Duminica, 15 octombrie, 2000
Autor: Teodor Macavei
Dupa studiul general de data trecuta al cartii profetului Ieremia, astazi revenim asupra "profetilor mici".
INTRODUCERE
Situare in Biblie - Cartea profetului Habacuc se gaseste dupa Naum si inainte de Tefania, doi profeti despre care deja am studiat. Cartea lui Habacuc cuprinde doar trei capitole. O carte relativ scurta, totusi plina de semnificatie, si care poate fi citita toata odata.
Cartea acestui profet contine o singura profetie impartita in doua parti.
1. Prima parte (cap.1-2) contine un dialog de intrebari si raspunsuri purtat intre profet si Dumnezeu si prilejuit de prevestirea pedepsirii Iudeii prin intermediul babilonienilor, iar
2. cea de-a doua (cap.3) consta in laudarea poetica a interventiei lui Dumnezeu in lume pentru a aduce mantuirea tuturor celor ce au trait prin credinta, asa cum profetul recunoaste ca El a mai facut-o in trecut.
Cu o suta de ani inainte, profetul Isaia prezisese caderea Iudeii in robia Babilonului drept pedeapsa pentru pacatele ei, Habacuc fiind profetul care apare exact in pragul acestei perioade pentru a fi martor la implinirea profetiei predecesorului sau.
Alaturi de Ecleziastul si Iov profetia lui Habacuc face parte din sectiunea de filozofie sacra a Bibliei deoarece vedem in aceasta carte ca are loc un schimb polemic de intrebari si raspunsuri intre profet si Dumnezeu asupra unor chestiuni binecunoscute care framanta omul zilelor noastre.
Cartea lui Habacuc se aseamana celei a lui Iona pentru ca fiecare capitol debuteaza cu o intrebare care-l framanta pe profet si se incheie cu experienta pe care o traieste profetul, experienta raspunsului pe care-l da Dumnezeu la nedumeririle sale.
Sa nu uitam sa "traducem" in limba romana moderna unii dintre termenii folositi in aceasta traducere Cornilescu. Altfel s-ar putea sa ramanem nedumeriti. Printre acestia amintesc "silnicie" care inseamna "violenta".
STRUCTURA - Cartea poate fi structurata in trei parti:
Proorocia incepe cu un...
1:2 PANA CAND VOI STRIGA CATRE TINE, DOAMNE, FARA S-ASCULTI? PANA CAND MA VOI TANGUI TIE, FARA SA DAI AJUTOR?
3:18 EU TOT MA VOI BUCURA IN DOMNUL, MA VOI BUCURA IN DUMNEZEUL MANTUIRII MELE!
Tema care incununeaza cartea este "cel neprihanit va trai prin credinta". Daca Habacuc nu ar fi avut credinta sa astepte raspunsurile lui Dumnezeu la intrebarile sale chinuitoare s-ar fi dovedit lipsit de neprihanire.
DESPRE AUTOR
Numele sau evreiesc, cu rezonanta deosebita, ce suna putin nostim in romaneste, inseamna "imbratisare", sau "imbratisarea dragostei". Martin Luther ofera o definitie deosebita a acestui nume, spunand ca "Habacuc inseamna cel ce-l imbratiseaza pe altul, il ia in brate. Habacuc isi strange la piept poporul, il mangaie si-l incurajeaza ca pe un copil ce plange asigurandu-l ca, daca asa vrea Dumnezeu, va fi bine la urma".
El este supranumit "Toma necredinciosul" Vechiului Testament. El este omul care pune intrebarile nelinistitoare si chinuitoare ce ne apartin noua tuturor.
MANGAIERE SI SUSTINERE
Cartea lui Habacuc aduce mangaiere in una dintre cele mai tulburatoare probleme ale omului. Si anume, de ce ingaduie Dumnezeu sa se intample unele lucruri. Mai ales cele rele. Nu cunosc o intrebare mai actuala decat aceasta.
