Duminică, 18 Aprilie, 1999

Elementele de Structură

Elemente ale interpretării

La sfârşitul acestui studiu aceste trei obiective trebuie să poată fi atinse:

* Cum se separă ideile principale de cele subordonate.
* Să se recunoască cuvintele ce determină sensul pasajelor - "indicatorii structurali"
* Să se facă schiţa unui pasaj şi să se afle ideea lui principală.

Să luăm un text biblic şi să aflăm care este tema lui principală, care este învăţătura pe care o transmite, şi să se facă schiţa lui. Gal.5:16-26

16 Zic dar: umblati cârmuiti de Duhul, si nu împliniti poftele firii pamântesti.
17 Căci firea pamânteasca pofteste împotriva Duhului, si Duhul împotriva firii pamântesti: sunt lucruri
otrivnice unele altora, asa că nu puteti face tot ce voiti.
18 Dacă sunteti călăuziti de Duhul, nu sunteti supt Lege.
19 Si faptele firii pamântesti sunt cunoscute, si sunt acestea: preacurvia, curvia, necurătia, desfrânarea,
20 închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neîntelegerile, desbinările, certurile de partide,
21 pizmele, uciderile, betiile, îmbuibările, si alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Împărătia lui Dumnezeu.
22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinciosia,
23 blândetea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege.
24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au răstignit firea pamânteasca împreună cu patimile si poftele ei.
25 Dacă trăim Duhul, să si umblăm prin Duhul.
26 Să nu umblăm după o slavă desartă, întarâtându-ne unii pe altii, si pizmuindu-ne unii pe altii.

1) DESCOPERĂ IDEILE PRINCIPALE ŞI IDEILE SUBORDONATE

Astfel, unul din primele lucruri care trebuie să se facă este să se separe ideile principale şi ideile subordonate ale autorului. De ce? Pentru că astfel descoperim şirul ideilor autorului biblic (filonul logic), şi urmărind dezvoltarea ideilor sale putem afla care este ideea principală pe care doreşte să o comunice.

Făcând această schiţă a ideilor principale şi subordonate se poate afla logica autorului şi încotro îndreaptă el cititorul. Spre ce concluzie ne conduce, care învăţătură doreşte să o transmită. Ea poate să servească drept schelet pentru o predică sau drept bază a unei lecţii biblice!

Prin această separare a ideilor principale de cele subordonate noi beneficiem de o modalitate vizuală de a descoperi logica unui pasaj. Totul constă în aşezarea pe hârtie a acestor idei sub forme prescurtate şi în trepte (scară). De la extrema stângă a paginii încep ideile principale, apoi mai la dreapta, cele subordonate. Practic, aceasta este o fragmentare vizuală a textului, în funcţie de ideile sale.

Aşa arată :

Galateni 5

Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor mosteni Împărătia lui Dumnezeu.

22 Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credinciosia, 23 blândetea, înfrânarea poftelor.

Împotriva acestor lucruri nu este lege.

24 Cei ce sunt ai lui Hristos Isus, si-au răstignit firea pamânteasca împreună cu patimile si poftele ei.

25 Dacă trăim Duhul, să si umblăm prin Duhul.

26 Să nu umblăm după o slavă desartă, întarâtându-ne unii pe altii, si pizmuindu-ne unii pe altii.

Se poate observa că există mai multe niveluri de propoziţii subordonate. La rândul tău poţi să iei orice text din Biblie şi să faci o separare a ideilor principale de cele subordonate.

2) MARCAREA ELEMENTELOR DE STRUCTURĂ

Odată ce s-a făcut această separare a ideilor pasul următor este să se marcheze elementele de structură care arată modul în care autorul îşi dezvoltă idee principală. Prin marcarea lor, mintea ta se va obişnui să recunoască imediat logica autorului şi să înţeleagă ce anume vrea să spună.

Elementele de Structură

Indicatorii structurali arată modul în care scriitorul biblic şi-a dezvoltat ideea. Observându-i, înţelegi structura pasajului şi ideea principală îţi va fi mult mai evidentă în textul biblic. Cunoaşterea acestor elemente structurale este necesară pentru interpretare. A le recunoaşte în text te va ajuta să înţelegi sensul lui.

1) Asocierea - cuvântul "şi"

Definiţie: Suprapunerea (sau, unirea) unor idei sau gânduri similare cu scopul de a sublinia ideea iniţială.

Prin "asociere" se subliniază o idee, se accentuează un concept biblic, Dumnezeu repetă şi întăreşte ceea ce vrea să comunice prin ideea iniţială, de start.

