Apostolul Pavel a scris filipenilor intre anii 61-62 d.H., din Roma unde era intemnitat. El a dorit de mult sa mearga la Roma si sa predice acolo Evanghelia (Rom.1:15; 15:29,32). In schimb, a ajuns acolo in lanturi, ca prizonier (Fapte 28:16-31). Desi cei ce trebuiau sa-i fie prieteni i s-au opus, planurile sale de evanghelizare a lumii pareau impiedecate, si chiar propria lui viata era pusa in joc, caracteristica proeminenta a acestei epistole este cea a bucuriei. In repetate randuri el foloseste cuvinte ca "bucurie", "bucurati-va" si "fericire" atunci cand isi impartaseste simtamintele inimii lui cu prietenii cei mai apropiati.
Pavel este constient ca crestinii filipeni erau de asemenea persecutati (Filipeni 1:28). El ii incurajeaza sa ramana fermi in credinta lor si sa traiasca in pace unii cu altii. El le scrie ca sa le arate cum sa traiasca cu bucurie si in victorie in orice imprejurare.
Unele scrisori, Pavel le-a scris ca sa corecteze comportamentul (cum este cazul in scrisorile catre corinteni), iar altele au fost scrise pentru a clarifica doctrina (cum este cazul celei catre coloseni). Altele au fost scrise pentru a-i indemna pe credinciosi sa traiasca in conformitate cu chemarea si pozitia lor in Hristos (cum este scrisoarea catre efeseni). Iar dupa aceea, altele au fost scrise cu intentia de a fi date de la o biserica la alta pentru ca mai multe partasii sa aibe parte de mesaj. Dar epistola catre filipeni nu a fost scrisa ca sa corecteze si nici ca sa fie impartasita cu o alta biserica. Ea este o scrisoare intima de apreciere, un "multumesc" scris unor prieteni care i-au trimis bani in dar lui Pavel (Filip.4:15-16). Epafrodit, un membru al adunarii, a adus darul lui Pavel si s-a intors inapoi cu scrisoarea.
Credinciosii din Filipi il cunosteau bine pe Pavel. Oamenii din acea biserica ii erau probabil mai apropiati lui decat cei din alta biserica careia i-a scris. Poate ca inimile lor erau mult mai apropiate datorita modului deosebit in care Dumnezeu i-a unit impreuna ( Fapte 16:6-40).
In timpul celei de-a doua calatorii misionare a lui Pavel prin Asia Mica (zona Turciei de astazi), o experienta extraordinara a schimbat cursul lucrarii sale. Pavel se afla in stravechiul oras Troa, cunoscut si sub numele de Troia, situat in partea de nord-est a peninsulei, cand o viziune l-a facut sa-si schimbe directia. Aceasta a fost schimbare importanta. Planul lui Pavel a fost sa se indrepte din nou spre est patrunzand mai adanc in Asia, dar planul lui Dumnezeu era ca el sa duca Evanghelia in Europa. Repede raspunzand calauzirii lui Dumnezeu, Pavel si tovarasii lui (Sila, Timotei si Luca), traverseaza ziua urmatoare Marea Egee in Macedonia (partea de nord-este a Greciei). Pentru noi acesta a fost un pas istoric. Din Asia, Evanghelia era adusa in Europa.
Aproximativ in jurul anului 50 d.H. impreuna cu tovarasii lui de calatorie Pavel a debarcat in orasul port Neapolis. S-au indreptat imediat spre orasul de resedinta al provinciei, Filipi, care se afla cam la 16 km de mare. Batalia decisiva in care armatele loiale raposatului Iulius Cezar au infrant fortele rebele ale lui Brutus si Casius a avut loc la Filipi. Pentru a cinsti acest eveniment i-a fost acordat acestui oras statutul de "colonie" romana. La sute de soldati romani in retragere impreuna cu familiile lor, le-au fost daruite pamanturi, iar tuturor cetatenilor orasului Filipi le-au fost acordate drepturile si privilegiile unor cetateni ai Romei. Aceste colonii romane au fost descrise ca fiind mica Roma. Urmau toate obiceiurile, cultura si legile Romei.
In timpul Imperiului Roman, Filipi a crescut de la o asezare mica la un oras important si prosper. O parte a prosperitatii acestuia se datora faptului ca era situat intr-o importanta zona producatoare de aur, dar mai ales fiindca Calea Ignatiana, principalul drum de la Roma la Efes, Ierusalim si la alte indepartate orase orientale, trecea direct prin oras. Aceasta artera principala a facut orasul accesibil oamenilor din tot Imperiul Roman. Populatia acestuia, varia pe vremea lui Pavel intre 200.000 si 500.000. Locuitorii lui proveneau din multe locuri diferite si erau de nationalitati diferite. Datorita asezarii strategice a orasului, Filipi a devenit o mare garnizoana romana.
De regula planul lui Pavel era de a merge direct la sinagoga din partea locului, insa la sosirea in Filipi nu a gasit nici una. Acest fapt indica existenta a putini evrei acolo, conditia intemeierii unei sinagogi fiind prezenta a 10 barbati evrei. Astfel ca s-au indreptat spre un rau (Gaggitas) care trecea pe la marginile orasului. Acolo au gasit cateva femei adunate pentru rugaciunea de Sabat.
Aici Pavel a castigat primul sau convertit, o vanzatoare numita Lidia. Aceasta intalnire a fost inceputul primei biserici cunoscute in Europa, ce s-a nascut in multa suferinta. Oamenii pe care Dumnezeu i-a atins aici au vazut credinta, dragostea si bucuria lui Pavel in cele mai ingrozitoare imprejurari si l-au indragit. O relatie deosebita s-a legat intre credinciosii din Filipi si iubitul lor Pavel. Datorita influentei acestei biserici, s-a deschis calea pentru raspandirea Evangheliei in intreaga Europa. Totul a inceput de la adunarea de rugaciune a unor femei.
Cu zece ani mai tarziu, Pavel nu doar ca a trimis sincera sa recunostinta acestei biserici, dar i-a si incurajat pe membrii ei la statornicie in credinta lor in Domnul Isus Hristos, sa-si slujeasca unii altora in smerenie cum El a slujit, cu totii sa lucreze in unitate pentru ca Hristos sa fie glorificat.
In studiul nostru al Epistolei catre Filipeni, vom descoperi cum sa traim incat fericirea noastra sa nu depinda de ce se intampla cu noi, ci ea sa se nasca dintr-o profunda bucurie launtrica.
Desi aceasta scrisoare este adresata credinciosilor din Filipi, Duhul Sfant i-a pastrat mesajul astfel incat fiecare din noi sa-l cunoasca si sa-l iubeasca pe Domnul Isus Hristos. Asa cum Pavel a dorit ca experienta lui cu Hristos sa se repete in vietile filipenilor, la fel ne indeamna si pe noi sa avem dragostea lui Hristos din belsug, sa avem gandul Lui si sa cunoastem partasia cu Domnul a carui putere si bucurie sa fie si ale noastre.