Citind profetia lui Habacuc veti descoperi ca problema cu care s-a confruntat si la care in cele din urma a primit raspunsul, devenind astfel un mangaietor si un sustinator al poporului sau aflat in necaz, este exact ACEEASI PROBLEMA cu care noi ne confruntam in zilele noastre. Profetul a trait intr-o vreme cand nimic nu mergea bine. Intr-o vreme de imoralitate, de violenta, de coruptie, de ura, generalizate. Din nou afirm cat de potrivite sunt studiile acestor profeti pentru vremurile prin care tara noastra trece! Avem nevoie sa studiem profetii!
CONVINGERE. Acesta este motivul pentru care doresc sa ne angajam in studiul intregului Cuvant al lui Dumnezeu si nu doar al unor portiuni ale lui, deoarece el contine raspunsuri la cele mai profunde si chinuitoare intrebari ale noastre. Insa pentru a ajunge la ele trebuie sa cercetam mai indeaproape Scriptura si trebuie sa-i luam in considerare toate partile, fara exceptie. Raspunsurile lui Dumnezeu la intrebarile noastre sunt presarate in diferite locuri ale ei.
Unii dintre rabinii din trecut au vazut o legatura intre numele profetului si intamplarea din 2 Imparati 4:16 unde profetul Elisei ii spune Sunamitei "la anul pe vremea aceasta vei tine in brate un fiu", sustinand ca acest fiu este de fapt profetul Habacuc. Asta inseamna ca el sa fi trait in sec. al IX-lea in. de H., lucru care nu se potriveste deloc cu conditiile morale si istorice pe care cartea sa le descrie, si nici cu mentiunea caldeenilor care nu erau atunci deloc proeminenti pe scena lumii.
Multe alte legende au fost generate in jurul numelui si persoanei sale.
Cartea apocrifa "Bel si balaurul" sustine ca Habacuc i-a dus paine si ciorba lui Daniel in timp ce acesta se afla in groapa cu lei, salvandu-i astfel viata. Se spune ca un inger este cel ce l-a dus pe Habacuc la Daniel.
1:1 "Proorocia descoperita proorocului Habacuc"
Alti comentatori mai recenti (Keil) au sugerat, datorita rubricii de incheiere si mentionarii instrumentului cu coarde al psalmistului, ca Habacuc ar fi fost un levit ce participa la inchinarea din Templu. Dar nici David si nici Ezechia nu au fost leviti si totusi au cantat in Templu cu instrumentul cu coarde (vezi, Isaia 38:20). In acelasi timp el singur se identifica drept "profet", nu levit (1:1). Aceasta pare ca a fost ocupatia lui. Unii au fost pastori, altii preoti, dar Habacuc este de profesie profet.
Din pacate cartea sa nu ofera nici un fel de alte date biografice. Nici despre localitatea de unde provine, nici despre regii in timpul carora a proorocit. Spune doar ca este un profet ceea ce poate da de inteles ca este binecunoscut si ca aceasta prezentare a sa e suficienta.
Dupa citirea cartii, noi putem adauga ca Habacuc este si poet. Profet si poet.
Cel mult putem sa deducem ca a fost un contemporan al lui Ieremia si Tefania, si, alaturi de acestia, a prezis invazia babiloniana si pustiirea Ierusalimului.
VREMEA SCRIERII CARTII
Este scrisa probabil in vremea domniei lui Ioiachim (609-597). Unii sugereaza ca ar fi scrisa in timpul domniei lui Iosia, dar conditiile morale descrise de Habacuc sunt mult mai sumbre decat cele din perioada de inviorare initiata de acest rege reformator.
Habacuc apare exact in preajma disparitiei regatului Iudeii, inainte de intunericul robiei babiloniene.
Conditia spirituala a Iudeii in vremea lui Habacuc este deplorabila. Doar la vreo zece ani dupa reformele lui Iosia si in pragul cuceririi ei de catre babilonieni, tara era caracterizata de coruptie si de nedreptate. Ioiachim a fost un rege rau. In frunte cu liderii poporului, tara era plina de idolatrie:
2Cronici 36:14 Toate capeteniile preotilor si poporul au inmultit si ei faradelegile, dupa toate uraciunile neamurilor; si au pangarit Casa Domnului, pe care o sfintise El in Ierusalim.Iata conditiile sociale care predominau in Iudea vremii lui Habacuc.1:3,4 "Pentru ce ma lasi sa vad nelegiuirea si Te uiti la nedreptate? ...Asuprirea si silnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, si se starneste galceava. De aceea legea este fara putere, si dreptatea nu se vede, caci cel rau biruieste pe cel neprihanit, de aceea se fac judecati nedrepte."