Exemplu: Psalmul 1, vers.2 şi 3.

1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreste pe calea celor păcătosi, ŞI nu se asează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îsi găseste plăcerea în Legea Domnului, ŞI zi si noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lânga un izvor de apă, care îsi dă rodul la vremea lui, si ale cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârsit.

Observă cum toată părţile acestor versete sunt legate prin cuvântul "şi". Omul neprihănit este cel ce îşi găseşte plăcerea în legea Domnului "şi" meditează asupra ei "şi" care este ca un pom, "şi" ale cărui frunze nu se vor veşteji, "şi" cel ce duce totul la bun sfârşit. Astfel este caracterizat omul lui Dumnezeu, iar prin asocierea acestor idei ni se conturează clar caracterul lui şi preocupările pe care le are.

2) Contrastul - "dar", "ci", "căci"(?)

Puterea şi forţa pasajului îi este dată de felul în care se arată cum se deosebesc, două sau mai multe lucruri, unul de altul. Atitudini, fapte, idei.

Psalmul 1

2 CI îsi găseste plăcerea în Legea Domnului, si zi si noapte cugetă la Legea Lui!
4 Nu tot asa este cu cei răi: CI ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
6 CĂCI Domnul cunoaste calea celor neprihăniti, dar calea păcătosilor duce la pieire.
1 Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreste pe calea celor păcătosi, si nu se asează pe scaunul celor batjocoritori!
2 Ci îsi găseste plăcerea în Legea Domnului, si zi si noapte cugetă la Legea Lui!
3 El este ca un pom sădit lânga un izvor de apă, care îsi dă rodul la vremea lui, si ale cărui frunze nu se vestejesc: tot ce începe, duce la bun sfârsit.
4 Nu tot asa este cu cei răi: ci ei sunt ca pleava, pe care o spulberă vântul.
5 De aceea cei rău nu pot tinea capul sus în judecătii, nici păcătosii în adunarea celor neprihăniti.
6 Căci Domnul cunoaste calea celor neprihăniti, dar calea păcătosilor duce la pieire.

În felul acesta este prezentat contrastul între ceea ce face şi ce nu face omul neprihănit. Primele trei versete spun că omul neprihănit nu trăieşte în zona (domeniului) păcatului, ci în zona (domeniul) Cuvântului lui Dumnezeu. Contrastul folosit aici este cel ce subliniază ideea aceasta.

Versetul următor devine baza unui contrast între omul neprihănit şi omul rău. Omul neprihănit este ca un copac verde, viu şi roditor; în vers.4 omul rău este asemănat cu pleava moartă şi inutilă. Consecinţele răutăţii lui sunt arătate în vers.5. Din nou, acest contrast al imaginilor utilizate dă forţă ideii susţinute.

3) Repetiţia - repetarea aceluiaşi termen, expresie, propoziţie, sau idee se poate face, din nou, cu scopul de a sublinia o învăţătură doctrinară, o realitate spirituală, o descoperire a lui Dumnezeu.

Exemplu:
Observaţi repetarea expresiilor "în Hristos", "prin Hristos şi "în El".

Efeseni, cap.1

3 Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântari duhovnicesti, în locurile ceresti, ÎN HRISTOS.
4 ÎN EL, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinti si fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui,
5 ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiati PRIN ISUS HRISTOS, după buna plăcere a voii Sale,
6 spre lauda slavei harului Său, pe care ni l-a dat ÎN PREA IUBITUL LUI.
7 ÎN EL avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogătiile harului Său
9 căci a binevoit să ne descopere taina voii Sale, după planul pe care-l alcătuise ÎN SINE ÎNSUŞI
10 ca să-l aducă la îndeplinire la împlinirea vremurilor, spre a-si uni iarăsi într-unul ÎN HRISTOS, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamânt.

Observaţi că tot ceea ce avem ca şi creştini se găseşte în El şi vine de la El, şi prin El. Nu ştiu cum pot unii să creadă că au ceva (putere, autoritate, înţelepciune, cunoaştere, talent, etc.), de la ei, sau în ei înşişi, când Biblia se exprimă cu atâta claritate.

În conformitate cu ceea ce Biblia spune în altă parte:

1Cor 4:7 Căci cine te face deosebit? Ce lucru ai, pe care să nu-l fi primit? Si dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca si cum nu l-ai fi primit?
1Cor.15:10 Prin harul lui Dumnezeu sunt ce sunt. Si harul Lui fată de mine n-a fost zadarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toti: totusi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.
Rom.9:16 Asa dar, nu atârna nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu care are milă.

