Rugati-va ca si fetita ce a spus, "niciodata sa nu-i ceri ceva lui Dumnezeu ce poti face tu insuti" "M-am rugat lui Dumnezeu sa-l opreasca pe fratele meu de la prinsul pasarilor si cred ca rugaciunii mele s-a raspuns. I-am stricat coliviile si capcanele!" Sa ne rugam si sa evanghelizam!
[Partea a III-a Elemente De "Succes" Ale Bisericii Primare]