1:13 Ochii Tai sunt asa de curati ca nu pot sa vada raul, si nu poti sa privesti nelegiuirea! Cum ai putea privi Tu pe cei misei, si sa taci, cand cel rau mananca pe cel mai neprihanit decat el?
Poate uneori ne intrebam si noi, romanii: Oare Dumnezeu sta nepasator fata de coruptia, hotia si nedreptatea din tara noastra? S-ar putea sa ajungem si noi la niste raspunsuri, ca Habacuc!
Cert este ca, daca Dumnezeu este asa cum il stim, El nu sta nepasator!
Forma literara a scrierii
Incheierea cartii cu formula "Catre mai marele cantaretilor. De cantat cu instrumente cu coarde." (Hab.3:19) demonstreaza ca aproape toata cartea, sau o mare parte a ei, este de fapt un cantec, un psalm. Cel putin ultimul capitol este limpede un psalm (deci, o cantare) de o frumusete rara.
Teologie pe note...
Este interesant cum, in fata raspunsurilor pe care le primeste de la Dumnezeu, profetul inalta un psalm de lauda la adresa Lui. Altii poate s-ar fi asezat la masa de scris si ar fi "nascocit" pe loc zece volume de teologie. Habacuc, in schimb, recomanda ca ultima parte a scrierii sale sa fie cantata. Interesant! Teologie pe note muzicale!
MESAJUL CARTII
Profetia lui Habacuc este cartea unei polemici "civilizate" cu Dumnezeu. A unui "schimb" intre om si Dumnezeu.
Cartea debuteaza in disperare si se incheie in speranta si mangaiere. Motivul disperarii este rautatea Iudeii aparent ignorata la inceput de Dumnezeu dar apoi pedepsita de catre un popor si mai rau decat ei, babilonienii, fapt care ii ridica intrebari profetului pe care acesta le pune in mod cuvenit lui Dumnezeu, nu omului.
Vedem ca dupa ce Dumnezeu ii raspunde, profetul prinde curaj pentru ca Acesta ii arata ca la randul lor, babilonienii nu vor ramane nepedepsiti pentru pacatosenia lor.
Vernon McGee spune, "Cartea incepe cu un semn de intrebare si se incheie cu un semn de exclamatie".
Habacuc este un mare "DE CE". De ce Dumnezeu ingaduie raul din lume, este o intrebare pe care fiecare om si-o pune.
Profetia pe care acesta o scrie reprezinta raspunsul la intrebarea, "va face Dumnezeu dreptate in lume?" "Va pedepsi Dumnezeu toata nedreptatea din aceasta lume?" "Face Dumnezeu ceva impotriva tot raului din lume?"
URMARITI DERULAREA DIALOGULUI
(avem in fata "sectiunea de intrebari si raspunsuri" a Vechiului Testament).
Intrebare: de ce ingaduie Dumnezeu raul? 1:1-4
Raspuns: Dumnezeu ii ridica pe caldeeni pentru a pedepsi rautatea Iudeii. 1:5-11
Intrebare: de ce ingaduie Dumnezeu ca poporul Sau sa fie pedepsit de un neam mult mai pacatos decat acesta? De ce nu-i nimiceste pe acestia intai? (nu uitati de raspunderea imensa pe care o aduce privilegiul de a fi poporul Sau!)
Raspuns: La randul lor babilonienii vor fi pedepsiti pentru ca Domnul este drept si nu va trece cu vederea raul nimanui. Il lauda pe Dumnezeu si-si reafirma increderea in El.
Sa observam perspicacitatea profetului, implicarea acestuia in probleme filozofice pe care lumea si le-a pus dintotdeauna. Totusi, sa observam si practica consecventa a acestuia. Toate problemele pe care le are le duce inaintea lui Dumnezeu.