1Tim.1:12-16
Multămesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, si m-a pus în slujba Lui, măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor si batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din nestiintă, în necredintă! Si harul Domnului nostru s-a înmultit peste măsură de mult împreună cu credinta si cu dragostea care este în Hristos Isus. O, adevărat si cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: ,,Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiasca pe cei păcătosi", dintre cari cel dintâi sunt eu. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Si arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viata vesnică.

Este ceea ce Pavel susţine prin propria lui mărturie, şi anume că deşi era absolut nevrednic, Dumnezeu a dorit să-i arate milă şi să facă din el un monument al harului lui Dumnezeu. Dacă este un apostol este datorită alegerii lui Dumnezeu, nu meritului său. Pavel a indicat cum datorită felul său de viaţă din trecut este lipsit de orice merit pentru a fi pus în slujba lui Dumnezeu.

Folosind acest mijloc al repetării Pavel demonstrează cu claritate că toate binecuvântările noastre spirituale, ca şi creştini, se datorează lui Isus Hristos şi lucrării făcute de El pe cruce, şi ne sunt acordate prin El, nu prin faptele noastre, sau datorită calităţilor noastre.

Un alt exemplu, poate fi găsit în cartea Faptelor Apostolilor unde cuvintele "semne şi minuni" sunt repetate cu scopul de a indica calitatea vieţii trăite de primii creştini şi modul în care Dumnezeu lucra prin ei cu putere.

FAPTE 2:22 Bărbati Israeliti, ascultati cuvintele acestea! Pe Isus din Nazaret, om adeverit de Dumnezeu înaintea voastră prin minunile, semnele si lucrările pline de putere, pe cari le-a făcut Dumnezeu prin El în mijlocul vostru, după cum bine stiti;
FAPTE 4:30 ...si întinde-Ti mâna, ca să se facă tămăduiri, minuni si semne prin Numele Robului Tău celui Sfânt, Isus.
FAPTE 5:12 Prin mâinile apostolilor se făceau multe semne si minuni în norod. Toti stăteau împreună în pridvorul lui Solomon,
FAPTE 14:3 Totusi au rămas destul de multă vreme în Iconia si vorbeau cu îndrăzneală în Domnul, care adeverea Cuvântul privitor la harul Său, si îngăduia să se facă semne si minuni prin mâinile lor.

Etc. - Fapte 5:12; 6:8; 7:36; 14:3; 15:12

4) De la cauză la efect - textul prezintă mai întâi cauza şi apoi efectele ei.

Galateni 6:7-8
Nu vă înselati: ,,Dumnezeu nu Se lasă să fie batjocorit." Ce seamănă omul, aceea va si secera. Cine seamănă în firea lui pamânteasca, va secera din firea pamânteasca putrezirea; dar cine seamana în Duhul, va secera din Duhul viata vesnica.

În acest text, cauzele sunt "semănatul (trăitul) în firea pământească" şi "semănatul în Duhul", iar efectele sunt "putrezirea" şi "viaţa veşnică".

Luând seama la acest indiciu vom putea să înţelegem corect ce vrea să spună autorul inspirat de Duhul lui Dumnezeu. Ce ne învaţă, asupra căror atitudini şi fapte ne atrage atenţia că aduc după sine nişte consecinţe, efecte. Legea lui Dumnezeu este cel mai bun exemplu al avertizării oamenilor cu privire la consecinţele păcatului. Ea nu a fost dată pentru a le curma (în ciuda primei impresii cu care unii rămân când o citesc!), ci pentru a evidenţia răul pe care neascultarea ei îl cauzează omului.

Istoria poporului Israel reprezintă un alt exemplu al relaţiei cauză-efect. Astfel multe texte din cărţile 1 şi 2 Împăraţi sunt structurate în jurul relaţiei cauză efect. Acolo autorul descrie adesea idolatriile şi imoralităţile Israelului. Dar pe măsură ce Israelul continuă să se opună încercărilor pline de milă ale lui Dumnezeu de a-i aduce al pocăinţă, mesajul că urmează judecata devine tot mai răspicat şi mai urgent. Aceste cărţi enumeră numeroasele cauze ale căror efect (rezultat) final au fost captivitatea asiriană şi babiloniană a israeliţilor.

5) De la efect la cauză - acest indiciu structural este opusul formei "de la cauză la efect", adică textul descrie mai întâi efectul (efectele) şi apoi cauza lui.