Vedem astfel ca intrebarile nu sunt interzise in credinta, dimpotriva o credinta solida este bazata pe raspunsuri reale la probleme serioase.
Sa observam practica profetului -- 2:1 "M-am dus la locul meu de straja, si stam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul, si ce-mi va raspunde la plangerea mea."
McGee spune ca Habacuc a dus lucrurile tainice in locurile ascunse. Unul dintre acestea se gaseste in rugaciune, inaintea lui Dumnezeu, cand ii arata lui Dumnezeu ce-l framanta pe el.
Sa observam apoi cum asteapta rabdator raspunsul si nu speculeaza -- 2:1-3 "M-am dus la locul meu de straja, si stam pe turn ca sa veghez si sa vad ce are sa-mi spuna Domnul, si ce-mi va raspunde la plangerea mea. Domnul mi-a raspuns, si a zis: ,,Scrie proorocia, si sapa-o pe table, ca sa se poata citi usor! Caci este o proorocie, a carei vreme este hotarata, se apropie de implinire, si nu va minti; daca zaboveste, asteapta-o, caci va veni si se va implini negresit."
Hab.1:2,3 Pana cand voi striga catre Tine, Doamne, fara s-Asculti? Pana cand ma voi tangui Tie, fara sa dai ajutor? Pentru ce ma lasi sa vad nelegiuirea, si Te uiti la nedreptate? Asuprirea si silnicia se fac supt ochii mei, se nasc certuri, si se starneste galceava.
De multe ori m-am intrebat si eu de ce Dumnezeu permite sa vedem atata rau si suferinta inaintea ochilor? Acum stiu ca vrea sa ne invete ceva.
"Pana cand voi striga catre Tine, Doamne...? Pentru ce ma lasi sa vad atata violenta si nedreptate?" Nu sunt acestea niste strigate potrivite si pentru zilele noastre? Avem inaintea noastra problema rugaciunii fara raspuns! Habacuc este un om care sufera din pricina starii natiunii lui. Vede cum totul merge rau. Oamenii traiesc in pacat, in toata tara exista tulburari, violenta, nedreptate si coruptie. Cei ce sunt pusi sa o conduca si sa o indrepte nu fac nimic. Cand certurile sunt aduse inaintea tribunalelor, acestea nu fac dreptate fiindca sunt corupte. Legea este incalcata in mod regulat si total dispretuita!
Asadar il vedem pe Habacuc tulburat si foarte ingrijorat de ce se intampla in jurul lui. Ce face atunci?
1:4 De aceea legea este fara putere, si dreptatea nu se vede, caci cel rau biruieste pe cel neprihanit, de aceea se fac judecati nedrepte.
Atentie, avem de invatat de la el!!!
Dar, fiind un om al lui Dumnezeu, stie ca singurul lucru care mai ajuta este sa duca aceste probleme inaintea lui Dumnezeu, in rugaciune. Ceea ce-l si vedem imediat ca face. A mai facut-o si o face acum.
Problema este ca nu primeste de indata un raspuns si atunci se simte dezorientat. Confuz, incurcat si mirat. Nu-si ascunde sentimentele fata de Dumnezeu si vedem ca nici Dumnezeu nu condamna sinceritatea profetului. Este mult mai recomandabil sa pufaim si sa fim indignati in rugaciune decat inaintea oamenilor!
"Doamne, cat mai trebuie sa ma rog pentru problemele astea? Nu pari sa faci nimic. Am asteptat o schimbare, o trezire, am asteptat sa se intample ceva si... nimic. Cat mai trebuie sa o tin asa?"
Ai gandit vreodata asa? Te-ai rugat vreodata asa? Totul pare nemiscat. Nimic nu se schimba. Si totusi, Dumnezeu lucreaza si este exact ceea ce-i cere lui Habacuc sa bage de seama, privind in jur.
1:5-6a "Aruncati-va ochii printre neamuri, si priviti, uimiti-va, si ingroziti-va! Caci in zilele voastre voi face o lucrare, pe care n-ati crede-o daca v-ar povesti-o cineva! Iata, voi ridica pe Haldei..."
Dumnezeu ii atrage atentia lui Habacuc ca El ii raspunde la rugaciuni, doar ca acesta nu vede cum.
"Tu Habacuc ma acuzi de tacere, dar Eu nu tac. Poate nu stii cum sa recunosti raspunsul Meu, dar Eu am raspuns. Insa raspunsul este atat de diferit de ceea ce tu te astepti incat nu-l vei recunoaste, sau crede, nici daca ti l-as spune Eu." Dupa aceea Dumnezeu comenteaza asupra activitatii Sale:
1:6-11 "Iata, voi ridica pe Haldei, popor turbat si iute, care strabate intinderi mari de tari, ca sa puna mana pe locuinte cari nu sunt ale lui. El este grozav si infricosat; numai din el insusi ii iese dreptul si marirea lui. Caii lui sunt mai iuti decat leoparzii, mai sprinteni decat lupii de seara, si calaretii lui inainteaza in galop de departe, zboara ca vulturul care se repede asupra prazii. Tot poporul acesta vine numai ca sa jefuiasca; privirile lui lacome cauta inainte, si strange prinsi de razboi ca nisipul. Isi bate joc de imparati, si voivozii sunt o nimica pentru el, rade de toate intariturile, caci gramadeste pamant, si le ia. Apoi aprinderea i se indoieste, intrece masura si se face vinovat, caci puterea lui o ia ca dumnezeu al lui!"
ACESTA ESTE PRIMUL RASPUNS AL LUI DUMNEZEU DAT LUI HABACUC. Partea uimitoare a acestei profetii este ca nu se adreseaza cuiva anume ci mai degraba constituie un dialog generic intre Dumnezeu si om. De aceea ea este actuala in orice veac. Fiecare dintre noi se poate pune in locul lui Habacuc, pentru ca noi toti ne confruntam cu aceste probleme.
Care este neamul care "baga groaza" in toti? Haldeii. Acest popor razboinic, crud si nemilos va matura continente si va ingenunchia neamuri fara ca nimic sa para sa-l opreasca. Dumnezeu spune ca El se gaseste in spatele aparitiei pe scena lumii a acestui neam infricosator. Cu toate acestea, haldeii nu au nici un dumnezeu, ci sustin ca puterea este dumnezeul lor si se incred doar in taria lor. Ridicarea acestui neam reprezinta raspunsul initial la intrebarea lui Habacuc.
Cu siguranta acest raspuns l-a uluit pe Habacuc. Nu a stiut ce sa mai zica. Urmeaza un moment de tacere, apoi profetul incepe din nou sa reflecteze. A crezut ca are o singura problema la inceput, iar acum s-a ales cu doua si mai mari!
Oare Dumnezeu vrea sa o rezolve pe prima creand o a doua problema, si mai mare?
Asta este exact ceea ce-i stupefiaza pe toti cei ce privesc la lumea zilelor noastre. Lucrarea lui Dumnezeu, de-a lungul timpului, a pus credinta multora la grea incercare. Este greu de inteles cum Dumnezeu pare sa treaca cu vederea rautatile mari ale Iudeii, dar si mai greu de inteles ca, pentru a le pedepsi, Dumnezeu vrea sa foloseasca un popor si mai rau decat ei! Pe babilonieni. De ce ingaduie Dumnezeu sa se intample lucruri ingrozitoare in istoria popoarelor?
Se spune ca, in urma unui sondaj efectuat in universitati, prima intrebare pe care toti ar pune-o lui Dumnezeu ar fi: "Cum poate un Dumnezeu iubitor si drept sa ingaduie ca oamenii sa sufere atat? De ce ne-a creat pentru ca apoi sa permita asemenea grozavii sa ameninte viata noastra, boli si nenorociri la tot pasul?"
Desigur, multi filozofi se grabesc sa raspunda la aceste intrebari afirmand ca nu exista Dumnezeu. Viata noastra este pur materiala si se desfasoara la voia intamplarii. Omul insusi este un rezultat al sansei.
Motivul pentru care ajung la aceste concluzii se datoreaza aparentei inactivitati a lui Dumnezeu.