Romani 8:22-30 constituie un exemplu al unei astfel de tehnici structurale. Pavel prezintă mai întâi efectul în vers.22-27. El descrie dorinţa fierbinte a credinciosului ca trupul să-i fie răscumpărat din stricăciunea păcatului cât şi nădejdea de neclintit pe care o are datorită învierii lui Hristos. Cauza acestei atitudini pe care creştinul o are este oferită în vers.28-30. Acolo Pavel descrie asigurarea pe care o au toţi credincioşii că "toate lucrurile lucrează spre bine..." şi că glorificarea noastră (inclusiv a trupurilor noastre), ce va avea loc la întoarcerea lui Hristos, este sigură.

6) Explicaţia - este poate unul dintre cele mai îndrăgite indicii structurale căci ea ne face să înţelegem ce vrea să se spună. Prin intermediul ei o idee este mai întâi introdusă, apoi prezentată pe larg sau explicată.

Exemplu:
Un exemplu excelent al unui astfel de mijloc structural se găseşte în Marcu 4:3-9, 10-20. Mai întâi, Isus relatează pilda semănătorului în vers.3-9, apoi El Însuşi dă explicaţia în vers.10-20.

7) Ilustraţia - o idee este mai întâi introdusă, apoi ilustrată.

Exemplul biblic:
Capitolul 11 reprezintă un exemplu minunat al ilustrării conceptului biblic de credinţă. Ea este o acţiune, nu o învăţătură pe care omul să o susţină, nici un sentiment de care să se agaţe, lucru contrar multor concepţii greşite avute astăzi despre credinţă. Pentru a ilustra acest adevăr autorul Epistolei către Evrei oferă exemplele de viaţă caracterizată de credinţă ale unui număr de bărbaţi şi femei din Vechiul Testament. Întâi, este introdusă definiţia credinţei (Si credinta este o încredere neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredintare despre lucrurile cari nu se văd.), apoi este oferită ilustrarea ei cu exemple de vieţi trăite după acest principiu.

Faptele lor măreţe săvârşite prin credinţă, constituie cea mai bună ilustraţie a ceea ce omul poate realiza bizuindu-se pe Dumnezeu şi încrezându-se în promisiunile Sale.

Metoda este împărtăşită de mulţi autori biblici şi este revelatoare pentru diversele învăţături căreia îi este alăturată.

8) Punctul culminant - textul este aranjat în asemenea fel încât să se realizeze o progresie de la mic la mai mare, o creştere în intensitate a ideilor, o încălzire treptată a discursului autorului care de obicei se concretizează prin afirmarea cu mare pasiune a unui adevăr dumnezeiesc ce a fost revelat autorului.

Exemplele biblice:

I. Pavel foloseşte această metodă în Epistola sa către romani. În primele 11 capitole, el discută mai multe adevăruri teologice esenţiale credinţei creştine: păcătoşenia deznădăjduită a tuturor oamenilor, mântuirea prin har şi prin credinţă, fără faptele bune făcute în propria neprihănire, împietrirea iudeilor şi răscumpărarea lor finală.

Deşi creştinii contemporani pot considera aceste adevăruri normale, subînţelese, pentru cei din vremea lui Pavel, şi mai ales pentru evrei, ele erau noutăţi. Nu puteau să fie acceptate cu uşurinţă. Ne putem imagina cum cititorii de atunci ai epistolei au devenit tot mai încordaţi urmărind derularea ideilor lui Pavel din această scrisoare. Însă brusc Pavel izbucneşte într-o mare exclamaţie de laudă:

33 O, adâncul bogătiei, întelepciunii si stiintei lui Dumnezeu! Cât de nepătrunse sunt judecătile Lui, si cât de neîntelese sunt căile Lui!
34 Si în adevăr, ,,cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfetnicul Lui?
35 Cine I-a dat ceva întâi, ca să aibă de primit înapoi?"
36 Din El, prin El, si pentru El sunt toate lucrurile. A Lui să fie slava în veci! Amin. (Rom.11:32-36)

Este ca şi cum Pavel ar spune că deşi aceste adevăruri sunt dificile şi nu pot fi înţelese uşor, credinciosul nu trebuie să se lase pradă disperării sau necredinţei. Dimpotrivă, toţi credincioşii ar trebui să vadă în aceasta înţelepciunea lui Dumnezeu care a făcut sau a prevăzut aceste lucruri.

[următoarea pagină]