Felul in care lucreaza El este intotdeauna invaluit de mister. Caile Lui sunt nepatrunse, necunoscute noua. Trebuie sa recunoastem ca exista momente cand pur si simplu nu intelegem felul in care El lucreaza. Ca si in cazul caldeenilor, instrumentele pe care alege adesea sa le foloseasca sunt iesite din comun. Dumnezeu lucreaza de cele mai multe ori imprevizibil si actioneaza neasteptat. Foloseste oamenii cel mai putin vrednici, cel mai putin recomandabili. Unul din lucrurile pe care le descoperi daca-L cunosti intr-o oarecare masura este ca Ii place sa ne surprinda, cat si sa ne incurce pentru a ne creste credinta, iar varietatea lucrarilor Sale este atat de mare, incat mintile noastre nu pot sa o cuprinda.
Aceasta este problema agravata a lui Habacuc.
Intai este mirat de aceasta liniste/inactivitate din partea lui Dumnezeu. Apoi, cand aude cum va lucra Dumnezeu, el este si mai mirat.
Dar in partea urmatoare a cartii el face un lucru intelept prin care ne arata cum se trateaza o astfel de problema. Ce faci in fata acestei aparente inactivitati din partea lui Dumnezeu? Apoi, daca El actioneaza, ce faci cand Il vezi lucrand intr-un mod care iti este necunoscut, de neinteles?
METODA PROFETULUI DE REZOLVARE A DILEMELOR
Una dintre nevoile vietii noastre crestine este de a afla METODA cu care sa abordam probleme de felul acesta. "Metoda" poate fi schitata foarte simplu. Cuprinde patru pasi care pot fi urmati usor urmarindu-l pe profet.
Fara a discredita rugaciunea, sa observam ca nu este ceea ce profetul a facut intai de toate! Contrar parerii unora dintre cei care se confrunta cu astfel de probleme filozofice, nu va recomand rugaciunea ca subterfugiu imediat (ca mijloc neconditionat), in cazul unor astfel de infruntari!
I. Intai de toate, opreste-te si gandeste. Nu reactiona emotional in fata problemei. Roada Duhului este stapanirea de sine (Gal: 5). Deci, opreste-te si gandeste-te. La ce? Trage aer in piept si mediteaza la o floare!? Nu, nu asta vreau sa spun! Vezi mai jos...
II. Aminteste-ti lucrurile esentiale/fundamentale/elementare/simple pe care le cunosti despre Dumnezeu. Inainte sa incerci sa rezolvi imediat problema adu-ti aminte intai ce stii (ti s-a revelat) despre caracterul si atributele lui Dumnezeu, apoi fa legatura cu problema. "Recapituleaza" tot timpul ce stii despre Dumnezeu. RECAPITULEAZA!!
III. Compara problema ce se ridica cu aceste revelatii ale caracterului lui Dumnezeu.
IV. Daca pana aici nu obtii un raspuns, atunci recurge de indata la rugaciune pentru a-I cere Lui sa-ti descopere un raspuns potrivit caracterului si naturii Sale.
Aceasta vedem ca este "metoda" profetului! Inainte de toate, incepe sa se gandeasca la Dumnezeu:
1:12 Doamne, nu esti Tu din vesnicie, Dumnezeul meu, Sfantul meu? Nu vom muri! Doamne, Tu ai ridicat pe poporul acesta ca sa-Ti implinesti judecatile Tale; Tu, Stanca mea, l-ai ridicat ca sa dai prin el pedepsele Tale!
"Nu esti Tu din vesnicie?"
Habacuc si-a amintit cateva lucruri importante despre Dumnezeu in acest verset. "Nu esti Tu din vesnicie?" Primul lucru pe care si-l aduce aminte in imprejurari intr-adevar dramatice, dar trecatoare, este ca Dumnezeul pe care el il cunoaste "vine din vesnicie". El este deasupra timpului si este Stapanul circumstantelor. Nimic nu se intampla in istoria omenirii "din intamplare"! Totul este "dirijat", "orchestrat" si "interpretat" de El. El este Marele Profesor de istorie. El este Alfa si Omega, Inceputul si Sfarsitul. El a fost inainte de inceput si va mai fi dupa sfarsit! El este Dumnezeul Vesniciei.
Babilonienii pot parea ca sunt stapanii lumii, ca puterea lor ii zdrobeste pe toti, dar puterea Celui din vesnicie este mai mare pentru ca nu este vremelnica si trecatoare ca a lor. Dupa cum stim, puterea lor a durat atat cat a fost nevoie de ea: 70 de ani in care iudeii au fost tinuti in robie de ei. Odata ce Domnul a hotarat eliberarea iudeilor si intoarcerea lor in Palestina, puterea babilonienilor s-a stins.
"Nu vom muri"
Daca El este asa, atunci profetul isi da seama ca in ciuda aparentei exterminari momentane a iudeilor de catre teribilii babilonieni, totusi ei nu vor muri. Samanta lor nu va disparea si natiunea lor nu va fi exterminata. De ce? Pe ce baza afirma Habacuc asta?
Amintindu-si cum este Dumnezeul lui, Sfant, Stanca, din Vesnicii, profetul este inca odata convins ca El isi va tine partea lui de legamant avramic.
Dumnezeu i-a promis lui Avraam ca va ridica un neam care va fi intotdeauna poporul Lui si ca nu va ingadui ca acesta sa dispara de pe Pamant, oricat de mult si-ar dori palestinienii, sau alti dusmani adjurati de azi ai Israelului. Ati vazut ce se intampla acum in Israel, Palestina si teritoriile ocupate?
"Nu vom muri!" ar trebui sa scrie in toate ziarele de maine ale Israelului!
APLICA: Multi oameni se poarta in fata circumstantelor vietii asa cum se poarta tinerii nostri in gara cand trebuie sa plece in armata. Ca inaintea unui sfarsit, si ca si cum pleaca undeva de unde nu se mai intorc. Astfel, beau pana uita si se vaita si zbiara de disperarea despartirii. Multi crestini se poarta asa in mijlocul unor imprejurari mai dificile ale vietii lor, cand de fapt ar trebui sa-si aminteasca toate calitatile sigure ale Dumnezeului pe care-L slujesc! Hei, nu-i sfarsitul lumii!!!!
Intr-adevar, caldeenii vor provoca pustiirea groaznica a Iudeii, dar iudeii nu vor muri. Ii vor duce in robie si ii vor omori pe multi, dar ca neam, nu vor disparea. O, cat de multi au vrut sa faca neamul acesta sa dispara! De la Hamaan la Hitler, la Saddam si Arafat. N-au reusit, si nu vor reusi niciodata! In fata acestei amenintari grozave, profetul isi aminteste de acest legamant, de credinciosia si de caracterul neschimbator al lui Dumnezeu.
"Stanca mea"
Acelasi lucru il sugereaza si afirmatia profetului cum ca El este "Stanca lui". Nu inseamna ca Dumnezeu este neclintit in hotarari si ca are un caracter care nu sufera nici o schimbare?
Ca Dumnezeu al legamantului, El nu-si va abandona definitiv poporul in mainile cruzilor caldeeni, dar fiindca poporul Iudeii a incalcat partea lui de legamant, el va avea de suferit niste consecinte (vezi, Deut.32). Iata deci ca Dumnezeu ii ridica pe caldeeni tocmai pentru a fi instrumentul Sau de pedepsire a iudeilor.
Evrei 1:10-12; 13:8 si iarasi: ,,La inceput, Tu, Doamne, ai intemeiat pamintul; si cerurile sunt lucrarea mainilor Tale. Ele vor pieri, dar Tu ramAi; toate se vor invechi ca o haina; le vei face sul ca pe o manta, si vor fi schimbate; dar Tu esti acelasi; si anii Tai nu se vor sfarsi.`` ...Isus Hristos este acelasI ieri si azi si in veci!
"Sfantul meu"
Fiind "Sfant", Dumnezeu nu face ceva ce-i contrazice natura. Ridicarea si folosirea caldeenilor ca instrument al Sau de pedeapsa asupra Iudeii nu este contrara naturii Sale sfinte. Dimpotriva, a lucrat adesea in acest fel in istoria poporului Israel. Tocmai datorita sfinteniei Sale nu poate trece cu vederea nelegiuirea strigatoare la cer a Iudeii si o pedepseste!